Un început de vară tulbure cu furtuni cu grindină

Ce sunt aceste fenomene extreme și cum sunt influențate de schimbările climatice?

---

În ultimele zile grindina a afectat multe județe din România precum Harghita, Covasna, Bistrița Năsăud și Iași (Răducăneni), provocând pagube însemnate la nivel local. Analiza proceselor fizice care duc la apariția grindinei ne permit să prognozăm că schimbările climatice și încălzirea climei vor duce la o posibilă schimbare a furtunilor cu grindină. Astfel, datorită încălzirii atmosferice, respectiv umidității crescute, în viitor vom observa în general mai puține furtuni cu grindină, dar când acestea se vor produce grindina va fi de mari dimensiuni.

---

Locația ultimelor furtuni cu grindină perioada 2-3 iunie

Furtunile care produc grindină sunt fenomene severe cu impact mare, după cum se poate urmări în figura de mai jos. Spre deosebire de temperatură, pentru grindină nu avem observații pentru o perioadă suficient de mare de timp astfel încât să putem construi un trend. Din măsurătorile realizate la stațiile meteo știm că temperatura medie globală a crescut cu aproximativ 1.1°C față de perioada pre-industrială (1850–1900). Nu știm însă cum s-a schimbat frecvența de apariție a furtunilor cu grindină pentru același interval de timp deoarece nu avem suficiente observații colectate, de exemplu, la stațiile meteo.

Traiectoriile furtunilor care produc grindină nu intersectează de cele mai multe  ori stațiile meteo și de aici lipsa datelor. În acest caz pentru a înțelege efectele schimbărilor climatice asupra furtunilor care produc grindină trebuie să analizăm modul în care schimbările climatice influențează procesele fizice care duc la apariția acestor furtuni. Să analizăm mai întâi procesele fizice care duc la apariția grindinei.

Distribuția spațială a grindinei în Europa. N reprezintă numărul de eveniment din perioada 2004–2011. (Figura reproduce Fig. 4 din Punge et al. 2014).

Cum se formează grindina?

Grindina se formează în interiorul furtunilor convective așa cum sunt denumite în literatura de specialitate structurile noroase cu mare dezvoltare pe verticală (Figura 2, Raupach et al. 2021). Mai precis, grindina se formează într-o regiune a norului caracterizată de temperaturi negative și în care coexistă cristale de gheață și picături de apă suprarăcite (acestea sunt picături care rămân în stare lichidă la temperaturi mai mici de 0°C). Pe lângă gheață și apă suprarăcită pentru apariția grindinei este necesară și prezența unui curent ascendent intens (>15 m/s), adică a unui curent vertical de aer în interiorul norului.  

Acest curent ascendent de aer se formează atunci când particulele de aer din apropierea solului sunt ridicate până la un nivel deasupra căruia există instabilitate (despre care tot auzim în prognozele meteo). La acest nivel, temperatura particulelor este mai mare decât cea a mediului înconjurător. Astfel, particule de aer au o densitate mai mică decât cea a aerului înconjurător, deci au o mișcare liberă ascendentă. Acest curent ascendent de aer duce în altitudine particule de aer umed. Pe măsură ce particule de aer umed urcă vaporii de apă pe care îi conțin se răcesc și condensează ducând la formarea picăturilor de nor. 

În atmosferă temperatura aerului scade odată cu creșterea altitudinii, iar nivelul la care temperatura termometrului umed este 0°C este denumit nivel de topire. Deasupra acestui nivel apa condensată în interiorul particulelor de aer poate îngheța. La temperaturi între 0°C -40°C apa poate rămâne în stare lichidă și devine suprarăcită.

Pentru apariția grindinei este nevoie de embrioni de grindină. Acești embrioni pot fi picături înghețate sau cristale de gheață.  Apa suprarăcită interacționează cu acești embrioni și apoi îngheață la suprafața acestora. Pentru ca un embrion să ducă la apariția grindinei de mari dimensiuni (diametru >2.5 cm) trebuie să existe în nor suficientă apă suprarăcită. Dacă sunt prea mulți embrioni creșterea acestora este limitată. Pe acest principiu funcționează sistemele antigrindină. Iodura de argint este împrăștiată în nori cu ajutorul unor rachete. Crește astfel numărul de embrioni de grindină, iar grindina nu mai poate crește la dimensiuni mari, deoarece cantitatea de apă suprarăcită este distribuită la un număr mare de embrioni.

