DELTA-Hub: Știință și Educație pentru Viitorul Deltei Dunării
DELTA-HUB este un proiect de cercetare Orizont Europa făurit pentru înțelegerea și protejarea unui ecosistem unic, amenințat de schimbările climatice și intervențiile umane. Recunoscută ca Rezervație a Biosferei UNESCO, Delta Dunării este un sanctuar al biodiversității și o destinație ideală pentru turismul lent și responsabil. De aceea, merită toată atenția noastră pentru a o înțelege și proteja.
DELTA-HUB este un proiect de cercetare Orizont Europa dezvoltat pentru înțelegerea și protejarea unui ecosistem unic, amenințat de schimbările climatice și intervențiile umane.Dacă ar exista un spațiu natural emblematic pentru România și în lume, acesta ar fi, fără îndoială, Delta Dunării. Deși Carpații ne definesc geografic și istoric, lanțuri muntoase similare sau mai impunătoare există și în alte părți. Delta Dunării este însă unică: este cea mai întinsă și mai bine conservată deltă din Uniunea Europeană, aproximativ 80% din suprafața sa păstrându-și caracterul natural, ferită de intervenții antropice majore.
Cazul curios și norocos al conservării deltei
Conservarea Deltei se datorează, parțial, și unui context istoric aparte. Căderea regimului comunist în 1989 a stopat planurile faraonice de desecare și transformare a Deltei în poldere agricole, un proiect ce ar fi distrus ecosistemul și ar fi transformat pescarul în țăran și delta în Bărăgan. Deși unele lucrări au fost demarate, producând răni ce se văd din sateliti -poldere nerentabile economic precum Sireasa, Pardina, planul nu a fost dus la capăt.
Această soartă fericită contrastează cu destinul altor mari delte europene ale râurilor Ron, Rin, Pad sau Ebro, care au fost aproape în totalitate îndiguite, desecate și transformate în terenuri agricole. Aceste intervenții le-au diminuat drastic biodiversitatea, atractivitatea turistică și, crucial în contextul actual, reziliența la schimbările climatice.
Desecarea zonelor umede și redarea lor în agricultură, duce la tasarea solului organic și oprește procesul natural de înălțare prin depunerea de sedimente. Astăzi, Delta Padului, de exemplu, se află în medie la 2m sub nivelul mării, fiind protejată artificial de diguri – o soluție vulnerabilă pe termen lung, așa cum ne amintește tragedia uraganului Katrina din New Orleans din delta Mississippi în urma căruia 1400 persoane au decedat din cauza ruperii unui dig și a condus la părăsirea a unui sfert de milioan de locuitori ai orașului în anii următori.
Delta noastră, formată printr-un echilibru delicat între debitul fluvial, aportul de sedimente și acțiunea valurilor Mării Negre, prezintă o arhitectură de o diversitate extraordinară: rețele complexe de gârle, canale care alimenteaza lacuri și conectează brațe principale; grinduri maritime de nisip, câmpuri de dune (Letea, Caraorman) mărginite de stejari seculari, plaje sălbatice întinse pe zeci de km, și cele mai mari întinderi compacte de stuf din lume – confirmat de Guinness World Records.
Recunoscută ca Rezervație a Biosferei UNESCO, Delta Dunării este un sanctuar al biodiversității și o destinație ideală pentru turismul lent și responsabil. De aceea, merită toată atenția noastră pentru a o înțelege și proteja.
O Deltă Sub Presiune: Amenințările Actuale
În ciuda aparențelor, Delta Dunării se confruntă cu provocări majore, accentuate în era schimbărilor climatice:
Creșterea Nivelului Mării Negre: Nivelul mării a crescut deja cu aproximativ 20 cm în ultimele decenii, iar prognozele indică o creștere suplimentară de 0.5 - 1 metru până în 2100. Aceasta este o amenințare existențială, având în vedere că înălțimea medie a Deltei este de doar 60 cm, iar peste 80% din teritoriu se află sub cota de 1 metru. Riscăm inundarea permanentă a unor suprafețe vaste și salinizarea terenurilor și apelor dulci. Într-un articol anterior am detaliat cauzele aici.
