Vor fi politicile climatice ale Statelor Unite influențate de alegeri?

Pe scurt, e foarte probabil că alegerile prezidențiale a celei mai mari economii globale vor avea efecte importante, însă e greu de anticipat amploarea lor. O președinție Harris e de așteptat să contribuie la decarbonizarea economiei SUA, în timp ce un al doilea mandat Trump s-ar concentra pe reducerea și demontarea reglementărilor și politicilor deja în vigoare

---

Mai întâi, merită observat că subiectul schimbărilor climatice a fost mult mai puțin vizibil decât acum patru ani. În pofida dezastrelor naturale recente, care au devastat comunități din întreaga țară, inclusiv recentul uragan Milton care a cauzat pagube colosale în Florida, politica de mediu are o prioritate redusă în mintea alegătorilor — conform datelor de la Pew Research Center. Pe măsură ce se apropie 5 noiembrie, subiectele presante sunt economia, imigrația, sistemul de sănătate, drepturile reproductive, criminalitatea și inflația. Aceleași date indică o divizare partizană accentuată în modul în care cele două partide politice privesc protecția mediului.

În al doilea rând, e important să ținem cont de particularitățile sistemului electoral american. Astfel, de fiecare dată când sunt alegeri prezidențiale, sunt câteva state (swing states) care au un rol decisiv în stabilirea câștigătorului.

În aceste alegeri, Pennsylvania și Michigan sunt două state extrem de importante, și ambele au industrii care depind de politicile climatice. În Pennsylvania sunt gaze de șist, iar în Michigan este concentrată o parte importantă din industria auto americană. Consecința acestui fapt este că Harris a adoptat o poziție pro-gaze de șist, în schimbare față de acum patru ani, și a făcut concesii față de industria auto tradițională.

În campania lui Harris, problema climei a fost menționată doar în treacăt, fără detalii specifice despre planul de viitor. Majoritatea întrebărilor au vizat producția de petrol și gaze din SUA, care a atins niveluri record în timpul președinției Biden. În același timp, pachetul legislativ principal în domeniul climei, 2022 Inflation Reduction Act (IRA), unde Harris a avut un rol esențial în adoptarea lui, a fost foarte puțin amintit. Această decizie a fost în mare parte strategică, campania lui Harris încercând să se concentreze pe subiectele politice care pot atrage voturi.

Chiar și așa, o președinție Harris e de așteptat să contribuie la decarbonizarea economiei SUA, în timp ce un al doilea mandat Trump s-ar concentra pe reducerea și demontarea reglementărilor și politicilor deja în vigoare. În campania lui Trump, atât știința, cât și necesitatea unei politici climatice au fost puse sub semnul întrebării în mod repetat. Trump a numit IRA și multe dintre politicile existente „o înșelătorie verde”. Oficiali și consilieri ai campaniei par să sugereze că Trump ar reduce într-adevăr o mare parte din reglementările existente și ar facilita creșterea producției de combustibili fosili. Subvențiile pentru vehicule electrice, centralele electrice și limitele pentru poluarea cu metan sunt considerate a fi deosebit de vulnerabile sub o președinție Trump. Aceeași abordare ar fi probabil adoptată și în politica climatică internațională, făcând cooperarea constructivă cu China și alți mari poluatori mai dificilă.

Acest fapt nu va opri complet tranziția verde, dar o va încetini considerabil, având și implicații asupra politicii globale privind clima. De asemenea, politicile depind de echilibrul de putere din Congres, deoarece măsura în care un președinte în funcție poate schimba politici depinde decisiv de componența Congresului. Șansa ca republicanii să dețină președinția și cele două camere, scenariul cel mai negativ din perspectiva climei, este evaluată la aproximativ 30%.

Schimbările de politici ale unei administrații Trump ar fi atenuate de faptul că IRA (Inflation Reduction Act) este benefică economic pentru statele dominate de republicani, care ar presa pentru păstrarea subvențiilor în favoarea tranziției verzi. Merită observat și că Elon Musk este un susținător foarte vizibil pro-Trump, și în același timp un leader al tehnologiilor verzi. Paradoxal influența lui ar putea să contribuie la păstrarea subvențiilor privind tehnologiile pro-mediu. E notabil și că Vance, candidatul republican la funcția de vice-președinte, a menționat posibilitatea impunerii unor bariere vamale condiționate de folosirea unor tehnologii verzi (taxe mari pentru produsele din țări cu tehnologii poluante).

În ansamblu, efectele cele mai puternice ale alegerilor prezidențiale ar fi cele la nivel global, în condițiile în care o administrație Trump ar aborda mai puțin colaborativ problema reducerii emisiilor cu efect de seră, precum și cea a transferului de tehnologii nepoluante. 

Care sunt percepțiile publicului American legate de politicile climatice?

Conform unei analize recente:

• Majoritatea americanilor (două treimi) sprijină prioritizarea dezvoltării surselor regenerabile de energie. 9 din 10 votanți democrați înregistrați ar susține această politică în vreme ce doar 4 din 10 Republicani ar fi de acord.

• Americanii sunt reticenți față de eliminarea completă a combustibililor fosili, dar adulții mai tineri sunt mai deschiși în acest sens. Aproximativ 3 din 10 adulți (31%) spun că SUA ar trebui să renunțe complet la petrol, cărbune și gaze naturale. Mai mult de două ori mai mulți (68%) spun că SUA ar trebui să utilizeze o combinație de surse de energie, inclusiv combustibili fosili și surse regenerabile.

• Democrații și republicanii s-au îndepărtat politic tot mai mult în ultimul deceniu în ceea ce privește evaluarea amenințării reprezentate de schimbările climatice.

• Publicul este de acord ca guvernul federal să stimuleze producția de energie eoliană și solară.

• Americanii consideră că mai mulți actori - inclusiv corporațiile și guvernul federal - ar putea face mai mult pentru a aborda impactul schimbărilor climatice

• Aproximativ trei sferturi dintre americani susțin participarea Statelor Unite la eforturile internaționale (precum conferintele COP) de reducere a efectelor schimbărilor climatice

• Americanii nu vor vehicule electrice chinezești, chiar dacă acestea sunt mai ieftine

---

Prof. Gabriel Bădescu

Este directorul Centrului pentru Studiu Democrației și Profesor Universitar în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității Babes-Bolyai. Principalele domenii de studiu: politică comparată, societatea civilă, capital social, politici educaționale, politici climatice, inegalități sociale.

---

Schimbările Climatice — Recorduri de Temperatură și Praguri Critice în 2023

Datele furnizate de Copernicus Climate Change Service (C3S) arată că temperatura medie globală în 2023 a fost cu 1,48°C mai mare decât perioada preindustrială, confirmând o tendință de încălzire susținută. Mai mult decât atât, aproape jumătate din zilele anului au înregistrat temperaturi care au depășit pragul de 1,5°C, un reper critic definit de Acordul de la Paris. Aceste cifre reflectă nu doar o simplă deviație meteorologică, ci un semnal clar că ne îndreptăm spre un viitor climatic incert, cu impacturi semnificative asupra ecosistemelor și societății umane.

---

Schimbările climatice au ajuns într-un punct critic, evidențiind impactul cumulativ al deceniilor de creștere a concentrației gazelor cu efect de seră, dar și al gestionării inadecvate a resurselor naturale. În acest context, atât comunitatea științifică cât și organizațiile internaționale, precum Organizația Națiunilor Unite sau Organizația Meteorologică Mondială, au continuat să atragă atenția asupra implementării urgente de măsuri concrete pentru a limita creșterea temperaturii globale sub pragul de 1,5°C, stabilit prin Acordul de la Paris din 2015. Cu toate acestea, datele și observațiile din ultimii ani arată că atingerea acestui obiectiv devine din ce în ce mai dificilă, având în vedere pe de o parte rata actuală a încălzirii globale și pe de altă parte lipsa unor politici ambițioase la scară largă. Anul 2023 a înregistrat cele mai ridicate temperaturi din istoria măsurătorilor meteorologice.

Figura 1. Temperatura medie globală lunară între ianuarie 1940 și decembrie reprezentată ca o serie de timp pentru fiecare an. Sursa datelor: ERA5 via CS3/ECMWF

Potrivit datelor Copernicus, temperatura medie globală în 2023 a fost de 14,98°C, cu 1,48°C mai mare decât media din perioada preindustrială 1850–1900 (Figura 1). Față de recordul anterior stabilit în 2016, 2023 a fost cu 0,17°C mai cald. Începând din iunie, fiecare lună din 2023 a depășit temperaturile lunilor corespunzătoare din toți anii precedenți (1940–2022), iar lunile iulie și august au înregistrat cele mai ridicate temperaturi din toate timpurile.

Figura 2. Distribuția anuală (1940–2023) a anomaliilor temperaturii medii globale față de perioada de referință 1991– 2020. Pentru comparație sunt prezentare separat și distribuțiile anomaliilor temperaturii pentru 1940, 1980 și 2023.

Această creștere a temperaturii medii globale cu 1,48°C în 2023 poate părea, la prima vedere, nesemnificativă. Totuși, chiar și variațiile aparent mici ale temperaturii globale au un impact considerabil, deoarece orice creștere ne aduce mai aproape de pragul critic de 1,5–2,0°C stabilit prin Acordul de la Paris. Pragul de 1,5°C nu este o limită simbolică, depășirea acestuia are implicații majore pentru stabilitatea sistemului climatic. Este important de subliniat că acest prag, stabilit prin Acordul de la Paris, se referă la încălzirea pe termen lung și nu la fluctuațiile unui singur an.

În fiecare an, schimbările de temperatură pot fi influențate atât de factorii antropici, cât și de variații climatice naturale pe termen scurt, cum vom explora mai departe. Cu toate acestea, atingerea unor valori foarte apropiate de acest prag în 2023 subliniază gravitatea situației. Majoritatea zilelor anului 2023 au avut temperaturi mai ridicate față de media 1991–2020 (Figura 3). Iar față de perioada preindustrială (1850–1900), 2023 a fost primul an în care anomalia temperaturii pentru fiecare zi a fost de cel puțin 1°C (Figura 4).

Aproximativ 50% din zilele anului 2023 au avut anomalii mai mari de 1.5°C. Anul 2016 (anul în care a fost stabilit recordul precedent pentru temperatura medie globală) a avut aproximativ 20% din zile cu anomalii mai mari de 1.5°C. Continuarea acestei tendințe ridică îngrijorări serioase, deoarece riscul de a depăși acest prag pe termen lung devine tot mai iminent, ceea ce ar putea declanșa efecte climatice ireversibile, precum pierderi masive de biodiversitate, creșterea nivelului mării și intensificarea dezastrelor naturale.

Pentru o înțelegere mai profundă a modului în care clima noastră se modifică, trebuie să luăm în considerare și alți factori critici, cum ar fi conținutul de căldură al oceanului, care oferă o imagine mai cuprinzătoare. În 2023, conținutul de căldură al oceanului a atins 286 ZJ (zetajouli), comparativ cu perioada de referință 1981–2010 (Figura 4). Acesta este un indicator mai precis al schimbărilor climatice decât temperatura medie globală. Creșterea conținutului de căldură al oceanului începând cu 1998 reflectă acumularea constantă de energie termică în straturile superioare ale oceanului, între 0 și 2000 metri adâncime. Pe măsură ce gazele cu efect de seră rețin mai multă căldură în atmosfera Pământului, oceanul acționează ca un rezervor de căldură, absorbind o parte semnificativă din excesul de căldură.

Figura 3. Distribuția anuală (1940–2023) a numărului de zile cu anomalii al temperaturii medii globale față de perioada de referință 1991–2020 mai mari de 1°C. Sursa datelor: ERA5 via CS3/ECMWF

De asemenea, concentrațiile gazelor cu efect de seră au atins noi recorduri în 2023, cauzate în principal de activitățile umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili, schimbările în utilizarea terenurilor și agricultura. Concentrația medie anuală a dioxidului de carbon (CO2) a ajuns la 419 părți per milion (ppm), marcând o creștere de 2,4 ppm (+/- 0,4 ppm) față de 2022. CO2 este responsabil pentru aproximativ 42% din creșterea globală a temperaturilor în comparație cu perioada preindustrială (1850–1900). În plus, concentrația de metan (CH4) a crescut cu 11 părți per miliard (+/- 3 ppb) în 2023, ajungând la 1902 ppb. CH4 contribuie la aproximativ 28% din creșterea temperaturilor globale. Potrivit Copernicus, nivelurile de CO2 din atmosferă în 2023 au fost cele mai ridicate din ultimii cel puțin 2 milioane de ani, iar concentrația de CH4 a atins cel mai înalt nivel din ultimii 800.000 de ani. Aceste cifre subliniază gravitatea situației și necesitatea unor măsuri urgente pentru reducerea emisiilor.

Figura 4. Conținutul de căldură al oceanului (în Zetta Joule, ZJ) din stratul 0–2000 m pentru intervalul 1960–2023 față de perioada de referință 1981–2010

Este esențial să luăm în considerare noul record al temperaturii medii globale din 2023, dar și mai important este să analizăm tendința de creștere pe termen lung a temperaturilor cauzată de activitățile umane. Conform unei analize efectuate de Berkeley Earth, dacă actuala tendință de încălzire din ultimii 40 de ani se menține, pragul de 1,5°C va fi atins în jurul anului 2032, iar pragul de 2,0°C în jurul anului 2057. Aceste estimări se bazează pe tendințele pe termen lung, nu pe variațiile anuale. Aceasta subliniază încă odată urgența unor acțiuni rapide și continue de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a încetini ritmul schimbărilor climatice.

În concluzie, contextul climatic global ne arată o direcție clară de încălzire accelerată, cu consecințe profunde. Următoarele secțiuni vor explora modul în care aceste tendințe generale influențează România, cu accent pe fenomene precum valurile de căldură, seceta, furtunile, impactul asupra climei urbane, punctele critice ale sistemului climatic și politicile necesare pentru a răspunde acestor provocări.

---

Acest material face parte din Raportul Starea Climei Romania 2024, un efort coordonat al unei echipe de 21 de oameni cu scopul de a scoate în prim plan cele mai relevante și actuale date despre schimbările climatice, evoluția fenomenului și proiecțiile de viitor.

---

Dr. Bogdan Antonescu

este cercetător în domeniul meteorologiei și climatologiei, lector la Facultatea de Fizică a Universității din București și cercetător la Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Pământului, cu expertiză în studiul furtunilor severe și al fenomenelor meteorologice extreme în contextul schimbărilor climatice. Printre contribuțiile sale se numără dezvoltarea primei climatologii a tornadelor din România și a unei climatologii detaliate a tornadelor din Europa. Bogdan este implicat în proiecte de cercetare și colaborează cu instituții academice și de cercetare pentru a studia impactul schimbărilor climatice asupra fenomenelor meteorologice extreme. Bogdan este, de asemenea, implicat activ în comunicarea științei, promovând înțelegerea publică a schimbărilor climatice și a impactului acestora asupra fenomenelor extreme.

---

Dr. Monica Ioniță

este cercetătoare în cadrul Grupului de Paleoclimatologie de la Institutul Alfred Wegener pentru Cercetări Polare și Marine. Cercetărilor sale sunt axate pe analiza și înțelegerea variabilității și predictibilității potențiale a evenimentelor extreme într-o lume în schimbare, utilizând metode statistice complexe și diferite tipuri de date care acoperă un spectru temporal larg, mergând înapoi cu mii de ani în trecut, acoperind prezentul și extinzând orizontul nostru în viitor.. În ultimii ani, a fost, de asemenea, foarte implicată în transferul de știință și tehnologie și în comunicarea generală a problemelor legate de schimbările climatice către public.

---

Cum influențează activitatea Soarelui clima Pământului?

Pe baza studiilor efectuate în ultimele trei secole s-a constatat că activitatea solară influențează climatul planetei noastre și pe noi deopotrivă. Activitatea solară influențează grosimea stratului de ozon, ecosisteme și organismele vii de pe Terra. În ce măsură? Este greu de stabilit cu exactitate, însă este esențial să luăm în considerare câteva aspecte relevante despre activitatea solară și ciclurile solare, înaintea tragerii unor concluzii. Furtuni solare extreme precum cea din 1859 iar mai recent din 1989 arată că acestea pot avea un impact uriaș asupra rețelelor de energie, telecomunicație, monitorizare a climei ce pot avea efecte economice semnificative. Anul acesta activitatea solară a fost una notabilă, unde am putut observa apariția mai multor aurore boreale, cea mai notabilă fiind în luna mai.

---

Cum monitorizăm activitatea solară și de ce ar putea fi important pentru climă?

Principalii indicatori ai activității solare sunt numărul de pete apărute pe suprafața Soarelui, radiația solară și numărul de erupții. Un ciclu solar este determinat de câmpul magnetic al Soarelui care se inversează o dată la aproximativ 11 ani, ceea ce înseamnă că în acest moment ne aflăm în cel de-al 25- lea ciclu solar. Ciclul solar actual a debutat în decembrie 2019, după o perioada de minim solar cu peste 100 zile fără nicio regiune activă.

Fig.1: Variația numărului de pete solare pe parcursul celor 25 de cicluri solare. Sursa: Space Weather Prediction Center (NOAA)

Ce sunt petele solare?

Acestea sunt regiuni mai întunecate (implicit mai reci) care apar în fotosferă (stratul vizibil al Soarelui) asociate cu o activitate magnetică intensă. În ciuda unor informații alarmiste, din figura 2 se observă clar că nu ne aflăm deloc în ciclul cel mai abundent în pete solare, numărul acestor fiind relativ moderat față de ciclurile 3, 8 și 19, chiar și alte cicluri mai apropiate de anii noștri. Iar după cum reiese din predicțiile Space Weather Prediction Center (NOAA), în luna iulie 2025 va avea loc vârful acestui ciclu, atunci când se estimează un număr de 115 (+- 10) pete solare. Prin urmare, consensul general este că Ciclul 25 va fi unul de intensitate medie și foarte asemănător cu Ciclul 24. Însă față de prognoza de la începutul acestui ciclu s-a constatat că avem o activitate mai intensă cu peste 30%, la aproximativ jumătate din ciclu.

Fig 2: În 9 decembrie 2019, la începutul Ciclului 25, NOAA a făcut predicția că maximul activiatii solare va fi atins în luna iulie 2025, atunci când vor fi vizibile 115 (+/- 10) pete solare pe suprafața Soarelui. Sursa: Space Weather Prediction Center (NOAA)

Fig. 3: Variația fluxului solar de la Ciclul 24 la Ciclul 25. Sursa: Space Weather Prediction Center (NOAA)

Un alt indicator important al activității solare este cel al emisiei radio, mai exact cel al radiației cu lungimea de undă de 10,7 cm. Acest indicator este strâns corelat cu numărul de pete solare. Conform figurii 3, fluxul solar este în creștere, ceea ce indică clar că nu am ajuns încă în faza de maxim al activității solare din Ciclul 25.

Radiația solară este mai concret radiația electromagnetica emisă de Soare, care trecând prin atmosfera Pământului, o parte este absorbită încălzind aerul, iar o parte este împrăștiată de aer, vapori de apă, praful din atmosferă (radiația solară difuză), însă cea mai mare parte ajunge la suprafața Pământului (radiația solară directă).

Cel de-al treilea factor care caracterizează activitatea solară, erupțiile (din cromosferă și coroana solară) generează ejecțiile coronare de masă (CME). Acestea sunt nori uriași de plasmă ejectați de Soare împreună cu câmpul magnetic aferent. Aceste ejecții coronale de masă pot lovi planeta noastră cu viteze uriașe de până la 2500 km/s perturbând câmpul magnetic terestru. Un efect este producerea de aurore polare generate de coliziunea particulelor încărcate energetic (vânt solar), provenite din plasmă emisă de către Soare cu câmpul magnetic al Pământului. Când acestea ajung în apropierea Pământului, particulele sunt deviate de câmpul magnetic care reacționează ca un scut. Acestea pătrund totuși în atmosfera superioară pe la poli, acolo unde se închid liniile de câmp magnetic. După pătrundere, particulele încărcate din vântul solar interacționează cu atomii și moleculele din atmosfera terestră, eveniment care are loc în partea de jos a termosferei, imediat după Linia Karman (aproximativ 100 km altitudine). În acea zona se află preponderent atomi de oxigen și azot, iar în funcție și de altitudine se produce emisia de lumina verde (100-300 km) sau roșu (peste 300 km). Această din urmă poate fi uneori vizibilă și de la latitudini mai joase, cazul României, precum în evenimentele recente din noiembrie 2023, mai 2024 și august 2024.

Cea mai violentă furtună solară de când se fac măsurători asupra Soarelui a avut loc între 1-2 septembrie 1859. În urma unor ejecții coronale de masă uriașe ce au ajuns în numai 18 ore pe Pământ, în acea noapte aurorele polare au putut fi observate pe întreg globul, indiferent de latitudinea geografică iar evenimentul a avut un efect devastator asupra sistemelor de telegraf.

Și astfel ne putem pune întrebarea: ce s-ar întâmpla în zilele noastre dacă am asista la o nouă Superfurtună solară?

Dependența noastră de sistemele de comunicații prin satelit și alte sisteme care s-ar putea prăbuși în urma unui eveniment de o astfel de intensitate reprezintă un scenariu deloc de neglijat.

Care ar fi impactul activității solare asupra planetei noastre?

În primul rând aceste aspecte ale vremii spațiale produc efecte nedorite asupra:

• sistemelor de comunicații prin satelit

• sistemelor de poziționare globală

• în alimentarea cu energie electrică

• în comunicațiile radio

• în mișcarea sateliților pe orbitele din jurul Pământului

În urma cercetărilor s-a stabilit că în perioada de maxim a activității solare, atmosfera înaltă a Pământului își dublează temperatura față de perioada de minim. De asemenea, activitatea solară influențează grosimea stratului de ozon, precum și sistemul pluviometric și organismele vii de pe Terra. În prezent, activitatea solară este monitorizată în permanență de o rețea de sateliți și observatoare spațiale dedicate pentru obținerea de alerte în timp real și o acuratețe mai mare a predicțiilor.

La sol există observatoare dedicate geomagnetismului, ionosferei și activității solare. Altă consecințe ale activității solare sunt observate la nivelul magnetosferei și ionosferei, cele mai comune efecte fiind observate asupra comunicațiilor radio pe unde scurte. Prin urmare este deosebit de importantă monitorizarea activității solare pentru obținerea alertelor.

Dar de ce este deosebit de importantă studierea și monitorizarea vremii spațiale? Un răspuns la această întrebare ar fi incidentul din 4 februarie 2022, atunci când la o zi după lansarea pe o orbită intermediară la 210 km altitudine, 38 de sateliți Starlink au fost distruși în urmă unei furtuni geomagnetice cauzată de o ejecție din coroana solară. Vântul solar generat a interacționat cu câmpul magnetic al Pământului ceea ce a condus la o creștere de 20 – 30% a densității de particule la altitudinea respectivă. Acest incident a arătat clar că prognozele precise ale vremii spațiale și o colaborare mai strânsă între industria aerospațială și cea meteorologică sunt vitale pentru succesul misiunilor.

Un alt eveniment major care a afectat populația în mod direct a fost furtuna geomagnetică din 13 martie 1989. Severitatea acesteia a generat o întrerupere de nouă ore a sistemului de transport al energiei electrice al Hydro-Quebec (Canada). Aceasta a generat perturbări majore și în rețeaua electrică a Statelor Unite ale Americii. În urmă acestui eveniment, compania a conceput o serie de strategii de atenuare a efectelor, iar la nivel global au fost create o serie de standarde de protecție ale rețelelor electrice împotriva efectelor furtunilor geomagnetice. Cu toate că vremea spațială poate afecta direct anumite aspecte ale vieții, aceasta nu are o influență imediată asupra climei. Oceanul planetar este un imens acumulator de energie care face că efectele ciclului solar să nu influențeze imediat modificarea climei.