De asemenea, pentru formarea grindinei de mari dimensiuni este nevoie de un anumit tip de creștere. Acest timp de creștere depinde de intensitatea curentului ascendent și de traiectoria embrionului. Traiectoria embrionilor și apoi a grindinei este influențată de forfecarea pe verticală a vântului (schimbarea vitezei vântului cu altitudinea). Forfecarea pe verticală a vântului dictează organizarea furtunilor. Valorile moderate sau mari pentru forfecare sunt asociate cu furtuni organizate (supercelule, multicelule). Asta înseamnă că furtunile vor avea un timp de viață mai mare ceea ce duce la creșterea probabilității de apariție a grindinei.  

Un alt factor important asociat cu apariția grindinei de mari de dimensiuni este reprezentat de cantitatea de gheață care se topește atunci când grindina trece de nivelul de topire în cădere către suprafață. Grindina de mici dimensiuni se poate topi integral ceea ce face ca la suprafață să ajungă numai grindină de mari dimensiuni.

Putem acum, pe baza proceselor fizice descrise mai sus să analizăm influența schimbărilor climatice asupra furtunilor cu grindină.

Procesele fizice care duc la apariția grindinei în prezent (a) și modificările acestor procese în contextul schimbărilor climatice (b). Numerele indicare în (b) reprezintă (1) creșterea umidității la nivelurile joase din atmosferă ceea ce duce la creșterea instabilității și a intensității curentului ascendent al furtunii, (2) creșterea nivelului de topire ceea ce intensifică topirea grindinei și o deplasarea distribuției după dimensiuni a grindinei către grindină de mari dimensiuni, și (3) schimbarea forfecării pe verticală a vântului care poate influență traiectoria grindinei în furtună, acest efect este redus în comparație cu (1). (Figură adaptată după Fig. 1 din Raupach et al. 2021).

Cum influențează schimbările climatice furtunile cu grindină?

Am văzut că furtunile care produc grindină depind de instabilitatea atmosferică și de conținutul de umiditate (Figura 2a). Odată cu creșterea temperaturii medii globale crește și conținutul de vapori de apă din regiunile joase ale atmosferei (cu aproximativ 7% pentru fiecare creștere cu 1°C). Temperaturile ridicate, împreună cu o creștere a umidității înseamnă că o cantitate mai mare de energie potențială poate fi eliberată odată cu condensarea vaporilor de apă ceea ce duce la creșterea instabilității atmosferice.

O astfel de creștere a fost pusă în evidență pentru Europa într-un studiu recent privind modificarea frecvenței de apariție a furtunilor în contextul schimbărilor climatice până în 2100. Creșterea instabilității poate duce la o creștere a intensității curenților ascendenți și a conținutului de apă lichidă al furtunilor, ceea ce favorizează apariția grindinei de mari dimensiuni. Creșterea temperaturii duce și la creșterea nivelului de îngheț și astfel crește probabilitatea ca grindina să se topească înainte să ajungă la sol (mai puțină grindină de mici dimensiuni). Schimbările climatice vor reduce forfecarea pe verticală a vântului, însă această schimbare va avea un efect redus asupra furtunilor cu grindina (Figura 2b) comparativ cu creșterea instabilității.

În concluzie, ne așteptăm ca în viitor să observăm, în general, mai puține furtuni cu grindină, dar când acestea se vor produce grindina va fi de mari dimensiuni. Pentru Europa studiile bazate pe observații sau pe proiecții climatice realizate pe baza modelor numerice au arătat că trendul privind frecvența de apariție a furtunilor cu grindină este ușor crescător (însă incertitudinile sunt destul de mari).

De asemenea, studii recente au indicat o creștere a pagubelor asociate căderilor de grindină și o creștere a severității acestui tip de fenomen extrem. Pentru România, într-un studiu publicat în 2016 a fost analizat numărul de zile în care grindina a fost raportată la stațiile meteo din rețeaua Administrației Naționale de Meteorologie. Rezultate au indicat un trend crescător pentru numărul mediu de zile cu grădină la 55.2%, un trend neutru la 3.8% și un trend descrescător la 40.9% din stațiile analizate (105 stații) analizate pentru perioada 1961–2014.

