Apa din turbării, un barometru al sănătății naturii. Cum ne afectează starea acestor ecosisteme din România?

Turbăriile joacă un rol esențial în menținerea biodiversității și reglarea climei (fiind rezervoare de carbon). Totuși, aceste ecosisteme fragile sunt vulnerabile la drenajul antropic și natural al apei, precum și la schimbările climatice, elemente care duc la pierderea unor specii unice. Proiectele de restaurare, precum cele din cadrul programului „Mediu, Adaptare la Schimbările Climatice şi Ecosisteme”, au demonstrat că soluții precum barajele ecologice pot revitaliza aceste zone prin asigurarea unui stoc minimal de apă, necesar funcționării ecosistemului. Cercetările recente arată că volumele de apă din turbării variază semnificativ, existând, totuși, nivele diferite de vulnerabilitate, în funcție de localizarea lor. Deși intervențiile ecologice de restaurare reduc riscul secării și al scurgerilor rapide, eficiența lor depinde de specificul fiecărui sit. Protejarea acestor ecosisteme este esențială pentru sănătatea naturii și a noastră.

---

Importanța apei în turbării

În turbării, apa nu este doar un element, ci însăși viața ecosistemului, având în vedere, însăși, catalogarea lor ca zone umede. Turbăriile, ecosisteme esențiale pentru biodiversitate și reglarea climei prin fixarea intensivă a carbonului, sunt puternic afectate de cantitatea de apă stocată. Fără apă, comunitățile unice de plante și animale dispar, iar rolul acestor zone umede în reducerea torențialității și asigurarea permanenței multor cursuri de apă este compromis.

Drenarea turbăriilor, urmată de eliberarea de dioxid de carbon și gaz metan, poate contribui la intensificarea efectului de seră al atmosferei și, prin aceasta, la creșterea temperaturii globale.

Din păcate, la ora actuală, multe dintre turbăriile din țară se confruntă cu drenajul apei, o activitate antropică intensificată în perioada socialistă și perpetuată până în prezent. Drenarea acestor zone umede pentru a face loc utilizărilor forestiere sau agricole diverse a dus la eliberarea unor cantități însemnate de dioxid de carbon și metan în atmosferă, intensificând astfel schimbările climatice. Mai mult, din cauza concentrării precipitațiilor în anumite luni ale anului, cu apariția unor intervale mai lungi fără precipitații, turbăriile au început să fie afectate chiar de secetă. De altfel, această redistribuire ar putea constitui pentru următorii ani cea mai relevantă cauză a pierderilor de biodiversitate de la nivelul turbăriilor.

Prin programul „Mediu, Adaptare la Schimbările Climatice şi Ecosisteme” (RO-Mediu), au fost propuse și implementate lucrări de restaurare în 45 turbării degradate din țară. Scopul a fost acela de a reface echilibrul hidric al acestor ecosisteme prin construcția de baraje ecologice și alte măsuri menite să rețină apa și să revitalizeze vegetația specifică.

Monitorizarea,mitigarea și adaptarea, elemente cheie:

Evaluarea densității rețelei de drenaj și a calității apei în turbării

Evaluarea resurselor de apă de suprafață aferente turbăriilor din perspectiva organizării rețelei de drenaj și a calității apei se constituie în etape esențiale de analiză pentru a înțelege cum le putem proteja de efectele activităților umane și chiar de a efecteleor schimbărilor climatice. Delimitarea cursurilor de apă dintr-o turbărie, prin parcurgerea fiecărui unități de drenaj, poate conduce la evidențierea zonelor bine hidratate, dar și a celor care au deficit de apă. Preluarea traseelor cu ajutorul dispozitivelor de tip Handheld GPS și ulterior transpunerea lor într-un material cartografic vor ajuta la identificarea zonelor din România care necesită intervenții de corecție a bugetului hidric, prin măsuri bazate pe materiale naturale, locale, minim invazive.

O măsură suplimentară o constituie și monitorizarea cantităților de apă drenate, pentru analiza bugetului hidric preliminar, neinfluențat. În acest sens, două turbării NWPEAT au fost considerate reprezentative ca studii de caz, făcând obiectul unui studiu științific. Cele două turbării sunt Mlaștina de la Iaz (Județul Sălaj), o zonă umedă cu ape ușor acide, și Tinovul La Poduri (Județul Cluj), un ecosistem de turbărie, situat în zonă montană, cu un pH neutru. Evaluările realizate asupra dezvoltării rețelei de drenaj și a debitelor de apă scurse au constituit obiectul analizei hidrologice a tinovului La Poduri, evaluări care au confirmat ulterior existența unui areal aflat sub stres hidric. Pentru a corecta acest neajuns, s-a decis devierea artificială a unui curs de apă printr-o subtraversare tubată a drumului existent, către zona compromisă. Pierderea apei, cauzată de secetă și de activitățile umane, poate duce la dispariția speciilor de plante și animale care depind de aceste ecosisteme unice.

Analiza calitativă a apei s-a realizat pentru ambele locații cu ajutorul unor instrumente portabile, cercetătorii urmărind temperatura, pH-ul, turbiditatea și nivelul de oxigen dizolvat, indicatori-cheie ai sănătății acestor ecosisteme. Analizele au scos la iveală diferențe semnificative între cele două turbării. În Mlaștina de la Iaz, nivelul scăzut de oxigen dizolvat ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea acestei zone umede de a susține viața acvatică. În Tinovul La Poduri, calitatea apei indică o stare de sănătate mai bună, dar ecosistemul rămâne vulnerabil la efectele schimbărilor climatice datorită schimbării regimului precipitațiilor. Concluzia principală a studiului este că monitorizarea și analiza calității apei sunt esențiale pentru a înțelege evoluția biodiversității turbăriilor.

La ce ajută construcția unor baraje ecologice?

Pentru a salva turbăriile amenințate de secare, una dintre cele mai eficiente soluții este restabilirea nivelului optim al apei, care să facă posibilă funcționarea la parametri normali a ecosistemului. Proiectul „Restaurarea zonelor umede și a turbăriilor din Regiunea de Nord- Vest”, proiect finanțat prin același program de restaurare menționat anterior, a implementat aceste măsuri, respectiv blocarea canalului principal și a celor secundare existente pe teritoriul turbăriilor sau la limita acestora, pentru a împiedica scăderea nivelului apei. Această intervenție s-a realizat prin crearea unor baraje/stăvilare ecologice, din materiale locale, sustenabile.

Barajele ecologice previn drenajul excedentar al apei și ajută la refacerea echilibrului hidric. Acesteanu sunt perfect impermeabile, ele având mai degrabă rolul de a întârzia drenajul natural rapid și menținerea unui volum de apă suficient în turbării.

Suplimentar, cercetătorii aceluiași colectiv al proiectului NWPEAT au modelat impactul barajelor ecologice asupra scurgerii maxime rapide din turbării, în urma unei ploi de calcul cu o probabilitate de apariție de 1%, în Regiunea de Nord-Vest a României. Pentru a realiza acest lucru, a fost folosit software-ul open-source HEC-HMS pentru a simula procesul ploaie-scurgere în două scenarii, respectiv cu și fără baraje ecologice. Au fost luate în considerare variabilele climatice, morfologice, pedologice, de acoperire a terenului și hidrologice ale zonei. Indicele de ariditate (Ka) a fost utilizat pentru a selecta mlaștinile studii de caz și pentru a evalua umiditatea fiecărei zone studiate, clasificându-le ca având exces, variabilitate sau deficit de umiditate. Rezultatele au arătat o reducere semnificativă a scurgerii maxime: 70% la Mlaștina de la Iaz, 40% la Lacul Manta și doar 8% la Ic Ponor. Aceste variații se datorează caracteristicilor naturale specifice fiecărui sit, inclusiv suprafața turbăriei, forma bazinului și acoperirea cu vegetație. Concluzia studiului de modelare sugerează că barajele ecologice pot fi eficiente în reducerea scurgerii maxime din turbării, dar eficacitatea lor depinde de condițiile specifice ale fiecărui sit.

Tip de baraj 1, construit și amplasat în Tinovul Ic Ponor (Bihor)

Tip de baraj 3, construit și amplasat în Tinovul Câmpeilor (Bistrița-Năsăud)

Tip de baraj 2, construit și amplasat în Tinovul Ic Ponor (Bihor)

Tip de baraj 4, construit și amplasat în Tinovul Bălileasa (Bihor), încorporat în structura împrejmuirii.

---

Gheorghe ŞERBAN

Este conferenţiar și director al Departamentului de Geografie fizică şi tehnică, din cadrul Facultăţii de Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, cu o complexă experienţă profesională: 4 ani ca hidrolog la Administraţia Bazinală de Apă „Someş-Tisa”, Cluj-Napoca şi 25 ani ca şi cadru didactic universitar și cercetător la Facultatea de Geografie a UBB. Printre contribuțiile științifice, menționăm publicarea a peste 100 studii și articole și participarea în 29 proiecte de tip grant şi contracte de cercetare ştiinţifică. Are ca domenii de interes științific limnologia bazinelor de acumulare, hazarde și riscuri hidrice, G.I.S. & hidroinformatică, alimentări cu apă, hidrogeologie.

Răzvan-Horațiu BĂTINAȘ

Este lector în cadrul Departamentului de Geografie Fizică şi Tehnică din cadrul Facultaţii de Geografie a Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Principalele preocupări de cercetare sunt legate de domeniul hidrologiei, turismului şi calităţii mediului. A activat în diverse proiecte şi contracte de cercetare cu tematică pe domeniul conservării naturii, calității apei, amenajării teritoriale și urbane. Este o persoană sociabilă, cu afinităţi pentru natură, fotografie, sport şi activităţi în aer liber. Director de proiect al proiectului Restaurarea zonelor umede și a turbăriilor din Regiunea de Nord-Vest (NWPEAT)

Ana-Maria POP

activează ca cercetător științific în cadrul Centrului de Geografie Regională, Facultatea de Geografie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj- Napoca. Este pasionată de explorarea relației dintre oameni, comunitățile locale și mediul lor de viață, fie el natural sau construit, și se regăsește într-o căutare permanentă de noi instrumente, tehnici și metode pentru a surprinde cât mai bine percepțiile, atitudinile și comportamentele comunităților locale.

---

DELTA-Hub: Știință și Educație pentru Viitorul Deltei Dunării

DELTA-HUB este un proiect de cercetare Orizont Europa dezvoltat pentru înțelegerea și protejarea unui ecosistem unic, amenințat de schimbările climatice și intervențiile umane.Dacă ar exista un spațiu natural emblematic pentru România și în lume, acesta ar fi, fără îndoială, Delta Dunării. Deși Carpații ne definesc geografic și istoric, lanțuri muntoase similare sau mai impunătoare există și în alte părți. Delta Dunării este însă unică: este cea mai întinsă și mai bine conservată deltă din Uniunea Europeană, aproximativ 80% din suprafața sa păstrându-și caracterul natural, ferită de intervenții antropice majore.

---

Cazul curios și norocos al conservării deltei

Conservarea Deltei se datorează, parțial, și unui context istoric aparte. Căderea regimului comunist în 1989 a stopat planurile faraonice de desecare și transformare a Deltei în poldere agricole, un proiect ce ar fi distrus ecosistemul și ar fi transformat pescarul în țăran și delta în Bărăgan. Deși unele lucrări au fost demarate, producând răni ce se văd din sateliti -poldere nerentabile economic precum Sireasa, Pardina, planul nu a fost dus la capăt.

Această soartă fericită contrastează cu destinul altor mari delte europene ale râurilor Ron, Rin, Pad sau Ebro, care au fost aproape în totalitate îndiguite, desecate și transformate în terenuri agricole. Aceste intervenții le-au diminuat drastic biodiversitatea, atractivitatea turistică și, crucial în contextul actual, reziliența la schimbările climatice.

Desecarea zonelor umede și redarea lor în agricultură, duce la tasarea solului organic și oprește procesul natural de înălțare prin depunerea de sedimente. Astăzi, Delta Padului, de exemplu, se află în medie la 2m sub nivelul mării, fiind protejată artificial de diguri – o soluție vulnerabilă pe termen lung, așa cum ne amintește tragedia uraganului Katrina din New Orleans din delta Mississippi în urma căruia 1400 persoane au decedat din cauza ruperii unui dig și a condus la părăsirea a unui sfert de milioan de locuitori ai orașului în anii următori.