Încălzirea globală nu are o legătură directă cu activitatea actuală a Soarelui, ci mai degrabă este o consecință a unor cicluri solare mai vechi. Este o reacție în lanț, deoarece de-a lungul anilor ghețarii au început să se topească ceea ce a generat modificarea albedo-ului planetei, permafrostul s-a topit și acum vorbim despre emisii de metan în atmosfera, activitatea vulcanică s-a intensificat în ultimii ani, plus mulți alți factori interconectați.

Toți aceștia sunt câțiva dintre factorii principali, dar nu și singurii, care conduc la modificarea temperaturii planetei Pământ. Modelele climatice care încearcă să facă predicții asupra modificărilor climatice sunt foarte complicate și în plus există și unele divergente asupra interpretării datelor istorice. În prezent există sateliți meteo care pot măsură cu mai multă acuratețe valorile parametrilor atmosferici și oceanici pentru a contribui la perfecționarea modelelor climatice globale.

---

Cristian Omat

Doctorand în Astronomie și Astrofizică la Facultatea de Fizică (Universitatea București) și inginer în electronică (Universitatea Politehnică București). Cercetări în domeniul asteroizilor potențiali periculoși (PHA) și cu privire la impactul mega-constelatiilor de sateliți.

---

Update: Inundații, Dunărea în România și Delta în actualul context

În urma precipitațiilor extreme din centrul Europei volumul Dunării a crescut exponențial provocând motive de îngrijorare pentru orașe precum Viena și Budapesta. Austriecii au avut un sistem de apărare foarte bine pus la punct, unul menit să reziste unor viituri de 14,000 m³/s iar pagubele au fost relativ minore. În Budapesta Dunărea a avut caracteristici de viitură și a atins un nivel maxim de 829 cm (8188 m³/s) pe data de 20 Septembrie ducând la închiderea drumurilor aflate în vecinătatea Dunării. Însă în România ne putem confrunta cu o situație paradoxală.

---

Debitul Dunării în România este la minimul anual conform experților și unul foarte scăzut în comparație cu alți ani. Datorită lungimii Dunării pe teritoriul României este nevoie de precipitații excepționale în tot bazinul, inclusiv în țară, pentru a duce la un fenomen extrem care de asemenea ar afecta delta. Datorită unor probabile alimentări ale hidrocentralelor de la Porțile de fier, situația ar putea fi ameliorată. Cu cât un fluviu se propagă în aval cu atât îi scade debitul maxim pentru că e frânat (amortizat) de curgere.

---

Un fenomen neobișnuit este faptul că inundația anuală a Dunării a avut loc în perioada Decembrie-Februarie iar debitul Dunării a fost mai scăzut în perioada aprilie-iulie 2024 când ar fi trebuit să avem maximul, un revers a ceea ce experții ar consideră a fi normal. Astfel de situații au mai fost întâlnite în anii 1980 dar cert este că aceste fenomene sunt rare iar impactul schimbărilor climatice trebuie analizat pentru că un astfel de comportament hidrologic e caracteristic mai degrabă climatului mediteranean.

În secolele 19-20 zona umedă a albiei Dunării pe teritoriul României a fost desecată, îndiguită și înlocuită cu terenuri agricole în cea mai mare parte. Inundațiile erau 'amortizate' și de propagarea apei în această zona umedă care funcționa că un burete. Amenajările create de om înrăutățesc efectele extreme climatice.

---

Cert este că pe viitor va fi nevoie de adoptarea unor măsuri de adaptare și mitigare precum cele ale Vienei și la noi pentru prevenirea unor potențiale inundații și dezastre naturale de acest tip. Restaurarea zonelor umede este o prioritate pentru UE pentru a combate efectele evenimentelor extreme asociate schimbărilor climatice.

Prognoza pentru următoarele 7 zile a debitului Dunării pe suprafață țării noastre este disponibil aici.

---

Dr. Florin Zăinescu

A obținut un doctorat în cotutelă în 2019 de la Universitatea din București și Universitatea Aix-Marseille în Franța în care a studiat interacțiunile hidrodinamice la gurile de vărsare ale Dunării. În prezent derulează un proiect la un institut din Franța finanțat de Agenția Spațială Franceză (CNES)  în care analizează efectul schimbărilor climatice și al creșterii nivelului mării asupra deltelor globului cu ajutorul datelor satelitare și al modelelor numerice.

---

---

Vara lui 2024 în România — Recorduri alarmante și fenomene extreme

În contextul schimbărilor climatice accelerate, vara anului 2024 a adus o nouă serie de recorduri alarmante la nivel global și regional, subliniind impactul semnificativ pe care încălzirea globală îl are asupra mediului și societății. În continuare vom examina evoluția temperaturilor, a stresului termic și fenomenelor meteorologice extreme din România în vara ce tocmai a trecut, o perioadă marcată de cele mai ridicate temperaturi înregistrate până în prezent, atât la nivel național, cât și european.

---

Luna august 2024 a fost cea mai călduroasă lună august (16,82°C), la egalitate cu august 2023, cu 0,71°C peste media pentru luna august 1991-2020. Conform Copernicus, temperatura lunii august 2024 a fost cu 1,51°C mai mare decât media pentru perioada preindustrială (1850-1900), fiind cea de a 13 lună din ultimele 14 luni în care temperatura medie globală a depășit pragul de 1,5°C față de perioada preindustrială. Acest record împreună cu recordul pentru luna iunie și valorile ridicate ale temperaturii pentru luna iulie, au făcut ca vara (iunie-august) anului 2024 să fie cea mai caldă observată până în prezent.

Astfel, vara 2024 a fost cu 0,69°C peste media perioadei de referință 1991-2020, depâșind recordul stabilit în vara anului 2023 (0,66°C). În Europa vara anului 2024 a fost deasemenea una record cu 1,51°C față de media 1991-2020 (recordul anterior  - 1,34°C - fiind din 2022). 

În România cele mai mari valori absolute ale temperaturii în timpul verii au fost observate în sudul României (Figura 1). Deși hărțile care ilustrează valorile absolute ale temperaturilor medii oferă o imagine de ansamblu a distribuției temperaturii în din țară, analiza anomaliilor temperaturii este esențială pentru a ceea ce a fost deosebit față de valorile normale. Figura 2 prezintă distribuția anomaliilor temperaturii pentru vara anului 2024 față de perioada de referință 1991-2020. În funcție de regiune, anomalia temperaturii a fost cu 2-5°C mai mare decât cea a perioadei de referință. 

Fig.1

Fig.2

Vara anului 2024 a fost cu adevărat excepțională, fiind una record pentru mare parte a regiunilor din România.

Figura 3 este reprezentat anul în care a fost stabilit recordul temperaturii în timpul verii pentru fiecare regiune. În zonele reprezentate cu roșu, recordul temperaturii din timpul verii a fost stabilit în 2024. Se poate observa de asemenea și caracterul excepțional al verii anului 1946 (zonele cu albastru) care încă reprezintă un record pentru regiunea de sud-est a României.  

Fig.3

Fig.4

Evoluția pe termen lung a temperaturiilor din timpul verii, arată o creștere a temperaturii pentru întreg teritoriul României în intervalul 1940-2024. Zonele marcate cu un punct alb sunt cele în care tendința temperaturii din timpul verii (°C pe 10 ani) este semnificativă din punct de vedere statistic. Semnificativ din punct de vedere statistic înseamnă că această creștere a temperaturilor nu este întâmplătoare sau rezultatul unor variații naturale pe termen scurt, ci reflectă un trend consistent și clar, susținut de date.

În acest context, semnificația statistică arată că probabilitatea ca aceste schimbări să fie doar o coincidență este foarte mică, ceea ce ne oferă încredere că temperaturile din aceste zone cresc cu adevărat pe termen lung.

Pe lângă analiza temperaturilor medii și a tendințelor pe termen lung, este important să evaluăm și modul în care aceste creșteri afectează confortul termic resimțit de oameni. În acest sens, Universal Thermal Climate Index (UTCI) oferă o măsură comprehensivă a stresului termic, luând în considerare nu doar temperatura, ci și alți factori precum umiditatea, vântul și radiația solară. Astfel, pentru a înțelege impactul real asupra sănătății populației și a mediului, analiza UTCI pentru vara anului 2024 dar și pe termen lung, oferă o perspectivă mai completă asupra modului în care condițiile climatice extreme influențează viața cotidiană și este prezentată în continuare.

Stresul termic (măsurat în numărul de ore cu UTCI > 32°C), UTCI reflectă cum condițiile de mediu afectează organismul uman, oferind o evaluare mai precisă a confortului sau disconfortului termic comparativ cu temperatura aerului a fost mai pronunțat în regiunile sudice ale are României în vara anului 2024 (Figura 5). 

Fig.5 

Fig.6

Anomalia numărului de ore cu stres termic din vara 2024 față de media 1991-2020, reprezentată în Figura 6, arată că pe aproape pe întreg teritoriul Românie valorile au fost pozitive ajungând chiar >250 de ore (echivalentul a 10 zile) în părți sudul României, inclusiv București. 

Vara anului 2024 nu a fost una record pentru multe din regiunile României. La fel ca și în cazul temperaturii pentru vară (Figura 3), se poate observa caracterul excepțional al verii anului 1946 (zonele cu albastru) care încă reprezintă un record pentru regiuni extinse din România.  Evoluția pe termen lung a numărului de ore cu stres termic din timpul verii, arată o creștere pentru întreg teritoriul României în intervalul 1940-2024 cu excepția zonelor montane (Figura 8). 

Fig.7 Anul în care a fost stabilit recordul pentru numărul de ore cu stress termic în timpul verii pentru fiecare regiune. În zonele reprezentate cu roșu, recordul pentru numărul de ore cu stres termic a fost stabilit în 2024 (părți din zona de vest a României)

Fig.8

Unde am avut fenomenele extreme ale acestei veri în România?

Pe lângă evaluarea stresului termic resimțit prin UTCI, este esențial să analizăm și distribuția altor fenomene meteorologice extreme care au un impact semnificativ asupra societății. În contextul schimbărilor climatice, frecvența și intensitatea fenomenelor precum tornadele, precipitațiile intense, grindina și descărcările electrice au înregistrat variații importante. Harta de mai jos (fig. 9 ) ilustrează distribuția acestor fenomene extreme, oferind o perspectivă asupra regiunilor cele mai afectate și a riscurilor asociate în viitor. În total, în vara anului 2024 au fost raportate 870 de evenimente meteorologice extreme în România (conform European Severe Weather Database). Chiar dacă numărul de evenimente a scăzut față de 2023 când au raportate 1052 evenimente, în 2024 a crescut numărul evenimentelor cu grindină de mari dimensiuni fiind raportate 207 cazuri.

Rezultatele acestei analize subliniază în mod clar tendințele climatice îngrijorătoare care se manifestă atât în România, cât și la nivel global. Vara anului 2024, cu temperaturi record și un număr semnificativ de ore de stres termic, evidențiază nu doar o încălzire continuă, ci și intensificarea efectelor negative ale acesteia asupra sănătății umane, infrastructurii și ecosistemelor.

În zonele sudice și vestice ale României, unde au fost înregistrate cele mai mari valori de stres termic, disconfortul resimțit de populație și riscurile pentru sănătate au crescut considerabil. Acest lucru are implicații directe asupra calității vieții, asupra productivității economice și asupra vulnerabilității anumitor grupuri sociale, în special a celor care lucrează în aer liber sau trăiesc în zone cu acces limitat la resursele necesare adaptării.

Tendința pe termen lung de creștere a temperaturilor și a numărului de ore cu stres termic confirmă faptul că aceste schimbări nu sunt întâmplătoare, ci sunt parte a unui fenomen climatic mai larg, alimentat de emisiile crescute de gaze cu efect de seră. Aceste date subliniază necesitatea urgentă de a implementa măsuri de adaptare și mitigare de la infrastructura rezilientă la căldură, la politici care să reducă emisiile și să protejeze grupurile vulnerabile. Pe termen lung, dacă aceste tendințe continuă, ne putem aștepta la o amplificare a frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură, furtunile violente și precipitațiile intense, care vor afecta tot mai mult societatea și economia. În acest context, monitorizarea atentă a acestor fenomene și utilizarea unor indicatori precum UTCI devin esențiale pentru a înțelege pe deplin amploarea și implicațiile crizei climatice.

---

Bogdan Antonescu

Este fizician specializat în fizică atmosferei, interesat de istoria, climatologia, procesele fizice și impactul fenomenelor meteorologice extreme. În prezent conduce proiectul Extreme weather events in the future climate of Romania (ClimExRo) care își propune, printre altele, să aducă cercetările din mediul academic mai aproape de public. Mai multe detalii despre acest proiect puteți găsi pe pagina proiectului. https://www.climex.ro/

Dr. Dragoș Ene

Este inginer și cercetător specializat în teledetecție la Institutul Național de Fizica Pământului. Dragoș este membru în echipa ClimExRo fiind interesat de schimbările climatice și de impactul acestora.

---

Ciclonul Extratropical Boris în contextul schimbărilor climatice - Un semnal de alarmă pentru Europa?

O analiză recentă a ciclonului extratropical Boris, care a provocat inundații devastatoare în Europa Centrală și de Est cu ramificații și în România, confirmă ceea ce specialiștii din întreaga lume avertizează de ani de zile: schimbările climatice influențate de activitatea umană duc la schimbări în caracteristicile fenomene meteorologice extreme. 

---

Pe 30 și 31 august 2024, sud-estul României a fost lovit de precipitații intense unei zone cu presiune scăzută cvasi-staționară (ciclon extratropical) situată deasupra Mării Negre. Acest ciclon a fost produs cantități mari de precipitații, care au dus la inundații.

În doar 24 de ore, cantitatea de precipitații a atins 100 mm în multe localități din zona litoralului Mării Negre. Conform Administrației Naționale „Apele Române” au fost raportate valori cumulate ale precipitațiilor de 225,9 mm la Mangalia, 145 mm la Agigea și 118 mm la Tuzla.

Aceste fenomene (inclusiv cele de tip ciclon extratropical) devin din ce în ce mai frecvente și mai intense. Raportul IPCC (AR6) subliniază clar că valurile de căldură, furtunile violente și precipitațiile extreme devin o „nouă normalitate” în multe regiuni ale globului, inclusiv în Europa. Studiul realizat și publicat recent de ClimaMeter arată că aceste schimbări nu sunt doar fluctuații naturale ale climei.

Astfel, în cazul precipitațiilor extreme asociate cu ciclonul extratropical Boris, variabilitatea climatică naturală a jucat un rol minor, încălzirea globală provocată de activitatea umană fiind principalul factor. 

Orașe precum Viena și Cracovia, care deja simt efectele acestor schimbări, sunt acum cu 15% mai umede decât erau acum două decenii. Rezultatele noastre subliniază schimbări critice. Anomaliile de presiune la suprafață arată că depresiunile similare cu Boris sunt acum mai adânci, cu o presiune cu până la 2 hPa mai mică astăzi. Precipitațiile în timpul acestor evenimente au crescut cu 20%, unele regiuni primind până la 4–8 mm de ploaie suplimentară pe zi. 

Figura 1 – Rezulatele studiului realizat de ClimaMeter. Primul rând al figurii constă în două diagrame: cea din stânga indică rolul variabilității naturale și ale schimbărilor climatice în explicarea schimbărilor detectate (cu cât indicatorul este îndreptat spre dreapta cu atât este mai important rolul schimbărilor climatice). Diagrama din dreapta indică cât de des au fost observate în trecut evenimente similare cu cel analizat aici (utilizând structura presiunii atmosferice la suprafața solului). Detalii privind celelalte analize pot fi găsite în raportul ClimaMeter

---

„Ne confruntăm acum cu a doua „inundație a secolului” în Europa de Est într-o singură vară. Dar acestea nu sunt doar dezastre naturale izolate. Cercetările arată că precipitațiile extreme devin mai frecvente și mai intense din cauza schimbărilor climatice provocate de om. Studiul nostru ClimaMeter confirmă că emisiile de combustibili fosili intensifică precipitațiile în Europa. O parte din aceste precipitații provin din regiuni îndepărtate, deoarece umiditatea se evaporă din Marea Mediterană și din Atlanticul tropical.”

Davide Faranda CNRS France

---

„Schimbările climatice au jucat din nou un rol în inundațiile recente care au lovit Europa Centrală și de Est. Și acest lucru poate fi atribuit la doi factori principali:

(i) aerul rece din nord amestecat cu umezeala din suprafețele neobișnuit de calde suprafețe mediteraneene și ale Mării Negre și
(ii) un sistem de joasă presiune prins de zone de înaltă presiune.

Analiza noastră arată că, deși nu este neobișnuit pentru acest sezon, severitatea sa în ceea ce privește precipitațiile precipitabilă a fost semnificativ crescută de emisiile antropice. Îndemnăm la o acțiune la nivel mondial, pornind de la practicile locale și practicile zilnice pentru a atenua intensitatea crescândă a furtunilor precum Boris.”

Tommaso Alberti Istituto Nazionale di Geofisica e Vulcanologia, Italia

---

„Încă o dată, ne confruntăm cu un dezastru care, deși bine prognozat, a cauzat totuși pierderi șidaune. Acest lucru se datorează faptului că amplificarea unor astfel de evenimente ca urmare a încălzirii globale face ca politicile actuale învechite și ineficiente în prevenirea acestor dezastre. Există o nevoie urgentă de a acționa: pe de o parte, prin actualizarea politicile existente, iar pe de altă parte, prin punerea în aplicare a unor noi măsuri de atenuare și adaptare la nivel european.”

Erick Coppola The Abdus Salam International Centre for Theoretical Physics, Italy

---

„Furtuna Boris ne reamintește clar că limitele a ceea ce considerăm vreme „extremă” se modifică rapid din cauza schimbărilor climatice provocate de om. În România, precipitațiile record din județele Galați și Vaslui au copleșit infrastructura și au dus la pierderi tragice de vieți omenești, subliniind nevoia urgentă de măsuri sporite de protecție împotriva inundațiilor și de strategii de adaptare la schimbările climatice.”

Dr. Bogdan Antonescu, Universitatea București

---

Aceste modificări nu mai pot fi ignorate. Ce putem face?

Pe măsură ce condițiile climatice continuă să evolueze, adaptarea devine esențială. Trebuie să investim în soluții de infrastructură durabilă, sisteme de avertizare timpurie și planuri de gestionare a dezastrelor. Este momentul să acționăm nu doar pentru a ne proteja, ci și pentru a limita impactul viitoarelor fenomene meteorologice extreme.

---

Raportul ClimaMeter, realizat de Davide Faranda împreună cu Erika Coppola, Tommaso Alberti și Bogdan Antonescu, a analizat furtuna Boris folosind date climatice din perioada 2001–2023, comparându-le cu modelele meteorologice din trecut (1979–2001).

---

Ce crede Google despre Schimbarile climatice — Google Gemini vs oamenii de știință

Programele de inteligență artificială de tip ChatBot devin din ce în ce mai performante și mai abile în a putea replica pe cât posibil limbajul uman, inclusiv în zona științifică. Într-un material anterior am comparat răspunsurile a câtorva întrebări către ChatGPT și reacția cercetătorilor InfoClima. ChatGPT a oferit un “bagaj mixt” de răspunsuri. Cu această ocazie am vrut să testăm Gemini (fost Bard), un program similar, însă unul conectat la Google, cel mai mare motor de căutare, aproape omniprezent pe telefoanele, tabletele și PC-urile noastre. De asemenea în cadrul acestui material am atașat câteva vizualizări realizate de noul program AI al celor de Microsoft, un generator de imagini ce a furnizat câteva “surprize”

---

Google Gemini (inițial denumit Bard) este un chatbot de inteligență artificială generativă conversațională dezvoltat de Google, conceput ca un răspuns direct către ChatGPT. Bard poate oferi răspunsuri actualizate în timp real derivate din arhiva motorului de căutare Google, însă în acest moment nu are facilități precum un detector de plagiat.

Ce sunt schimbările climatice?

Google GEMINI:

Schimbările climatice sunt schimbările pe termen lung ale mediului înconjurător, care includ temperatura, cantitatea de precipitații și alte aspecte ale climei. Schimbările climatice pot fi cauzate de o varietate de factori, inclusiv erupțiile vulcanice, schimbările în orbita Pământului și activitatea umană.

Activitatea umană este cel mai important factor care contribuie la schimbările climatice actuale. Când ardem combustibili fosili, cum ar fi cărbunele, petrolul și gazul natural, eliberăm gaze cu efect de seră în atmosferă. Gazele cu efect de seră captează căldura solară, ceea ce duce la încălzirea globală.

Încălzirea globală are o serie de efecte negative asupra mediului, inclusiv:

— Creșterea nivelului mării, care poate inunda zonele de coastă
— Schimbări în modelele de precipitații, care pot duce la secete sau inundații
— Extincția de specii
— Bolile transmise de insecte
— Conflicte și migrații

Oamenii de știință sunt de acord că schimbările climatice sunt o problemă gravă și că trebuie să luăm măsuri pentru a le atenua. Există o serie de lucruri pe care le putem face pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, inclusiv:

— Reducerea consumului de energie
— Investirea în energie regenerabilă
— Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor și vehiculelor
— Plantarea de copaci

Schimbările climatice sunt o problemă complexă, dar este una pe care trebuie să o abordăm. Prin acțiunile noastre, putem contribui la protejarea mediului și la asigurarea unei lumi mai sănătoase pentru noi și pentru generațiile viitoare.

Dr. Bogdan Antonescu:

Chiar dacă răspunsul la această întrebare nu este în sine greșit, este însă un răspuns foarte general. Putem înlocui “România” din întrebare cu aproape orice altă țară din Europa iar răspuns va fi în continuare unul corect. Ce este interesant la acest răspuns este ultimul paragraf (care nu este legat strict de întrebare). În acest paragraf Google Bard atrage atenția asupra necesității unor acțiuni urgente pentru reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră.

În seria de imagini de mai sus am întrebat Microsoft Bing AI Image Generator să ne ilustreze ce reprezintă schimbările climatice. Deși majoritatea textelor sunt nelizibile, inteligența artificială pare să preaia câteva elemente esențiale: Globalitatea, fenomene extreme, topirea calotelor glaciare, creșterea temperaturilor medii ș.a

---

Q: Va crește frecvența tornadelor în România?

Este posibil ca frecvența tornadelor în România să crească în viitor, ca urmare a schimbărilor climatice. Încălzirea globală duce la o creștere a temperaturii medii a aerului, ceea ce creează condiții favorabile formării tornadelor. De asemenea, schimbările climatice pot duce la o creștere a intensității tornadelor, ceea ce le poate face mai periculoase.

Cu toate acestea, este important de menționat că tornadele sunt fenomene meteorologice rare și imprevizibile. Este imposibil de spus cu certitudine dacă frecvența tornadelor va crește în România sau nu. Cu toate acestea, este important să fim conștienți de riscul tornadelor și să luăm măsuri de precauție pentru a ne proteja în cazul unei tornade.