---

Ce ne asteaptăm în viitor în România

Distribuția cazurilor cu grindină cu diametrul mai mare de 2 cm (stânga) și cu diametrul mai mare de 5 cm (dreapta) pentru perioada istorică 1971–2000 (primul rând). Culorile reprezintă numărul de cazuri pe an. Distribuția cazurilor cu grindină pentru două scenarii climatice RCP4.5 (rândul 2) și RCP8.5 (rândul 3) pentru intevalul 2071–2100. Pentru cele două proiecții climatice culorile reprezintă schimbarea procentuală față de prioada de referință 1971–2000. Figura este adaptată după Figura 2 din Rädler et al. (2019)

Un studiu recent indică faptul că frecvența furtunilor, inclusiv a celor care produc grindină, este așteptată să crească în Europa până în 2100, datorită instabilității atmosferice în creștere. Simulările numerice realizate de cercetători sugerează că furtunile cu grindină de mari dimensiuni (diametrul mai mare de 2.5 cm) vor deveni mai frecvente în majoritatea regiunilor din Europa.

Pentru România proiecțiile pentru cele două scenarii climatice (RCP45 și RCP8.5) arată că pentru grindina cu diametrul mai mare de 2.5 cm va fi observată mai frecevent in nordul și nord-estul României (o crestere cu 20–40% pentru scenariul RCP4.5 și o creștere cu 40–80% pentru RCP8.5 față de perioada istorică 1971–2000). O distribuție asemănătoare este proiectată și pentru cazurile cu grindină mai mare de 5 cm (o crestere cu 40–80% pentru scenariul RCP4.5 și o creștere cu 80–160% pentru RCP8.5 față de perioada istorică 1971–2000). 

---

Bogdan Antonescu

Este fizician specializat în fizică atmosferei, interesat de istoria, climatologia, procesele fizice și impactul fenomenelor meteorologice extreme. În prezent conduce proiectul Extreme weather events in the future climate of Romania (ClimExRo) care își propune, printre altele, să aducă cercetările din mediul academic mai aproape de public. Mai multe detalii despre acest proiect puteți găsi pe pagina proiectului. https://www.climex.ro/

---

---

Calendar 2023- evenimente politice cu miză climatică

2022 a fost un an deosebit de încărcat în ceea ce privește discuțiile, politicile și știința legată de climă, fapt documentat și într-o retrospectivă recentă InfoClima. De la raportul Agenției Internaționale a Energiei (IEA) ce sugera 10 puncte pentru reducerea dependenței UE de gazul rusesc, la raportul IPCC și spre final COP 27 semnalul este unul clar: este necesară o cooperare mult  mai strânsă la nivel global în privința politicilor climatice pentru reducerea emisiilor GES și respectarea pragului de 1.5 celsius până în 2050. Însă contextul geopolitic din prezent coroborat cu crizele energetice și economice ar putea reprezenta obstacole semnificative pentru implementarea politicilor climatice atât la nivel local cât și global.

2023 va fi un an încărcat cu evenimente, conferințe și summit-uri ce vor actualiza actualele măsuri și angajamente și posibil introduce noi politici. Însă două evenimente vor fi cap de afiș. COP 28 va avea loc în Dubai, o decizie ce a provocat reacții ținând cont că  Emiratele Arabe Unite sunt al șaptelea cel mai mare producător și exportator de petrol din lume. Apoi al doilea summit climatic al țărilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) va avea loc în Arabia Saudită cu țara gazdă dorind să investească 2.5 miliarde USD în următorii 10 ani pentru a-și reduce emisiile GES, planta păduri și reduce deșertificarea în zona peninsulei arabe.

Începutul anului va aduce ediția cu numărul 13 a consiliului Agenției Internaționale a Energiei Regenerable (IRENA). Scopul acesteia este de a reuni șefi de stat, miniștri, oficiali guvernamentali și reprezentanți ai sectorului privat, ai societății civile și ai altor organizații internaționale pentru a reafirma agenda globală privind energia regenerabilă și pentru a face pași concreți în vederea accelerării tranziției energetice globale. Acest eveniment se va desfășura între 14 și 15 Ianuarie 2023 la Abu Dhabi.

Între 21 și 24 Februarie Organizația Națiunilor Unite organizează un workshop ce propune discutarea planurilor naționale de adaptare (NAP) pentru cele mai vulnerabile țări din Africa (Least Developed Countries LDCs).

La începutul lunii Martie (28 Febr- 3 Mar) la Varșovia va avea loc summitul cu nr.18 organizat de  comitetului executiv al mecanismului internațional de pierderi și daune climatice.