Reducerea Aportului de Sedimente: Barajele de pe Dunăre (în special Porțile de Fier I și II), deși esențiale pentru energia României, au redus drastic aportul de sedimente către Deltă – cu până la de trei ori. Aceste sedimente sunt vitale pentru înălțarea naturală a Deltei, contracarând tasarea solului și creșterea nivelului mării. Lipsa lor accelerează eroziunea costieră, problemă agravată de dragajele pentru navigație (ex. Sulina) care elimină sedimentele din sistemul litoral. În interiorul Deltei, decolmatarea canalelor, deși vitală pentru menținerea circulației apei și oxigenării, are un efect secundar: sedimentele rezultate pot grăbi colmatarea lacurilor, pentru că apa aduce cu ea sedimente care se decantează în apele liniștite ale lacurilor. Această realitate ne indică faptul că sedimentele reprezintă o resursă importantă, a cărei gestionare inteligentă este crucială.
Pentru a asigura un viitor durabil Deltei, guvernanța trebuie să se bazeze pe date științifice riguroase, integrate cu expertiza instituțiilor, părților interesate și tuturor actorilor cheie. Această colaborare este esențială pentru a identifica soluții raționale, informate de știință și de funcționarea naturală a ecosistemului.
Deciziile de management luate fără o perspectivă pe termen lung și o abordare sistemică pot agrava situația actuală. Aceste aspecte evidențiază importanța crucială a unui model sedimentar, pe care îl vom dezvolta în cadrul proiectului Delta-Hub. Abordarea provocărilor complexe ale Deltei necesită o înțelegere detaliată a proceselor specifice și utilizarea de instrumente avansate de prognoză și management.
Proiectul DELTA-Hub se bazează pe trei piloni principali:
Tehnologie de Top ca să ținem Delta sub Lupă:
Vedem Delta din Satelit: Folosim date de la sateliți ca să urmărim cum se mișcă apa, cum arată vegetația, cât de curată e apa, cum se schimbă forma Deltei și cum se transportă sedimentele pe zone mari.
Senzori Avansați pe Teren: Punem în Deltă senzori de ultimă generație (optici, acustici) care măsoară cu precizie curenții, cât de mult sediment cară apa, cât de tulbure e si cum se misca substratul.
Digitalizarea Deltei: Construim un model virtual detaliat al Deltei Dunării, practic, un "geamăn digital". Acesta va permite crearea unor simulări și predicții legate de schimbarea climei, creșterea nivelul mării, mișcarea sedimentelor, impactul unor potențiale construcții). Așa vedem dinainte cum ar afecta acești factori apa, sedimentele, sarea, animalele și plantele și cum se schimbă coasta, practic un management eficient bazat pe știință.
Modelul hidro-sedimentar complex, aflat în dezvoltare pentru Delta Dunării, este construit pe platforma Mike21 (DHI) și beneficiază de o bază extinsă de date de teren, incluzând batimetrie și măsurători de nivel. Suntem recunoscători studenților Razvan Dogaru și Otilia Cotilin de la Facultatea de Geografie a Universității din București pentru contribuția lor la acest proiect.
2. Creștem o Nouă Generație de Experți:
Avem o problemă cu oamenii pricepuți: Ne lipsesc specialiști ce pot lucra eficient cu date satelitare complexe și date ale modelelor, folosind limbaje de programare.
Master Special pentru Deltă: O să deschidem un master nou la Universitatea din București, unde tinerii vor învăța tot ce trebuie despre cum să gestionăm zonele de coastă și Delta. Așa formăm specialiștii de care are nevoie România.
Învățăm prin Practică: O să organizăm școli de vară, ieșiri pe teren și cursuri practice, cu ajutorul altor centre din Europa, pentru studenți și tineri cercetători.
3. Lucrăm Împreună și Comunicăm ce Descoperim:
Colaborăm cu experti: Vrem să strângem legăturile între Universitatea din București, institutele noastre de cercetare și cei mai buni experți din lume când vine vorba de delte.
Datele sunt pentru toată lumea: Vom face în așa fel încât oricine este interest să poată avea acces la datele și rezultatele cercetării noastre.
Ce descoperim, punem în practică: Vrem ca rezultatele cercetării să ajungă direct la cei care iau decizii și se ocupă de Deltă. Așa îi ajutăm să aleagă cele mai bune metode de gestionare, bazate pe ce am descoperit noi.
Un Angajament pe Termen Lung
DELTA-Hub reprezintă un angajament pe termen lung pentru viitorul Deltei Dunării. Ne dorim ca acest hub să devină un punct de referință pentru excelență științifică, inovația tehnologică și colaborarea în slujba protejării acestui patrimoniu natural unic.