Dr. Bogdan Antonescu:  Încă nu avem un răspuns clar legat de schimbarea frecvenței de apariție a tornadelor sub influența schimbărilor climatice. De exemplu, există studii pentru Statele Unice care indică o creștere în viitor a frecvenței de apariție a supercelulelor, furtunile care sunt în general asociate cu formarea tornadelor. În Europa, faptul că tornadele sunt prezente în mass-media mai mult ca în trecut se datorează creșterii gradului de conștientizare pentru aceste fenomene și unei mai mari ușurințe de a raport tornadele. Răspunsul furnizat de Gemini este unul speculativ dar nu este neapărat incorect. Interesant este că răspunsul include și informații despre risc și măsuri de precauție. (Prin studiile mele pentru România și pentru Europa am indicat faptul că riscul asociat tornadelor nu trebuie ignorat și că trebuie luate măsuri pentru a reduce acest risc.) 

---

Q: Poți da câteva exemple de tornade care au produs pagube însemnate în România? Care a fost cea mai severă tornadă raportată în România?

·         Tornada din 1985 în județul Suceava. Această tornadă a provocat pagube însemnate în mai multe localități din județul Suceava, inclusiv în orașul Rădăuți. Tornada a distrus sau avariat peste 1.000 de case și a provocat moartea a două persoane.

·         Tornada din 1990 în județul Prahova. Această tornadă a provocat pagube însemnate în mai multe localități din județul Prahova, inclusiv în orașul Ploiești. Tornada a distrus sau avariat peste 2.000 de case și a provocat moartea a trei persoane.

·         Tornada din 2006 în județul Iași. Această tornadă a provocat pagube însemnate în mai multe localități din județul Iași, inclusiv în orașul Iași. Tornada a distrus sau avariat peste 3.000 de case și a provocat moartea a două persoane.

Cea mai severă tornadă raportată în România a fost tornada din 1985 în județul Suceava. Această tornadă a avut o intensitate de F5 pe scara Fujita, ceea ce înseamnă că a fost o tornadă extrem de puternică. Tornada a distrus sau avariat peste 1.000 de case și a provocat moartea a două persoane.

Dr. Bogdan Antonescu: Aceste tornade sunt complet inventate inventate. De exemplu tornade la Iași din 2006 ar fi trebuit să fie un eveniment absolut remarcabil pentru Europa având în vedere că 3000 de case au fost distruse. Însă tornada “cea mai severă raportată în România” a distrus sau avariat doar 1000 de case. Din studiile pe care le-am realizat, în România nu au exista tornade cu intensitatea maximă pe scara Fujita (F5), aceste tornade de altfel sunt extrem de rare în Europa. (Aceasta nu exclude faptul că în România se pot forma astfel de tornade de intensitate foarte mare.) În acest caz răspunsul este absolut aberant. La o întrebare asemănătoare, ChatGPT a fost mai “subtil” în descrierea evenimentelor (la fel de fictive) fiind astfel mai “credibil” pentru cineva care nu cunoaște subiectul. 

---

Q: Care sunt efectele sesizabile ale schimbărilor climatice în România?

Da, seceta și inundațiile mai frecvente sunt rezultatul schimbărilor climatice în România. Temperatura medie în România a crescut cu 1,2 grade Celsius de la începutul secolului al XX-lea și acest trend este de așteptat să continue. Încălzirea globală duce la o serie de efecte negative asupra mediului înconjurător, inclusiv:

·         Creșterea nivelului mării, care poate inunda zonele de coastă

·         Schimbări în modelele de precipitații, care pot duce la secete sau inundații

·         Extincția de specii

·         Bolile transmise de insecte

·         Conflicte și migrații

România este deja afectată de schimbările climatice. În ultimii ani, țara a înregistrat o serie de fenomene meteorologice extreme, inclusiv inundații, secete și valuri de căldură. Aceste fenomene au provocat pagube materiale și economice semnificative, precum și daune mediului.

Dacă nu luăm măsuri pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, efectele schimbărilor climatice asupra României vor deveni mai severe în viitor. Țara va fi mai vulnerabilă la fenomene meteorologice extreme, iar mediul va fi mai deteriorat. Acest lucru va avea un impact negativ asupra economiei, sănătății și bunăstării populației.

---

Q: Care este stadiul tranziției energetice din România?

Răspunsul vizual dat de Bing AI când am întrebat despre Tranziția Energetică a României. Probabil fiind un subiect foarte specific, algoritmul a detectat surse ce discută despre potențialul on și off-shore eolian al României, rezultând în imaginea de mai sus.

Tranziția energetică a României este în curs de desfășurare, dar este încă în stadiile incipiente. Țara se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv o dependență mare de combustibili fosili, o infrastructură energetică învechită și o lipsă de investiții în energie regenerabilă.

Cu toate acestea, România are și o serie de avantaje, inclusiv un potențial ridicat pentru energie solară și eoliană, o forță de muncă calificată și o politică guvernamentală favorabilă tranziției energetice.

Guvernul român a adoptat o serie de măsuri pentru a susține tranziția energetică, inclusiv:

·         Un plan de investiții în energie regenerabilă de 20 de miliarde de euro până în 2030

·         Un program de sprijin pentru eficiența energetică

·         O taxă pe emisiile de carbon

Aceste măsuri au început să aibă un impact pozitiv, iar România a înregistrat o creștere a ponderii energiei regenerabile în mixul energetic. În 2021, ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie al României a fost de 24,2%, în creștere de la 17,5% în 2019.

Tranziția energetică a României este un proces complex și de lungă durată, dar este esențială pentru a atinge obiectivele de mediu ale țării. Prin investiții în energie regenerabilă, eficiență energetică și alte tehnologii sustenabile, România poate reduce emisiile de gaze cu efect de seră, îmbunătăți calitatea aerului și crește securitatea energetică.

Răspuns InfoClima: Dr. Andreea Vornicu, Dr. Andrei Korberg și Dr. Sorin Cebotari explicau într-un material InfoClima cum tranziția energetică a Romaniei este o obligație asumată si o necesitate din punct de vedere economic. Autorii explicau cum există și avem soluții pentru variabilitatea energiei regenerabile și că tranziția energetică este o ambiție realizabilă ce necesită însă coerență, implicare și determinare la nivel politic și socio-economic.

---

Q: Este subiectul schimbărilor climatice discutat în România?

Există o serie de politici publice care abordează schimbările climatice în România. Aceste politici includ:

·         Strategia Națională privind Schimbările Climatice (2013-2030)

·         Planul Național de Acțiune pentru Energia Durabilă (2013-2020)

·         Legea privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

Aceste politici au ca scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dezvoltarea energiei regenerabile și adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

Subiectul schimbărilor climatice este încă controversat în România, dar există o creștere a conștientizării cu privire la această problemă. Există tot mai multe persoane care sunt preocupate de efectele schimbărilor climatice și care doresc să ia măsuri pentru a le atenua.

---

Q: Sunt emisiile de carbon o problemă pentru climă?

Întrebând Bing AI Image generator cum ar arata un stat “carbon neutral”, răspunsul a fost unul generic dar cu ceva foarte specific: forma statului descris pare să emuleze cea a SUA, al doilea stat în clasamentul emisiilor de carbon la nivel global.

Da, carbonul este o problemă pentru schimbările climatice. Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz cu efect de seră care absoarbe și reține căldura din atmosferă. Pe măsură ce concentrația de CO2 din atmosferă crește, aceasta contribuie la încălzirea globală.

Cauzele creșterii emisiilor de CO2 sunt următoarele:

• Arderea combustibililor fosili, cum ar fi cărbunele, petrolul și gazul natural, pentru generarea de energie electrică, transport și alte scopuri.

• Defrișarea, care eliberează CO2 stocat în copaci.

• Intensificarea agriculturii, care contribuie la creșterea emisiilor de metan și protoxid de azot.

InfoClima:

Răspunsul din nou este unul presetat și oarecum generic, ce conține informații de baza. Într-un material anterior InfoClima am discutat despre ce soluții avem la îndemână pentru a reduce emisiile de carbon la nivel global.

---

Pentru ultima întrebare am vrut să explorăm ce știe Google Bard despre platforma Infoclima. Răspunsul, deși oarecum generic, a sumarizat esența misiunii noastre:

”InfoClima Romania este o rețea de cercetători și experți în domeniul schimbărilor climatice care își propune să accesibilizeze argumentele științifice legate de climă pentru un public cât mai mare, cât mai prietenos.

Misiunea InfoClima Romania este să susțină un dialog public informat și bazat pe dovezi științifice relevante ce ne vor permite să înțelegem în ce feluri ne pot afecta bunăstarea schimbările climatice și ce putem face în legătură cu asta.

Pentru a-și îndeplini misiunea, InfoClima Romania publică articole, interviuri, podcasturi și alte materiale informative pe site-ul său web, pe rețelele de socializare și în media. Aceste materiale sunt concepute pentru a oferi o imagine de ansamblu clară și concisă asupra schimbărilor climatice, a efectelor acestora și a soluțiilor disponibile si este resursă importantă pentru cei care doresc să afle mai multe despre schimbările climatice și impactul acestora asupra României.”

---

Inundațiile recente din România — un semnal al schimbărilor climatice?

Schimbările în precipitațiile care au provocat inundațiile din România de la sfârșitul lunii August, unde am văzut în doar 24 de ore cantități de precipitații atingând 100 mm în multe dintre localități zona litoralului Mării Negre, sunt cauzate în principal de schimbările climatice provocate de activitățile umane, conform unei analize realizate de ClimaMeter.

---

Pe 30 și 31 august 2024, sud-estul României a fost lovit de precipitații intense unei zone cu presiune scăzută cvasi-staționară (ciclon extratropical) situată deasupra Mării Negre. Acest ciclon a fost produs cantități mari de precipitații, care au dus la inundații.

În doar 24 de ore, cantitatea de precipitații a atins 100 mm în multe localități din zona litoralului Mării Negre. Conform Administrației Naționale „Apele Române” au fost raportate valori cumulate ale precipitațiilor de 225,9 mm la Mangalia, 145 mm la Agigea și 118 mm la Tuzla.

Analiza realizată de ClimaMeter a arătat că fenomene similare (zone cu presiune scăzută) cu cele care au provocat inundațiile din sud-estul României din 30–31 august 2024, arată, în general, o reducere a precipitațiilor (7 mm pe zi, sau până la 15% mai puțin) în prezent (2001–2022), față de 1979–2000 (Figura 1). Totuși, observăm o creștere semnificativă a precipitațiilor locale (până la 5 mm pe zi, sau până la 10% mai mult) în zona Constanței, unul dintre orașele afectate de acest eveniment oarecum neobișnuit. Această creștere locală este în concordanță cu faptul că o atmosferă mai caldă poate reține mai multă umiditate, ceea ce face ca evenimentele cu precipitații să fie mai intense.

Figura 1 – Rezulatele studiului realizat de ClimaMeter. Primul rând al figurii constă în două diagrame: cea din stânga indică rolul variabilității naturale și ale schimbărilor climatice în explicarea schimbărilor detectate (cu cât indicatorul este îndreptat spre dreapta cu atât este mai important rolul schimbărilor climatice). Diagrama din dreapta indică cât de des au fost observate în trecut evenimente similare cu cel analizat aici (utilizând structura presiunii atmosferice la suprafața solului). Detalii privind celelalte analize pot fi găsite în raportul ClimaMeter

Conform acestui studiu, primul de acest gen realizat pentru un fenomen meteo extrem din România, schimbările în precipitații care au produs inundațiile din România au fost atribuite în principal schimbărilor climatice provocate de activitățile umane. Deși variabilitatea naturală a jucat un rol modest, tendința generală indică faptul că astfel de evenimente extreme au devenit mai probabile din cauza încălzirii globale.

În contextul mai larg al schimbărilor climatice, fenomenele cu precipitații extreme devin din ce în ce mai frecvente, la fel ca și perioadele de secetă. Schimbările între aceste două extreme climatice pot duce la inundații catastrofale, deoarece solul, afectat de secetă, are o capacitate redusă de a absorbi apa. Pe măsură ce aceste fenomene devin din ce în ce mai frecvente, se impune o reevaluare a modului în care ne pregătim pentru ele. Întărirea și îmbunătățirea infrastructurii existente este esențială pentru a face față viitoarelor provocări.

În plus, este nevoie de o planificare urbanistică riguroasă, care să ia în calcul atât impactul inundațiilor, cât și cel al secetelor, astfel încât comunitățile să fie mai bine protejate. Aceste măsuri preventive pot reduce considerabil pierderile umane și materiale și pot contribui la dezvoltarea unui mediu mai sigur pentru toată lumea. Conștientizarea acestor riscuri și luarea unor măsuri eficiente devin astfel elemente esențiale în adaptarea la noile realități climatice.

---

Analiza face parte din proiectul ClimaMeter, un proiect de cercetare finanțat de Uniunea Europeană și Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS). Puteți găsi raportul complet pe site-ul ClimaMeter. O explicație a metodologiei utilizate în ClimaMeter este disponibilă aici.

---

Analiză: Acțiunile de conservare au un impact pozitiv asupra biodiversității

Eforturile de conservare de pe tot globul fac o diferență măsurabilă în protejarea biodiversității, arată o nouă meta-analiză. Aceasta sumarizează 186 de studii și arată că intervențiile direcționate – de la refacerea habitatelor până la controlul speciilor invazive – îmbunătățesc semnificativ ecosistemele, demonstrând că acțiunile de conservare nu doar opresc pierderea biodiversității, ci o inversează adesea.

---

O meta-analiză revoluționară a eforturilor globale de conservare a demonstrat că intervențiile direcționate îmbunătățesc semnificativ rezultatele în materie de biodiversitate sau, cel puțin, încetinesc declinul ecosistemelor din întreaga lume. Analiza, care a analizat 186 de studii pe diferite continente și la scară de mediu, oferă dovezi cruciale că acțiunile de conservare sunt eficiente. Cu toate acestea, subliniază, de asemenea, necesitatea unei voințe politice și investiții sporite pentru a extinde și mai mult aceste intervenții pentru a combate criza globală a biodiversității.

Sursa foto: Pexels.com

Studiul sintetizează date din 35 de studii separate și se întinde pe peste un secol de eforturi de conservare. Acesta a examinat o serie de intervenții care abordează factorii cheie ai degradării mediului, cum ar fi pierderea habitatului, speciile invazive, poluarea și schimbările climatice. Aceste intervenții au fost clasificate în șapte tipuri, inclusiv înființarea de zone protejate, eforturile de restaurare, managementul durabil al ecosistemelor și eradicarea speciilor invazive.

Rezultatele arată că, în ansamblu, acțiunile de conservare au rezultate pozitive. În două treimi din studiile analizate, biodiversitatea fie s-a îmbunătățit (45,4%), fie cel puțin a prezentat scăderi mai lente (20,6%) în comparație cu zonele în care nu au fost luate măsuri de conservare. În aceste cazuri, starea biodiversităţii a beneficiat direct de intervenţii, demonstrând eficienţa acestora în inversarea sau atenuarea daunelor cauzate de degradarea mediului.

Cu toate acestea, studiul a identificat și unele cazuri (21%) în care intervențiile de conservare au avut rezultate mai proaste decât a nu face nimic. Acest impact negativ a fost adesea legat de consecințe neintenționate, cum ar fi vătămarea accidentală a speciilor nevizate în timpul controlului speciilor invazive sau eșecul de a managerui în mod corespunzător ariile protejate, ceea ce duce la supraexploatarea resurselor.

Practicile de conservare s-au îmbunătățit în timp

Impactul cel mai mare l-au avut intervențiile care vizează speciile exotice invazive (IAS). Această categorie de acțiuni a avut succes în special pe insule, unde eforturile de eradicare a IAS au ajutat la refacerea ecosistemelor locale. Intervențiile care vizează reducerea pierderii și degradării habitatelor și promovarea managementului durabil al ecosistemelor au arătat, de asemenea, impact mare și pozitiv, validând în continuare strategiile globale de conservare.

Zonele protejate — o piatră de temelie a politicii de conservare la nivel mondial — au fost eficiente în reducerea conversiei terenurilor, defrișărilor și pierderii coralilor. Cu toate acestea, eficacitatea lor a variat în funcție de regiune, adesea limitată de factori precum resursele inadecvate și aplicarea legii. Cercetarea subliniază importanța ariilor protejate bine dotate cu resurse și gestionate strategic pentru a obține rezultate semnificative de conservare.

O perspectivă cheie din studiu este că practicile de conservare s-au îmbunătățit în timp. Studiile mai recente au pus, poate, mai mult în prim plan efectele pozitive ale intervențiilor, probabil datorită finanțării sporite, eforturilor mai direcționate și lecțiilor învățate din încercările anterioare. Acest progres indică faptul că, în timp ce biodiversitatea continuă să scadă la nivel global, există speranța că, cu eforturi sporite și alocate corespunzător, putem inversa această tendință.

În ciuda beneficiilor clare ale acțiunilor de conservare, studiul subliniază că este nevoie de mai mult pentru a îndeplini obiectivele globale de biodiversitate, în special în regiunile bogate în biodiversitate din Sudul Global. Costul estimat al atingerii acestor obiective variază între 178 de miliarde de dolari și 524 de miliarde de dolari anual — o investiție semnificativă, dar una crucială pentru conservarea ecosistemelor care oferă servicii esențiale omenirii.

În cele din urmă, cercetarea demonstrează că avem nevoie să investim în conservare. Pe continente și în ecosisteme, acțiunile de conservare fac o diferență măsurabilă. Provocarea, de-acum, este de a extinde aceste eforturi la un nivel care poate inversa criza globală a biodiversităţii înainte de a fi prea târziu.

---

Carla Culda

Este biolog cu o dorință activă de a descoperi, de a înțelege și de a cunoaște în general viul. În prezent este doctorandă la Facultatea de Medicină Veterinară, Cluj-Napoca la departamentul de Parazitologie și Boli Parazitare.

Carla își derulează activitatea științifică în Insulele din Galapagos, reprezentând subiectul tezei sale de doctorat în această zonă. Prin acest proiect își propune împreună cu profesorul coordonator și colaboratorii din Galapagos să intervină în procesul de salvare a unei specii endemice, leul de mare din Galapagos.

Care este impactul extremelor temperaturii asupra populației din Europa și România?

Schimbările climatice sunt asociate cu o creștere a frecvenței și a intensității fenomenelor meteorologie extreme. Europa se încălzește de două ori mai repede decât media globală iar asta înseamnă o creștere a impactului valurilor de căldură și a perioadelor cu temperaturi ridicate și implicit o creștere a mortalității și morbidității. Impactul se traduce, conform unui studiu recent, în mii de decese pe întregul continent.

Aceste schimbări ar putea duce la provocări fără precedent pentru sistemele de sănătate. Asta se va întâmpla mai ales în timpul valurilor de căldură, când ratele mortalității sunt așteptate să crească odată cu temperatura medie globală, conform cercetării, în toate regiunile Europei. La ce ne putem aștepta până în 2050?

---

Ce știm astăzi despre decesele cauzate de temperaturi extreme?

Știm că valurile de căldură sunt din ce în ce mai frecvente, că temperaturile înregistrate în timpul unui val de căldură sunt din ce mai ridicate și că durata acestor fenomene a crescut. Mai știm că 2023 a fost cel mai cald an de când se fac observații meteorologice din cauza creșterii concentrațiilor gazelor cu efect de seră la care s-a adăugat variabilitatea naturală reprezentată de El Niño.

Potrivit unui studiu publicat în 2024 în Nature Medicine, valurile de căldură și perioadele cu temperaturi ridicare din 2023 au fost asociate cu aproximativ 47.690 decese dintre care peste 47.000 au fost înregistrate între 29 mai și 1 octombrie. Anul 2023 este pe locul al doilea în ceea ce privește număr anual de decese asociate temperaturilor ridicate din perioada 2015–2023, după 2022, când au fost înregistrate 61.672. În România au fost înregistrate în 2023 peste 2.500 decese asociate căldurii, cele mai expuse categorii ale populației fiind femeile și cei în vârstă de peste 80 de ani. Figura 1 arată distribuția ratei de mortalitate asociată cu temperaturile ridicate pentru anul 2023.

Figura 1

Cea mai mare parte studiilor care analizează mortalitatea asociată valurilor de căldură și perioadelor cu temperaturi ridicate sunt realizate în general pentru vestul Europei și mai puțin pentru Scandinavia sau estul Europei. Un studiu publicat în 2024 în The Lancet prezintă pentru prima dată o analiză cantitativă a mortalității asociate extremelor temperaturii de-a lungul Europei. Au fost analizate condițiile climatice actuale (1991-2020) dar și condițiile climatice viitoare pentru o creștere a temperaturii medii globale față de perioada preindustrială de 1.5°C, 2°C, 3°C și 4°C.

Datele au fost analizate în detaliu, de exemplu, la nivel de județ pentru România. Pe lângă temperatură, au fost considerați și alți parametrii care pot influența mortalitatea precum vârsta populației, îmbătrânirea acesteia, rata de natalitate sau migrația. 

Autorii studiului estimează că între 1991 și 2020 au fost înregistrate 363.809 decese asociate perioadelor cu temperaturi scăzute și 43.729 decese asociate temperaturilor ridicate. Numărul de decese asociate temperaturilor ridicate este de 6 ori mai mare în nordul Europei (e.g., 0,5–5 decese per 100.000 de locuitori) față de sudul Europei (e.g., Croația 30–47 decese per 100.000 locuitori). 

Cum au evoluat trendurile deceselor în condiții de frig versus cele în condiții de căldură?

În condițiile climatice actuale numărul deceselor asociate frigului este mai mare decât numărul celor asociate căldurii. Astfel, pentru Europa sunt aproximativ 8,3 decese la temperaturi scăzute pentru fiecare deces la temperaturi ridicate (8,3:1). Pentru România, acest raport este de 10,1:1 în climatul actual (Figura 2).

Figura 2

Cele mai mari rate de mortalitate asociate temperaturilor scăzute au fost înregistrate în 2020 în estul și sudul României (200-250 decese per 100.000 locuitori) în timp ce cele mai multe decese produse de temperaturile ridicate au fost înregistrate în sudul și părți din vestul României (20-25 per 100.000 locuitori) (Figura 3). 

Figura 3 

Proiecțiile climatice climatice arată o schimbare a distribuției deceselor asociate extremelor temperaturii în Europa:

Numărul de decese asociate frigului scade;

În același timp, numărul deceselor asociate căldurilor va crește.

În prezent, mai multe persoane mor din cauza temperaturilor scăzute decât din cauza valurilor de căldură. Asta se datorează unei combinații de factori, inclusiv lipsa unor condiții adecvate de încălzire în locuințe, expunerea prelungită la frig, bolile sezoniere precum gripa, care sunt mai răspândite în lunile de iarnă, precum și accesul limitat la îngrijiri medicale și vulnerabilitatea crescută a anumitor grupuri de populație, cum ar fi vârstnicii.

Pe măsură ce temperatura globală continuă să crească, iernile vor deveni mai blânde, iar valurile de căldură vor fi din ce în ce mai frecvente și mai intense. Astfel, până în 2100, raportul între decesele cauzate de frig și cele cauzate de căldură va ajunge la 6,7:1 (decese temperaturi ridicate:decese temperaturi scăzute) în scenariul în care temperatura medie globală crește cu 1,5°C și la 1,4:1 în scenariul în care temperatura crește cu 4°C. Cu alte cuvinte, numărul de decese din cauza căldurii va crește semnificativ.

Cel mai mare număr de decese va fi înregistrat în rândul oamenilor de peste 85 de ani — pe de o parte pentru că această categorie de vârstă este mai vulnerabilă la temperaturile ridicate, iar pe de altă parte deoarece crește speranța de viață până în 2100. 