În luna martie de asemenea este programată publicarea ultimei părți a raportului IPCC (Sixth Assessment Report) ce va fi un moment definitoriu al anului din perspectiva studiilor climatice. De notat că Raportul IPCC al anului 2022 a adus vești îngrijorătoare iar punctele cheie au inclus faptul că:

• Schimbările climatice duc la creșterea mortalității, distrug natura și fac lumea mai săracă

• Eforturile pentru adaptare la schimbările climatice sunt sub-finanțate și nu pot fi o alternativă la reducerea emisiilor.

• Impactul schimbărilor climatice este resimțit în fiecare colț al planetei, totuși cele mai expuse rămân țările sărace.

Între 22 și 24 Martie la New York va avea loc conferința Natiunilor Unite ce va avea în prim plan implementarea unor soluții sustenabile la nivel global ce privesc apa. În prezent, 40 % din populația lumii este afectată de lipsa apei. Conferința va fi o ocazie importantă de a crește gradul de conștientizare, de a stabili o traiectorie optimă și de a avansa agenda privind apa. Pe această temă Teodora Maria Rusu a discutat în detaliu despre această situație în articolul InfoClima intitulat “Aparențele înșală: Avem apă din abundență sau stres hidric?”

Începutul verii va aduce o nouă conferință climatică organizată la Bonn (5-15 Iunie 2023). De regulă aceste conferințe pregătesc multe din politicile ce urmează a fi discutate în COP-ul anului respectiv și reprezintă un punct de legătură între două COP-uri succesive, ce poate evalua și reconsidera spre exemplu ținte climatice ce necesită revizuiri. Un sumar al conferinței de la Bonn din 2022 este disponibil aici.

Între 16 și 18 Octombrie va avea loc la Roma a doua conferință globală a schimbărilor climatice și a sustenabilității (Climate Change & Sustainability). Aceasta reprezintă o întâlnirea anuală a liderilor din domeniul climei din mediul academic, de afaceri, public și non-profit, ce va avea ca temă "Avansarea naturii și a soluțiilor pozitive pentru un viitor net zero și durabil".

Finalul de an va aduce ediția cu numărul 28 COP (Conference of Parties) ce se va desfășura în Dubai, EAU, între 30 Noiembrie și 12 Decembrie. Decizia a fost una oarecum controversată mai ales că evenimentul anterior (COP 27) a fost organizat în Egipt, țară cu un istoric climatic complicat.  Progresul la COP 27 a fost unul timid cu multe rămase de rezolvat asta deși un consens a fost atins pentru crearea și finanțarea unui  fond de daune și pierderi pentru susținerea celor mai vulnerabile țări în fața schimbărilor climatice. Care va fi contextul  geopolitic la sfârșitul anului următor? Această este o întrebare aproape imposibil de răspuns în prezent, unul al cărui geopolitic este dominat de conflicte militare masive în Estul Europei (între Federația Rusă și Ucraina) dar și aproape de țară gazdă COP 28 în Yemen, printre multe altele.

Așadar programul anului 2023 este unul foarte încărcat cu multe conferințe și evenimente dedicate unor sectoare vitale: Deșertificare, Păduri, Biodiversitate, Urbanism și Tranziție Energetică, teme ce vor fi discutate pe Infoclima.ro unde vă vom ține la curent de asemenea cu progresul acestor evenimente.

---

Vlad Radu Zamfira
Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Coordonator InfoClima. Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change și impactul acestora. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whisky-ului si producerea de energie regenerabilă. Istoria schimbărilor și politicilor climatice. Arheologie costieră și impactul schimbărilor climatice asupra comunităților respective.

---

Schimbările Climatice și influența acestora asupra vinului Românesc- Cazul Dobrogei

Schimbările climatice au avut în acest an un impact puternic asupra agriculturii din România prin secete și valuri de căldură prelungite. De asemenea, în ultimele decenii sectorul viticol, unul foarte important România fiind al 7-lea producător de vinuri din Europa în anul 2021, a fost impactat datorită secetelor și fluctuațiilor semnificative ale precipitațiilor de-a lungul anilor. La Murfatlar am înregistrat o creștere a temperaturilor medii anuale cu 3-5 °C , o repartizare neuniformă a resurselor hidrice, alternând ani secetoși, precum 2001 și 2020 și ani ploioși precum 2005, 2010, 2013.

Dobrogea reprezintă un caz aparte unde secetele și deșertificarea amenință una din cele mai productive și de renume regiuni viticole ale României. Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar gestionează date privind evoluția climatică încă din anii ’60 și ne oferă o perspectiva asupra cum schimbările climatice ne afectează soiurile autohtone de struguri și implicit cantitatea și calitatea vinurilor autohtone.