Delta noastră, formată printr-un echilibru delicat între debitul fluvial, aportul de sedimente și acțiunea valurilor Mării Negre, prezintă o arhitectură de o diversitate extraordinară: rețele complexe de gârle, canale care alimenteaza lacuri și conectează brațe principale; grinduri maritime de nisip, câmpuri de dune (Letea, Caraorman) mărginite de stejari seculari, plaje sălbatice întinse pe zeci de km, și cele mai mari întinderi compacte de stuf din lume – confirmat de Guinness World Records.

Recunoscută ca Rezervație a Biosferei UNESCO, Delta Dunării este un sanctuar al biodiversității și o destinație ideală pentru turismul lent și responsabil. De aceea, merită toată atenția noastră pentru a o înțelege și proteja.

O Deltă Sub Presiune: Amenințările Actuale

În ciuda aparențelor, Delta Dunării se confruntă cu provocări majore, accentuate în era schimbărilor climatice:

1. Creșterea Nivelului Mării Negre: Nivelul mării a crescut deja cu aproximativ 20 cm în ultimele decenii, iar prognozele indică o creștere suplimentară de 0.5 - 1 metru până în 2100. Aceasta este o amenințare existențială, având în vedere că înălțimea medie a Deltei este de doar 60 cm, iar peste 80% din teritoriu se află sub cota de 1 metru. Riscăm inundarea permanentă a unor suprafețe vaste și salinizarea terenurilor și apelor dulci. Într-un articol anterior am detaliat cauzele aici.

2. Reducerea Aportului de Sedimente: Barajele de pe Dunăre (în special Porțile de Fier I și II), deși esențiale pentru energia României, au redus drastic aportul de sedimente către Deltă – cu până la de trei ori. Aceste sedimente sunt vitale pentru înălțarea naturală a Deltei, contracarând tasarea solului și creșterea nivelului mării. Lipsa lor accelerează eroziunea costieră, problemă agravată de dragajele pentru navigație (ex. Sulina) care elimină sedimentele din sistemul litoral. În interiorul Deltei, decolmatarea canalelor, deși vitală pentru menținerea circulației apei și oxigenării, are un efect secundar: sedimentele rezultate pot grăbi colmatarea lacurilor, pentru că apa aduce cu ea sedimente care se decantează în apele liniștite ale lacurilor. Această realitate ne indică faptul că sedimentele reprezintă o resursă importantă, a cărei gestionare inteligentă este crucială.

Pentru a asigura un viitor durabil Deltei, guvernanța trebuie să se bazeze pe date științifice riguroase, integrate cu expertiza instituțiilor, părților interesate și tuturor actorilor cheie. Această colaborare este esențială pentru a identifica soluții raționale, informate de știință și de funcționarea naturală a ecosistemului.

Deciziile de management luate fără o perspectivă pe termen lung și o abordare sistemică pot agrava situația actuală. Aceste aspecte evidențiază importanța crucială a unui model sedimentar, pe care îl vom dezvolta în cadrul proiectului Delta-Hub. Abordarea provocărilor complexe ale Deltei necesită o înțelegere detaliată a proceselor specifice și utilizarea de instrumente avansate de prognoză și management.

Proiectul DELTA-Hub se bazează pe trei piloni principali:

1. Tehnologie de Top ca să ținem Delta sub Lupă:

• Vedem Delta din Satelit: Folosim date de la sateliți ca să urmărim cum se mișcă apa, cum arată vegetația, cât de curată e apa, cum se schimbă forma Deltei și cum se transportă sedimentele pe zone mari.

• Senzori Avansați pe Teren: Punem în Deltă senzori de ultimă generație (optici, acustici) care măsoară cu precizie curenții, cât de mult sediment cară apa, cât de tulbure e si cum se misca substratul.

• Digitalizarea Deltei: Construim un model virtual detaliat al Deltei Dunării, practic, un "geamăn digital". Acesta va permite crearea unor simulări și predicții legate de schimbarea climei, creșterea nivelul mării, mișcarea sedimentelor, impactul unor potențiale construcții). Așa vedem dinainte cum ar afecta acești factori apa, sedimentele, sarea, animalele și plantele și cum se schimbă coasta, practic un management eficient bazat pe știință.

Modelul hidro-sedimentar complex, aflat în dezvoltare pentru Delta Dunării, este construit pe platforma Mike21 (DHI) și beneficiază de o bază extinsă de date de teren, incluzând batimetrie și măsurători de nivel. Suntem recunoscători studenților Razvan Dogaru și Otilia Cotilin de la Facultatea de Geografie a Universității din București pentru contribuția lor la acest proiect.

2. Creștem o Nouă Generație de Experți:

• Avem o problemă cu oamenii pricepuți: Ne lipsesc specialiști ce pot lucra eficient cu date satelitare complexe și date ale modelelor, folosind limbaje de programare.

• Master Special pentru Deltă: O să deschidem un master nou la Universitatea din București, unde tinerii vor învăța tot ce trebuie despre cum să gestionăm zonele de coastă și Delta. Așa formăm specialiștii de care are nevoie România.

• Învățăm prin Practică: O să organizăm școli de vară, ieșiri pe teren și cursuri practice, cu ajutorul altor centre din Europa, pentru studenți și tineri cercetători.

3. Lucrăm Împreună și Comunicăm ce Descoperim:

• Colaborăm cu experti: Vrem să strângem legăturile între Universitatea din București, institutele noastre de cercetare și cei mai buni experți din lume când vine vorba de delte.

• Datele sunt pentru toată lumea: Vom face în așa fel încât oricine este interest să poată  avea acces la datele și rezultatele cercetării noastre.

• Ce descoperim, punem în practică: Vrem ca rezultatele cercetării să ajungă direct la cei care iau decizii și se ocupă de Deltă. Așa îi ajutăm să aleagă cele mai bune metode de gestionare, bazate pe ce am descoperit noi.

Un Angajament pe Termen Lung

DELTA-Hub reprezintă un angajament pe termen lung pentru viitorul Deltei Dunării. Ne dorim ca acest hub să devină un punct de referință pentru excelență științifică, inovația tehnologică și colaborarea în slujba protejării acestui patrimoniu natural unic.

Pe viitor vom populariza progresul proiectului DELTA-Hub prin canalele de comunicare ale Universității din București și pe platformele de social media dedicate, care vor fi lansate în curând.

Vă invităm să vizitați Delta Dunării practicând un turism responsabil și respectuos față de natură. Valoarea sa naturală merită descoperită și, mai ales, protejată pentru generațiile viitoare.

---

Proiectul “DELTA-HUB: River Delta Science, Education and Modeling Hub” își propune să dezvolte un centru de excelență pentru cercetarea de vârf și educația în domeniul mediilor deltaice. Este implementat în perioada martie 2025 – februarie 2030, finanțat de către Uniunea Europeană prin Programul Horizon Europe și implementat prin European Research Executive Agency (REA) în cadrul Programului HORIZON-WIDERA-2023-TALENTS-01 ERA-Chair

Acest proiect a fost dezvoltat de Dr. Florin Zăinescu împreună Florin Tătui de la Facultatea de Geografie, Universitatea din București si a beneficiat de un sprijin valoros din partea de la Stațiunea de Cercetari Marine și Fluviale de la Sfântu Gheorghe. Un colaborator deosebit de important este profesorul Edward Anthony, cercetător cu o experiență vastă în problemele deltelor din Asia, Africa și America de Sud.

---

În ce parte a Pământului, dar și României ne-am putea muta ca să simțim mai puțin efectele schimbărilor climatice?

Evenimentele meteorologice extreme, care cresc în frecvență din cauza schimbărilor climatice, afectează diferite regiuni ale planetei la diferite niveluri, precum și adaptabilitatea societăților locale. Astfel răsare întrebarea – în ce țări ar trebui să „scăpăm” sau mai realistic vorbind, unde am resimți cel mai puțin efectele schimbărilor climatice?

Pe baza unui indice global de adaptare, România se află pe poziția 79 (vulnerabilitate) și 84 (grad de pregătire) din 182 de țări analizate. Vecinii unguri se află pe locul 34 din 182, în timp ce Austria se află pe 7.

---

Indicele de țară ND-GAIN sintetizează vulnerabilitatea unei țări la schimbările climatice și la alte provocări globale, în combinație cu disponibilitatea acesteia de a-și îmbunătăți rezistența. Scopul său este de a ajuta guvernele, întreprinderile și comunitățile să prioritizeze mai bine investițiile pentru un răspuns mai eficient la provocările globale imediate care urmează.

1. Vulnerabilitatea măsoară expunerea, sensibilitatea și capacitatea de adaptare a unei țări la impactul negativ al schimbărilor climatice. ND-GAIN măsoară vulnerabilitatea globală luând în considerare vulnerabilitățile din șase sectoare esențiale pentru viață – alimente, apă, sănătate, servicii ecosistemice, habitat uman și infrastructură.

2. Gradul de pregătire măsoară capacitatea unei țări de a mobiliza investițiile și de a le transformă în acțiuni de adaptare. ND-GAIN măsoară nivelul general de pregătire prin luarea în considerare a trei componente – pregătirea economică, pregătirea pentru guvernanță și pregătirea socială.

Pe baza indicelui de adaptare al Inițiativei de adaptare globală Notre Dame, România se află pe poziția 79 (vulnerabilitate) și 84 (grad de pregătire) din 182 de țări analizate. Vecinii din Ungaria se află pe locul 34, în timp ce Austria se află pe 7. Diferentele par foarte mari pentru 3 tari Europene separate de doar cateva sute de km distanta.

Încă avem o fereastră pentru limitarea temperaturilor prin respectarea țintelor climatice. Opțiunile de mitigare și adaptare sunt disponibile, capitalul și tehnologiile necesare există, însă lipsesc în multe cazuri acțiuni eficiente, reale și rapide. Mutarea (sau migrarea?) cu siguranță nu va compensa asta pentru majoritatea populației. Sunt tot mai multe inițiative ce ar indica, pe viitor, o posibilă mutare către Marte, dar cum rămâne cu regiunile planetei care găzduiesc umanitatea?

Într- un interviu, cercetătorii au răspuns la întrebarea din ce în ce mai presantă – care este cel mai sigur loc de pe Pământ în ceea ce privește criză climatică? Răspunsurile acestora au surprins. Prima reacție a majorității oamenilor la această întrebare ar fi să ia în considerare efectele climatice – cum ar fi creșterea nivelului mării, inundațiile, incendiile de vegetație, valurile de căldură și secetele – și unde este cel mai puțin probabil să apară. Disponibilitatea actuală, predictibilă a resurselor naturale, cum ar fi apa dulce, este, de asemenea, importantă, astfel încât localizarea geografică nu este o problemă de neglijat. Potrivit cercetătorilor, regiunea Great Lakes este cea mai promițătoare de pe continentul nord-american. Însă răspunsul real depinde de ceea ce fac oamenii dintr-un anumit loc – și societatea în ansamblu – pentru a aborda schimbările climatice.

Cel mai sigur loc este acolo unde există un efort conștient de a atenua schimbările climatice și de a construi societăți și așezări rezistente cu ajutorul unor politici puternice.

---

Cum definim un loc „sigur climatic”?

Locația geografică joacă, fără îndoială, un rol important în modul în care o regiune este expusă adversităților climatice și efectelor schimbărilor climatice. În cazul climei, cele mai sigure regiuni din punct de vedere geografic ar fi cele cu vreme blândă unde:

1. Perioadele cu vreme blândă sunt frecvente;

   Cercetătorii de la Universitatea Princeton și NOAA au efectuat un studiu privind distribuția teritorială a numărului de zile cu vreme blândă și modificările acesteia. Vremea blândă, nu prea caldă, nici prea rece, nici prea umedă sau ploioasă, adică pur și simplu plăcută, a fost caracterizată de următoarele valori:

   — temperatura maximă zilnică este între 18 și 30 °C;

   — precipitaţiile zilnice nu depăşesc 1 mm;

   — temperatura punctului de rouă (când aerul devine săturat la presiune constantă) este de 20 °C.

   Pe baza rezultatelor lor, numărul de zile blânde va scădea semnificativ la tropice, precum și în regiunile subtropicale și va crește ușor la nord de subtropicale (emisfera nordică) și la sud (emisfera sudică) în zona temperată (de exemplu, o mare parte din Europa, cu excepția Mediteranei). O schimbare a numărului de zile blânde este așteptată nu numai la sfârșitul secolului, ci în acest deceniu. Este extrem de important să cunoaștem cât mai precis efectele fiziologice ale schimbării în ceea ce pot fi numite perioade „plăcute”, de exemplu asupra sănătății mintale sau a programelor de agrement.

2. Riscul de evenimente meteorologice extreme este scăzut

   Există, de asemenea, diferențe regionale semnificative în ceea ce privește frecvența cu care apar evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi uraganele, incendiile forestiere sau valuri de căldură, inundații fulgerătoare – rezultate ale schimbărilor climatice.