Pentru România, scăderea este de la 7,3:1 (1.5°C) la 2:1 (4°C) (Figura 2). În estul României e de așteptat să scadă rata mortalității asociată temperaturilor scăzute. La nivelul întregii țări, însă, va crește trendul în cazul deceselor provocate de temperaturile ridicate — în special în sudul și vestul României (Figura 4).

Iarna va continua să fie, însă, o perioadă cu un număr mai mare de decese în Europa, din mai multe motive. Bolile infecțioase, precum gripa și alte virusuri respiratorii, se răspândesc mai ușor în sezonul rece, afectând în special persoanele vulnerabile, cum ar fi vârstnicii și cei cu afecțiuni cronice.

De asemenea, expunerea la frig, chiar și în ierni mai blânde, poate agrava afecțiuni cardiovasculare și respiratorii, ducând la decese, în special în cazul celor care nu se pot proteja adecvat. Prin urmare, iarna rămâne o perioadă periculoasă pentru sănătate, chiar și în contextul schimbărilor climatice.

Figura 4

Schimbările climatice și demografice contribuie la schimbările anticipate în rata de mortalitate asociată temperaturilor extreme. Creșterea temperaturii medii globale duce la schimbări în caracteristicile valurilor de căldură care devin mai frecvente, mai intense și durată mai mare.

Schimbările demografice includ: o ușoară scădere a populației Europei cu 5% până în 2100, o îmbătrânire a populației în multe țări și regiuni din Europa (o creștere de la 2,9% în 1991-2020 la 9,3% în 2100 a populației în vârstă de peste 85 de ani) și o creștere a speranței de viață.

Figura 5 arată efectul combinat în 2050 al schimbărilor climatice și îmbătrânirii populației pentru România. Pentru majoritatea județelor din România (26 județe și București) rata deceselor este influențată de creșterea temperaturii și mai puțin de îmbătrânirea populației (Figura 5). Rata de mortalitate pentru județul Vâlcea este un caz particular pentru România deoarece atât componenta creșterea temperaturii medii cât și îmbătrânirea populației contribuie în egală măsură la schimbările observate. 

Figura 5

Pentru a înțelege mai bine efectul combinat al schimbărilor climatice și al îmbătrânirii populației în România este prezentată în Figura 6 distribuția temperaturilor medii pentru fiecare județ în 2050, împreună cu procentul din numărul total de locuitori de peste 85 de ani. Temperatura medie la nivel de județ va fi mai mare de 15°C pentru toate județele, iar procentul din populație cu vârsta peste 85 de ani este anticipat să fie între 2-14% (Figura 6). 

Figura 6

Există și o serie de limitări ale acestui studiu. De exemplu, nu sunt considerate posibilele efecte ale aclimatizării în viitor la veri din ce în ce mai calde sau implementarea de măsuri care pot reduce riscul asociat extremelor temperaturii. De asemenea, nu a fost luat în calcul (din lipsa datelor) efectul asupra copiilor, un grup de vârstă foarte vulnerabil la extremele temperaturii. 

De ce sunt șanse mari să vedeam mai multe decese cauzate de căldură decât de frig, în viitor?

Schimbările ar putea duce la provocări fără precedent pentru sistemele de sănătate, mai ales în timpul valurilor de căldură. Creșterea mortalității asociată temperaturilor ridicate va crește odată cu temperatura medie globală în toate regiunile Europei.

Deși în prezent mai multe persoane mor din cauza frigului decât din cauza valurilor de căldură, este important să înțelegem că schimbările climatice modifică rapid acest raport și că proiecțiile arată că, pe măsură ce clima se încălzește, numărul de decese cauzate de căldură va crește semnificativ, apropiindu-se sau, în anumite regiuni, depășindu-le pe cele cauzate de frig. Frigul este o cauză semnificativă de decese în multe regiuni, dar aceste decese sunt legate de condiții care, în multe cazuri, pot fi gestionate prin îmbunătățirea accesului la încălzire și la servicii medicale.

În schimb, valurile de căldură reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare, pe măsură ce temperatura globală crește. Valurile de căldură au un impact imediat și devastator, în special în orașele aglomerate sau în zonele unde infrastructura (e.g., spitale) nu este pregătită să facă față unor astfel de fenomene extreme.

Pe lângă decesele directe cauzate de căldură, valurile de căldură agravează și alte probleme de sănătate, cum ar fi bolile cardiovasculare și respiratorii. În plus, efectele pe termen lung ale căldurii extreme asupra sănătății și calității vieții nu sunt încă pe deplin înțelese.

De aceea, prevenirea acestor decese și atenuarea impactului valurilor de căldură sunt cruciale pentru protejarea sănătății publice în viitorul apropiat și avem nevoie să integrăm aceste rezultate în toate politicile și măsurile de adaptate legate de sănătatea populației în contextul schimbărilor climatice, cum subliniază și autorii studiului.

---

Bogdan Antonescu este fizician specializat în fizică atmosferei, interesat de istoria, climatologia, procesele fizice și impactul fenomenelor meteorologice extreme. În prezent conduce proiectul Extreme weather events in the future climate of Romania (ClimExRo) care își propune, printre altele, să aducă cercetările din mediul academic mai aproape de public. Mai multe detalii puteți găsi pe pagina proiectului. https://www.climex.ro/

Vulcanii europeni tot mai activi din Islanda și Italia – Motive de îngrijorare pentru climă?

Gazele și particulele de praf injectate în atmosferă în timpul erupțiilor vulcanice pot influența clima. Chiar dacă vulcanii se află în locuri specifice pe Terra, efectele lor pot fi distribuite global deoarece gazele, praful și cenușa ajung în atmosfera înaltă și pot circula global.

Potrivit cercetătorilor există aproximativ 1.500 de vulcani potențial activi în întreaga lume. Cei mai mulți sunt concentrați în jurul Oceanului Pacific unde formează Cercul de Foc al Pacificului, o potcoavă cu o suprafață de aproximativ 40.000 km, unde se află 75% din vulcanii activi. În Europa, Islanda alături de Italia reprezintă polii vulcanilor activi de pe continentul nostru, iar in ultimii ani activitatea acestora a fost tot mai pronunțată. Foarte recent o nouă erupție în sudul Islandei a dus la evacuarea tuturor localnicilor din Grindavik, continuând șirul evenimentelor vulcanice din nordul Europei.

---

Ce sunt vulcanii și cum pot erupțiile vulcanice de mare amploare să influențeze clima?

Activitatea vulcanică a creat peste 80% din suprafața terestră. Un vulcan poate fi descris ca o deschidere în crusta terestră prin care rocile topite, gazele fierbinți și alte materiale ies la suprafață. În interiorul unui vulcan activ se găsește o cameră în care se acumulează rocă topită, numită magmă. Presiunea din interiorul camerei cu magma determină deplasarea magmei prin canale din rocă care ajunge la suprafață. Odată ce magma ajunge la suprafață, aceasta este cunoscută sub numele de lavă.

Unele erupții vulcanice sunt explozive, în timp ce altele apar sub formă de un flux lent de lavă. Erupțiile pot surveni printr-o deschidere principală în vârful vulcanului sau prin deschideri care se formează pe marginile vulcanului. Ritmul și intensitatea erupțiilor, precum și compoziția magmei, determină forma vulcanului.

Vulcanii sunt întâlniți atât pe uscat, cât și pe fundul oceanului. Atunci când vulcanii erup pe fundul oceanului, deseori creează munți subacvatici și lanțuri muntoase, pe măsură ce lava eliberată se răcește și se întărește.

Dar erupțiile vulcanice de mare amploare pot influența și clima.

Cum influențează erupțiile vulcanice clima pe termen scurt, mediu și lung

Gazele și particulele de praf injectate în atmosferă în timpul erupțiilor vulcanice pot influența clima. Chiar dacă vulcanii se află în locuri specifice pe Terra, efectele lor pot fi distribuite global deoarece gazele, praful și cenușa ajung în atmosfera înaltă și pot circula global.

În timpul erupțiilor vulcanice, cantități uriașe de gaze vulcanice, aerosoli și cenușă sunt injectate în stratosferă (stratul din atmosferă cuprins între 10-50 km). Particulele mai mari de cenușă au un efect de scurtă durată asupra climei deoarece majoritatea acestor particule cad din atmosferă în câteva ore sau zile de la o erupție și sunt depozitate pe sol. Cenușa sau praful vulcanic eliberat în atmosferă în timpul unei erupții absoarbe radiația solară și cauzează o răcire temporară.

Particulele mici de cenușă pot forma un nor în zona joasă a atmosferei (troposferă) care umbrește și răcește zona aflată sub el pentru o perioadă de timp. Dar cele mai mici particule de praf ajung în stratosferă și sunt capabile să călătorească distanțe foarte mari. Aceste particule mici sunt atât de ușoare încât pot rămâne în stratosferă timp de luni întregi, blocând lumina solară și cauzând răcire. Norii de cenușă vulcanică se pot răspândi pe suprafețe mari, transformând lumina zilei în întuneric și reducând semnificativ vizibilitatea, fiind adesea însoțiți de tunete și fulgere.

În cazuri extreme, acești nori de cenușă vulcanică pot provoca "ierni vulcanice". Un astfel de exemplu este erupția din 1815 a vulcanului Mount Tambora din Indonezia, cea mai mare erupție din istoria măsurătorilor. Atunci temperature medie globală a scăzut cu până la 3°C provocând condiții meteorologice extreme în întreaga lume timp de trei ani. Ca rezultat al cenușii vulcanice eliberate în urma erupției vulcanului Mount Tambora, America de Nord și Europa au experimentat în anul următor – 1816 "Anul fără Vară", marcat de recolte slabe, foamete și boli.

După ce sunt eliberate în atmosferă, emisiile sulfuroase se transformă în aerosoli de sulfat, care pot rămâne acolo de la câteva luni până la un an. Acești aerosoli au capacitatea de a reflecta radiațiile solare, reducând astfel cantitatea acestora care ajunge la suprafața Pământului, de a influența formarea ozonului și, prin urmare, de a reduce temperatura medie globală la suprafața Pământului.

Dacă gazele vulcanice precum dioxidul de sulf pot cauza răcire globală, dioxidul de carbon, un gaz cu efect de seră, are potențialul de a favoriza încălzirea globală. Acest lucru a determinat încălzirea globală în perioadele mai îndepărtate din istoria Pământului, când vulcanii au emis cantități mari de gaze cu efect de seră.

De-a lungul secolului trecut, erupțiile vulcanice au determinat o scădere a temperaturii medii la suprafața terestră de până la 0.5°C pentru perioade cuprinse între 1-3 ani. Un exemplu elocvent este erupția vulcanului Mount Pinatubo pe 15 iunie 1991, una dintre cele mai mari erupții ale secolului al XX-lea. Aceasta a injectat în stratosferă un nor de dioxid de sulf cunoscut sub numele de norul Pinatubo, cel mai mare observat vreodată în stratosferă de la începutul observațiilor satelitare. Ca urmare, a avut un impact semnificativ asupra climei și a răcit suprafața Pământului timp de trei ani după erupție.

Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz cu efect de seră și este principalul gaz responsabil pentru schimbările climatice. În timp ce dioxidul de sulf eliberat în erupțiile vulcanice contemporane a cauzat uneori răcire globală detectabilă a atmosferei inferioare, dioxidul de carbon eliberat în erupțiile vulcanice contemporane nu a cauzat niciodată încălzire globală detectabilă a atmosferei. În 2010, activitățile umane au fost responsabile pentru aproximativ 35 gigatone de emisii de CO2. Studiile și măsurătorile realizate până în prezent cu privire la emisiile globale de dioxid de carbon indică faptul că vulcanii eliberează mai puțin de 1% din dioxidul de carbon eliberat în prezent de activitățile umane.

Erupțiile vulcanice foarte mari pot injecta cantități semnificative de CO2 în atmosferă. Spre exemplu, erupția vulcanului Mount St. Helens din 1980 a eliberat aproximativ 10 milioane de tone de CO2 în doar 9 ore. Cu toate astea, societatea are nevoie azi de doar 2,5 ore pentru a emite aceeași cantitate. În timp ce erupțiile explozive mari precum aceasta sunt rare și apar la nivel global o dată la câțiva ani, emisiile antropice sunt neîncetate și cresc în fiecare an.

Cum putem măsura efectele acestor erupții?

Oamenii de știință monitorizează îndeaproape vulcanii în special pe cei aflați în apropierea unor centre populate. Vulcanii semnalează iminența unei erupții. Semnele de avertizare includ mici cutremure, bombarea părților laterale ale vulcanului și creșterea emisiilor de gaze. Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă neapărat că o erupție este iminentă, dar pot ajuta oamenii de știință să evalueze starea vulcanului atunci când magma se acumulează. Cu toate acestea, este imposibil să spunem exact când, sau dacă, un vulcan va erupe.

Impactul și magnitudinea erupțiilor vulcanice pot fi reconstituite folosind documente istorice care acoperă câteva sute de ani sau arhive naturale cum sunt inelele de creștere a arborilor, carotele de gheață, sedimentele marine și lacustre care se întind pe perioade mai lungi de timp.

Prin analize chimice detaliate asupra unei carote de gheață lungi de 3.400 de metri extrase din Antarctica s-a realizat o istorie a marilor erupții vulcanice din ultimii 11.000 de ani. S-au găsit urme a 426 de erupții vulcanice care au avut loc atât în Emisfera Nordică, cât și în cea Sudică. Pentru perioada mai recentă verile excepțional de reci înregistrate în Europa (și în alte regiuni) în anii 1816, 1601, 1453, 1109, 574 și 541 au precedat erupții vulcanice majore.

Un istoric al celor mai violente erupții din Europa

Recenta erupție a Etnei (Sursa Reuters)

În Europa, printre cele mai violete erupții vulcanice cu consecințe devastatoare asupra societății și mediului se numără erupția vulcanului Etna, care deține unul dintre cele mai lungi înregistrări documentate ale activității vulcanice din lume. Rămâne unul dintre cei mai activi vulcani din lume și în prezent. Înregistrările istorice ale activității vulcanului Etna datează din 1500 î.Hr. Erupție din 1169 a dus la moartea a 15.000 de persoane; cinci secole mai târziu, o altă erupție a dus la moartea a 20.000 de persoane.

Vezuviu, un stratovulcan caracterizat prin erupții explozive, situat la est de orașul Napoli, Itali, este cunoscut în istoria recentă datorită erupției din anul 79 AD, care a acoperit sub cenușă și rocă orașele romane Pompei și Herculaneum, și a dus la moartea aproximativ 16.000 de oameni.

În prezent, Vezuviul se numără printre cei mai periculoși vulcani din lume, deoarece aproximativ 3 milioane de oameni locuiesc în apropierea acestuia.

Erupția de la începutul acestui an în sud-vestul Islandei, în apropiere de orașul pescăresc Grindavik, care a fost evacuat. (Sursa BBC)

Pe 14 aprilie 2010, vulcanul islandez Eyjafjallajökull a erupt pentru a doua oară în decurs de două luni, după 200 ani de adormire. Erupția a provocat o coloană de cenușă care a fost injectată în stratosferă un nor de cenușă ce a fost transportat de vânt în Europa de Nord și de Vest. Norul a perturbat transportul aerian cauzând o catastrofă comercială în Europa.

Ciomadul, craterul care găzduiește acum Lacul Sfânta Ana și turbăria Mohoș, este cel mai recent vulcan din regiunea României, cunoscut pentru erupțiile sale explozive. Cercetările indică faptul că prima erupție a avut loc acum 51.000 de ani în regiunea turbăriei Mohoș, iar cele mai recente erupții s-au produs acum 29.600 de ani în zona actuală a Lacului Sfânta Ana.

Hartă a celor mai activi vulcani la nivel global (Sursa National Geographic)

În viitor ne putem aștepta la erupții vulcanice în zonele unde aceștia sunt activi, dar și acolo unde sunt inactivi. Stratovulcanii sunt considerați cei mai periculoși, deoarece erupțiile lor se pot întâmpla fără avertisment, sunt explozive și eliberează cantități masive de material, inclusiv curgeri pricolastice (curenți rapizi de gaze fierbinți și materii vulcanice). Posibilitatea erupțiilor vulcanice poate fi prevăzută, atunci când vulcanologii au acces la istoricul activității vulcanului, folosesc instrumentele adecvate pentru monitorizarea regiunii și dispun de suficiente date pentru a studia comportamentului acestuia.

Există diverse semnale care pot indica intensificarea activității vulcanice, precum creșterea frecvenței cutremurelor, emisii de aburi și gaze (fumarole), sau formarea de noi deschideri în crusta terestră. Cu toate astea, chiar și cu ajutorul tehnologiei avansate, estimarea exactă a magnitudinii unei erupții rămâne o provocare.

Modelele matematice pot simula modul în care sistemul climatic reacționează la erupțiile vulcanice, acestea fiind similare cu cele folosite pentru a înțelege reacția la modificările gazelor cu efect de seră, însă mecanismele implicate sunt diferite.

---

Dr. Aritina Haliuc

Cercetatător postdoctoral (Environnements et Paléoenvironnements Océaniques et Continentaux), Universitatea din Bordeaux, Franța.

Domenii de cercetare:

Paleoclimatologie, Climatologie istorică, Schimbările climatice și impactul acestora asupra mediului și societății.

---

Valurile de căldură și impactul lor asupra sistemului de energie

Valurile de căldură recente ne-au făcut să ținem mult mai mult timp aerul condiționat deschis, iar asta a dus la pene de curent în mai multe orașe din țară. Asta ne-a amintit că sistemul energetic nu este suficient de flexibil ca să se adapteze cererii noi, crescute, și că folosim prea puțin energia regenerabilă, față de potențialul României de producție.

---

Cum am ajuns „aici”

Într-o joi, pe 18 iulie, pe la ora 21:30, mă uitam la un film cu ventilatorul AC-ului pornit – fără răcire, încercam să fiu responsabil – când de-odată s-a tăiat curentul în tot blocul meu din București. Pana de curent a ținut 2 ore – timp în care mă pusesem deja în pat, amintindu-mi de poveștile părinților și bunicilor despre lipsa electricității pe timp de noapte din perioada comunistă. 

Pana mea de curent, însă, apăruse la 34 ani după căderea comunismului, și cu 15 minute înainte de vârful maxim de consum zilnic din rețeaua națională. În acel interval, România importa, conform datelor Transelectrica, 837 MW de peste granițe, adunând putere cât produc împreună două hidrocentrale importante din țară (Lotru-Ciunget 510 MW + Retezat 335MW).

La energiaTa, un proiect educativ despre energie sustenabilă din cadrul EFdeN – comunitate axată pe construcții verzi –, vorbim adesea despre cum suntem pe ultimul loc în UE la consumul electric pe cap de locuitor și despre cum avântul prosumatorilor din România poate susține electrificarea acestui consum. Însă la o scară mai mare, nu suntem pregătiți să facem această tranziție electrică.

Dar înainte de a vorbi despre prosumatori, mai există o serie de surse de energie care nu funcționează la capacitate maximă, cum ne-am propus sau cum ne-am dori. Asta atât din cauza uzurii rețelei de energie care are nevoie de modernizări masive cât și din cauza limitărilor de import de energie cu care ne confruntăm. 

Le despicăm pe rând:

---

Starea rețelelor electrice de transport 

Doar 5.5% din liniile electrice de transport existente au fost realizate după anii 2000.

Sursă: ANRE

Transelectrica împarte suprafața României în zece zone din perspectiva capacităților de producere a energiei electrice, zona Dobrogei având de trei ori capacitatea zonei Moldovei, și totuși, în momentul de față, există o congestie a regenerabilelor în Dobrogea: la sfârșitul anului 2023 nu exista niciun MW disponibil, dar 3900 MW erau în așteptare. O veste bună este că în 2024 Transelectrica a adăugat 848 MW în disponibilitatea rețelei pentru zona respectivă, însă cererile au crescut cu un ritm mai accelerat de 1.500 MW. 

---

Limitările transfrontaliere de import a energiei ale României 

Ca parte a procesului de consolidare europeană a rețelelor de transport a energiei electrice, în 2009 s-a format organizația ENTSO-E (Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport pentru Electricitate). În cadrul acestei organizații România, prin intermediul Transelectrica, se coordonează cu omologii țărilor europene în scopul tranzacționării eficiente a energiei electrice în momente de surplus a producției de energie, sau din contră, de deficiență. Există limite ale „cantităților” de energie de care ne putem ajuta din partea vecinilor — precum Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria sau Republica Moldova. Asta pentru că importurile trebuie să fie complementare producției interne. Astfel că România nu ar putea consuma exclusiv din exterior.

Mai jos puteți vedea capacitățile maxime pe care rețelele transfrontaliere le permit (ca referință, cererea maximă a României din timpul zilelor de caniculă a fost de 8500 MW)

---

Tranziția către energie verde

În ultimii șase ani, structura de producție a energiei electrice a fost puternic influențată de retragerile din exploatare ale unor centrale electrice care funcționau pe cărbune sau pe hidrocarburi. Din 2017, la nivelul României au fost retrase capacități totale de 5.508 MW, adică o scădere de 22%, care a fost contrabalansată de doar 2.5% de capacități noi, adică 624 MW, în 2023, echivalentul a două grupuri de la Rovinari sau Turceni.

Suntem în linie cu noi capacități care ar trebui să apară în următorii ani – 1500 MW de regenerabile doar în 2024 –, însă aceeași capacitate din surse poluante va trebui scoasă din exploatare până la sfârșitul lui 2025, și încă 1.140MW până în 2032.

Astfel, tranziția verde poate fi o sabie cu două tăișuri, în condițiile în care statul nu a înlocuit în același ritm centralele pe cărbune pe care le-a scos.

Deși România și-a atins mai devreme țintele de reducere a gazelor cu efect de seră: 57% în 2023 față de 55% obiectivul european pentru 2030 (Climate Action Progress Report 2023) n-a facut-o pe principii de dezvoltare durabilă.

E ca și cum ți-ai impune să renunți la fast food prin a-l înlocui cu mâncare sănătoasă, dar în loc să consumi alternative consistente te rezumi la a te infometa. Astfel, ți-ai îndeplinit scopul de a mânca sănătos, dar corpul tău nu mai are energie pentru a funcționa optim și ai constant o stare de moleșeală și slăbiciune.

Este esențial să cunoaștem și faptul că aceste obiective de reducere a emisiilor sunt comparate cu datele din 1990, exact anul în care am început să reducem industria și implicit emisiile din consumurile imense ale acestui sector. 

---

Influența temperaturilor mediului

Deși cea mai mare parte a încălzirii în România se realizează cu gaz și lemne, populația poate apela la suplimentarea încălzirii locuințelor cu radiatoare electrice, în special în orașe ale căror sisteme de termoficare sunt deficitare – București este cel mai bun exemplu. Acest lucru ridică consumul electric la nivelele din timpul zilelor caniculare de vară. Ca exemplu, putem lua trei zile cu temperaturi diferite și să comparăm bilanțul energetic al acestora, astfel:

Sursă: Transelectrica

Observăm că în timpul iernii producția de energie este mai mare decât consumul, România fiind un exportator net de energie în acest anotimp, însă vara rolurile se inversează și suntem nevoiți să cumpărăm de la țările vecine. Această discrepanță are loc din cauza temperaturilor ridicate din timpul verii care scad atât nivelele de apă, cât și puterea curenților de aer, astfel că producțiile turbinelor hidroelectrice și eoliene sunt modeste. 