Pe viitor vom populariza progresul proiectului DELTA-Hub prin canalele de comunicare ale Universității din București și pe platformele de social media dedicate, care vor fi lansate în curând.
Vă invităm să vizitați Delta Dunării practicând un turism responsabil și respectuos față de natură. Valoarea sa naturală merită descoperită și, mai ales, protejată pentru generațiile viitoare.
Proiectul “DELTA-HUB: River Delta Science, Education and Modeling Hub” își propune să dezvolte un centru de excelență pentru cercetarea de vârf și educația în domeniul mediilor deltaice. Este implementat în perioada martie 2025 – februarie 2030, finanțat de către Uniunea Europeană prin Programul Horizon Europe și implementat prin European Research Executive Agency (REA) în cadrul Programului HORIZON-WIDERA-2023-TALENTS-01 ERA-Chair
Acest proiect a fost dezvoltat de Dr. Florin Zăinescu împreună Florin Tătui de la Facultatea de Geografie, Universitatea din București si a beneficiat de un sprijin valoros din partea de la Stațiunea de Cercetari Marine și Fluviale de la Sfântu Gheorghe. Un colaborator deosebit de important este profesorul Edward Anthony, cercetător cu o experiență vastă în problemele deltelor din Asia, Africa și America de Sud.
Cât plastic poartă Dunărea noastră?
Dunărea transportă anual, în medie, aproape 100 de tone de plastic. De la folii subțiri la capace sau resturi de electrocasnice — toate probele indică nevoia de o monitorizare extinsă a cursului fluviului, precum și de o evaluare a impactului deșeurilor asupra biodiversității.
Un studiu recent coordonat de Asociația Mai Mult Verde în cadrul programului Cu apele curate ne arată cum Dunărea transportă anual, în medie, aproape 100 de tone de plastic. Este cel mai extins studiu de acest fel din țara noastră, realizat în cinci sezoane diferite, pe trei secțiuni ale Dunării. De la folii subțiri la capace sau resturi de electrocasnice — toate probele indică nevoia de o monitorizare extinsă a cursului fluviului, precum și de o evaluare a impactului deșeurilor asupra biodiversității.
Poluarea apelor – o problemă globală
Poluarea cu plastic a oceanului planetar reprezintă una dintre cele mai grave probleme de mediu la nivel global, organismele internaționale estimând că până în anul 2050 este posibil să avem în ape mai mult plastic decât pește. Odată ajuns în apă, plasticul se descompune foarte încet, desfăcându-se în bucăți mici, cunoscute sub numele de microplastic – dimensiuni de maximum 5 mm.
Potrivit unui studiu complementar desfășurat de asociațiile Mai Mult Verde și Global Water Partnership România în cadrul programului Cu Apele Curate, 100 de tone de plastic sunt transportate anual de Dunăre, fluviul care adună aproape tot ce curge prin țara noastră.
Până la Dunăre și pe lângă ea, curgerile de apă sau lacurile de orice fel acumulează cantități imense de plastic, iar asta duce la distrugerea biodiversității acvatice, scăderea drastică a calității apelor din care ne alimentăm și deteriorarea peisajului.
Programul Cu Apele Curate vizează atât poluarea istorică, prin acțiuni de colectare a plasticului deja existent în albia fluviului, cât și măsuri de prevenire și combatere a deversărilor viitoare. Pentru a lupta cu un debit de 150 kg/zi de deșeuri din plastic, sunt necesare acțiuni extinse și menținerea lor pe termen lung, în tot bazinul Dunării și al afluenților săi, atât în România cât și în țările riverane.
Sursă foto: Cu Apele Curate / Facebook
Ce ne arată studiul despre cantitățile de microplastic pe care Dunărea îl poartă anual?
Raportul prezintă rezultatele celui mai extins studiu privind determinarea cantităților de particule de materiale plastice (microplastic și macroplastic) din aluviunile transportate de apele Dunării pe teritoriul României.
În medie, sectorul românesc al Dunării transportă anual 48,5 tone de microplastic și tot cam pe-atâta macroplastic. Particule cu dimensiuni cuprinse între 5 mm - 2,5 cm — macroplasticul — se macină în timp sub influența materialelor organice din apă și se transformă în microplastic, micile particule care devin greu de văzut cu ochiul liber. Cel mai mare flux anual a fost regăsit la stația de prelevare Moldova Veche: între 93 și 100 tone de material plastic anual, dintre care 46-51 tone/an micro, 47-49 tone/an macro. În stațiile Gruia și Isaccea, transportul anual este mai scăzut de aproximativ 3-4 ori.