   Deși noi, în inima Europei, nu suntem la fel de pregătiți pentru tornade ca mulți rezidenți americani, în iunie 2021 mai multe persoane au murit și zeci de mii au rămas fără curent din cauza unei tornade devastatoare în Republica Cehă, așa că ceea „ce ne așteaptă?” e o întrebare importantă. Incendiile forestiere nu sunt un fenomen nou în regiunea mediteraneană, dar în august 2021 au avut o intensitate termică de patru ori mai mare decât recordul anterior . (insert link infoclima 2023)

   În țara noastră, frecvența valurilor de căldură  (insert link infoclima) de lungă durată și periculos de cald este în creștere, în timp ce iernile încălzite (Insert link) reprezintă un risc pentru agricultură și nici nu suntem scutiți de pagubele cauzate de lipsa de apă și de surplusul de apă. (Insert articol valuri de căldură, grindină etc)

3. Locația sa fie cu mult deasupra nivelului mării

   Deși efectele schimbărilor climatice sunt vizibile în fiecare zi în țara noastră, creșterea nivelului mării nu reprezintă o amenințare directă pentru Bazinul Carpatic. Pe de altă parte, în cazul orașului Veneția, Țărilor de Jos sau țărilor insulare mici, de exemplu, adaptarea este inevitabilă. În unele cazuri, nu mai este posibil să gășiți o soluție la nivel local, singura opțiune este să emigrezi. 

   Pe lângă caracteristicile geografice, mulți alți factori determină cât de afectată este o regiune de criză climatică și ce oportunități sunt disponibile pentru adaptare. Impactul social și economic influențează semnificativ, de asemenea, măsura în care nevoile umane de bază, cum ar fi accesul la apă potabilă curată, sunt îndeplinite. Mai mult, în lumea globalizată, problemele aflate departe de locul în care trăim pot afecta, de exemplu, aprovizionarea sigură cu alimente.

---

Pe hârtie, aceste țări pornesc dintr-o poziție mai bună

Din punct de vedere geografic, unele regiuni au, fără îndoială, avantaje în ceea ce privește severitatea schimbărilor climatice. Potrivit unui studiu publicat în revista Sustainability, Nouă Zeelandă, Islanda, Regatul Unit, Australia și Irlanda pornesc din cel mai bun loc în funcție de locația geografică.

Cercetarea a luat în considerare „capacitatea de transport” a țării date, adică care este proporția de teren agricol în raport cu populația sau dacă cetățenii au acces la mare. Un alt aspect important a fost cât de izolată este o țară de efectele instabilității economice și sociale ale țărilor vecine, precum și de potențialul de energie regenerabilă, care este o măsură importantă a independenței energetice.

Pe lângă faptul că unele regiuni încep cu avantaje din punct de vedere geografic în ceea ce privește severitatea schimbărilor climatice, posibilitățile și etapele efective de atenuare (atenuare) și adaptare (adaptare) sunt decisive în problema securității climatice.

Pe baza indicelui de performanță al schimbărilor climatice (CCPI) , definit pentru a măsura performanța atinsă în atenuare, danezii, suedezii, norvegienii și britanicii sunt în frunte. La calculul indicelui trebuie avute în vedere rezultatele obținute în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, introducerea energiilor regenerabile și utilizarea lor eficientă din punct de vedere energetic, precum și introducerea unor politici ecologice.

În timp ce Australia se află într-o poziție fericită pe baza caracteristicilor sale geografice, ea este deja împinsă cu mult în urmă în indicele CCPI, pe locul 55 din 63 de țări clasate.

Importanța măsurilor de răspuns poate fi deja observată în concluziile celui mai recent raport IPCC privind vulnerabilitatea. În cercetările anterioare, la determinarea impactului așteptat al schimbărilor climatice într-o regiune, expunerea și sensibilitatea grupului și sectorului social investigat (de exemplu, turism sau producție de energie) au fost luate în considerare în descrierea efectelor așteptate. Impactul așteptat și adaptabilitatea au determinat vulnerabilitatea unei zone.

Evaluarea complexă a riscurilor utilizată în cel mai recent raport, care se concentrează pe adaptarea la climă, ia deja în considerare răspunsurile sociale și economice reale la schimbările climatice.

Cum stăm în România?

Este dificil de anticipat modul în care anumite regiuni din România vor fi afectate de schimbările climatice. Nu trebuie să uităm că în cazul schimbărilor climatice nu vorbim de prognoze ci proiecții în care considerăm anumite scenarii (e.g., scenarii privind concentrațiile gazelor cu efect de seră). Cu toate acestea, există o serie de factori pe care îi putem lua în considerare atunci când evaluăm impactul potențial al schimbărilor climatice asupra diferitelor regiuni din România. Știm că schimbările climatice pot duce la creșterea nivelului mării crescând astfel riscul de inundații și ducând la eroziuni în zonele de coastă. 

Prin urmare, regiunile și orașe situate de-a lungul coastei Mării Negre, cum ar fi Constanța, pot fi vulnerabile la creșterea nivelului mării. Schimbarea regimului precipitațiilor poate influența disponibilitatea apei. Unele regiuni, cum ar fi de exemplu bazinul Dunării, pot fi mai susceptibile la modificări ale resurselor de apă deoarece se modifică atât precipitații cât și cantitățile de apă rezultate din topirea zăpezii. 

Un impact important al schimbărilor climatice este asupra agriculturii. În acest caz, regiunile cu practici agricole diversificate din Banat și Moldova sunt mai bine poziționate pentru a face față condițiilor în schimbare. Însă pentru regiunea Moldovei se anticipează că crește numărul furtunilor cu grindină de mari dimensiuni și a celor care produc vânt intens. Această creștere va fi observată pentru întreg teritoriul României, dar regiunea de nord-est a României va înregistra potenția creșterea cea mai mare. Pentru regiunea de sud a României este proiectată o creștere numărului, duratei și intensității valurilor de căldură. 

Proiecțiile climatice indică Oltenia, Muntenia, și Dobrogea ca regiuni în care vor fi observate secete mai frecvente și mai severe. Ceea ce înseamnă că Transilvania și Munții Carpați, regiuni în care proiecțiile climatice indică temperaturi mai blânde în comparație cu zonele joase, ar putea fi regiunile în vom resimți cel mai puțin efectele schimbărilor climatice. Este important de menționat că acestea sunt considerații generale bazate pe proiecții climate, dar factorii locali, cum ar fi infrastructura, condițiile socio-economice și planificarea urbană, ar trebui, de asemenea, luați în considerare atunci când decidem unde să locuim. 

---

Locul sigur este cel în care construim o societate rezilientă climatic

Vulnerabilitatea la schimbările climatice este, prin urmare, mult mai mult decât locația geografică. Indicele ND-GAIN al Inițiativei Globale de Adaptare Notre Dame poate fi utilizat pentru a determina cât de vulnerabilă este o țară și cât de pregătită este să devină rezistentă la riscurile cauzate de schimbările climatice.

În metodologia utilizată pentru calcularea indicelui, riscul include numărul de populație și infrastructuri critice expuse riscului climatic. Cuantifică adaptabilitatea și sensibilitatea populației la diverse fenomene meteorologice extreme.

De exemplu, atunci când se determină sensibilitatea la secetă, măsura în care sectoarele economice se bazează pe industriile mari consumatoare de apă (agricultură, transport pe apă, minerit, utilități publice) este un aspect important. Pentru clasificarea finală, pe lângă evaluarea nivelului de risc, este posibil să fie evaluat nivelul de pregătire al țării date pentru efectele schimbărilor climatice – cât de pregătită este din punct de vedere economic, guvernamental și social.

De exemplu, chiar și fără efectele schimbărilor climatice, Japonia este expusă în mod regulat la dezastre naturale, dar conform indicelui ND-GAIN, se află pe locul 17 din toate țările lumii. Acest lucru se datorează faptului că țara are un istoric dovedit de adaptare.

Ungaria se află în prezent pe locul 50 din 182 de țări clasate, în timp ce vecină Austria se află pe locul 7.România se află pe locul 74- De ce?

Există diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de pregătire între regiunile individuale. Potrivit unei analize bazate pe o bază de date care clasifică cele mai populate 100 de orașe din Statele Unite cele mai vulnerabile orașe sunt cele mai puțin pregătite pentru efectele unui eveniment extrem cauzat de schimbările climatice.

La sfârșitul zilei, nu toată lumea are resursele și mijloacele pentru a se muta într-o locație sigură pentru climă, iar oamenii nu pot fi forțați să-și părăsească țara de origine doar pentru a scăpa de consecințele crizei climatice și de mediu.

Fereastra este încă deschisă pentru a menține gradul de încălzire la un nivel mai sigur prin respectarea țintelor climatice. Opțiunile de atenuare și adaptare sunt disponibile, capitalul și tehnologiile necesare sunt, de asemenea, disponibile, lipsesc doar acțiuni eficiente, reale și rapide. Mutarea cu siguranță nu va compensa asta pentru mase.

---

Dr. Bogdan Antonescu

este cercetător în domeniul meteorologiei și climatologiei, lector la Facultatea de Fizică a Universității din București și cercetător la Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Pământului, cu expertiză în studiul furtunilor severe și al fenomenelor meteorologice extreme în contextul schimbărilor climatice. Printre contribuțiile sale se numără dezvoltarea primei climatologii a tornadelor din România și a unei climatologii detaliate a tornadelor din Europa. Bogdan este implicat în proiecte de cercetare și colaborează cu instituții academice și de cercetare pentru a studia impactul schimbărilor climatice asupra fenomenelor meteorologice extreme. Bogdan este, de asemenea, implicat activ în comunicarea științei, promovând înțelegerea publică a schimbărilor climatice și a impactului acestora asupra fenomenelor extreme.

---

Valorificarea ligninei – sau cum să înlocuim combustibilii fosili cu Cenușăreasa biomasei

Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra celor mai folosite medicamente la scară globală, ne-ar fi destul de greu să găsim unul care să nu conțină compuși aromatici, obținuți prin conversia petrolului, ca materie primă, deși suntem din ce în ce mai conștienți cum consumul de combustibili fosili afectează pe termen lung mediul înconjurător și influențează schimbarea climei.

În acest context, ce bine ar fi dacă ar exista o rezervă naturală de unități aromatice, pe care s-o putem valorifica după bunul plac, fără consecințe usturătoare pentru planetă. Chiar o avem — se numește lignină și intră în compoziția plantelor, conferindu-le rezistență la diferiți factori de stres. 

Lignina e și o Cenușăreasă a biomasei obținute din plante: e adesea considerată un deșeu și arsă pentru producerea de energie în alte procese industriale. Ea are, însă, super-puteri: Se transforma în medicamente, substanțe organice scumpe sau asfalt pentru drumuri județene, cum s-a întâmplat deja în Timiș.

---

Ce este lignina? 

Lignina este considerată cel mai abundent rezervor de unități aromatice din natură, și al doilea cel mai des întâlnit biopolimer din natură, după celuloză.

Dacă pentru celuloză și hemiceluloză oamenii de știință au fost ingenioși și au găsit deja direcții de exploatare (cum ar fi producerea de bioetanol sau de ambalaje biodegradabile, cu impact redus asupra mediului), lignina e un fel de Cenușăreasă a biomasei obținute din plante, la propriu: e de multe ori arsă și folosită ca sursă de energie pentru valorificarea celorlalte componente ale peretelui celular, ceea ce e un pic contraintuitiv, din mai multe puncte de vedere: Ne-am dori să nu folosim lignina ca rezervor de dioxid de carbon, care să accentueze efectul de seră; de asemenea, avem la îndemână o resursă valoroasă, și am putea depune eforturi conștiente pentru a-i recunoaște adevăratul potențial.

---

Cu o asemenea resursă, am putea renunța la combustibilii fosili pentru obținerea de polimeri, medicamente sau intermediari în sinteza chimică?

Nu chiar; natura ne oferă lignina — materia primă —, dar nu și rețeta, pas cu pas, prin care să obținem bioplastic, medicamente sau substanțe organice scumpe și complicate. De asemenea, lignina e un polimer recalcitrant. În structura ei, unitățile aromatice se înlănțuiesc ca mărgelele pe un lanț, un lanț greu de rupt exact în bucățile de care avem nevoie.

S-a și investit mult în modalități de valorificare a combustibililor fosili, ceea ce face ca în multe cazuri, obținerea unui compus de interes să fie mai avantajoasă din punct de vedere economic, pornind tot de la combustibilii fosili ca materie primă, deși într-un colț al minții ne recunoaștem că asta nu e o strategie sustenabilă pe termen lung. 