În comparație, proporțiile fiecărei surse de energie din cele două anotimpuri arată astfel:

Sursă: Transelectrica

La ce ne putem aștepta în perioada următoare?

Pe 21 iunie 2024, în jurul orei 12:20 a avut loc o pană de curent generalizată în rețelele electrice din Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și o pană de curent parțială în Croația timp de două ore din cauza condițiilor extreme de caniculă. România nu a fost afectată și a putut păstra continuitatea la nivel național, cu puține excepții locale resimțite de unii dintre noi. 

Canicula a trecut momentan și riscurile penelor de curent au dispărut, însă schimbările permanente și majore prin care trec sistemele energetice ale tuturor țărilor membre UE vor perpetua riscul sabiei lui Damocles.

---

Ce soluții am avea pentru rețele mai solide pe timp de caniculă?

Investiții în infrastructură – Transelectrica va dubla capacitatea transfrontalieră de import/export a energiei electrice cu țările vecine, de la 3370 MW în prezent la 7050 MW în 2030, precum și o sumedenie de modernizări ale liniilor electrice de înaltă tensiune. Iar pe partea de joasă și medie tensiune distribuitorii regionali de energie au început demersuri de întărire a rețelelor, însă unul din factorii majori care încetinesc procesul este efortul de a realiza investiții fără a crește substanțial tarifele la consumatorii finali.

Tranziția către energie curată și constantă – Nu mai este o surpriză pentru nimeni că centralele fotovoltaice și eoliene nu au continuitatea de producție a centralelor clasice pe cărbune, iar pentru a putea manevra energia regenerabilă în timp vor trebui investiții consistente în stocarea la scară largă (cu acumulatori de energie electrică și centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj), un capitol la care România este din păcate codașă în UE.

Colaborarea consumatorilor prin ajustarea comportamentului – Deși apelul Ministrului Energiei la responsabilitatea civică a populației prin reducerea consumului de energie electrică din intervalul 18:00-21:00 este corect din punct de vedere tehnic, acesta activează traumele din trecut legate de limitările pe care le-au suferit generațiile X și Baby Boomers. Rezolvarea smart, dar în același timp herculiană, de motivare a schimbării comportamentului de consum este în implementarea tarifelor dinamice orare, astfel amânarea sau programarea consumurilor de energie va fi răsplătită cu facturi mai mici la energie.

Acest proces ține tot de modernizarea infrastructurii, acesta presupune un grad de adopție ridicat a contoarelor inteligente care să poată înregistra orar aceste consumuri și să poată transmite automat date către furnizori, proces care este în derulare de către distribuitorii de energie electrică.

Integrarea eficientă și digitalizarea prosumatorilor

Exemplu: Avem un cartier cu patru case (pentru simplificare), toate racordate la același PT (post de transformare), practic rețeaua de joasă tensiune a cartierului. Considerăm intervalul orar 12:00-13:00 dintr-o zi caniculară de vară în care fiecare casă are un consum propriu de electricitate.

*Ce înseamnă în consum un anumit număr de kW?0.5-1 kW ~ un cuptor cu microunde; 2-3 kW ~ un cuptor electric; 3-4 kW ~ un aer condiționat de 12.000 BTU sau o mașină electrică (încărcare lentă).

Figura 1 (stânga) — Toate cele patru case sunt consumatori standard, consumul necesar al fiecărei case este același cu consumul din rețea, aceasta fiind singura sursă de energie electrică. Astfel consumul total al cartierulului este de 32kW, putere instantanee pe care PT-ul o extrage din rețeaua națională.

Figura 2 (dreapta) - Două dintre cele patru gospodării au devenit prosumatoare, astfel într-un moment asemănător al unei zile caniculare casa 3 produce 11kW de putere fotovoltaică, din care cu 8 își acoperă integral propriul consum instant, și restul de 3kW îi livrează în rețea. Acest rest de energie urmează legile fizicii ale curentului electric care “curge” înspre cel mai apropiat loc în care este nevoie de ea, astfel alimentează casa 1 prin înjumătățirea necesarului de putere al acesteia din rețea, de la 6kW la 3kW.

În cazul casei 4 consumul propriu este mai ridicat decât producția și nu livrează energie, dar consumul pe care rețeaua trebuie să-l asigure a scăzut de la 15kW la 3kW. Astfel, în perioada respectivă din zi în care cerul este însorit, rețeaua națională trebuie să asigure producția a 9kW de putere, în schimbul a 32kW, o reducere cu 72%.

Deși casa 1 consumă energie produsă în comunitate de casa 2 în proporție de 50%, toată energia va fi facturată cu aceleași tarife de transport și distribuție conform aceleiași formule de calcul pentru consumul din rețeaua națională. Pentru o diferențiere corectă este nevoie de un sistem de contorizare inteligent care să realizeze bilanțul dinamic al tuturor momentelor de consum din perioada de facturare, acest sistem este caracteristic unei comunități de energie, concept care este încă teoretic în România. Ministerul Energiei facilitează grupuri de lucru pentru crearea unui cadru legal, financiar și tehnic potrivit în viitorul, să sperăm, apropiat.

Forța de muncă – Revoluționarea unui întreg sector necesită resursă umană atât abundentă, cât și pregătită. Cum putem oferi o nouă față energeticii din România pentru îmbogățirea și întinerirea resursei umane? Până înainte de pandemie întreg domeniul energiei părea că are viteza melcului în ceea ce privește dezvoltarea, comparativ cu viteza ghepardului pe care o prezenta IT-ul. Din această cauză tinerii au fost reticenți în urmarea unei cariere în energie. Această lentoare a fost confirmată în ultima perioadă în care s-a observat fragilitatea sistemului energetic în fața consumului ridicat de electricitate. 

Dar orice dificultate ascunde oportunități: UE împinge strategii și programe de finanțare pentru cel puțin următorii 26 ani în scopul revoluționării energiei din cele 27 state membre UE.

---

Victor Gavrilă

Încă din anii de studenție la Facultatea de Energetică, Victor caută căi de aplicare a teoriei eficienței energetice și surselor regenerabile de energie în practica îmbunătățirii traiului de zi cu zi. Cu experință de inginer în mediul privat, activează în mediul ONG ca liant între mediul tehnic al energiei și publicul larg.

Consideră că toate provocările, în special cele specifice societății românești, pot fi oportunități alături de o echipă ambițioasă și parteneri optimiști în potențialul tinerilor.

Studiu: Starea poluării aerului în trei orașe mari din România

În ultimele decenii, problema poluării aerului a devenit tot mai presantă, atrăgând atenția autorităților, oamenilor de știință și publicului larg. Printre cei mai periculoși poluanți atmosferici se numără particulele fine, cunoscute sub denumirile PM2.5 și PM10, care sunt de dimensiuni microscopice, imperceptibile ochiului uman, dar extrem de nocive pentru sănătate și mediu. Pe lângă asta, valurile de căldură prin care trecem în ultimele două săptămâni vin și ele cu presiune atmosferică ridicată, care creează un strat de aer stagnant deasupra nivelului solului, ce poate deveni toxic.

În acest context alarmant al poluării cu particule PM2.5 și PM10, venim cu o analiză comparativă a situației în trei dintre cele mai importante centre urbane ale României: Cluj-Napoca, București și Iași. Aceste orașe oferă o imagine a dinamicii poluării urbane și a impactului acesteia asupra sănătății locuitorilor și mediului înconjurător.

---

De ce sunt periculoase particulele?

Din cauza dimensiunilor lor mici, particulele pot pătrunde adânc în plămâni, iar unele dintre ele pot ajunge chiar în fluxul sanguin, putând cauza daune grave organismului. Expunerea pe termen lung la particulele PM2.5 și PM10 este asociată cu o gamă largă de afecțiuni de sănătate, preucm astmul și bronșita, boli cardiovasculare, creșterea riscului de accident vascular cerebral, cancer pulmonar, deces prematur, dar chiar efecte adverse asupra dezvoltării fetale și mortalitate prematură.

Pe lângă impactul direct asupra sănătății umane, particulele PM afectează negativ și mediul. Ele pot reduce vizibilitatea, afectând calitatea aerului peisagistic, pot depune substanțe nocive pe sol și în cursurile de apă, deteriorând habitatele naturale și afectând biodiversitatea.

Poluarea aerului: factorul de căldură

Creșterea mortalității din cauza valurilor de căldură a fost studiată pe larg. De exemplu, se estimează că 70.000 de decese suplimentare au avut loc în timpul caniculei din 2003 în Europa. Creșterea frecvenței și intensității valurilor de căldură proiectate pentru secolul viitor este o preocupare importantă pentru sănătate. Valurile de căldură amenință sănătatea. Poluarea aerului amenință sănătatea. Dar de ce se adună adesea alertele privind căldura și poluarea aerului?

Căldura poate crește poluarea aerului în trei moduri:

• Când vremea este caldă, sursele primare de poluanți tind să crească

• Soarele și căldura pot transforma poluanții primari ai aerului în poluanți secundari care pot fi și mai toxici

• Valurile de căldură vin adesea cu presiune atmosferică ridicată, care creează un strat de aer stagnant deasupra nivelului solului.

Sursa foto: Teqoia

Când se întâmplă acest lucru în orașe, poluanții atmosferici rămân captați, iar densitatea poluanților crește. Căldura declanșează o utilizare mai mare a energiei aerului condiționat în clădiri și mașini, iar asta duce la un aer aglomerat cu mai multe emisii.

Schimbările climatice cu perioade calde mai lungi, pot provoca, de asemenea, o producție mai mare de alergeni pe bază de plante, cum ar fi polenul (sursa raportului Casei Albe din SUA).

Alte efecte secundare ale căldurii pot crește poluarea aerului, cum ar fi incendiile sălbatice care produc cantități mari de particule; această poluare poate ajunge în zone dens populate, transportate de vânturi.

Sursă foto: Japan Times

Prin urmare, controlul și reducerea emisiilor de PM2.5 și PM10 sunt esențiale nu doar pentru protejarea sănătății publice, dar și pentru conservarea calității mediului înconjurător. Înțelegerea amănunțită a acestor particule, a surselor lor și a impactului pe care îl au, constituie un prim pas crucial în dezvoltarea de strategii eficiente pentru combaterea poluării aerului.

Impactul asupra sănătății umane

Particulele ultrafine au efecte adverse asupra coropului uman indiferent daca expunerea este pentru putin timp sau pentru timp mai indelungat.

Sistemul respirator

Particulele PM2.5 și PM10 sunt extrem de periculoase pentru sistemul respirator. Datorită dimensiunilor lor reduse, acestea pot trece de barierele naturale ale organismului și se pot depune în plămâni, provocând inflamații, reducerea funcției pulmonare și exacerbarea condițiilor existente precum astmul și bronșita cronică.

Sistemul cardiovascular

Studiile au demonstrat o legătură clară între expunerea pe termen lung la PM2.5 și un risc crescut de boli cardiovasculare. Particulele fine pot contribui la ateroscleroză (îngroșarea arterelor), pot crește riscul de atac de cord și accident vascular cerebral și pot influența negativ tensiunea arterială și funcția cardiacă.

Efecte carcinogene

Expunerea la PM2.5 a fost asociată și cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului pulmonar, ca urmare a conținutului lor de substanțe toxice și carcinogene, care, odată pătrunse în fluxul sanguin, pot afecta diverse organe.

Impactul asupra dezvoltării fetale

Există dovezi că expunerea prenatală la PM2.5 și PM10 poate avea efecte negative asupra dezvoltării fetale, incluzând nașterea prematură și greutatea scăzută la naștere, ambele având implicații de lungă durată asupra sănătății copilului.

Impactul asupra mediului

Ecosistemele

Particulele fine și ultrafine pot avea efecte devastatoare asupra ecosistemelor. Depunerea lor pe sol poate afecta fertilitatea acestuia și poate schimba echilibrul chimic, afectând viața plantelor și a organismelor care depind de sol pentru nutriție.

 Apa

PM2.5 și PM10 pot fi transportate de precipitații în cursurile de apă, afectând calitatea apei și viața acvatică. Substanțele toxice asociate cu aceste particule pot intra în lanțul alimentar acvatic, având efecte nocive asupra peștilor și a altor forme de viață acvatică.

Clima

Particulele fine joacă un rol semnificativ în schimbările climatice. Pe de o parte, ele pot contribui la încălzirea globală prin absorbția radiației solare. Pe de altă parte, pot avea un efect de răcire prin dispersarea și reflectarea luminii solare. Acest dualism al impactului lor complică eforturile de modelare și combatere a schimbărilor climatice.

Vizibilitatea

Poluarea cu particule fine reduce semnificativ vizibilitatea, ducând la ceață densă de poluare, cunoscută sub numele de smog. Aceasta nu numai că afectează calitatea vieții și estetica peisajului urban și natural, dar poate avea și implicații serioase pentru siguranța transportului.

Sursă foto: downtoearth.org

---

Standarde de calitate a aerului la nivel național

În România, standardele de calitate a aerului sunt stabilite de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Ordinul nr. 756/1997 și Ordinul nr. 293/2011. Aceste standarde definesc limitele admise pentru o serie de poluanți atmosferici, inclusiv dioxid de sulf (SO2), dioxid de azot (NO2), particule în suspensie (PM10 și PM2.5), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), benzen și alte compuși organici volatili.

Principalele standarde includ:

PM10: Media zilnică de 50 μg/m³ și media anuală de 40 μg/m³.

PM2.5: Nu există o limită legală pentru PM2.5, însă sunt recomandate valorile ghid pentru protecția sănătății umane, stabilită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), de 5 μg/m³ pentru media anuală și de 15 μg/m³ pentru media zilnică.

NO2: Media anuală de 40 μg/m³ și media orară de 200 μg/m³ (care nu trebuie să fie depășită mai mult de 18 ori pe an).

Standarde de calitate a aerului la nivel internațional:

Organizația Mondială a Sănătății a emis Ghidurile de calitate a aerului în 2005 cu rectificare in 2021, care stabilesc recomandări pentru calitatea aerului, în scopul de a proteja sănătatea umană la nivel global. Acestea includ limite pentru particulele PM2.5 și PM10, dioxidul de azot, ozonul, dioxidul de sulf și alți poluanți atmosferici.

Uniunea Europeană a stabilit limite și standarde comune pentru calitatea aerului prin intermediul Directivei 2008/50/CE și a Directivei 2004/107/CE. Aceste directive includ standarde pentru PM10, PM2.5, dioxid de azot, ozon, dioxid de sulf și alte substanțe poluante, iar statele membre trebuie să îndeplinească aceste standarde pentru a proteja sănătatea publică și a mediului.

Sursă foto: Modern Civilians

---

Analiza situației pentru Cluj-Napoca

Pe plan local există cel puțin 4 rețele private (Strop de aer, Pulse.eco , Aerlive, Uradmonitor) care măsoară particulele in suspensie PM2.5 și PM10 pentru a compensa situația senzorilor din rețeaua națională (doar 4 amplasați din care 2 nu funcționează). Pentru studiul pentru acest oraș am folosit datele colectate pentrul 2023 de la două rețele private (Strop de aer si Aerlive) pentru a înțelege și izola sursele de poluare corelate cu activitățile umane. Astfel am procesat peste 800.000 măsurători unice doar pe anul 2023, pentru 16 senzori amplasați pe toată zona metropolitană a orașului Cluj-Napoca, din rețeaua privată “Strop de aer”.

Comparând datele de pe cele 2 rețele private, putem observă o diferența dintre concentrația pulberilor PM2.5 și PM10, rezultat direct al tipurilor de senzori optici pe care îi utilizează (PMS5003 și SDS011).

Pe baza datelor am identificat pentru Cluj-Napoca mai multe zone în care poluarea aerului a fost peste media măsurătorilor realizate cu senzori mobili sau fixi. Astfel în urmă interpretării datelor, informațiilor și pozelor de la fața locului s-a ajuns la concluzia că din cele 4 locații identificate, 2 prezintă trafic masiv în zonă și 1 locație a avut un șantier în vecintate (active pe toată durata anului 2023) și 1 locație are ateliere auto în vecintate (cu acțiuni de autoincendiere a deșeurilor și maselor plastice constant). De asemenea lunile de iarnă Decembrie, Ianuarie,  Februarie și Martie  au avut cel mai poluat aer din timpul anului, condițiile meteo dar și evenimentele specifice sărbătorilor au dus la degradarea calității aerului (artificii) (PM2.5 – 14.5 (ug/m3) PM10 – 17.24 (ug/m3); sursa : Uradmonitor).

---

Analiza situației pentru Iași

Pe plan local există cel puțin 3 rețele private (Strop de aer, Pulse.eco , Uradmonitor) care măsoară particulele in suspensie PM2.5 și PM10 pentru a compensa situația senzorilor din rețeaua națională (doar 3 amplasați din care 1 nu funcționează). Pentru studiul realizat pentru acest oraș am utilizat datele colectate pentrul anul 2023 de la 2 rețele private (Strop de aer si Uradmonitor) pentru a înțelege și izola sursele de poluare corelate cu activitățile umane.

Pe baza datelor pentru IASI,  am identificat mai multe zone în care poluarea aerului a fost peste media măsurătorilor realizate cu senzori mobili sau fixi. Astfel în urmă interpretării datelor, informațiilor și pozelor de la fața locului s-a ajuns la concluzia că sunt 6 locații cu valori peste media orașului și anume : 1 locatie avand concentratia PM2.5 peste 15 ug/m3,  2 locatii avand concentratia PM2.5 peste 14 ug.m3 si 3 locatii avand concentratia PM2.5 peste 13 ug/m3.

Luând în considerare și concentrația particulelor PM10, observăm valori aproape duble (28.84 ug/m3), ceea ce indică trafic auto pe carosabil murdar sau santiere și construcții în zonă.

De asemenea lunile de iarnă Decembrie, Ianuarie, Februarie  și Martie au avut cel mai poluat aer din timpul anului, condițiile meteo, dar și evenimentele specifice sărbătorilor au dus la degradarea calității aerului (artificii).

---

Analiza situației în București

Pe plan local există cel puțin 4 rețele private care măsoară particulele in suspensie PM2.5 și PM10 pentru a compensa situația senzorilor din rețeaua națională (doar 4 amplasați din care 2 nu funcționează). Pentru studiul realizat pentru acest oraș am utilizat datele colectate pentrul anul 2023 de la 2 rețele private pentru a înțelege și izola sursele de poluare corelate cu activitățile umane:

Pe baza datelor pentru București,  am identificat mai multe zone în care poluarea aerului a fost peste media măsurătorilor realizate cu senzori mobili sau fixi. Astfel în urmă interpretării datelor, s-a ajuns la concluzia că 50% sunt cu valori peste media orașului și anume : 6 locatii avand concentratia PM2.5 peste 20 ug/m3,  4 locatii avand concentrația PM2.5 peste 19 ug/m3, 4 locații având concentrația PM2.5 peste 17 ug/m3 si 2 locatii având concentrația PM2.5 peste 15 ug/m3.

Luând în considerare concentrația pulberilor în suspensie specifică fumului în special în lunile în care nu este necesară încălzirea cu combustibili de orice fel, observăm zone periferice în jurul Bucureștiului care dau semne de incendieri de cabluri sau cauciucuri (mase plastice) în zona de nord-vest. Zona cea mai afectată de concentrația pulberilor în suspensie este Calea Giulești 424B, unde senzorul a indicat o medie anuală de 20 ug/m3, din cauza traficului, care a fost de 4 ori peste limita admisa de OMS.

De asemenea, lunile de iarnă Decembrie, Ianuarie, Februarie  și Martie au avut cel mai poluat aer din timpul anului, condițiile meteo, dar și evenimentele specifice sărbătorilor au dus la degradarea calității aerului (artificii).

---

Rezultatele studiului

Dacă ne uităm la cele trei orașe prin prisma calității aerului în 2023, vom vedea că București stă cel mai prost la acest capitol, urmat de Cluj-Napoca și Iași. Similar cu rezultatele de la senzorii montați la locație fixă și măsurătorile efectuate cu senzorii mobili au arătat același rezultat - și anume că București este fruntaș la poluarea din aer.

Bucuresti : PM2.5 - 15.5 PM10 - 12.2 (Aerlive)

Bucuresti : PM2.5 - 17.37 PM10 - 20.32 (Urad)

Cluj-Napoca: PM2.5 - 12.35 PM10 - 11.55 (Aerlive)

Cluj-Napoca: PM2.5 - 12.35 PM10 - 11.55 (Strop de aer)

Iasi: PM2.5 - 12.35 PM10 - 11.55 (Strop de aer)

Iasi: PM2.5 - 13.01 PM10 - 14.34 (Urad)

Măsuratorile au fost făcute în trafic, în gări și autogări, stații de autobus sau piețe publice. De departe, poluarea măsurată  în Gara de Nord pe peron și de la metrou este cea mai mare și poate pune în pericol iminent cetățenii ce se expun pentru mult timp în zonele afectate, întrucât au existat depășiri de până la 17 ori pentru concentrația pulberilor in suspensie PM2.5, față de limita propusă de OMS.

---

Principalele surse de poluare:

Pe baza analizei datelor de la rețelele private s-au identificat principalele surse de poluare (specifice fiecărui oraș sau zona în parte):

Principalele surse de poluare din marile orase sunt traficul auto, santierele si activitatile de constructii si incalzirea locuntelor.

Impactul traficului auto asupra poluării

Emisiile de poluanți:

Traficul auto este una dintre principalele surse de emisii de poluanți atmosferici, inclusiv particule PM2.5 și PM10, oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), hidrocarburi volatile (HC) și compuși organici volatili (COV). Mașinile diesel, în special, sunt cunoscute pentru emisiile lor ridicate de particule fine și NOx.

Concentrația poluanților:

În zonele cu trafic intens, concentrațiile de poluanți atmosferici sunt adesea semnificativ mai ridicate decât în alte zone ale orașului. Acest lucru se datorează emisiilor directe provenite de la vehicule, precum și formării de poluanți secundari în atmosferă, ca urmare a reacțiilor chimice între emisiile de vehicule și alte compuși atmosferici.

Impactul asupra sănătății umane:

Expozitia la poluanții atmosferici emiși de traficul auto poate avea efecte grave asupra sănătății umane, inclusiv creșterea riscului de boli respiratorii, cardiovasculare și canceroase. Copiii, vârstnicii și persoanele cu afecțiuni preexistente sunt deosebit de vulnerabile la efectele negative ale poluării traficului auto.

Impactul activităților de construcție asupra calității aerului

Emisiile de praf și particule:

Activitățile de construcție, cum ar fi excavarea, demolarea și manipularea materialelor de construcție, pot genera cantități semnificative de praf și particule fine în atmosferă. Aceste particule pot fi inhalate de către oameni și pot afecta sănătatea sistemului respirator.

Emisiile de substanțe chimice:

Procesele de construcție implică adesea utilizarea unor substanțe chimice nocive, precum vopsele, solvenți și adezivi. Emisiile acestor substanțe în atmosferă pot contribui la poluarea aerului și pot avea efecte adverse asupra sănătății umane și a mediului înconjurător.

Transportul de materiale și echipamente:

Transportul de materiale de construcție și echipamente către și de la șantierele de construcție poate genera emisii suplimentare de poluanți atmosferici, precum dioxid de carbon (CO2), oxizi de azot (NOx) și particule. Traficul asociat poate agrava congestionarea și poluarea aerului în zonele urbane.

Zgomotul și vibrațiile:

În plus față de poluarea aerului, activitățile de construcție pot genera și poluare fonică și vibrații, care pot deranja locuitorii din vecinătate și pot afecta calitatea vieții.