Materiale regăsite în probe:
Macroplasticul a fost identificat în general la suprafața apei. Au fost identificate, printre altele, fragmente de folii subțiri sau ultrasubțiri, semitransparente și/sau poroase, fibre, granule.
Analiza particulelor a condus la identificarea, în toate cele trei stații de prelevare, a polietilenei (52-86%) — polimerul cel mai popular din mai toate ambalajele, și polipropilenă (12-26%) — material folosit, spre exemplu, în lumea mobilei, dar și a industriei de materiale plastice, în general. Izolat au fost identificați, printre altele, și polistirenul cu 1% și 13%, în probele prelevate de la Isaccea și Moldova Veche, precum și fragmente și fibre de celuloză, în stația de la Isaccea (vară) și Moldova Veche. Poliuretanul — pe care-l găsești, spre exemplu, în buretele cu care speli vasele — a fost identificat izolat în stația Isaccea, iarna.
Tipurile de plastic care se repetă:
Polietilena, prezentă în toate probele, în proporție de 52-86%, identificată în toate probele — este în majoritatea ambalajelor alimentare și produselor de uz casnic precum pungile și recipientele;
Polipropilena, prezentă în majoritatea probelor, în proporție de 12-26% — se regăsește în compoziția materialelor utilizate la obținerea unor produse precum capace, dopuri, electrocasnice, bare sau țevi.
Recomandări în urma studiului
Probele prelevate de la suprafața apei au arătat concentrații mai mari de materiale plastice. În general, la adâncime s-au obținut concentrații de microplastic mai mari decât cele de macroplastic, asta însemnând că particulele mici se fixează pe roci, minerale, floră și faună.
Pentru probele de la Isaccea prelevate de la suprafața apei, se pot observa valori mai mari ale concentrațiilor de plastic (micro sau macro) în zonele de mal, comparativ cu cele din canalul navigabil. Pentru probele de la Gruia și Moldova Veche, valori mari se observă și în canalul navigabil la adâncimea de 3-3,6 m.
Bazinul Porțile de Fier I și II servește ca un rezervor de acumulare, cel puțin temporar, pentru particulele de MiPs și MaPs transportate pe Dunăre până la intrarea în România.
Având în vedere că valorile randamentului de transport anual al particulelor de plastic depind de debitul apei purtătoare și că anul 2022, în care au fost prelevate și analizate 80% dintre toate probele studiate, a fost un an secetos, cu debite sub medie, rezultatele studiului recomandă efectuarea unor măsurători similare în condiții de inundații cu debite semnificative, precum și creșterea numărului de măsurători pe secțiunile monitorizate.
Altfel spus, este nevoie de o monitorizare continuă, de mai multe ori pe an, cu un număr mai mare de măsurători pe principalele secțiuni dintre afluenți, pentru a identifica evoluția dinamică a prezenței particulelor de microplastic în apa Dunării, a surselor acestuia și a măsurilor de ameliorare.
*Notă: Studiul a fost inspirat de un raport anterior de monitorizare a două secțiuni ale Dunării pe teritoriul Austriei, respectiv la Aschach / Austria Superioară și Hainburg / Austria Inferioară.
Alte studii derulate pe teritoriul României au scos în evidență poluarea cu microplastic în lacuri și râuri inclusiv în sedimentul prelevat din Dunăre și Marea Neagră. Derularea studiului din România a fost asigurată de GWP România în parteneriat cu Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ), Universitatea Dunărea de Jos Galați (UDJG) și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA).
De asemenea, a beneficiat de consultanță din partea ROMEXIM București, privind selectarea locurilor de prelevare a probelor de aluviuni, și a Universității de Resurse Naturale și Științe ale Vieții Viena / University of Natural Resources and Life Sciences Vienna (BOKU), pentru procesarea matematică a datelor experimentale. Programul Cu Apele Curate implică și implementarea unor soluții pe termen lung pentru a scădea cantitatea de deșeuri din Dunăre (de ex: bariere plutitoare), precum și sprijinirea comunităților învecinate Dunării în a deveni ambasadorii locali ai fluviului.
Dacă vrei să iei legătura cu unul dintre autorii studiului, scrie-ne la contact@infoclima.ro.