---

Cum putem găsi căi originale de acces la substanțele dorite, pornind de la lignină? 

Există ciuperci sau bacterii care acționează ca foarfeci în miniatură, capabile să taie lignina în bucăți mai mici, mai ușor de folosit ca piese de puzzle pentru obținerea substanței dorite.

Ce facem cu bucățile mai mici de lignină, dacă suntem încă departe de compusul țintă? Putem să mai scotocim un pic prin arsenalul de microorganisme care pot prelucra derivați de lignină, s-ar putea să găsim unele ale căror căi metabolice acționează ca un fel de pâlnie, preluând diferite bucăți de lignină și transformându-le selectiv într-un intermediar valoros. 

Unele microorganisme sunt și mai sârguincioase, și nu numai că pot prelucra aceste bucăți de lignină, ci le transformă și în produși de acumulare valoroși, cum ar fi trigliceridele sau polihidroxialcanoații, utilizabili pe post de bioplastic.

---

Cum ne-au luat-o niște ciuperci și bacterii înainte în valorificarea ligninei? Ce au ele și noi nu? 

Anumite ciuperci și bacterii au un arsenal de enzime capabile de degradarea ligninei (laccaze, peroxidaze, 𝛃-eteraze), și de a transforma, astfel, un polimer complicat într-un amestec de fragmente mai micuțe, oxigenate în diferite măsuri.

Alte microorganisme s-au adaptat la prezența atâtor fragmente aromatice în mediul înconjurător și și-au dezvoltat, în timp, căi metabolice prin care le pot prelua din mediu, transforma în intermediari metabolici cheie și folosi ca sursă de carbon. Unele sunt mai pretențioase, și preferă un anumit intermediar aromatic pe care să-l treacă prin tot felul de transformări, astfel încât să-l adapteze propriilor nevoi.

Altele se mulțumesc și cu un meniu mai divers de fragmente de lignină. Acestea ar putea fi puncte-cheie în strategiile de valorificare a ligninei pe cale biologică — pentru că nu ar fi nevoie de o etapă intermediară în care fragmentele de lignină să fie convertite în mâncarea preferată a micoorganismului. Toate aceste transformări utile sunt mediate de enzime, iar enzime avem și noi în organism, dar specifice pentru alte substraturi, deci nu am rămas chiar în urma microorganismelor la capitolul de valorificat materii prime. 

Enzimele sunt proteine care acționează ca acceleratori ai reacțiilor chimice. Fără ele, viața nu ar fi posibilă. Sunt din ce în ce mai investigate și ca variante alternative de catalizatori, mai prietenoase cu mediul decât catalizatorii pur chimici, pentru că își manifestă activitatea în mediu apos, în condiții blânde, și pot fi atât de selective în privința substanței transformate încât să nu accepte ca substrat o substanță în care nu le convine orientarea în spațiu a unei singure legături chimice. 

---

Există situații în care bacteriile sau ciupercile nu ne pot ajuta în obținerea compușilor doriți? 

Sigur. Au evoluat de-a lungul a mii sau sute de mii de ani, unele dintre ele fără să știe că undeva, într-o făbricuță, X încearcă să obțină substanța Y, s-a împotmolit la etapa Z și are nevoie de ele într-un scop anume. 

Le putem face mai cooperante modificându-le genetic: putem să le convingem să prefere ca sursă de carbon un anumit derivat de lignină, în defavoarea altora. Putem să le deturnăm metabolismul, introducând sau ștergând gene neesențiale pentru supraviețuire, astfel încât pâlnia ce conectează materia primă, cu care se hrănește microorganismul, cu produsul finit să se îngusteze și mai mult, spre un singur produs, mai ușor de izolat decât acul în carul cu fân (produsul dorit dintr-o mare de produși obținuți).

Se poate merge și mai departe în încercarea de a exploata un microorganism pe post de făbricuță care să producă o substanță de interes, lucru demonstrat într-un studiu în care din genomul unei bacterii s-au scos 300 de gene nenecesare în sinteza compusului țintă. Cheia e, probabil, să ajungem la microorganismul respectiv înainte ca el să-și pună întrebări legate de ce ar vrea să facă în viață — să fii părintele autoritar care îi impune un parcurs anume.  

---

Se folosește undeva în lume lignina ca rezervor aromatic, pentru obținerea unui produs util sau încă sunt teorii? 

În prezent, vanilina este unul dintre singurii compuși aromatici obținuți la scară industrială din biomasă.

Totodată, ea reprezintă compusul de aromă produs în cantitatea cea mai mare în lume. Este constituentul principal al aromei naturale de vanilie, dar mai puțin de 1% din producția mondială de vanilină provine din orhideea de vanilie (Vanilla planifolia), pentru că această plantă trebuie polenizată manual pentru a produce cantități semnificative de vanilină. 

Obținerea vanilinei din lignină prezintă o serie de avantaje. Facilitează exploatarea tuturor fracțiilor din biomasa lignocelulozică — nu doar a celulozei și a hemicelulozei —, conducând la o bioeconomie circulară.

De asemenea, având în vedere faptul că lignina poate fi izolată din scoarța copacilor sau din deșeuri agricole, nu ar exista o competiție pentru terenuri agricole, acestea putând fi în continuare folosite pentru creșterea plantelor de cultură.

Nu în ultimul rând, optând pentru lignină ca materie primă, se poate ajunge la o reducere de până la 90% a emisiilor de carbon, comparativ cu cazul vanilinei obținute din precursori petrochimici.

Deși nu s-a investit suficient în dezvoltarea de procedee de obținere a vanilinei din biomasă, competitivitatea economică a vanilinei produse din lignină e susținută de faptul că intensitatea aromei sale e de 1,2 ori mai mare decât cea a vanilinei obținute din precursori petrochimici. 

Compania norvegiană Borregaard produce vanilină folosind ca materie primă lemnul de molid, încă din 1962. Nu pare o strategie durabilă tăierea de copaci pentru a obține arome pentru prăjituri, dar accentul este pus pe păduri gestionate în mod sustenabil — pentru a asigura creșterea cantității de biomasă disponibile, sunt mereu plantați copaci noi.  

---

Care este relația României cu utilizarea ligninei ca resursă?

Încercările de valorificare a lignocelulozei sunt abordate mai degrabă la scară de laborator, în cadrul studiilor doctorale, și nu urmăresc neapărat ‘spargerea’ ligninei în bucăți mai mici, care să poată fi transformate mai departe în compuși aromatici utili. Unele studii se axează mai degrabă pe delignificare, adică valorificarea unor deșeuri agricole lignocelulozice în condiții compatibile cu mediul, având ca scop obținerea de fibre primare de celuloză, care să poată fi apoi folosite ca ambalaje pentru industria alimentară.

Alte studii trec în revistă metode de fracționare a ligninei, dar se concentrează pe caracterizarea produșilor obținuți sau pe cuplarea ligninei cu alți compuși, pentru a-i crește versatilitatea. 

Lignina folosită într-un proiect pilot, în compoziția unui drum județean din Timiș. Sursă foto: Forestmania.ro

Un proiect inedit la noi în țară, din 2022, a folosit lignina pentru stabilizarea și reabilitarea ecologică a unui drum județean dintr-o comună din județul Timiș, tehnologie testată deja cu succes în Norvegia.

Pe baza asemănărilor structurale dintre lignină și bitum — structură macromoreculară, foarte ramificată, cu unități aromatice—, și din dorința de reducere a amprentei de carbon și a consumului de energie implicate în producerea de bitum noi, lignina a fost investigată și ca biomaterial bun oentru infrastructura rutieră, sub formă de liant.

Studiile din laborator au arătat că folosirea ligninei în locul lianților tradiționali conduce la îmbunătățirea rezistenței la îmbătrânire și la temperaturi extreme a asfaltului. Folosirea ligninei în acest context a fost mai intens studiată în Europa de Nord și în China.   

---

De ce ne-am dori să înlocuim niște strategii bine bătute în cuie de obținere a compușilor aromatici cu unele noi? 

Pentru că ne dorim să ajungem la un consum cât mai redus de combustibili fosili și pentru că ar fi un dublu câștig: am putea să valorificăm un polimer natural, considerat deseori un deșeu și ars pentru producerea de energie utilizabilă în alte procese industriale (pentru tranziția la o economie/biorafinărie circulară); am putea să recunoaștem adevăratul potențial al Cenușăresei. 

---

Care ar fi provocările pe care le-am putea întâlni în drum? 

Ar fi nevoie de investiții serioase pentru punerea la punct a unui proces industrial avantajos de obținere a compușilor aromatici, pornind de la lignină, și de o schimbare a perspectivei, astfel încât atunci când avem la îndemână biomasa ca resursă, să ne setăm pe o abordare de tipul lignin first, și nu pe tentative de a salva ce a mai rămas din lignină, după ce am valorificat celuloza. 

S-ar putea să nu putem porni din start de la un proces 100% verde, să fie nevoie și de etape chimice pe traseu, dar un proces chemoenzimatic tot ar fi mai avantajos (din punctul de vedere al impactului asupra mediului înconjurător) decât arderea ligninei sau decât un proces pur chimic de valorificare. 

Competitivitatea economică a unei abordări biologice de valorificare a ligninei s-ar putea să scârțâie la început, și să fim tentați să ne întoarcem pe vechile căi de obținere a tot ce se poate din combustibili fosili — pe criteriul prețului mai redus și a căilor de acces deja bine cunoscute către produsul țintă. 

S-ar putea să nu putem construi din start o pâlnie perfectă, care să ne conducă de la bucăți de lignină strict la compusul util și să ne prindem puțin urechile în procesul de separare al compusului util din amestecul de reacție. 

De asemenea, procesul de adaptare a microorganismelor implicate în natură în utilizarea ligninei la condițiile industriale ar putea fi unul de durată. În primă fază, procesul poate părea un standard nerealist de atins pentru un microorganism — nu orice bacterie sau ciupercă poate să se califice ca potențial transformator de lignină. Printre cerințele pe care ar trebui să le îndeplinească microorganismul ideal, se numără specificitatea pentru fluxul de lignină țintă, posibilitatea de manipulare genetică, toleranța la stres și posibilitatea ca acesta să fie domesticit  pentru utilizarea în bioreactoare.

---

Anca Elena Anghel

Anca-Elena Anghel face doctoratul la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică, la Universitatea Babeș-Bolyai.  

Cum influențează vremea, condițiile meteo și poziția geografică calitatea aerului?

Într-o lume în continuă schimbare, calitatea aerului și condițiile meteorologice devin tot mai relevante în discuțiile despre sănătatea umană și starea mediului înconjurător. Variabilitatea meteorologică și schimbările climatice au un impact semnificativ asupra calității aerului, influențând dispersia poluanților, nivelurile de poluare atmosferică, calitatea vieții oamenilor precum și bunăstarea ecosistemelor.

Prin analizarea modului în care vremea și condițiile meteo dintr-un loc afectează calitatea aerului subliniem mai jos importanța adoptării unor abordări interdisciplinare și a unei cooperări internaționale pentru a aborda aceste provocări, în contextul schimbărilor climatice.

---

Importanța calității aerului și impactul factorilor externi 

Calitatea aerului se referă la gradul de puritate a aerului din mediul înconjurător și este influențată de prezența și concentrația diferiților poluanți atmosferici. Impactul schimbărilor meteorologice și al poluării asupra calitatii aerului este semnificativ asupra sănătății umane și a mediului înconjurător și poate avea consecințe pe termen lung:

Sănătatea noastră

Poluarea aerului poate cauza o serie de afecțiuni respiratorii și cardiovasculare precum astmul, bronșita, bolile pulmonare cronice, bolile de inimă și chiar cancerul pulmonar. Existența poluanților atmosferici, cum ar fi particulele ultrafine (PM2.5 sau PM10), ozonul (O3) la nivelul solului și dioxidul de azot (NO2) poate crește riscul de deces prematur și poate afecta calitatea vieții.

Schimbările meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură și furtunile, pot provoca accidente, răni și decese, în special în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu afecțiuni de sănătate preexistente.

Mediul înconjurător

Poluarea aerului poate avea efecte nocive asupra ecosistemelor terestre și acvatice, provocând scăderea biodiversității, deteriorarea habitatelor naturale și afectarea ciclurilor ecologice. Schimbările meteorologice extreme precum secetele, inundațiile și incendiile forestiere pot duce la pierderea de vegetație, degradarea solului, contaminarea resurselor de apă și pierderea habitatelor naturale.

Economia și societatea

Impactul asupra sănătății umane și a mediului înconjurător poate avea consecințe economice semnificative, prin costurile asociate îngrijirii medicale, absenteismul la locul de muncă și scăderea productivității.