Impactul încălzirii locuințelor asupra poluării

Emisiile de particule și substanțe toxice:

Utilizarea combustibililor solizi în sistemele de încălzire, cum ar fi sobele și șemineele, poate genera emisii semnificative de particule fine, precum și de substanțe toxice, cum ar fi monoxidul de carbon (CO), hidrocarburile aromatice policiclice (HAP-uri) și alte compuși organici volatili (COV-uri).

Concentrația de poluanți în aerul interior și exterior:

Arderile ineficiente și necontrolate ale combustibililor solizi pot duce la acumularea de poluanți în aerul interior al locuințelor, expunând locuitorii la riscuri pentru sănătate. În plus, emisiile generate pot contribui și la poluarea aerului în exterior, în special în zonele urbane și dens populate.

Impactul asupra sănătății umane:

Expoziția la poluanții emiși de arderea combustibililor solizi poate avea efecte grave asupra sănătății umane, inclusiv creșterea riscului de boli respiratorii, cardiovasculare și canceroase, precum și exacerbarea afecțiunilor preexistente, cum ar fi astmul și bronșita.

---

Măsuri pentru combaterea poluării

Impactului traficului asupra poluării

Promovarea transportului public și alternativ:

Investițiile în infrastructura de transport public și dezvoltarea rețelelor de transport alternativ, precum bicicletele și trotinetele electrice, pot reduce numărul de mașini pe șosele și, implicit, emisiile de poluanți.

Implementarea zonelor cu emisii reduse:

Introducerea zonelor cu emisii reduse sau a zonelor de acces restricționat pentru mașinile cu motoare diesel sau cu emisii ridicate poate ajuta la reducerea nivelurilor de poluare în zonele centrale ale orașelor.

Promovarea vehiculelor mai puțin poluante:

Subvențiile sși deducerile fiscale pentru achiziționarea de vehicule electrice sau hibride pot încuraja trecerea la tehnologii mai curate și la vehicule cu emisii reduse.

Optimizarea traficului:

Măsurile de îmbunătățire a fluidității traficului și de reducere a congestionării pot contribui la scăderea emisiilor de poluanți generate în trafic.

Traficul auto este o sursă majoră de poluare atmosferică, cu impacte semnificative asupra sănătății umane și a mediului înconjurător, în special în zonele urbane dense. Reducerea impactului traficului asupra poluării necesită un efort coordonat între autorități, comunitate și industrie pentru a promova alternativele de transport durabile și a îmbunătăți calitatea aerului în orașele noastre.

Reducerea impactului activităților de construcție

Utilizarea tehnologiilor de control al prafului:

Adoptarea tehnologiilor moderne de control al prafului, cum ar fi irigarea drumurilor, utilizarea acoperirilor anti-praf și utilizarea echipamentelor de aspirare a prafului, poate reduce emisiile de particule în aer.

2Utilizarea materialelor și echipamentelor mai puțin poluante:

Promovarea utilizării materialelor de construcție ecologice și a echipamentelor mai puțin poluante poate reduce impactul activităților de construcție asupra calității aerului.

Planificarea și gestionarea traficului și a transportului de materiale:

O planificare adecvată a rutelor de transport și a gestionării traficului asociate cu activitățile de construcție poate minimiza emisiile de poluanți generate de transportul de materiale și echipamente.

Monitorizarea și respectarea reglementărilor:

Implementarea și respectarea reglementărilor și standardelor privind calitatea aerului și mediul înconjurător în cadrul activităților de construcție sunt esențiale pentru a minimiza impactul acestora asupra sănătății umane și a mediului.

Activitățile de construcție și șantierele reprezintă o sursă semnificativă de poluare a aerului în orașele noastre. Prin adoptarea practicilor și tehnologiilor durabile și prin respectarea reglementărilor și standardelor privind protecția mediului, putem minimiza impactul acestor activități asupra calității aerului și putem contribui la menținerea unui mediu sănătos și sigur pentru comunitățile noastre.

Măsuri pentru reducerea impactului încălzirii locuințelor

Promovarea tehnologiilor mai curate de încălzire:

Incentivarea utilizării sistemelor de încălzire mai eficiente și mai curate, cum ar fi pompele de căldură, centralele termice pe gaz natural sau sistemele de încălzire solară, poate reduce dependența de combustibilii solizi și emisiile asociate.

Utilizarea combustibililor mai curați și mai eficienți:

Promovarea utilizării combustibililor mai curați și mai eficienți, precum lemnul uscat și combustibilii din biomasa certificată, poate reduce emisiile de poluanți și poate îmbunătăți calitatea aerului în jurul locuințelor.

---

Concluzii

Îmbunătățirea calității aerului în marile orașe este un obiectiv crucial pentru sănătatea umană și pentru protejarea mediului înconjurător. După cum se poate vedea în graficul de mai jos, concentrația particulelor de PM10 și PM 2.5 este crescută înt oate cele trei orașe, dar în special în București. Este evident că această provocare nu poate fi abordată cu succes decât printr-o abordare cuprinzătoare și colaborativă, implicând atât autoritățile, cât și cetățenii. Este imperativ ca autoritățile să ia măsuri imediate și eficiente pentru a reduce emisiile poluante și pentru a promova un mediu urban mai curat și mai sănătos.

Concentrația pentru Iași: PM2.5 – 13.01 (ug/m3) PM10 – 14.34 (ug/m3) (sursa : Uradmonitor)

Concentrația pentru Cluj-Napoca: PM2.5 – 14.5 (ug/m3) PM10 – 17.24 (ug/m3) (sursa : Uradmonitor)

Concentrația pentru București : PM2.5 – 17.37 (ug/m3) PM10 – 20.32 (ug/m3) (sursa : Uradmonitor)

---

Prin implementarea politicii și reglementărilor mai stricte, investiții în infrastructura verde și transportul sustenabil și promovarea energiei regenerabile și a eficienței energetice, autoritățile pot juca un rol esențial în abordarea problemei poluării aerului. În același timp, cetățenii trebuie să își asume responsabilitatea pentru impactul propriilor acțiuni asupra mediului și să participe activ la eforturile de combatere a poluării aerului.

Este esențial ca cetățenii să fie conștienți de modul în care alegerile lor zilnice, cum ar fi modalitățile de transport, consumul de energie și gestionarea deșeurilor, pot influența calitatea aerului și să adopte practici mai sustenabile în viața de zi cu zi. Prin implicare în programe de conștientizare și educație și prin participarea la acțiuni civice și comunitare, cetățenii pot juca un rol activ în eforturile de protejare a mediului și îmbunătățire a calității aerului.

O serie de factori trebuie acceptați ca atare, pentru că nu îi putem controla — precum poziția geografică sau condițiile meteo, dar sunt mulți alții care depind de noi ca societate. Putem schimba calitatea aerului schimbându-ne modul de viață personal (transport in comun, grija de natura, alegem alternative verzi) sau dacă vorbim de autorități, acestea pot impune reguli, politici și direcții verzi sau pot implementa proiecte care să ajute sau sa ghideze spre o lume mai sigură cu un aer mai curat.

Putem extrage două seturi de acțiuni principale:

Apel la acțiune pentru autorități

1.Implementarea politicii și reglementărilor mai stricte

 Este necesară adoptarea unor politici și reglementări mai stricte pentru reducerea emisiilor de poluanți provenite de la sursele majore, cum ar fi traficul auto, industriile și activitățile comerciale.

Autoritățile trebuie să monitorizeze și să reglementeze în mod eficient emisiile poluante, impunând limite mai stricte și aplicând sancțiuni adecvate pentru încălcările normelor de mediu.

2. Investiții în infrastructură verde și transport sustenabil

Promovarea și finanțarea infrastructurii verzi, a transportului public și a modalităților alternative de transport, cum ar fi ciclismul și mersul pe jos, pentru a reduce dependența de autovehiculele cu motor și pentru a diminua emisiile de poluare generate de traficul auto.

3. Promovarea energiei regenerabile și a eficienței energetice

Investiții în surse de energie regenerabilă și în tehnologii de eficiență energetică pentru a reduce emisiile provenite de la sursele de încălzire și producție de energie, contribuind astfel la îmbunătățirea calității aerului și la combaterea schimbărilor climatice.

Apel la acțiune pentru cetățeni

1.Adoptarea unui stil de viață mai sustenabil

Cetățenii ar trebui să își reducă propria amprentă de carbon prin adoptarea unui stil de viață mai sustenabil, cum ar fi utilizarea transportului public sau bicicletei în locul autovehiculelor personale, reducerea consumului de energie și apă și reciclarea deșeurilor.

2. Participarea la acțiuni de conștientizare și educație

Implicarea în programe de conștientizare și educație cu privire la impactul poluării asupra sănătății umane și a mediului înconjurător, precum și la măsurile individuale pe care le pot lua pentru a contribui la îmbunătățirea calității aerului.

3. Implicarea în procesul decizional

Cetățenii ar trebui să se implice în procesul decizional și să își exprime preocupările legate de poluarea aerului către autorități și instituții relevante, cerând măsuri concrete și soluții pentru reducerea poluării și protejarea mediului înconjurător.

---

Alex Luchiian

A lucrat nouă ani în automatizări industriale (fabrici, rafinării, CET-uri,power plant-uri). De cinci ani lucrează în domeniul IT ca specialist pe sisteme inteligente. Este fondatorul mai multor proiecte de mediu printre care : Strop de aer (www.stropdeaer), Strop de roua (www.stropderoua) , SpotFire (www.spotfire.ro). Ambasador Calitatea Aerului - OpenAQ

Studiu: Care sunt zonele favorabile verilor calde și secetoase din România?

România este deosebit de predispusă la riscuri legate de climă precum valuri de căldură sau secete datorită poziției sale geografice și caracteristicilor topografice. Existența Mării Negre și, mai ales, întinderea Munților Carpați induc o serie de particularități în condițiile climatice predominante. Date recente arată că au existat creșteri ale intensității și duratei valurilor de căldură, care s-au întins pe mai multe zile, la scară globală. 

Tendința vine în special în ultimele două decenii și știm că viitoarele valuri de căldură vor dura mai mult și vor avea temperaturi mai ridicate. Asta arată un nou raport — că la scară globală există o creștere clară a numărului de nopți și zile calde și o scădere a numărului de nopți și zile reci.

---

Evenimentele extreme de caniculă din România și ce le-a determinat

Iulie 2012 a fost marcat de valuri de căldură persistente, care au determinat temperaturi extrem de ridicate la începutul lunii în zona de vest a țării, extinzându-se apoi în toate regiunile, dar mai ales în zonele de câmpie și podiș. În unele regiuni ale țării (de exemplu, partea de est și centrală) durata valurilor de căldură a fost de până la 24 zile. În ceea ce privește seceta, cea mai mare parte a țării a fost afectată de secetă moderată până la extremă în iulie 2012, cu mici excepții în partea de nord-vest a țării. Iulie 2012 a fost cea mai caldă lună înregistrată în cea mai mare parte a țării, cu temperaturi de peste 35 ∘C. 

Circulația atmosferică a fost caracterizată de un flux dinspre nord-est, care a determinat advecția unor mase de aer cald, generate deasupra Rusiei. Mai multe studii au sugerat că, din cauza încălzirii globale, circulația atmosferică pe scară largă a fost modificată atât la nivel regional, cât și la nivel global. Orice perturbare la scară largă a circulației va duce și la modificări ale hidroclimatului, datorită faptului că aceasta joacă un rol crucial în variabilitatea hidroclimatică globală și regională. S-a constatat că schimbările de temperatură și precipitații sunt un răspuns direct la modificările tiparelor de circulație atmosferică la scară largă. La nivel de țară, acest model atmosferic a avut ca rezultat stabilirea unui regim termic excesiv și creșterea numărului de zile caniculare (adică temperaturi zilnice > 35 ∘C), în special în regiunile sudice și estice. 

Foto: Pexels.com

---

2015 și 2019 – Printre cei mai uscați ani în România și în Europa

Valuri de căldură, temperaturi record și evenimentul de secetă au fost observate pe parcursul verii anului 2015 în mare parte a Europei continentale și a fost una dintre cele mai severe veri uscate și fierbinți din perioada de observație. Temperaturi extrem de ridicate au început deja să fie înregistrate în iunie 2015 în Peninsula Iberică, centrul și estul Franței, vestul Alpilor și Ucraina.

Valul de caniculă și condițiile de secetă s-au extins spre partea centrală a Europei în iulie 2015. Până în august 2015, valul de căldură s-a mutat și a continuat să se dezvolte în Europa Centrală și de Est, inclusiv în România. În cea mai mare parte a lunii august 2015, România a fost sub influența unor temperaturi extrem de ridicate. Cel mai lung val de căldură a fost înregistrat în nordul și estul țării. În unele regiuni din partea de est a țării, S-au înregistrat până la 24 de zile de caniculă, conform definiției valului de căldură (perioade consecutive de zile în care temperatura maximă zilnică (Tx) depășește o anumită percentilă pentru o zi calendaristică specifică).

Apoi, Iunie 2019 a fost cea mai caldă iunie înregistrată atât la nivel global, cât și pentru Europa, iar Europa Centrală și de Est fiind deosebit de calde pe parcursul întregii luni. În iunie 2019, nord-vestul și sud-estul României au fost regiunile cele mai afectate de temperaturi extreme. Temperaturi record au fost înregistrate în nordul țării, precum și în regiunea Dobrogea.

Aceste temperaturi record au fost coroborate cu condiții de secetă. Est, centrul și sud-vestul țării au fost mai puțin afectate de temperaturile extreme, iar aceste regiuni au fost caracterizate de condiții umede pe tot parcursul lunii. Circulația atmosferică în apogeul valului de căldură a fost caracterizată printr-un model de undă persistent care s-a extins din Oceanul Atlantic de Nord către Eurasia. 

---

Unde sunt valorile de căldură în România și ce intensitate au?

Din analiza pe decenii a valurilor de căldură, putem afirma clar că perioada 2011–2020 a fost caracterizat printr-o creștere semnificativă a numărului de valuri de căldură față de deceniul precedent, această creștere fiind cea mai puternică în luna august. Există regiuni favorabile pentru apariția valurilor de căldură, în funcție de deceniul și luna analizate, aceste hotspot-uri fiind puternic influențate de distribuția geografică a Munților Carpați.

Cele mai afectate regiuni de apariția valurilor de căldură sunt partea de nord și nord-vest a țării și regiunea Dobrogea. Dobrogea este o regiune care a fost supusă unei creșteri semnificative a temperaturii medii a aerului și unei scăderi semnificative a precipitațiilor de vară. În general, există o creștere semnificativă, de ∼ 0,2 val de căldură pe deceniu în iunie, în majoritatea părților țării, cu excepția unor regiuni mici din nord-est. În iulie, o creștere semnificativă de aproximativ 0,1 canicule pe deceniu poate fi observată în partea nordică a țării, în timp ce pentru restul țării nu s-au înregistrat modificări semnificative. În august, există o creștere semnificativă a numărului de canicule pe teritoriul României, în special în estul a țării (aproximativ 0,2 canicule pe deceniu). Când luăm în considerare toate lunile de vară împreună, creșterea numărului de valuri de căldură este semnificativă la nivel de țară, cu o creștere de până la 0,4 pe deceniu, în estul a țării.

---

Evoluția duratei valului de căldură de vară

Dacă analizăm toate lunile de vară luate împreună, avem o imagine foarte clară: perioada 1950–1970 s-a caracterizat prin apariția valurilor de căldură cu o durată care variază între 3 și 10 zile, în medie, la nivel de țară, și o întindere spațială între 20% și 80%, urmată de o perioadă relativ lipsită de valuri de căldură între 1971 și 1985. După această perioadă s-a înregistrat o creștere semnificativă a duratei valurilor de căldură, iar cele mai multe dintre ele au atins o întindere spațială de peste 50%, mai ales în ultimele două decenii (2001–2020).

Durata, întinderea  și frecvența valurilor de căldură în România au crescut semnificativ în ultimii 70 de ani, pentru toate lunile de vară – durata valului de căldură a crescut cu ∼ 0,52  zile/ deceniu (în iunie), ∼ 0,31  zile/ deceniu (în iulie) și ∼ 0,43  zile/ deceniu (în august). După anii 1990, rata de creștere a frecvenței, lungimii și întinderii spațiale s-a accelerat semnificativ, atingând o durată și o întindere spațială fără precedent după anul 2000, până la sfârșitul perioadei analizate.

În general, cele mai active decenii, în ceea ce privește numărul valurilor de căldură, au fost 1951–1960, 2001–2010 și 2011–2020, în timp ce cele mai lungi (ca durată) și mai extinse (în ceea ce privește acoperirea locului) valuri de căldură au fost observate în iulie 2012, august 2015 și iunie 2019. Pe parcursul deceniului 2021–2020, au fost înregistrate până la 24 de valuri de căldură pe tot parcursul sezonului de vară. În ceea ce privește variabilitatea și tendințele secetei, s-au observat schimbări semnificative în condițiile de secetă (adică tendință semnificativă de uscare) în partea de est a țării în iulie (pentru indicele de secetă SPEI1) și august (pentru indicele de secetă SPEI3), iar cel mai secetos deceniu a fost în perioada 2011–2020.

De asemenea, în ceea ce privește întinderea zonei afectate, după anii 1990 majoritatea valurilor de căldură au avut o întindere spațială mai mare, cu o suprafață acoperită de un val de căldură de peste 80% în 1996, 2002, 2003, 2010, 2012, respectiv 2019. Ca și în cazul lunii iunie, și pentru iulie observăm o creștere semnificativă statistic atât a HWDI (indice pentru estimarea duratei valului de caldura si a intinderii spatiale a zonei afectate), cât și a AREA (suprafața afectată).

---

Secetele de vară în România: Variabilitate și tendințe

Pe parcursul deceniului 2011–2020, zonele cele mai favorabile pentru apariția fenomenelor de secetă sunt situate în principal în partea de vest și în partea de sud-est a țării. Cel mai mare număr de veri secetoase pe deceniu s-a înregistrat pe parcursul acestui deceniu (adică 2011–2020), cu până la șase veri uscate pe deceniu în toată partea de vest a țării și în partea de sud-est. 

În ansamblu, evoluția spațio-temporală decadală a condițiilor de secetă indică faptul că evenimentele de secetă nu sunt omogene în toată țara și că deceniile cu cel mai mare număr de veri secetoase au fost 1991–2000, 2001–2010 și 2011–2020. Deceniul 1991–2000 indică, de asemenea, patru veri secetoase pe deceniu în partea de vest a țării și trei veri secetoase pe deceniu în restul țării; Iar deceniul 2001–2010 se caracterizează printr-un gradient vest-est în condiții de secetă, cu cel mai mare număr de ani secetoși în partea de sud-est a țării.

Evoluția temporală a lunii iunie, iulie și august indică o variabilitate interanuală puternică a condițiilor de secetă, la nivel de țară și o tendință de uscare semnificativă statistic pentru august. Cele mai secetoase veri, peste România, au fost, conform datelor, 1950, 1952, 2000, 2003, 2012, 2015 și 2018. În toate aceste veri, seceta a afectat peste 70% din suprafața țării.

---

Temperaturile extreme de vară au devenit mai frecvente

Principalele constatări ale acestui studiu indică faptul că temperaturile extreme regionale din România urmează aceeași cale ca și cele observate la scară continentală și globală, și anume temperaturile extreme de vară au devenit mai frecvente și intensitatea lor a crescut, mai ales în ultimele două decenii.

Creșterea frecvenței și amplitudinii temperaturilor extreme de vară, în România, a avut loc în același timp cu o tendință generală de uscare, în special în partea de est a țării. Totuși, modificările valurilor de căldură în România prezintă și o componentă decenală/multidecadală, ceea ce este în acord cu studiile anterioare la nivel european, precum și la scări spațiale mai regionale, care au arătat că temperatura de vară este puternic influențată de Oscilația Atlantică Multidecadală. Evoluția seriei de timp a indicelui pentru estimarea duratei valului de caldura poate fi privită ca o combinație între variabilitatea multidecenală și schimbările climatice induse de antropic.

Cele mai puternice modificări, în ceea ce privește frecvența și amplitudinea verilor calde și uscate au fost observate în regiunile extracarpatice (de exemplu, sudul și sud-estul României), în principal pentru că Munții Carpați acționează ca o barieră pentru masele de aer atlantice, limitându-și influențele oceanice asupra părților de vest și centrale ale țării, care experimentează în medie veri mai blânde și precipitații mai abundente, în timp ce partea de est a țării este predispusă la deficit de precipitații și temperaturi mai ridicate, datorită advecției de aer cald și uscat fie din est sau din sud.

Apariția valurilor de căldură în România a fost legată de condițiile anticiclonice și de o frecvență mai mare a situațiilor de blocaje atmosferice coroborate cu anomalii de temperatură maximă zilnică de până la 10 ∘C și cu divergența fluxului de vapori de apă, care a evidențiat un semnal anormal pozitiv în timpul evenimentelor calde și uscate. Acest lucru este în concordanță cu studiile anterioare pentru alte regiuni (de exemplu, partea de vest a Europei), care au arătat că valurile de căldură tind să apară sub influența circulației anticiclonice, ceea ce conduce la intensificarea fluxului de radiații și a vremii fără nori.

---

Viorica Nagavciuc

În activitatea mea științifică, m-am îndreptat în mod prioritar către reconstituirea paleoclimatului pe baza unor parametri ai inelelor anuale de creștere a arborilor: lățimea inelelor anuale, densitatea maximă a inelelor anuale, compoziția izotopilor stabili de oxigen și carbon în celuloza inelelor anuale. De asemenea, sunt interesată să studiez variabilitatea și predictibilitatea evenimentelor climatice extreme (de exemplu, inundații, secete, valuri de căldură), precum și impactul lor asupra aspectelor socio-economice.

Valurile de căldură în România - O vizualizare grafică

Cum ne afectează schimbările climatice? Cum erau anotimpurile în anul 1940 comparativ cu cele de azi? Mai multe detalii în materialul interactiv de mai jos explicat de către Dr. Bogdan Antonescu.

---

---

De ce România trebuie să înființeze un organism științific consultativ independent privind schimbările climatice

Un astfel de grup ar umple parțial golul lăsat de capacitatea instituțională redusă cu care se confruntă statul român

Un organism consultativ științific în România ar putea îmbunătăți calitatea și eficiența proceselor de planificare a politicilor, reducând costurile și contribuind cu o capacitate științifică suplimentară atât de necesară, care lipsește în prezent în cadrul guvernului. În plus, un astfel de comitet ar responsabiliza guvernul nostru și ar implica părțile interesate într-o dezbatere informată pe teme legate de climă.

---

România trebuie să adreseze lacunele guvernanței climatice pe plan intern 

Sistemul românesc de guvernanță în domeniul climei are mai multe deficiențe. 

În primul rând, România este unul dintre statele membre care nu a adoptat încă o lege-cadru privind clima care ar stabili un cadru cuprinzător de atenuare și adaptare, cu cerința de a înființa un organism consultativ științific independent. Parțial pentru că ne lipsește acest organism, planificarea strategică cheie este externalizată către consultanți externi, ceea ce afectează nu numai calitatea și eficacitatea planificării, ci generează și alte întârzieri care se traduc, de cele mai multe ori, în proceduri de infringement. Odată înființat, organismul de consiliere științifică ar umple parțial golul lăsat de capacitatea instituțională redusă cu care se confruntă statul român. 

În al doilea rând, asumarea la nivel național a obiectivelor și măsurilor privind clima este slabă. Lipsa unor eforturi proactive din partea guvernului pentru a formula politici climatice adaptate contextului național înseamnă că România se bazează în principal pe transpunerea legislației UE pentru a atenua schimbările climatice și a se adapta la acestea. Apatia politică și angajamentul scăzut în ceea ce privește politicile climatice riscă să abată România de la un parcurs eficient de decarbonizare a economiei, nereușind să își stabilească propriile obiective și putând pune în pericol contribuția sa la eforturile colective ale UE de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Slaba asumare la nivel național face ca angajamentele actuale să fie susceptibile la schimbări politice, ceea ce conduce la incertitudine pe termen lung. 

Un organism consultativ științific independent ar deveni un punct de referință în procesul de elaborare a politicilor, emițând sfaturi și recomandări, contribuind la încadrarea economiei României pe o traiectorie clară de atingere a neutralității climatice, așa cum este declarată în Strategia pe Termen Lung a României pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră. Controlul suplimentar al calității pe care un organism științific independent îl exercită ar spori nu numai responsabilizarea guvernului, ci ar declanșa și acțiuni și suplimentare la nivel guvernamental. În plus, expertiza științifică care lipsește la nivel guvernamental poate fi completată de un astfel de organism. Cooperarea cu organismul consultativ științific independent încă de la începutul ciclului de politici și garantarea unei baze științifice solide ar umple golurile cauzate de lipsa expertizei interne și ar spori legitimitatea.

Chiar dacă actualul program de guvernare prevede crearea atât a unei legi-cadru a climei, cât și a unui organism consultativ științific independent, nu a fost luată nicio măsură în acest sens. OCDE a recomandat deja în mod oficial României să introducă aceste două instrumente de guvernanță. 

Recent, Administrația Prezidențială a înființat un grup de lucru pe tema schimbărilor climatice care să reunească experți români de renume, activi atât pe plan intern, cât și internațional. Grupul de lucru a contribuit la elaborarea unui raport influent cu recomandări pentru îmbunătățirea politicii interne în domeniul climei, dar, în lipsa unei structuri permanente, astfel de colaborări sunt în mare parte sporadice. 

Totuși, acest exercițiu arată că nu există un deficit de profesioniști români cu experiență profesională relevantă.

---

Ce este un organism științific consultativ independent?

Organismele științifice consultative independente sunt organizații consultative compuse din diverși experți cu rolul de a consilia guvernele în materie de politică climatică și de a monitoriza progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor climatice. Rolul lor principal include identificarea deficiențelor din politicile climatice în vigoare și oferirea de consiliere științifică pentru îmbunătățirea acestora. 

Astfel, politica în domeniul climei ar fi îmbunătățită prin corelarea celor mai recente dovezi științifice cu procesul de elaborare a politicilor și prin umplerea golului lăsat de lipsa capacității instituționale și a expertizei interne a guvernului. Prin acest aflux de expertiză, România ar putea, de asemenea, să-și însușească mai mult propriile politicile climatice, stimulând dezbaterile și inițiativele interne, în loc să se limiteze la simpla transpunere a legislației UE. 

---

În multe țări din UE au fost deja înființate organisme științifice consultative independente 

Un prim exemplu de astfel de instituție este consiliul consultativ științific european privind schimbările climatice (ESABCC), un organism consultativ științific independent (ISAB) înființat prin legea europeană a climei [Regulamentul (UE) 2021/1119], care are ca mandat furnizarea de consiliere științifică privind politicile și obiectivele de climă la nivelul UE. Principalul rol al ESABCC este de a servi drept punct de referință în ceea ce privește cunoștințele științifice despre schimbările climatice. Același act normativ stipulează că statele membre sunt invitate să înființeze un organism consultativ național, pentru a ghida politica națională privind schimbările climatice. 

Înainte de adoptarea Legii Europene a Climei, nouă state membre (Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Portugalia, Spania) înființaseră deja un astfel de organism și aproape toate au realizat acest lucru prin intermediul unei legi-cadru naționale a climei. Organismele științifice consultative independente sunt formate din experți independenți, cu cunoștințe în domeniul atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea, care acoperă diferite discipline, cum ar fi științele climatice, științele sociale, economia și expertiza sectorială.

Componența este variabilă, de la 4 membrii în Germania la 15 în Finlanda. Independența și autonomia acestora sunt asigurate prin lege, întrucât poziția și activitatea experților sunt strict legate de expertiza lor științifică și nu servesc interese instituționale sau politice. De cele mai multe ori, organismele științifice consultative independente beneficiază de resurse proprii pentru a finanța un secretariat și cercetări suplimentare, dacă este necesar.  Resursele provin, de obicei, de la bugetul de stat și variază de la o țară la alta; Danemarca alocă între 3 și 4 milioane de euro, în timp ce în Grecia nu există o alocare specială, deoarece activitatea consiliului este susținută de Ministerul Energiei și Mediului. 

Mandatul acestora este eterogen de la caz la caz, în funcție de nevoile și prioritățile fiecărui sistem național de guvernanță.  Cu toate acestea, există unele caracteristici și funcții comune, majoritatea având ca sursă de inspirație Comitetul pentru Schimbări Climatice din Regatul Unit. Acesta a fost înființat în 2008 și a avut un impact pozitiv de-a lungul timpului asupra politicii climatice din Regatul Unit, deoarece rapoartele sale au ghidat dezbaterile politice privind politica climatică, iar analizele sale reprezintă un punct de referință pentru părțile interesate. 

Organismele științifice consultative independente îndeplinesc trei funcții principale de guvernanță:

1. îmbunătățirea politicilor prin intermediul consilierii independente a experților: politicile beneficiază de o bază științifică solidă și actualizată. 

2. responsabilizarea guvernelor: prin monitorizarea impactului politicilor, organismele științifice consultative independente oferă îndrumări privind politica climatică, sugerează reajustări și exercită un control suplimentar al calității.

3. implicarea diferitelor părți interesate și stimularea dezbaterii privind schimbările climatice în sfera publică: uneori acționează ca o punte de legătură între factorii de decizie politică și diferite segmente ale societății, colectând contribuțiile părților interesate și integrându-le în recomandări.

Aceste funcții se traduc în beneficii conexe, inclusiv sporirea credibilității și  legitimității  politicilor climatice și un  asigurarea  unui proces de elaborare a politicilor bazat pe date științifice.

---

Cum se înființează un organism consultativ științific independent în România?

În baza contextului național actual, România trebuie să înființeze un organism consultativ științific independent sub forma unui consiliu consultativ autonom, cu scopul de a oferi consiliere științifică cu privire la politicile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adaptare la schimbările climatice. Acest consiliu ar trebui să asigure dialogul la nivel național între mediul academic, institutele de cercetare, sectorul privat și societatea civilă, îndeplinindu-și astfel rolul de punte de legătură. Pentru a reduce presiunea asupra bugetului de stat, organismul consultativ științific independent ar putea să fie afiliat unei instituții publice existente. Indiferent de forma de organizare, asigurarea independenței acestuia ar trebui să fie o prioritate centrală.  

Consiliul ar trebui să fie compus din membri aleși pentru o perioadă determinată, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Din componența consiliului ar trebui să facă parte experți renumiți în domeniul adaptării la schimbările climatice și al atenuării acestora, cu experiență profesională dovedită din mediul academic, institute de cercetare, sectorul privat,  societatea civilă și  organizații neguvernamentale. Acesta este cazul tuturor organismelor științifice consultative independente din Europa, unde majoritatea legilor cadru privind clima specifică diverse tipuri de expertiză în domeniul atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea ca principal criteriu de selecție sau de numire. În legea cadru a Germaniei, se menționează clar disciplinele în care oamenii de știință trebuie să aibă expertiză: climatologie, economie, știința mediului, științe sociale. Pe de altă parte, legea cadru a Greciei menționează în mod generic "expertiza academică sau profesională în domeniul schimbărilor climatice".

Procedura de alegere a membrilor ar trebui să se facă fie printr-un apel deschis, fie prin numire directă, asigurând corectitudinea, transparența, diversitatea expertizei și echilibrul de gen. Remunerarea ar trebui să se bazeze, cel puțin parțial, pe performanța și activitatea individuală. În Danemarca, Consiliul pentru Climă își selectează propriii membri, care sunt apoi numiți de Parlament, pentru un mandat de 4 ani cu posibilitatea de reînnoire, asigurându-și astfel independența. În Suedia, membrii sunt autopropuși și apoi numiți de către guvern, în timp ce în Franța aceștia sunt numiți direct de către guvern.

În mod ideal, mandatul consiliului consultativ științific independent ar trebui să acopere: 

• Publicarea de rapoarte de evaluare periodice privind nivelul de eficacitate a punerii în aplicare a politicilor climatice și a documentelor strategice. 

• Indicarea deficiențelor din politicile actuale și formularea de recomandări pentru remedierea acestora, în conformitate cu cele mai recente dovezi științifice.  

• Să fie consultat de către guvern și factorii de decizie în elaborarea documentelor strategice și actelor legislative privind clima.

• Formularea de comentarii și recomandări proactive cu privire la noua legislație privind clima. 

• Analizarea dacă respectării traiectoriilor de emisii în conformitate cu contribuțiile României la angajamentele internaționale.

• Colaborarea cu diferite părți interesate, instituții guvernamentale, reprezentanți ai mediului de afaceri, societatea civilă, sindicate, mediul academic, pentru a îmbunătăți politica în domeniul climei. 

• Formularea de recomandări pentru bugetele de carbon atât la nivel sectorial, cât și la nivelul întregii economii.

---

Următorii pași 

Consolidarea legitimității și a credibilității politicilor climatice este importantă pentru a asigura acceptarea socială și pentru a reduce decalajele dintre elaborarea politicilor climatice și dovezile științifice. 

România trebuie să creeze un organism consultativ științific independent care să poată introduce cele mai recente dovezi științifice în procesul de elaborare a politicilor și să îmbunătățească elaborarea și eficacitatea lor. Din mandatul actualei coaliții de guvernare au mai rămas doar câteva luni, astfel încât adoptarea cât mai curând posibil a unei legi privind clima este obligatorie pentru a se putea înființa un organism consultativ științific independent. 

Parlamentul împreună cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ar trebui să colaboreze îndeaproape pentru a permite adoptarea unei legi cadru a climei. Întrucât în viitor complexitatea politicilor climatice va crește, crearea unui astfel de organism esențial ar trebui să devină un consens transpartinic, ca parte a eforturilor României de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea.

---

Ana-Maria Niculicea

Este cercetătoare în cadrul Energy Policy Group (EPG), un think tank independent specializat în cercetarea și analiza politicilor de energie și climă. Este licențiată în Științe Politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București și are un masterat în Politică, Economie și Filosofie la Universitatea din Hamburg. În cadrul EPG se ocupă cu activități de cercetare în domeniul guvernanței climatice și al aspectelor ce țin de acceptarea socială a tranziției verzi.

Dungile trecutului nostru climatic - un reminder anual al creșterilor temperaturilor din ultimele decenii

Câte zile caniculare avea orașul tău atunci când te-ai născut?

Campania #showyourstripes are loc în fiecare an pe data de 21 iunie și este inspirată de vizualizările de date realizate de Ed Hawkins, cercetător în domeniul climei la Universitatea Reading din Marea Britanie și autor principal al celui de-al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). El a creat graficul "dungilor de încălzire", un ansamblu de reprezentări vizuale ale schimbărilor de temperatură măsurate în fiecare țară în ultimii 100 de ani cel puțin. Fiecare dungă reprezintă temperatura din țara respectivă, calculată ca medie pe un an. Pentru majoritatea țărilor, dungile încep în anul 1850 și se termină în 2023.

Schimbările climatice și încălzirea temperaturilor la nivel global nu sunt probleme doar ale viitorului, ci și ale prezentului. Iar trecutul nostru, apropiat, dar și îndepărtat, ne poate oferi indicii pentru soluționarea acestora.

Dungile climatice ale planetei, României și Bucureștiului (sursa datelor - MET office via acest link)

Pragul de 1.5°C în mare pericol

Alegerile pe care le vom face și acțiunile pe care le vom implementa în acest deceniu vor avea un impact în viitorul apropiat, dar și pentru următorul mileniu. Această sinteză ne indică faptul că ne apropiem de niveluri “ireversibile” pentru încălzirea globală cu un impact catastrofal și că “acum ori niciodată” este momentul să luăm măsuri drastice pentru a reduce emisiile gazelor cu efect de seră, pentru a putea evita un posibil dezastru. 

Următorul raport IPCC este așteptat în 2030, ceea ce înseamnă cu raportul IPCC AR6 este ultimul raport publicat, într-un moment în care este încă posibil să menținem creșterea temperaturii medii globală sub 1.5°C față de perioada pre-industrială. Bazele fizice ale schimbărilor climatice sunt înțelese bine, iar efectele schimbărilor climatice sunt foarte vizibile, ceea ce înseamnă că vom avea poate rapoarte IPCC care să apară mai devreme de 2030 și care să poată fi folosite ca bază științifică pentru factorii de decizie în următoarea perioadă crucială.

Câte zile caniculare avea orașul tău când te-ai născut?

Printr-o baza de date construită de NYT putem vizualiza diferențele majore între numărul de zile caniculare. Ultimele 12 luni au întrecut recordurile de temperatură la suprafață, iar luna iunie a acestui an a adus deja temperaturi cu mult peste media obișnuită anuală, împreună cu fenomene extreme precum furtuni, grindină s.a.

În cadrul acestui material am preluat datele pentru câteva din marile orașe din România (București, Cluj, Constanța, Iași și Timișoara) să comparăm situația din 1990 (ca an de referință) cu cea din prezent. Ești curios să vezi aceste diferențe în orașul tău? Aplicația cuprinde o bună parte a orașelor din România cu date începând din 1920 (inclusiv pentru centenarii curioși de trecutul climatic).

Notă: acest material este bazat pe datele provenite din următoarele surse: Show your stripes si NYT

---

Bogdan Antonescu

Este fizician specializat în fizică atmosferei, interesat de istoria, climatologia, procesele fizice și impactul fenomenelor meteorologice extreme. În prezent conduce proiectul Extreme weather events in the future climate of Romania (ClimExRo) care își propune, printre altele, să aducă cercetările din mediul academic mai aproape de public. Mai multe detalii despre acest proiect puteți găsi pe pagina proiectului. https://www.climex.ro/

---

Cum pot prosumatorii să profite și mai mult de energia solară?

Autoconsumul poate crește până la 70%

Instalarea de panouri fotovoltaice pentru producerea energiei proprii este un progres imens pentru un stil de viață mai sustenabil. Mai mult, energia solară ne poate aduce facturi mai mici și economii la bugetul personal. Însă poate și mai bine: să ne încălzească locuințele sau să devină combustibil – prin pompe de căldură sau mașini electrice hibride. Prosumatorul sustenabil își asigură, practic, aproape toată energia de care are nevoie prin soluții de eficiență energetică și creșterea autoconsumului energiei solare, după cum arătăm și în acest ghid.   

El rămâne, în același timp, conectat la rețeaua și comunitatea din care face parte, fie ea formată dintr-un cartier nou de case, dintr-un sat, sau din scări de bloc. Odată ce a pornit pe acest drum, prosumatorul standard poate deveni eficient pe termen lung, când vine vorba de investiții verzi pentru creșterea nivelului de trai. Drumul este anevoios, însă detaliem câțiva dintre pașii extra pe care-i pot face cetățenii care se pregătesc să intre sau sunt deja în lumea panourilor fotovoltaice. 

---

Contextul prosumatorilor actuali

Numărul prosumatorilor a crescut cu 157% pe perioada unui singur an (peste 110.000 la final de 2023), iar Ministerul Energiei estimează că vom avea 236.000 prosumatori până la sfârșitul lui 2025 și 350.000 până în 2030, astfel că aceștia rămân parte importantă din discuția unei tranziții juste către energii verzi.

Într-adevăr, două dintre problemele majore ale prosumatorilor actuali – valoarea energiei livrate în rețea și deconectarea sistemelor din pricina fragiliății rețelelor electrice – sunt responsabilitățile autorităților și operatorilor de distribuție.

Însă evoluția tehnologică a făcut ca producerea de energie verde să fie din ce în ce mai accesibilă, astfel că fiecare prosumator poate să adopte deja o abordare sustenabilă, să înțeleagă importanța dimensionării corecte a sistemului, a eficienței energetice și a optimizării autoconsumului.  

Prosumatorii sunt nemulțumiți de sumele primite în schimbul energiei livrate în rețea. Aceasta le oferă doar un procent din prețul energiei consumate, dar și de emiterea întârziată a facturilor. O nouă versiune din 2024 a OUG 27/2022 ar trebui să oblige pe viitor furnizorii de energie electrică să compenseze lunar energia livrată de prosumatori, și nu după un interval de 24 luni, ca în prezent.

Ei mai sunt nemulțumiți și de costurile pentru încălzirea locuinței în sezonul rece și de prețurile ridicate ale pompelor de căldură și mașinilor electrice – implicit a lipsei infrastructurii pentru încărcarea acestora.

Pe parte tehnică, mulți dintre prosumatori observă în perioade spontane că sistemele lor fotovoltaice se opresc din funcționare, deși soarele strălucește puternic (energia electrică de la mai mulți prosumatori poate suprasolicita rețeaua de distribuție a energiei electrice – depinde în mare măsură de starea acesteia, în cartierul în care locuiește fiecare prosumator).

Odată cu accesul către sursa nouă de energie electrică, prosumatorii caută metode prin care se pot bucura de aceasta, începând cu: alegerea electrocasnicelor în funcție de clasa energetică; soluții alternative de încălzire – de la cele mai accesibile (radiatoare și aere condiționate) la cele mai performante (pompe de căldură); izolarea termică a locuinței; automatizarea gospodăriei pentru a deveni smart; posibilitatea de a alimenta o mașină electrică sau hibridă plug-in.

Figura 2 - Proporțiile energiei produse de prosumator în funcție de gradul de interacțiune cu rețeaua. Energia pierdută este echivalentul valoric al taxelor și tarifelor reținute.

Figura 1 - Modificarea consumului electric din rețea înainte de instalarea panourilor (albastru închis) în consumul nou al prosumatorului (albastru deschis) prin optimizarea gradului de autoconsum lunar (verde) a producției fotovoltaice a sistemului fotovoltaic de 3kWp (portocaliu).

Urmărirea curbei de consum după instalarea panourilor fotovoltaice

După ce ne-am văzut panourile fotovoltaice instalate și certificatul de racordare emis, ne putem monitoriza și eficientiza obiceiurile de consum. Curba de consum este istoricul consumului de energie electrică ce poate fi citit periodic cu ajutorul unui contor inteligent și vizualizat în aplicația invertorului.

De ce este relevantă această curba pentru un prosumator? Din moment ce legea compensării cantitative a energiei injectate în rețea de către un prosumator nu oferă o compensare de 1 la 1, cea mai eficientă energie produsă de panourile fotovoltaice este cea consumată direct de către utilizator – adică autoconsumul.

Creșterea autoconsumului înseamnă corelarea consumului zilnic cu producția solară, prin schimbarea obiceiurilor de consum a energiei electrice în locuință, pentru a muta perioadele mari de consum – de dimineață și seară – spre după-amiază.

Putem face asta prin programarea unor consumatori mari, care să funcționeze în timpul zilei, atunci cand producția panourilor este maximă. Astfel, ne putem asigura că programăm consumul următoarelor aparate: boiler apă caldă; mașina de spălat rufe cu uscător încorporat; mașina de spălat vase; pompă de căldură; aer condiționat (răcirea pereților în timpul verii);

---

Metodele de creștere a autoconsumului până la 70%

Cu o investiţie suplimentară de ~250 lei pentru cinci prize inteligente și optimizarea comportamentului, autoconsumul în cazul de față va crește de la 1360 kWh la 2380 kWh, cu livrarea în rețea a 1020 kWh, din care vor fi refolosibili 395 kWh.

Economiile anuale vor crește cu 432 lei, iar timpul de amortizare al acestor optimizări va scădea cu 1 an. Avantajele cumulate pentru creşterea autoconsumului sunt:

• O cantitate mai mare de energie solară rămâne în cadrul gospodăriei care nu trebuie recuperată din rețea după reţinerea valorii taxelor și tarifelor aferente;

• Cum cantitatea de energie consumată din rețea este redusă şi mai mult, se va aplica un interval inferior de plafonare a prețului, ceea ce va scădea prețul energiei consumate (de la 1.06 lei la 0.8 lei sau de la 0.8 lei la 0.68 lei).

Observație: Prețul la consumator a energiei electrice în viitor – precum şi schema de plafonare a acesteia – sunt imposibil de prezis, astfel calculele noastre le consideră constante. Creșterea prețului la energie va crește economiile și accelera timpul de amortizare.

Astfel, nu este nevoie să urmărim un autoconsum de 100%, inevitabil vor fi şi perioade de injecție a surplusului în rețea. Creșterea autoconsumului va însemna folosirea mai eficientă a energiei solare, ceea ce va scurta perioada de amortizare a investiţiei. Autoconsumul poate ajunge la 70% dacă punem în aplicare modificări cheie:

• Redirecţionarea surplusului către alţi consumatori (boiler);

• Pornirea electrocasnicelor în timpul zilei (mașină de spălat rufe, vase, aere condiționate);

• Orientare optimă a panourilor pentru a distribui pe perioade mai lungi producția solară și a avea mai multă flexibilitate în corelarea cu consumul gospodăriei (în faza de montaj, dacă permite acoperişul printr-o suprafaţă alternativă).

În funcție de buget, optimizările pot varia. Le prezentăm detaliat mai jos:

Buget scăzut – optimizări și prize inteligente

1. Orientarea panourilor: În funcție de acoperiș, contează alegerea orientării astfel încât producția să se suprapună cât mai mult cu perioadele de consum, consultați paginile 35-36. Este nevoie de cel puțin 8-10 panouri pentru împărțirea pe cel puțin două orientări.

2. Corpuri de iluminat LED & smart: Caracteristica LED este deja bine cunoscută, iar cea smart scurtează perioadele de funcționare în funcție de prezența umană în fiecare încăpere sau în funcție de intensitatea luminii naturale.

3. Mașină de spălat rufe/vase: Pornirea la momentul dorit pentru a funcționa cu energie solară. Acest lucru se poate realiza în 2 moduri: cu o mașină smart sau o priză inteligentă. În cazul prizei inteligente este necesar ca mașina să poată relua programul in cazul unei pene de curent.

4. Home assistant (Google/Alexa): Pentru controlul centralizat al tuturor dispozitivelor inteligente (prize, iluminat, electrocasnice, etc.). Se pot crea scenarii în funcție de momente din zi și date de la senzori și echipamente, astfel este redus efortul uman.

5. Convectoare cu termostat (Termostat+AC smart): Pentru întreținerea unei temperaturi stabile pe timpul zilei din producția solară. Temperatura ideală este între 19°C și 21°C, fiecare grad în plus peste acest interval crește factura pentru încălzire cu ~8%.

Buget mediu – adăugare echipamente

1. Boiler smart lavoar: Pentru pregătirea apei calde aferente unui lavoar în timpul orelor însorite și folosirea acestuia pentru igiena personală, pregătire băuturi calde sau gătit. Capacitate 10-15L.

   Boiler smart apă menajeră: Pentru pregătirea restului de apă menajeră. De asemenea, unii producători de invertoare fotovoltaice oferă caracteristica, printr-un echipament suplimentar, de a încălzi apa din boiler exclusiv din surplusul de energie de la panouri. Capacitate 60-120L.