Poluarea aerului și fenomenele meteorologice extreme pot afecta și sectoarele economice precum agricultura, turismul, transportul și industria, având un impact negativ asupra creșterii economice și a bunăstării sociale.

---

Vremea și poluarea aerului: o perspectivă detaliată

Cum influențează condițiile meteorologice nivelul de poluare?

Condițiile meteorologice influențează nivelul de poluare prin impactul lor asupra dispersiei, transportului și acumulării poluanților în atmosferă. Iată câteva moduri în care aceste condiții meteo afectează nivelul de poluare:

Inversiuni termice

În timpul inversiunilor termice, stratul de aer cald este blocat de un strat de aer mai rece și mai dens situat deasupra sa. Acest lucru împiedică aerul contaminat (mai cald) să se ridice și să se disperseze, conducând la acumularea de poluanți la nivelul solului și la creșterea nivelurilor de poluare.

Viteza și direcția vântului

Viteza și direcția vântului determină modul în care poluanții sunt transportați în aer liber. Vânturile puternice pot dispera poluanții și pot curăța zonele poluate, reducând nivelurile de poluare într-o anumită zonă. În schimb, vânturile slabe pot duce la stagnarea poluanților și la acumularea lor într-o anumită zonă, crescând nivelurile de poluare.

Umiditatea atmosferică

Umiditatea atmosferică poate afecta nivelul de poluare prin influențarea formării aerosolilor și a particulelor fine. În general, umiditatea ridicată poate contribui la scăderea nivelului de poluare prin captarea și eliminarea poluanților din atmosferă. Cu toate acestea, în anumite condiții, umiditatea ridicată sau ceața poate favoriza și formarea particulelor fine lichide care captează și particulele PM2.5 sau PM10, ceea ce poate crește nivelul de poluare.

Sursă: Clujul în ceață, foaiatransilvania.ro

Precipitațiile

Precipitațiile, cum ar fi ploaia și zăpada, joacă un rol important în curățarea atmosferei de poluanți. Acestea pot spăla particulele (PM2.5 și PM10) sau gazele nocive din aer și le pot transporta la sol sau în apă, reducând astfel nivelurile de poluare aeriană.

Fenomenele meteorologice extreme

Evenimente precum furtunile de praf, incendiile forestiere sau uraganele pot afecta semnificativ calitatea aerului prin eliberarea de particule și gaze nocive în atmosferă într-un timp foarte scurt.

---

Legătura dintre fenomene meteorologice extreme și calitatea aerului

Legătura dintre fenomenele meteorologice extreme și calitatea aerului este complexă și poate avea efecte semnificative asupra nivelului de poluare și, implicit, asupra sănătății umane și a mediului înconjurător. Iată cum aceste fenomene meteorologice extreme pot influența calitatea aerului:

Incendiile Forestiere 

Incendiile forestiere eliberează cantități mari de particule fine(PM2.5 si PM10) și gaze toxice în atmosferă, cum ar fi dioxidul de carbon (CO2), monoxidul de carbon (CO), ozonul (O3) și compuși organici volatili (COV-uri).

Aceste particule și gaze pot avea un impact semnificativ asupra calității aerului în zonele afectate, crescând nivelurile de poluare și afectând sănătatea populației locale.

Dacă aceste incendii cuprind și așezări omenești, hale sau orice construcție care să cuprindă mase plastice, vopseluri sau cauciucuri, nivelul de poluanți degajat în aer crește exponențial

Toate rețelele private care măsoară pulberea în suspensie au detectat fumul incendiului devastator din California:

Furtunile de praf

 Furtunile de praf transportă particule fine și alte materiale aflate în suspensie, care pot avea un impact negativ asupra calității aerului.

Nivelurile ridicate de particule fine din aer pot duce la iritații ale căilor respiratorii, dificultăți de respirație și alte probleme de sănătate, în special pentru persoanele cu afecțiuni respiratorii preexistente.

Furtunile de praf pot avea o amploare atât de mare încât să fie vizibile din satelit și praful poate fi transportat mii de kilometri (din Nordul Africii în Europa)

Uraganele și ciclonii tropicali

Uraganele și ciclonii tropicali pot elibera cantități semnificative de apă însoțite de vânt puternic într-un timp foarte scurt, ceea ce poate duce la inundații și distrugeri materiale.

 În urma acestor fenomene meteorologice, pot fi eliberate poluanți acumulați în sol și apă, precum și alte substanțe nocive din surse industriale afectate, crescând astfel nivelul de poluare din aer.

Căderi bruște de temperatură sau schimbări bruște de vreme

Schimbările bruște de temperatură pot afecta calitatea aerului prin generarea de inversiuni termice, care pot duce la acumularea poluanților la nivelul solului și la creșterea nivelului de poluare.

În plus, aceste schimbări bruște pot influența și activitatea industrială, producția de curent electric și traficul rutier, ceea ce poate duce la creșterea emisiilor de poluanți atmosferici.

Fenomenele meteorologice extreme pot avea un impact semnificativ asupra calității aerului, prin eliberarea de poluanți în atmosferă și prin influențarea dispersiei și acumulării acestora. 

Premierul Prayuth Chan-Ocha, le-a cerut cetăţenilor din capitala Thailandei, Bangkok, să stea în case deoarece nivelul de poluare din aer a atins nivele deosebit de periculoase în oraş. Sursa: zf.ro

---

Factori de risc și grupuri vulnerabile

Identificarea populațiilor și regiunilor vulnerabile la schimbările meteorologice și poluare este crucială pentru elaborarea și implementarea unor politici eficiente de protecție a sănătății și mediului înconjurător.

Populația urbană

Locuitorii din orașe sunt adesea expuși la niveluri mai ridicate de poluare aeriană din cauza traficului intens, a activităților industriale și a utilizării extinse a combustibililor fosili.

În plus, infrastructura urbană poate face ca aceste zone să fie mai vulnerabile la efectele fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi inundațiile și caniculele (infrastructura de canalizare depășită sau formarea de insule de căldură din cauza lipsei de spații verzi).

Copiii și vârstnicii

Copiii și persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile la efectele poluării aerului și ale schimbărilor meteorologice din cauza sistemelor lor imunitare mai slabe și a susceptibilității crescute la afecțiuni respiratorii și cardiovasculare.

De asemenea, aceste grupuri pot avea dificultăți în reglarea temperaturii corpului lor în timpul valurilor de căldură sau în climatul extrem, crescând riscul de probleme de sănătate asociate cu vremea.

Populația rurală

Locuitorii din zonele rurale pot fi expuși la poluanți aerieni datorită activităților agricole (de exemplu, arderea resturilor agricole) și a utilizării anumitor practici agricole care pot elibera poluanți în atmosferă (ierbicidarea).

În plus, aceste comunități pot fi mai vulnerabile la efectele fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi secetele sau inundațiile, care pot afecta producția agricolă și pot duce la insecuritate alimentară.

Comunitățile vulnerabile

Persoanele cu venituri reduse, minoritățile etnice și alte comunități marginalizate sunt adesea concentrate în zone cu niveluri mai ridicate de poluare și cu resurse limitate (așezări în vecinătatea gropilor de gunoi).

Aceste grupuri pot avea acces limitat la servicii de sănătate și de adaptare la condiții meteorologice extreme, ceea ce poate agrava impactul asupra sănătății și a resurselor lor.

Zonele de coastă sau deltă

Acestea sunt vulnerabile la creșterea nivelului mării, fenomene meteorologice extreme precum furtunile tropicale și schimbările climatice, care pot afecta calitatea aerului și mediul înconjurător (populația din zona litoralului românesc sau din Delta Dunării).

Regiunile de coastă sau deltă pot fi expuse la poluarea aeriană provenită din surse maritime, cum ar fi traficul maritim și activitățile industriale de la țărm (portul maritim, santierul naval, rafinăriile petroliere).

Identificarea acestor populații și regiuni vulnerabile este esențială pentru dezvoltarea și implementarea politicilor și programelor care să reducă impactul schimbărilor meteorologice și al poluării asupra sănătății și mediului înconjurător, precum și pentru asigurarea unei distribuții echitabile a resurselor și a sprijinului pentru comunitățile afectate.

---

Strategiile pe termen lung și măsurile de diminuare

Monitorizarea și evaluarea calității aerului în funcție de condițiile meteorologice

Monitorizarea și evaluarea calității aerului în funcție de condițiile meteo este crucială pentru înțelegerea interacțiunilor complexe dintre poluare, vreme și poziționarea geografică și pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de gestionare a calității aerului.
Iată câteva aspecte cheie legate de acest proces:

Rețele de monitorizare a calității aerului

Instituțiile guvernamentale și organizațiile de mediu implementează rețele extinse de stații de monitorizare a calității aerului în diferite regiuni, pentru a colecta date despre nivelurile de poluare și condițiile meteorologice locale.

Aceste stații utilizează instrumente specializate pentru a măsura concentrațiile de poluanți atmosferici, precum și parametri meteorologici relevanți, cum ar fi vântul, temperatura și umiditatea.

Analiza datelor meteorologice și de poluare

Datele colectate de stațiile de monitorizare sunt analizate pentru a identifica modele și tendințe în nivelurile de poluare și condițiile meteorologice.

Analiza acestor date poate dezvălui corelații între schimbările meteorologice, cum ar fi inversiunile termice sau vânturile slabe, și creșterea nivelurilor de poluare.

Modelarea calității aerului

Utilizarea modelelor informatice avansate permite prognozarea și simularea calității aerului în funcție de condițiile meteorologice anticipate și de emisiile de poluanți.

Aceste modele iau în considerare influența factorilor meteorologici asupra dispersiei și transportului poluanților și pot fi utilizate pentru a evalua scenarii și opțiuni de gestionare a poluării.

Avertizări și sisteme de informare publică

Bazându-se pe datele monitorizate și pe rezultatele modelării, instituțiile pot emite avertizări și informații publice referitoare la calitatea aerului și condițiile meteorologice.

Aceste avertizări pot ajuta la informarea publicului și la luarea de măsuri de protecție adecvate, cum ar fi reducerea expunerii la aerul poluat în timpul zilelor cu niveluri ridicate de poluare.

Colaborare și schimb de informații

Este importantă colaborarea între diferitele organizații guvernamentale, instituții de cercetare, sectorul privat și publicul în general pentru a asigura colectarea, analiza și interpretarea adecvată a datelor despre calitatea aerului și condițiile meteorologice.

Schimbul de informații și expertiză poate contribui la dezvoltarea unor strategii și politici mai eficiente pentru gestionarea calității aerului în contextul schimbărilor meteorologice.

Implicarea societății civile

Fotografii cu evenimente meteo izolate sau chiar materiale video pot reprezenta o sursă de informații valoroasă pentru a corela și înțelege efectul locației geografice, condițiilor meteo asupra calității aerului

De asemenea, colectarea de date (open data) cu ajutorul echipamentelor low-cost sau realizate de amatori poate reprezenta un punct de plecare pentru comparații și integrări de date având o viziune deschisă despre știință și implicarea civică (citizens science).

Prin monitorizarea și evaluarea constantă a calității aerului în funcție de condițiile meteorologice, se poate obține o înțelegere mai profundă a dinamicii poluării atmosferice și se pot dezvolta măsuri adecvate pentru protejarea sănătății umane și a mediului înconjurător.

---

Implementarea politicilor de mediu pentru reducerea poluării și adaptarea la schimbările climatice

Implementarea politicilor de mediu pentru reducerea poluării și adaptarea la schimbările climatice este esențială pentru protejarea sănătății umane și a mediului înconjurător. Aceste politici ar trebui să fie integrate, coerente și să urmărească atingerea unor obiective clare și cuantificabile. Iată câteva aspecte cheie care ar trebui luate în considerare în implementarea acestor politici:

Promovarea transportului sustenabil: Încurajarea utilizării mijloacelor de transport nepoluante, cum ar fi transportul public, bicicletele și vehiculele electrice și dezvoltarea infrastructurii pentru transportul alternativ și îmbunătățirea accesibilității acestora pentru populație.

Conservarea și protejarea ecosistemelor naturale: Crearea și gestionarea ariilor protejate și a zonelor verzi urbane pentru conservarea biodiversității și a habitatelor naturale; Implementarea practicilor agricole sustenabile pentru reducerea defrișării, a degradării solului și a emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultură.

Adaptarea la schimbările climatice: Dezvoltarea planurilor de adaptare la schimbările climatice la nivel local, regional și național, care să abordeze riscurile climatice actuale și viitoare, cum ar fi inundațiile, secetele și creșterea nivelului mării.

Educație și conștientizare: Susținerea proiectelor comunitare ce au că scop implicarea civică în probleme de mediu prin monitorizarea deșeurilor, calității aerului sau calității apelor locale; Încurajarea unor comportamente responsabile și eco-friendly, cum ar fi utilizarea transportului public, carpooling-ul, evitarea folosirii vehiculelor cu motor în timpul zilelor cu niveluri ridicate de poluare și reducerea consumului de energie; Ghiduri și aplicații care să ofere informații în timp real despre calitatea aerului și condițiile meteo locale, inclusiv avertismente și recomandări privind măsurile de protecție împotriva poluării.

Carpooling. Sursa: Medium

Colaborare și parteneriate: Implicarea tuturor actorilor relevanți, inclusiv guvernele, sectorul privat, societatea civilă și comunitățile locale, în dezvoltarea și implementarea politicilor de mediu.

Reducerea emisiilor de poluanți: Stabilirea și aplicarea unor standarde stricte privind emisiile pentru diferite sectoare, precum industria, transportul, agricultura și producția de energie.

---

Promovarea tehnologiilor curate și a energiilor regenerabile pentru reducerea poluării și a dependenței de combustibili fosili

Promovarea tehnologiilor curate și a energiilor regenerabile reprezintă un pilon important în eforturile de reducere a poluării și a dependenței de combustibili fosili. Aceste tehnologii oferă soluții sustenabile și eficiente pentru producerea de energie, reducând emisiile de gaze cu efect de seră și alte poluante în atmosferă. Iată câteva modalități de promovare a acestor tehnologii:

Stimulente financiare: Guvernele și organizațiile pot oferi stimulente financiare sub formă de subvenții, scutiri de taxe, credite fiscale sau scheme de tarifare avantajoase pentru instalarea și utilizarea tehnologiilor curate și a energiilor regenerabile.

Dezvoltarea infrastructurii: Investițiile în dezvoltarea infrastructurii necesare pentru implementarea tehnologiilor curate și a energiilor regenerabile, cum ar fi rețelele inteligente, stațiile de încărcare pentru vehicule electrice și parcurile eoliene și solare, pot facilita adoptarea acestor tehnologii.

Educație și conștientizare: Promovarea educației și conștientizării publicului cu privire la beneficiile și importanța tehnologiilor curate și a energiilor regenerabile poate stimula cererea și adoptarea acestor soluții.

Parteneriate public-private: Colaborarea între sectorul public și cel privat pentru dezvoltarea și implementarea proiectelor de energie curată poate accelera adoptarea și extinderea acestor tehnologii.

Cercetare și inovare: Investițiile în cercetare și dezvoltare pentru îmbunătățirea eficienței, a performanței și a competitivității tehnologiilor curate și a energiilor regenerabile sunt esențiale pentru avansarea acestor soluții și pentru reducerea costurilor asociate.

Politici și reglementări: Implementarea politici și reglementări care promovează utilizarea tehnologiilor curate și a energiilor regenerabile, cum ar fi standardele obligatorii pentru emisiile de poluanți, obiectivele de energie regenerabilă și taxele de carbon, poate contribui la creșterea cererii pentru aceste tehnologii.

---

Exemple de bune practici

Experiențele și rezultatele din regiunile afectate de poluare aeriană și condiții meteorologice extreme pot oferi o înțelegere mai profundă a impactului acestor fenomene asupra sănătății umane, mediului și economiei. Iată câteva exemple relevante:

China: Regiunile urbane din China, cum ar fi Beijingul și Shanghai-ul, au fost afectate de poluarea aeriană severă din cauza emisiilor ridicate de la industrie și transport. Fenomene meteorologice extreme, cum ar fi furtunile de praf și inversiunile termice, agravează adesea problemele de calitate a aerului. Autoritățile chineze au implementat măsuri pentru reducerea poluării, inclusiv închiderea uzinelor poluante și promovarea tehnologiilor curate.

India: Regiunile dens populate din India, cum ar fi Delhi și Mumbai, se confruntă cu probleme grave de poluare aeriană, amplificate de condițiile meteorologice, precum inversiunile termice și caniculele. Poluarea aeriană severă afectează sănătatea populației, contribuind la creșterea bolilor respiratorii și cardiovasculare. India a introdus diverse măsuri, inclusiv restricții de trafic și promovarea transportului public nepoluant.

California, SUA: Regiunea Calitatea Aerului din California se confruntă cu poluare atmosferică ridicată din cauza traficului intens, a industriei și a condițiilor meteorologice, cum ar fi inversiunile termice. Aceste fenomene au dus la creșterea numărului de zile cu calitate aeriană proastă, cu impact asupra sănătății publice și a economiei locale. Autoritățile californiene au introdus reglementări stricte pentru reducerea emisiilor de poluanți.

Australia: În timpul sezonului de incendii forestiere din Australia, care a fost intensificat de condițiile meteorologice extreme și de schimbările climatice, regiunile urbane și rurale au fost afectate de poluarea aeriană masivă. Emisiile provenite din incendii au dus la creșterea nivelurilor de particule fine în aer, afectând calitatea aerului și sănătatea populației. Autoritățile australiene au implementat măsuri de gestionare a incendiilor și de protecție a sănătății publice.

---

Inițiative de succes în reducerea poluării

Există numeroase proiecte și inițiative de succes în întreaga lume care vizează reducerea poluării și adaptarea la schimbările climatice. Iată câteva exemple semnificative:

Promovarea transportului durabil: Proiectele care încurajează utilizarea transportului public, a bicicletelor și a vehiculelor electrice contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a poluării atmosferice. O inițiativă notabilă este "Copenhagenize", care a transformat Copenhaga într-un oraș prietenos pentru bicicliști și a redus dependența de automobile.

Energii regenerabile: Investițiile în energii regenerabile, precum energia eoliană și solară, au dus la reducerea emisiilor de carbon și a poluării atmosferice. Proiecte majore, cum ar fi parcurile eoliene din Marea Nordului și parcurile solare din SUA și China, demonstrează potențialul acestor tehnologii pentru generarea de energie curată și durabilă.

Reîmpădurirea și conservarea habitatelor naturale: Proiectele de reîmpădurire și conservare a ecosistemelor naturale au un impact semnificativ asupra absorbției de carbon și a biodiversității. Inițiative precum "Trillion Trees Campaign" și "Great Green Wall" vizează plantarea de miliarde de arbori pentru a contracara defrișarea și degradarea habitatelor.

Sursa: National Geographic

Agricultura durabilă: Promovarea practicilor agricole durabile, cum ar fi agricultura regenerativă și permacultura, contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la conservarea solului și a resurselor de apă și la îmbunătățirea rezilienței agriculturii la schimbările climatice.

Infrastructură verde: Dezvoltarea infrastructurii verzi, cum ar fi acoperișurile verzi, grădinile urbane și parcurile publice, contribuie la îmbunătățirea calității aerului, la reducerea efectului insulei de căldură și la creșterea biodiversității urbane.

Gestionarea resurselor de apă: Proiectele de gestionare durabilă a resurselor de apă, cum ar fi sistemele de reciclare a apelor uzate și restaurarea ecosistemelor acvatice, contribuie la conservarea resurselor de apă și la adaptarea la schimbările climatice, în special în regiunile afectate de secetă.

---

Perspective viitoare

Necesitatea unor abordări interdisciplinare:Subliniind necesitatea unor abordări interdisciplinare și a unei cooperări internaționale în abordarea problemelor legate de calitatea aerului în contextul variabilității meteorologice este esențială pentru a face față provocărilor complexe și interconectate legate de mediu și sănătatea umană. Iată de ce este importantă această abordare:

Înțelegerea complexității problemei: Problemele legate de calitatea aerului și variabilitatea meteorologică sunt complexe și interconectate, implicând aspecte legate de știința atmosferică, sănătate publică, economie, urbanism și multe altele. Abordările interdisciplinare permit o înțelegere mai profundă și cuprinzătoare a acestor probleme și pot ajuta la identificarea celor mai eficiente soluții.

Evaluarea impactului asupra sănătății umane: Colaborarea între cercetătorii din domeniul științelor atmosferice și experții în sănătate publică este crucială pentru evaluarea impactului poluării atmosferice asupra sănătății umane. Astfel, se poate dezvolta o înțelegere mai completă a legăturii dintre calitatea aerului, variabilitatea meteorologică și efectele asupra sănătății umane.

Dezvoltarea de politici eficiente: Abordările interdisciplinare pot contribui la dezvoltarea de politici și reglementări mai eficiente pentru gestionarea calității aerului și adaptarea la schimbările meteorologice. Implicarea factorilor de decizie din domenii diverse, precum guvernele, organizațiile neguvernamentale și sectorul privat, este esențială pentru implementarea și monitorizarea acestor politici.

Cooperare internațională pentru soluții globale: Problemele legate de calitatea aerului și schimbările climatice nu cunosc granițe naționale și necesită o abordare globală și cooperare internațională. Schimbul de informații, tehnologii și bune practici între țări poate contribui la identificarea soluțiilor comune și la accelerarea progresului în direcția unei gestionări mai eficiente a calității aerului.

Promovarea educației și conștientizării: Abordările interdisciplinare pot juca un rol important în promovarea educației și conștientizării publicului cu privire la impactul calității aerului și variabilității meteorologice asupra sănătății umane și a mediului înconjurător. Educația și conștientizarea pot mobiliza acțiuni la nivel individual și colectiv pentru a reduce poluarea și a proteja mediul.

---

Alexandru Luchiian

A lucrat nouă ani în automatizări industriale (fabrici, rafinării, CET-uri,power plant-uri). De cinci ani lucrează în domeniul IT ca specialist pe sisteme inteligente. Este fondatorul mai multor proiecte de mediu printre care : Strop de aer (www.stropdeaer), Strop de roua (www.stropderoua) , SpotFire (www.spotfire.ro). Ambasador Calitatea Aerului - OpenAQ

---

Mineritul asteroizilor, o opțiune viabilă pentru viitorul planetei?

Exploatarea resurselor din spațiu este o idee mai veche, însă mai actuală ca niciodată. De la an la an epuizăm din ce în ce mai repede resursele anuale ale planetei, în 2023 “reușind” performanța ca la puțin peste jumătatea anului (2 august) să consumăm toate resursele naturale regenerabile pentru anul 2023. Prin urmare, găsirea unor surse alternative provenite din exploatarea altor corpuri (precum asteroizii) din Sistemul Solar a devenit o idee intens dezbătută în cercurile științifice la nivel mondial. Recent un asteroid de mărimea unui zgârie-nori a trecut la mai puțin de 2,7 milioane de kilometri de Pământ.

Așadar, contrar mesajului filmului “Don’t look up?” ne putem uita sus către corpurile cerești pentru resurse și cât de fezabilă ar fi o astfel de soluție, mai ales în viitorul apropiat?

---

În ultimii ani asistăm la un avânt tehnologic fără precedent în domeniul spațial. Astfel, cercetătorii și-au pus întrebarea dacă resursele extraterestre ar putea contribui la menținerea capacității planetei noastre de a mai susține umanitatea pe termen lung. În teorie, răspunsul este afirmativ, însă punerea în practică este delicată. Asta deoarece există numeroase provocări tehnice, economice și chiar etice în privința exploatării altor corpuri din Sistemul Solar. Iar costurile unor astfel de misiuni spațiale, precum și impedimentele legate de mineritul, extragerea și aducerea acestor resurse pe Pământ sunt încă la cote ridicate.

Ce corpuri ar merita explorate pentru extragerea resurselor?

Fig.1: Distribuția asteroizilor în Sistemul Solar. Credit foto: NASA/ McREL

Deoarece satelitul natural al Pământului și planetele telurice din Sistemul Solar nu sunt atât de atractive în privința exploatării resurselor, cercetările s-au îndreptat către asteroizi, corpuri primordiale ale Sistemului Solar ale căror orbite se află mai ales între Marte și Jupiter. Conform datelor centralizate în timp real de către NASA, numărul asteroizilor cunoscuți din întreg Sistemul Solar este 1.327.790 de exemplare, corpuri de mai mari sau mai mici dimensiuni. Astfel, cel mai mare asteroid este Ceres care măsoară 940 km în diametru, în timp ce cele mai mici astfel de corpuri nu depășesc 1 m în diametru. Și chiar dacă numărul acestora este impresionant, marea majoritate a asteroizilor sunt de mici dimensiuni, iar masa cumulată a tuturor acestor corpuri nu depășește masa Lunii. Conform analizelor spectrale efectuate de către astronomi, asteroizii pot conține o varietate de resurse, inclusiv metale de bază ori din categoria celor prețioase, precum și compuși organici. Prin urmare, mineritul și aducerea acestor resurse pe Pământ ar putea fi o soluție de luat în calcul deoarece ar reduce dependența de resursele naturale existente și aflate in continuă scădere. Însă această activitate implică și dezvoltarea de tehnologii avansate pentru a ajunge la asteroizi, a extrage resursele și a le transporta pe Terra, o adevărată provocare pentru știința actuală.