   Protocoale automatizare: Pentru programarea automată și mai avansată a consumatorilor față de capacitățile prizelor inteligente. (de exemplu: KNX – dimarea iluminatului; Modbus – comunicarea între dispozitive de la diferiți producători; M-bus – citire consumuri).

   Îmbunătățirea geamurilor – În funcție de:

   Numărul straturilor de sticlă - tripanul conține un strat suplimentar pe lângă cele două ale termopanului, dublând performanța termică.
   Materialul tâmplăriei Principalele opțiuni sunt PVC-ul care este mai performant și aluminiul care este mai durabil.
   
   Izolarea termică a locuinței: Anveloparea locuinței cu materiale mai sustenabile precum vata bazaltică, ce oferă permeabilitate la vapori, rezistență la foc și izolație acustică superioare comparative cu polistirenul. Atenția la evitarea punților termice este de asemenea esențială.

Buget mare – electrificare completă

1. Sistem de stocare: Pentru a folosi eficient surplusul de producție de energie electrică, în timpul iernii va stoca o mare parte din energia produsă, însă vara majoritatea surplusului încă va fi livrat în rețea.

   Puffer: Spre deosebire de boilerul care prepară apa menajeră, puffer-ul lucrează cu apa ca agent termic folosit pentru încălzirea locuinței.
   Încălzire în pardoseală: Pentru valorificarea energiei solare stocată în agentul termic din puffer ca energie termică pe timpul zilei.

   Pompă de căldură: Sunt de mai multe tipuri, în funcție de sursa și destinatarul căldurii: aer, apă sau sol. Aerele condiționate sunt de pildă pompe de căldura aer-aer, deși nu cele mai eficiente. Pompele aer-apă sunt următorul pas în creșterea eficienței, mai multe detalii în pagina următoare.

   Mașină electrică / plug-in hibrid: Capacitatea bateriei unei mașini electrice este cuprinsă între 26 și 100kWh, iar a uneia plug-in hibrid între 8 și 14 kWh.De asemenea, unele stații de încărcare au caracteristica de a alimenta mașina exclusiv din surplusul de energie de la panouri, pe o perioadă mai îndelungată, în funcție de puterea disponibilă, dar cu costuri minime.

Cât costă toată investiția? În funcție de caracteristicile de mai sus, costurile sunt cuprinse între 7k-15k euro (fără modificarea branșamentului, cu manoperă inclusă)

Care este cel mai mare obstacol? Prețul gazului natural este momentan suficient de redus încât în timpul sezonului rece, în multe cazuri, încălzirea locuinței cu gaz este mai rentabilă decât utilizarea pompei de căldură, dată fiind producția scăzută din timpul lunilor de iarnă.

În timpul lunilor răcoroase, factura pentru încălzirea locuinței o depășește pe cea de electricitate – aceasta rămâne un efort financiar, în ciuda surplusului de energie electrică, din cauza surselor convenționale folosite de majoritatea românilor pentru încălzire.

---

Ce este o comunitate de energie și cum poate ajuta prosumatorul sustenabil?

Comunitatea de energie este un grup de persoane, inclusiv fizice și juridice, care se unesc pentru a se implica în circuitul de producere, stocare, furnizare și consum al energiei electrice. Au ca obiective reducerea consumului de energie, eficiența energetică și oferirea de sprijin pentru gospodăriile vulnerabile. În plus, pot gestiona resurse de energie regenerabilă și servicii conexe: Furnizarea; Transportul; Serviciile de mobilitate; Stocarea; Încărcarea EV.

Activitățile unei comunități de energie:

• investițiile comune în surse de producere a energiei;

• cooperarea pentru îmbunătățirea infrastructurii energetice;

• Autoconsum și stocare colectivă;

• Sisteme colective de termoficare și răcire;

• Carsharing mașini electrice;

• alte servicii energetice.

Impactul comunităților

1. Tranziție verde;

2. Social – apartenența, combaterea sărăciei energetice;

3. Educație & conștientizare;

4. Economie circulară locală;

5. Independență energetică.

Comunitățile de energie în Europa

Generează venituri de 2-8 ori mai mari față de cazurile în care capacități similare de energie regenerabilă ar fi fost dezvoltate de actori privați. Ele au reduceri anuale la factura de energie electrică de 62% și își recuperează investiția între 2 și 7 ani, în funcție de tehnologie.

Printre obstacolele pe care le întâmpină sunt definițiile legislative vagi; reglementările complexe; lipsa unor scheme de sprijin adecvate; lipsa de ținte pentru dezvoltarea comunităților de energie în politicile naționale; rezistența comunităților în adoptarea anumitor tehnologii regenerabile; scepticismul cu privire la structurile cooperative și colective.

Comunitățile de energie în România

România a transpus directiva RED II referitoare la înființarea comunităților de energie regenerabilă prin Ordonanța de urgență nr. 163/2022. Transpunerea este însă una de tip traducere, prin urmare cadrul legislativ actual referitor la comunitățile de energie este unul generic și neadaptat la contextul juridic, economic și social național. 

De asemenea, lipsa normelor de aplicare și a reglementărilor specifice referitoare la microgriduri, la partajarea energiei în comunitate sau care să prezinte aspectele tehnice și termenele calendaristice pentru avizarea și racordarea comunității la rețea face ca apariția comunităților de energie, așa cum sunt definite în legislația primară, să fie imposibil de realizat. 

Alte obstacole sunt cele legate de finanțare, de lipsa de cunoștințe de natură juridică sau tehnico-economică și de lipsa unei informări în masă cu privire la comunitățile de energie, inclusiv în rândul autorităților, furnizorilor sau distribuitorilor. De asemenea, alte tipuri de blocaje pot fi și de natură socio-culturală, care se manifestă prin lipsa de încredere în ceva nou sau în organizarea de tip cooperativă. 

Printre soluții pot fi: 

• Reglementări care să permită partajarea energiei între membrii comunității;

• Posibilitatea compensării cantitative între mai multe puncte de producție și consum;

• Accelerarea procesului de instalarea a contoarelor inteligente;

• Încurajarea parteneriatelor de tip public-privat în cadrul comunității;

• Posibilitatea de adoptarea a unor reglementări experimentale temporare.

Modele de bune practici din România

ÎntreVecini, proiect prin care asociațiile de locatari sunt sprijinite financiar (prin programe de CSR) dar și cu sfaturi de navigare de sistem pentru instalarea de panouri fotovoltaice pe acoperișul blocului; astfel, asociațiile de proprietari capătă statutul de prosumator individual și pot folosi energia produsă în spațiile comune.

Cooperativa de Energie, care, sub umbrela unei licențe de furnizare, funcționează ca o comunitate de consum, capabilă să furnizeze energie verde membrilor săi, dar și să vândă pe piață;

Ce urmează?

Deși România se află încă într-un stadiu incipient în ceea ce privește comunitățile de energie, pe măsură ce ne uităm spre viitor, integrarea prosumatorilor în astfel de comunități reprezintă următorul pas natural în evoluția către un sistem energetic mai durabil și mai rezilient.

Aceste comunități nu doar că împărtășesc resurse și expertiză, ci și promovează colaborarea și solidaritatea între membri. Împreună, putem contribui la reducerea amprentei de carbon, la creșterea independenței energetice și la construirea unui viitor mai verde.

Creșterea accelerată a numărului de prosumatori – care este de așteptat să se mențină și în următoarea perioadă –, starea rețelelor existente, dar și politicile guvernamentale și obiectivele climatice fac ca modul în care ne raportăm la energia pe care o consumăm și producem să fie din ce în ce mai important.

---

Victor Gavrilă

Este inginer de sisteme fotovoltaice și project manager la EFdeN, ONG ce are misiunea să proiecteze, să execute și să implementeze modele de bune practici strâns legate de natură.

Un început de vară tulbure cu furtuni cu grindină

Ce sunt aceste fenomene extreme și cum sunt influențate de schimbările climatice?

---

În ultimele zile grindina a afectat multe județe din România precum Harghita, Covasna, Bistrița Năsăud și Iași (Răducăneni), provocând pagube însemnate la nivel local. Analiza proceselor fizice care duc la apariția grindinei ne permit să prognozăm că schimbările climatice și încălzirea climei vor duce la o posibilă schimbare a furtunilor cu grindină. Astfel, datorită încălzirii atmosferice, respectiv umidității crescute, în viitor vom observa în general mai puține furtuni cu grindină, dar când acestea se vor produce grindina va fi de mari dimensiuni.

---

Locația ultimelor furtuni cu grindină perioada 2-3 iunie

Furtunile care produc grindină sunt fenomene severe cu impact mare, după cum se poate urmări în figura de mai jos. Spre deosebire de temperatură, pentru grindină nu avem observații pentru o perioadă suficient de mare de timp astfel încât să putem construi un trend. Din măsurătorile realizate la stațiile meteo știm că temperatura medie globală a crescut cu aproximativ 1.1°C față de perioada pre-industrială (1850–1900). Nu știm însă cum s-a schimbat frecvența de apariție a furtunilor cu grindină pentru același interval de timp deoarece nu avem suficiente observații colectate, de exemplu, la stațiile meteo.

Traiectoriile furtunilor care produc grindină nu intersectează de cele mai multe  ori stațiile meteo și de aici lipsa datelor. În acest caz pentru a înțelege efectele schimbărilor climatice asupra furtunilor care produc grindină trebuie să analizăm modul în care schimbările climatice influențează procesele fizice care duc la apariția acestor furtuni. Să analizăm mai întâi procesele fizice care duc la apariția grindinei.

Distribuția spațială a grindinei în Europa. N reprezintă numărul de eveniment din perioada 2004–2011. (Figura reproduce Fig. 4 din Punge et al. 2014).

Cum se formează grindina?

Grindina se formează în interiorul furtunilor convective așa cum sunt denumite în literatura de specialitate structurile noroase cu mare dezvoltare pe verticală (Figura 2, Raupach et al. 2021). Mai precis, grindina se formează într-o regiune a norului caracterizată de temperaturi negative și în care coexistă cristale de gheață și picături de apă suprarăcite (acestea sunt picături care rămân în stare lichidă la temperaturi mai mici de 0°C). Pe lângă gheață și apă suprarăcită pentru apariția grindinei este necesară și prezența unui curent ascendent intens (>15 m/s), adică a unui curent vertical de aer în interiorul norului.  

Acest curent ascendent de aer se formează atunci când particulele de aer din apropierea solului sunt ridicate până la un nivel deasupra căruia există instabilitate (despre care tot auzim în prognozele meteo). La acest nivel, temperatura particulelor este mai mare decât cea a mediului înconjurător. Astfel, particule de aer au o densitate mai mică decât cea a aerului înconjurător, deci au o mișcare liberă ascendentă. Acest curent ascendent de aer duce în altitudine particule de aer umed. Pe măsură ce particule de aer umed urcă vaporii de apă pe care îi conțin se răcesc și condensează ducând la formarea picăturilor de nor. 

În atmosferă temperatura aerului scade odată cu creșterea altitudinii, iar nivelul la care temperatura termometrului umed este 0°C este denumit nivel de topire. Deasupra acestui nivel apa condensată în interiorul particulelor de aer poate îngheța. La temperaturi între 0°C -40°C apa poate rămâne în stare lichidă și devine suprarăcită.

Pentru apariția grindinei este nevoie de embrioni de grindină. Acești embrioni pot fi picături înghețate sau cristale de gheață.  Apa suprarăcită interacționează cu acești embrioni și apoi îngheață la suprafața acestora. Pentru ca un embrion să ducă la apariția grindinei de mari dimensiuni (diametru >2.5 cm) trebuie să existe în nor suficientă apă suprarăcită. Dacă sunt prea mulți embrioni creșterea acestora este limitată. Pe acest principiu funcționează sistemele antigrindină. Iodura de argint este împrăștiată în nori cu ajutorul unor rachete. Crește astfel numărul de embrioni de grindină, iar grindina nu mai poate crește la dimensiuni mari, deoarece cantitatea de apă suprarăcită este distribuită la un număr mare de embrioni.

De asemenea, pentru formarea grindinei de mari dimensiuni este nevoie de un anumit tip de creștere. Acest timp de creștere depinde de intensitatea curentului ascendent și de traiectoria embrionului. Traiectoria embrionilor și apoi a grindinei este influențată de forfecarea pe verticală a vântului (schimbarea vitezei vântului cu altitudinea). Forfecarea pe verticală a vântului dictează organizarea furtunilor. Valorile moderate sau mari pentru forfecare sunt asociate cu furtuni organizate (supercelule, multicelule). Asta înseamnă că furtunile vor avea un timp de viață mai mare ceea ce duce la creșterea probabilității de apariție a grindinei.  

Un alt factor important asociat cu apariția grindinei de mari de dimensiuni este reprezentat de cantitatea de gheață care se topește atunci când grindina trece de nivelul de topire în cădere către suprafață. Grindina de mici dimensiuni se poate topi integral ceea ce face ca la suprafață să ajungă numai grindină de mari dimensiuni.

Putem acum, pe baza proceselor fizice descrise mai sus să analizăm influența schimbărilor climatice asupra furtunilor cu grindină.

Procesele fizice care duc la apariția grindinei în prezent (a) și modificările acestor procese în contextul schimbărilor climatice (b). Numerele indicare în (b) reprezintă (1) creșterea umidității la nivelurile joase din atmosferă ceea ce duce la creșterea instabilității și a intensității curentului ascendent al furtunii, (2) creșterea nivelului de topire ceea ce intensifică topirea grindinei și o deplasarea distribuției după dimensiuni a grindinei către grindină de mari dimensiuni, și (3) schimbarea forfecării pe verticală a vântului care poate influență traiectoria grindinei în furtună, acest efect este redus în comparație cu (1). (Figură adaptată după Fig. 1 din Raupach et al. 2021).

Cum influențează schimbările climatice furtunile cu grindină?

Am văzut că furtunile care produc grindină depind de instabilitatea atmosferică și de conținutul de umiditate (Figura 2a). Odată cu creșterea temperaturii medii globale crește și conținutul de vapori de apă din regiunile joase ale atmosferei (cu aproximativ 7% pentru fiecare creștere cu 1°C). Temperaturile ridicate, împreună cu o creștere a umidității înseamnă că o cantitate mai mare de energie potențială poate fi eliberată odată cu condensarea vaporilor de apă ceea ce duce la creșterea instabilității atmosferice.

O astfel de creștere a fost pusă în evidență pentru Europa într-un studiu recent privind modificarea frecvenței de apariție a furtunilor în contextul schimbărilor climatice până în 2100. Creșterea instabilității poate duce la o creștere a intensității curenților ascendenți și a conținutului de apă lichidă al furtunilor, ceea ce favorizează apariția grindinei de mari dimensiuni. Creșterea temperaturii duce și la creșterea nivelului de îngheț și astfel crește probabilitatea ca grindina să se topească înainte să ajungă la sol (mai puțină grindină de mici dimensiuni). Schimbările climatice vor reduce forfecarea pe verticală a vântului, însă această schimbare va avea un efect redus asupra furtunilor cu grindina (Figura 2b) comparativ cu creșterea instabilității.

În concluzie, ne așteptăm ca în viitor să observăm, în general, mai puține furtuni cu grindină, dar când acestea se vor produce grindina va fi de mari dimensiuni. Pentru Europa studiile bazate pe observații sau pe proiecții climatice realizate pe baza modelor numerice au arătat că trendul privind frecvența de apariție a furtunilor cu grindină este ușor crescător (însă incertitudinile sunt destul de mari).

De asemenea, studii recente au indicat o creștere a pagubelor asociate căderilor de grindină și o creștere a severității acestui tip de fenomen extrem. Pentru România, într-un studiu publicat în 2016 a fost analizat numărul de zile în care grindina a fost raportată la stațiile meteo din rețeaua Administrației Naționale de Meteorologie. Rezultate au indicat un trend crescător pentru numărul mediu de zile cu grădină la 55.2%, un trend neutru la 3.8% și un trend descrescător la 40.9% din stațiile analizate (105 stații) analizate pentru perioada 1961–2014.

---

Ce ne asteaptăm în viitor în România

Distribuția cazurilor cu grindină cu diametrul mai mare de 2 cm (stânga) și cu diametrul mai mare de 5 cm (dreapta) pentru perioada istorică 1971–2000 (primul rând). Culorile reprezintă numărul de cazuri pe an. Distribuția cazurilor cu grindină pentru două scenarii climatice RCP4.5 (rândul 2) și RCP8.5 (rândul 3) pentru intevalul 2071–2100. Pentru cele două proiecții climatice culorile reprezintă schimbarea procentuală față de prioada de referință 1971–2000. Figura este adaptată după Figura 2 din Rädler et al. (2019)

Un studiu recent indică faptul că frecvența furtunilor, inclusiv a celor care produc grindină, este așteptată să crească în Europa până în 2100, datorită instabilității atmosferice în creștere. Simulările numerice realizate de cercetători sugerează că furtunile cu grindină de mari dimensiuni (diametrul mai mare de 2.5 cm) vor deveni mai frecvente în majoritatea regiunilor din Europa.

Pentru România proiecțiile pentru cele două scenarii climatice (RCP45 și RCP8.5) arată că pentru grindina cu diametrul mai mare de 2.5 cm va fi observată mai frecevent in nordul și nord-estul României (o crestere cu 20–40% pentru scenariul RCP4.5 și o creștere cu 40–80% pentru RCP8.5 față de perioada istorică 1971–2000). O distribuție asemănătoare este proiectată și pentru cazurile cu grindină mai mare de 5 cm (o crestere cu 40–80% pentru scenariul RCP4.5 și o creștere cu 80–160% pentru RCP8.5 față de perioada istorică 1971–2000). 

---

Bogdan Antonescu

Este fizician specializat în fizică atmosferei, interesat de istoria, climatologia, procesele fizice și impactul fenomenelor meteorologice extreme. În prezent conduce proiectul Extreme weather events in the future climate of Romania (ClimExRo) care își propune, printre altele, să aducă cercetările din mediul academic mai aproape de public. Mai multe detalii despre acest proiect puteți găsi pe pagina proiectului. https://www.climex.ro/

---

---

Mai 2024 - Noi recorduri de temperaturi și un al 12-lea ceas climatic

Mai 2024 devine a 12-a lună consecutivă în care sunt depășite recordurile anterioare ale lunilor respective

Astfel, temperatura medie în mai 2024 la nivel global a fost de 15,91°C cu 0,18°C mai mare decât recordul anterior din mai 2020 (Figura 1). Figura 2 prezintă evoluția temperaturii medii globale zilnice față de perioada de referință 1991–2020. Pentru mai 2024 anomalia a fost de 0,65°C față de perioada 1991–2020 (Figura 3).

---

Fig. 1 – Temperatura medie  globală (°C) pentru intervalul 1940–2024. Cu roșu este reprezentată evoluția temperaturii medii lunare la nivel global în intervalul ianuarie-mai 2024, iar cu portocaliu evoluția pentru anul 2023. Fiecare an din intervalul 1940–2022, temperatura medie lunară este reprezentat cu gri. Sursa datelor: ERA/ECMWF via Copernicus Climate Change Service (C3S).

Fig. 2 - Evoluția zilnică a temperaturii medii globale (°C). Evoluția temperaturii zilnice globale pentru intervalul 1940-2023 este reprezentată cu gri, evoluția pentru 2023 cu portocaliu, iar cu roșu este reprezentate evoluția pentru 2024 (ianuarie–mai). Media pentru perioada de referință 1991–2020 este reprezentată cu gri deschis. Sursa datelor: ERA/ECMWF via Copernicus Climate Change Service (C3S).

Fig. 3 - Anomalia temperaturii (°C) față de perioada de referință 1991–2020 (diferența față de media perioadei de referință). Cu roșu este reprezentată evoluția temperaturii în intervalul ianuarie-mai 2024, iar cu portocaliu evoluția pentru anul 2023. Fiecare an din intervalul 1940–2022 este reprezentat cu gri Linia punctată separe valorile cu abateri pozitive (mai cald decât media 1991–2020) de cele negative (mai rece decât media 1991–2020). Sursa datelor: ERA/ECMWF via Copernicus Climate Change Service (C3S)

Aceste recorduri nu au fost observate doar în atmosferă deoarece temperatura medie a apei la suprafața mării a ajuns la noi valori record în luna mai (Figura 4). Astfel temperatura apei la suprafața mării în aprilie 2024 a fost de 20,94°C cu 0,16°C mai mare decât recordul anterior din mai 2023 (Figura 5). În acest caz avem o perioadă de 14 luni cu recorduri ale temperaturii apei la suprafața mării, abatarea din mai 2024 fiind cu 0.52°C  mai mare față de perioada de referință 1991–2024 (Figura 6).

Fig. 4 – Temperatura medie a apei la suprafața mării (°C) în intervalul 1979–2024 pentru regiunea 60°S–60°N. Cu roșu este reprezentată evoluția temperaturii medii lunare a apei la suprafața mării în intervalul ianuarie-mai 2024, iar cu portocaliu evoluția pentru anul 2023. Fiecare an din intervalul 1940–2022, temperatura medie lunară a apei la suprafața mării este reprezentat cu gri. Sursa datelor: ERA/ECMWF via Copernicus Climate Change Service (C3S)

Fig. 5 - Evoluția zilnică a temperaturii medii a apei la suprafața mării la nivel global (°C). Evoluția temperaturii zilnice globale pentru intervalul 1940–2023 este reprezentată cu gri, evoluția pentru 2023 cu portocaliu, iar cu roșu este reprezentate evoluția pentru 2024 (ianuarie-mai). Media pentru perioada de referință 1991–2020 este reprezentată cu gri deschis. Sursa datelor: ERA/ECMWF via Copernicus Climate Change Service (C3S)

Fig. 6 - Anomalia temperaturii apei la suprafața mării față de perioada de referință 1991–2020 (diferența față de media perioadei de referință). Cu roșu este reprezentată evoluția temperaturii în intervalul ianuarie–mai 2024, iar cu portocaliu evoluția pentru anul 2023. Fiecare an din intervalul 1940–2022 este reprezentat cu gri Linia punctată separe valorile cu abateri pozitive (mai cald decât media 1991–2020) de cele negative (mai rece decât media 1991–2020). Sursa datelor: ERA/ECMWF via Copernicus Climate Change Service (C3S)

Mare atenție la următoarele 3 luni

Într-un comentariu recent pentru Nature, Dr. Gavin Schmidt (NASA) preciza:

„Dacă anomalia nu se stabilizează până în august – o așteptare rezonabilă bazată pe evenimentele anterioare de El Niño – atunci lumea va intra într-un teritoriu necunoscut”.

Cert este că intrăm în vara lui 2024 după un întreg an calendaristic de recorduri de temperatură, unde am putea fi martorii unor fenomene extreme în Europa, inclusiv România precum furtuni violente, inundații masive și grindină (aici de notat că datorită încălzirii atmosferice, respectiv umidității crescute, în viitor vom observa în general mai puține furtuni cu grindină, dar când acestea se vor produce grindina va fi de mari dimensiuni). Deja putem observa în Europa efectele schimbărilor climatice în creșterea temperaturilor și creșterea frecvenței de apariție a fenomenelor meteorologice extreme.

---

Bogdan Antonescu

Este fizician specializat în fizică atmosferei, interesat de istoria, climatologia, procesele fizice și impactul fenomenelor meteorologice extreme. În prezent conduce proiectul Extreme weather events in the future climate of Romania (ClimExRo) care își propune, printre altele, să aducă cercetările din mediul academic mai aproape de public. Mai multe detalii despre acest proiect puteți găsi pe pagina proiectului. https://www.climex.ro/

---