Din multitudinea aceasta de asteroizi, cei mai adecvați explorării sunt cei din apropierea Pământului, mai exact cei din categoria NEA (Near Earth Asteroids) care provin din centura de asteroizi sau din alte zone ale Sistemului Solar și care se deplasează pe orbite aflate în proximitatea orbitei Pământului. Asteroizii cunoscuți au fost centralizați în baza de date Minor Planet Center (MPC) susținută de IAU (International Astronomical Union) și NASA.

Dintre aceștia se pot califica pentru misiuni de explorare cei care, în urma analizelor spectrale, au demonstrat o abundență de resurse de interes pentru umanitate.

Un alt criteriu este acela al mărimii asteroidului pentru ca o astfel de misiune să poată ajunge la sol și să înceapă activitatea de minerit. Evident că mai sunt o serie de criterii specifice, ceea ce restrânge din ce în ce mai mult numărul candidaților pentru activitățile de exploatare. Mai trebuie menționat că pentru a determina de pe Pământ proprietățile fizice ale unui asteroid se utilizează spectroscopia și determinarea culorii, ceea ce împreună cu depărtarea acestuia față de Soare ne oferă informații clare despre compoziția și locul de proveniență. Mărimea asteroidului se poate determina prin studiul radiației termice în spectrul infraroșu, iar pentru a afla perioada de rotație a unui asteroid, dar și forma ori structura sa internă, se utilizează fotometria, adică studiul variației de strălucire.

Fig. 2: Numărul total al asteroizilor NEA cunoscuți, grupați în funcție de dimensiuni. Grafic: JPL/ Caltech/ NASA

---

Ce tipuri de resurse sunt prezente în compoziția asteroizilor

În general asteroizii sunt alcătuiți din metal și rocă, iar aceștia sunt clasificati în trei mari categorii:

— metalici (parțial topiți și care conțin olivină, rocă vulcanică – piroxen și metale)
— primitivi (conțin materiale organice, carbon și silicați)
— bazaltici (fragmente ale unor corpuri mari ce conțin bazalt, olivina și metale)

Însă interesul este ridicat mai ales pentru materialele rare (prețioase) cruciale pentru tehnologiile terestre, precum celule de combustie și semiconductori. Pe Pământ, rezervele actuale de metale rare sunt gestionate doar de câteva țări care pot introduce vulnerabilități în lanțul de aprovizionare la nivel mondial, astfel renunțarea la această dependență suscită un interes major. De asemenea, unii asteroizi mai conțin apă, in diferite forme, un element esențial pentru misiunile spațiale cu echipaj uman sau chiar pentru colonizarea planetei Marte.

Totuși, cea mai bună metodă de analizare a compoziției asteroizilor este evident cea prin prelevare directă de probe din sol, asta deoarece stratul de praf de la suprafață asteroizilor (regolit) și care s-a format în urma impacturilor dintre ei este un factor care induce o incertitudine în determinarea precisă de la distanță a compoziției. De asemenea, în urma ciocnirilor, unii asteroizi chiar au fost dezintegrați, însă fragmentele rezultate au rămas împreună pe traiectorie și s-au ”sudat” în timp datorită forțelor de atracție, astfel unii asteroizi se remarcă printr-o structura poroasă (rubble pile).

Asteroizii pot fi clasificați în anumite clase taxonomice, pe baza modului cum reflectă lumina Soarelui în intervalul de lungimi de undă 0,45 – 2,45 micrometri. Practic se studiază spectrul asteroidului, în diferite lungimi de undă. Taxonomia actuală a asteroizilor, denumită taxonomia Bus-DeMeo clasifica asteroizii prin corelarea observațiilor din spectrul infraroșu apropiat (Near Infrared) cu cele din spectrul vizibil.

Primele misiuni de exploatare a resurselor extraterestre

De-a lungul ultimelor decenii au fost efectuate o serie de cercetări cu privire la determinarea compoziției acestor asteroizi, studiile fiind realizate prin detecție de la distanță ori prin analizarea meteoriților proveniți din anumiți asteroizi, iar în ultimii ani chiar prin probe prelevate de pe suprafață asteroidului și aduse pe Pământ. La acest capitol trebuie menționate cele două misiuni Hayabusa ale agenției japoneze JAXA, care au adus mostre de pe asteroidul 25143 Itokawa in anul 2010 și de pe asteroidul 162173 Ryugu in 2020.

Fig. 3: Comparație a dimensiunii asteroidului 101955 Bennu. Credit foto: NASA

Lansată pe 8 septembrie 2016, misiunea OSIRIX-REx (Origins, Spectral Interpretation, Resource Identification, Security, Regolith Explorer) a fost destinată studierii asteroidului 101955 Bennu, prelevarea unor probe de sol de pe suprafață acestuia și apoi reîntoarcerea pe Pământ. În 20 octombrie 2020 sonda a ajuns pe suprafața asteroidului Bennu și a început operațiunea de colectare a probelor, în punctul denumit “Nightingale” (Privighetoarea).

Pe 24 septembrie 2023, la o distanță de peste 100.000 km față de Pământ, sonda americană a ejectat capsula cu probele preluate de pe asteroidul Bennu, această reintrând în atmosfera terestră, fiind apoi recuperată din deșertul Utah (SUA) de către cercetători.

Sondă spațială OSIRIX a fost redirecționată pe o nouă traiectorie pentru misiunea de studiere a asteroidului (99942) Apophis care la 13 aprilie 2029 va trece la o distanță extrem de mică față de Pământ. Catalogat că fiind un asteroid de dimensiuni mari, 340 metri diametru, Apophis se va apropia până la 31.000 km de suprafață Terrei, o distanță chiar mai mică decât cea a orbitelor sateliților geostaționari (aproximativ 36.000 km). Iar distanța mică (sub valoarea de 0,1 distanțe lunare) și dimensiunile mari ale lui Apophis îl vor face vizibil pentru aproximativ 2 miliarde de oameni din vestul Europei și nordul Africii.  

Beneficiile exploatării resurselor extraterestre, în special vorbind despre mineritul asteroizilor, sunt de neconstestat. Cu toate acestea, studiile privind viabilitatea economică a unor astfel de misiuni nu ne oferă un orizont de timp până când aceste planuri vor deveni realitate. Chiar dacă misiunile Hayabusa și OSIRIX au demonstrat că acest lucru este posibil, costurile acestor misiuni raportate la cantitățile infime de probe prelevate și aduse pe Pământ, nu dovedesc că mineritul asteroizilor ar fi o soluție viabilă din punct de vedere economic cu tehnologia actuală.  

Din perspectiva etică, exploatarea resurselor din spațiu și implicit mineritul asteroizilor va exacerba și mai mult discrepanțele între țări, la nivel mondial. Asta deoarece costurile unor astfel de misiuni sunt prohibitive pentru marea majoritate a națiunilor de pe Pământ, doar câteva state fiind capabile financiar să investească în mineritul asteroizilor. Iar în urma acestor campanii, aceste state vor deveni din ce în ce mai bogate. De asemenea, aducerea pe Pământ a unor metale rare va genera o depreciere a valorii acelorași exploatate pe Pământ, asta în detrimentul unor națiuni din Africa direct dependențe de aceste resurse. Prin urmare, decizia de exploatare a resurselor din spațiu ar trebui reglementată la nivel mondial pentru ca nicio națiune să aibă de suferit, iar discrepanța dintre bogăție și sărăcie să devină și mai mare.

---

Cristian Omat

Doctorand în Astronomie și Astrofizică la Facultatea de Fizică (Universitatea București) și inginer în electronică (Universitatea Politehnică București). Cercetări în domeniul asteroizilor potențiali periculoși (PHA) și cu privire la impactul mega-constelatiilor de sateliți.

---

Plajele românești: De la evoluție naturală la lărgire artificială

Ca răspuns a unei tendințe de ușoară eroziune și pentru a mări suprafața utilizabilă de plajă, autoritățile prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral au luat decizia în 2021 de a alimenta masiv plajele cu nisip și de a extinde sistemul de diguri de protecție pe litoralul românesc, totul la un cost uriaș de circa 800 de milioane de euro, finanțare europeană. Mega-proiectul are printre obiective și adaptarea la schimbările climatice, și reducerea efectelor cauzate de fenomenele naturale, în principal de inundații și eroziune costieră.

---

Alimentarea cu nisip a plajei Mamaia văzută din satelitul Sentinel-2. Stațiunea Mamaia este situată pe o insulă barieră între Marea Neagră și limanul Siutghiol. Context: O alimentare cu nisip a lărgit plaja Mamaia cu 200m dar a atras nemulțumirile administratorilor și turiștilor care se plâng că plaja e plina de scoici și că au de parcurs o distanta mult prea mare până la apa.

Mai mult de o treime din plajele în eroziune din Marea Neagră se afla în Romania. Dinamica globală a liniei țărmului în viitor este dominată de răspunsul la creșterea nivelului mării în cazul plajelor nisipoase, iar o reducere moderată a emisiilor de gaze de effect de seră ar putea preveni 40% din retragerea țărmului. 

Stațiuni populare de pe litoralul sudic românesc precum Mamaia, Eforie, Costinești, Neptun, Venus sunt localizate direct pe insule barieră sau au acces la plajele lor. Acestea sunt cordoane litorale de nisip create de valuri și care răspund în mod dinamic la schimbarea condițiilor de mediu precum furtunile marine sau creșterea nivelului mării. Într-un material anterior Dr. Florin Zăinescu discuta despre o insulă barieră foarte dinamică din Delta Dunării, unde partea centrală a insulei Sacalin, s-a spart într-un mod spectaculos în iarna dintre anii 2012 – 2013.

---

Cum am ajuns la relieful din prezent?

Migrarea unei insule barieră în profil vertical odată cu creșterea nivelului mării.

La sfârșitul ultimei ere glaciare, acum circa 12000 de ani, nivelul mării pe glob era cu 80m mai scăzut decât în prezent. Topirea masivă a calotelor glaciare a determinat o creștere rapidă a nivelului mării și inundarea suprafețelor costiere joase.

În zone joase de vale, insulele bariere care se înălțau odată cu nivelul mării (vezi animația din dreapta) au blocat aceste văi formând lacuri de tip liman separate de Marea Neagră de insule barieră precum Tasaul, Siutghiol, Techirghiol.

---

De ce avem nevoie de construcție artificială a plajelor?

Plajele sunt dinamice în mod natural, ele primesc și cedează nisip. Plaja de la Mamaia era în trecut alimentată de sedimente care erau transportate de valuri din sudul Deltei Dunării, de la plajele Vadu și Corbu. Prin construcția digurilor, portul Midia a creat un deficit sedimentar la Mamaia și a facilitat captarea sedimentelor în partea Nordica a digurilor. Porțiuni de plajă la nord de dig s-au lățit cu 250m din 1985 până în prezent.

Portul Midia și blocarea sedimentelor la nord de diguri: 1985 vs prezent.

Construcția digurilor coincide cu o stare generală de eroziune a cuprins regiunea mai ales după 1980, după cum a demonstrat un studiu al Stațiunii de Cercetări Marine și Fluviale Sfantu Gheorghe. În plus, furtunile costiere care sunt responsabile de eroziune, au cunoscut o ușoară descreștere în intensitate în ultimele decenii după în maxim la sfârșitul anilor 60’.

Urbanizarea generală a litoralului în a doua jumătate a secolului XX prin dezvoltarea porturilor și a stațiunilor balneare a dus, la o coastă în care circulația naturala a sedimentelor a fost decuplată.

Digurile porturilor Constanța și Midia au blocat tot sedimentul care provenea din deriva litorală iar structurile de protecție a plajelor din stațiunile balneare au reușit să creeze o stare generală de ‘foamete sedimentară’.

De aceea, eroziunea plajelor de pe litoralul sudic românesc, nu este neapărat o problema naturală, ci o problemă cauzata de om. Deoarece plajele nu se mai pot hrăni natural, ele trebuie alimentate artificial, lucru care implica costuri uriașe.

---

Cât de bune sunt plajele alimentate artificial?

Avantaje:

• Plaje mai late înseamnă o protecție mai buna împotrivă furtunilor costiere, dar și o protecție pe viitorul îndepărtat la efectele creșterii nivelului mării.

• Proiectele de mega-alimentare precum cel de la Mamaia au fost dovedite ca fiind mai eficiente în păstrarea cantităților de nisip pe termen lung și de a face fata schimbărilor climatice, și mai avantajoase economic.

• Plajele alimentate artificial sunt adesea concepute pentru a spori spațiul recreativ pentru oameni, ele putând găzdui mai mulți vizitatori și activități pe nisip și, prin urmare, sunt adesea preferate plajelor înguste. 

Dezavantaje:

• Cu toate acestea, este cunoscut că plajele excesiv de largi sunt neatractive pentru vizitatori, conform unor studii făcute în SUA și Australia.

• Probabil că alegerea unui material mai grosier a fost făcută din absenta altui stoc sedimentar în larg, dar a determinat scăderea calității nisipului, cel fin este mai apreciat.

• Plajele artificiale, în special cu nisip grosier, au o pantă mai mare la intrarea în apă. În SUA, după astfel de intervenții a crescut numărului de înecuri și accidente cu până la 300%. Este de așteptat o reajustare viitoare, dar plaja tot va rămâne mai abruptă din cauza granulometriei folosite.

• Impactul este semnificativ asupra ecosistemelor atât pe plaje cât și în zona de extracție a sedimentelor, adesea pentru nevertebrate îngropate în nisip, dar și pentru păsări și pești care își pierd sursele de hrana.

• Atunci când se folosesc și diguri, impactul peisagistic este puternic și crează un mediu mai puțin dezirabil.

---

Continuăm să tratăm efectele, nu și cauza “bolii”

Avem plaje care necesită susținere artificială, precum un bolnav care este conectat continuu la aparatele care îi asigură funcțiile vitale, pentru că sursele naturale de sedimente au fost decuplate din cauza activităților antropice. Continuăm să tratăm efectele și nu cauzele bolii. Asta implică costuri suplimentare uriașe și efecte care pot fi indezirabile pentru turiști, precum și o vulnerabilitate în fața schimbărilor climatice dacă nu au loc intervenții de alimentare cu nisip.

---

Dr. Florin Zăinescu

Florin este cercetător, contributor InfoClima, ambasador al Mării Negre. Subiecte: Geomorfologie costieră, Climatul recent, Schimbările climatice și impactul asupra sistemelor costiere.

---

Radiografia poluării râurilor din România

Peste 2 miliarde de persoane se confruntă cu un stres hidric ridicat, în timp ce 4 miliarde suferă de o penurie gravă de apă pentru cel puțin o lună pe an, potrivit Raportului mondial al Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea apei din 2019.

La nivel global dar și regional avem din ce în ce mai puțină apă dulce disponibilă, iar acest lucru a devenit una dintre principalele preocupări ale organizațiilor internaționale dar și naționale. Pe lângă criza climatică, acțiunile de zi cu zi a oamenilor duc la poluarea mărilor, oceanelor dar și apelor de suprafață dulci. Aridizarea, secetele și alte fenomene extreme au deja un impact asupra râurilor din România. Poluarea lor reprezintă un factor din ce în ce mai periculos.

---

Cauzele poluării apelor

Factorul antropic este principalul motiv pentru contaminarea apelor, care pot fi afectate în mai multe moduri:

🏭 Deșeuri industriale: există încă multe companii care nu reușesc să își trateze deșeurile și sfârșesc prin a vărsa în râuri și în mări cantități uriașe de contaminanți proveniți din procesele lor industriale.

♨️Creșterile de temperatură provoacă schimbări în compoziția apei prin reducerea oxigenului.

🌲 Defrișările: sursa de sedimente și bacterii subterane și poluarea ulterioară a apelor subterane.

🐛 Pesticidele: atunci când sunt folosite pe terenurile agricole, pesticidele se filtrează prin canalele subterane și ajung în rețelele de apă.

— Petrol: uneori, produsele din țiței sau benzină ajung în oceane prin scurgeri în timpul transportului. Consecințele sunt teribile atât pentru apă, cât și pentru biodiversitatea care trăiește în ea.

— Depozitele de deșeuri: adesea responsabile de contaminarea solului și a apelor subterane prin introducerea de poluanți, cum ar fi metale grele precum plumbul și mercurul, în pământ și în apa din apropierea sitului.

— Ape uzate: Datele ONU arată că peste 80% din apele uzate din lume ajung netratate în mare și în râuri

— Produsele farmaceutice și de igienă personală: Organizația Mondială a Sănătății indică existența unor studii care au descoperit concentrații de substanțe chimice provenite din astfel de produse în apele uzate și în apa potabilă. 

Care sunt principalele surse de poluare?

În România, principalele surse de poluare a apelor de suprafață o reprezintă lipsa infrastructurii pentru colectarea și epurarea apelor menajere și proasta gestionare a deșeurilor.

I — Lipsa infrastructurii pentru colectarea și epurarea apelor menajere duce la poluarea apelor cu ape menajere sau dejecții:

În cadrul proiectului civic “Strop de rouă” au fost prelevate peste 100 de probe din râuri și lacuri de pe tot teritoriul României, pentru testarea a 6 parametri ce pot indica surse de poluare : 

1. Potențialul de hidrogen al apei (pH)

2. Oxigenul dizolvat în apă (DO) sau Salinitatea

3. Conductivitatea electrică a apei (EC) și TDS

4. Potențialul de reducere a oxidării apei (ORP)

5. Temperatura apei (temp)

6. Opacitatea sau lipsa de transparență a apei (turbiditate)

Astfel au fost realizate 5 campanii prin care s-a testat apa din anumite râuri sau fluvii (sau bazinele hidrografice ale acestora):

1. Teste apă Dunăre

2. Teste apă  bazinul Transilvaniei

3. Teste apă Somesul Mic

4. Teste apă Prut

5. Teste apă Cricovul Sărat

Deversări fose septice - Cricovul Sărat

Am identificat de-a lungul campaniilor și acțiunilor de testare de pe teritoriul României, mai multe surse antropice ce poluau apa și ecosistemele acvatice precum creșterile și depășirile a parametrilor fizico-chimici precum PH, conductivitate electrică sau prezența amoniacului sau clorului.

Principalele surse identificate în zonele unde s-au identificat probleme la calitatea apelor, au fost deversări de fose septice, canalizări de ape reziduale sau dejecții de la ferme sau crescatori de animale.

---

Șantierele sau construcțiile aflate in vecinatatea râurilor sunt surse de poluare cu reziduuri de tip ciment, var sau alte materiale ce pot influența PH-ul apelor. De asemenea balastierele sau locurile de unde se realizează extragerea de pietriș din albiile râurilor, poluează ecosistemul cu ulei sau motorină de la mașinile scufundate în apă, sau tulbură foarte tare apa, ducând la un factor al turbidității foarte crescut.

Pentru o acțiune de monitorizare gândită pe termen lung, proiectul "Strop de rouă" a inițiat un program de pregătire și instruire a organizațiilor partenere pentru a realiza măsurători constate a calității apelor. Astfel membrii ai  “Organizației Salvați Prutul” au fost echipați și instruiți să testeze periodic calitatea apei de pe granița cu Republica Moldova.

---

II Proasta gestionare a deșeurilor duce la un dezastru ecologic național (gropile de gunoi sunt în albia râurilor):

Problema deșeurilor și a plasticului care se regăsește în albiile râurilor a fost întâlnită în toată țara. De la scaune auto, la anvelope de mașini, cărucioare, tot ce înseamnă lucruri casnice sau chiar obiecte personale, din păcate deseoeri decidem să scăpăm de gunoi aruncându-l în “RÂPĂ”. Nu mai putem vorbi de ape curgătoare care trec prin localități, care să nu reprezinte un pericol pentru îmbăiat sau scăldat. Mai mult decât atât, un alt factor poluant care nu este vizibil si foarte greu măsurabil este microplasticul. Ca urmare a efectului mecanic produs de apă sau a degradării din cauza razelor solare, plasticul se descompune în bucăți foarte mici care la rândul lor ajung să fie de ordinul micronilor și anume : microplastice. Acestea ajung să fie în apă, în aer și să între în sistemul digestiv al animalelor, deci suntem predispuși să îl captăm/asimilăm din orice mediu.

Omniprezența plasticului

Poluare cu plastic în zona lacului Bicaz

Conform unui studiu efectuat de Universitatea din Viena împreună cu Asociația MaiMultVerde, aproximativ 4,2 tone de deșeuri sunt transportate zilnic pe Dunăre, adică ~1533 de tone pe an. În plus, până la Dunăre și pe lângă ea, curgerile de apă sau lacurile de orice fel acumulează cantități imense de plastic. Un aport important al acestora deșeuri sunt vărsate de râurile ce străbat România și se vărsa în Dunăre sau de râuri care se varsă la randul lor în Dunăre (Mureș -Tisa).

Cu siguranță precipitațiile mai abundende și viiturile sunt responsabile pentru colectarea gunoaielor de pe toate crevasele și râpele, fundăturile și locurile în care se depozita orice lucru care ieșea din uz și nu mai era de folos. Toate acestea ajung ori în lacuri de acumulare (din zonele de munte) ori în Dunăre, care la rândul său le transportă în Marea Neagră.

O serie de cercetători din cadrul UBB au realizat măsurători microscopice folosind o tehnica deosebită (Raman spectroscopy) pe ape din 2 izvoare de munte din Munții Apuseni (Țarina și Josani) pentru a testa calitatea acesteia .

Prezența microplasticelor în apele izvoarelor a fost confirmată și o estimare cantitativă exprimată ca număr de fragmente sau fibre pe litru a fost de 0,034 în Josani și 0,06 în izvorul Țarina. Rezultatele spectrale au arătat că majoritatea microplasticului găsit au fost dominate de polietilen tereftalat (PET), urmat de polipropilenă.

---

III Poluarea apelor de către agenți economici sau foste locații miniere

S-a întâmplat de mai multe ori ca mari producători de ciment să polueze accidental cu cantități mari de amoniac râuri din zona de producție, precum Bicaz sau Siret. De asemenea după ploi abundente și viituri, o serie de cianuri folosite în minerit în zona Maramureș ajung în râurile din zonă și ulterior în raurile colectoare.

Ce soluții tehnologice avem la îndemână?

1. Barierele plutitoare reprezintă cea mai eficientă metodă de a realiza colectarea deșeurilor plutitoare de pe râurile curgătoare din România. Asociația MaiMultVerde a reușit implementarea a 7 bariere de acest fel

2. Ambarcațiuni comandate de la distanță 

Pentru lacuri sau ape liniștite de asemenea se pot folosi sisteme telecomandate precum  “GreenCat”, un proiect realizat de către Ionut Procop desfășurat de Asociația Global Water Partnership.

3. Aplicații de telefon sau platforme online pentru sesizarea de gropi de gunoi clandestine

4. Organizarea de acțiuni de ecologizare pe rețele de socializare

Pe lângă soluțiile tehnologice, implicarea civică cred că poate avea un impact major, atât prin educație și informare, dar și prin acțiuni propriu-zise de curățare și ecologizare, fie ele organizate de asociații precum MaiMultVerde (poza stânga) sau acțiuni civice precum cea din satul Pruniș (Cluj-Napoca- dreapta).

Schimbările climatice cer să ne schimbăm modul de viață și să ne adaptăm la noile măsuri menite să diminueze impactul asupra societății. Tehnologia este arma cu care putem găsi o cale de mijloc, prin care să construim un viitor sustenabil, în care consumăm mai puțin, poluăm mai puțin și ajutăm la refacerea naturii.

Lupta cu poluarea este un mindset sau o stare de spirit. Se va ajunge să avem o planetă curată sau un colț de natură sălbatic de care să ne putem bucura, abia atunci când păstrarea apelor, a aerului și a solului CURATE, va face parte din ființa noastră. Dacă prin evoluția fantastică din ultimii 100 de ani am poluat natura foarte mult, a venit timpul să ne gândim la soluții de păstrare, restaurare și conservare a acesteia (natura) folosind tehnologia și educația.

Sperăm că implementarea sistemului RetuRO Sistem Garanție Returnare să aibă efectul scontat și să reducă din numărul mare de deșeuri format din PET-uri și ambalaje.

---

Alexandru Luchiian

A lucrat nouă ani în automatizări industriale (fabrici, rafinării, CET-uri,power plant-uri). De cinci ani lucrează în domeniul IT ca specialist pe sisteme inteligente. Este fondatorul mai multor proiecte de mediu printre care : Strop de aer (www.stropdeaer), Strop de roua (www.stropderoua) , SpotFire (www.spotfire.ro). Ambasador Calitatea Aerului - OpenAQ

---