---

Viile bătrânei Dobroge se întind pe aproximativ 17000 ha, fiind încadrate în regiunea viticolă “Colinele Dobrogei” și cuprind patru podgorii: în N-V Sarica-Niculițel, în N-E Istria-Babadag, în S-E Murfatlar și în S-V Ostrov (destinată mai mult cultivării strugurilor pentru masă).  

Ca soiuri de struguri pentru vin, cele mai des întâlnite sunt Fetească regală, Fetească albă și Fetească neagră – care, deși are ca loc de baștină Moldova, acestea dau constant vinuri de o deosebită calitate în Dobrogea, datorită condițiilor și solurilor locale.

Harta ariilor cu Fetească Neagră a Dobrogei

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, amplasată în podgoria cu același nume și cu o activitate de peste un secol, are rolul de promotor al progresului în domeniu pentru regiunea Dobrogea. Încă din anii ’60, stațiunea gestionează baze de date prețioase privind evoluția climatică, datele de maturare a strugurilor diferitelor soiuri din zona, calitatea strugurilor și a vinurilor, etc. Pe baza acestor date se fac recomandări pentru alegerea soiurilor potrivite de plantat aici și pentru aplicarea tehnologiilor optime de cultură

Schimbările climatice și impactul acestora asupra viilor din Dobrogea

Schimbările climatice au deja un impact semnificativ asupra agriculturii, viticultura fiind una din ramurile vulnerabile având în vedere dependența de evoluția vremii pe parcursul perioadei de  vegetație a viței de vie, precum și creșterea duratei și intensității fenomenelor meteorologice nefavorabile în acest context.

Podgoria Murfatlar se caracterizează printr-o climă continental-excesivă dată de contrastul pronunțat dintre iarnă și vară. Ariditatea specifică centrului viticol Murfatlar, caracterizată prin precipitații medii anuale de 420 mm din care doar jumătate cad în perioada de vegetație (aprilie-octombrie), este accentuată de vânturile frecvente întâlnite aproape zilnic.

Analiza evoluției principalilor parametri climatici înregistrați în podgoria Murfatlar pe o perioada de 30 de ani (1992-2021) explică modificări înregistrate în fenofazele de dezvoltare a viței de vie și în calitatea strugurilor și implicit, a vinurilor obținute aici.

Regimul termic se caracterizează printr-o creștere a valorilor medii anuale față de media multianuală înregistrată în perioada 1970-1990, de 11,5°C, cu aproximativ 0,9°C, observându-se un salt remarcabil în intervalul 2013-2020 când temperaturile medii anuale au variat între 14,5 ° C și 16,4 ° C (Figura 1).

Lipsa precipitațiilor sau distribuția neuniformă a acestora în timpul anului a determinat un deficit pronunțat de apă în anii : 1994 (-107,7 mm), 1999 (-55,5 mm), 2000 (-160,2 mm), 2001 (-219,9 mm), 2011(-109,2 mm), 2019 (-124,6 m) și 2020 (-168,1 mm). În schimb, în numeroși ani din intervalul analizat s-a înregistrat exces pluviometric, cele mai mari valori regăsindu-se în anii 2005 (+299 mm), 2010 (+274,3 mm) și 2013 (+291,1 mm) (Figura 2)

Fig. 1- Evoluția temperaturii medii anuale, Murfatlar, intervalul 1992-2021

Fig. 2 – Deficitul și excesul hidric anual față de media de 420 mm, Murfatlar, intervalul 1992- 2021

În România suma optimă a precipitațiilor necesară desfășurării proceselor fiziologice și biochimice ale viței este de 250 – 300 mm (în perioada de vegetație). În cadrul centrului viticol Murfatlar suma medie multianuală (înregistrată în intervalul 1970 – 1990) a precipitațiilor căzute in perioada de vegetație este de 245,7 mm. În intervalul de studiu 1992 – 2021 evoluția valorilor precipitațiilor a avut o tendința de scădere mai ales după anul 2010 însumând cantități sub media multianuală în anii: 2011 (-199,9 mm), 2015 (-196,3 mm), 2016 (-221,8 mm), 2019 (-139,6 mm), 2020 (-161,7 mm). Un deficit hidric pronunțat s-a înregistrat și în anul 2000 când precipitațiile înregistrate în perioada de vegetație au însumat 220,0 mm. După cum se poate observa în Figura 3 precipitațiile au avut oscilații foarte mari până în 2000 după care, în următorii ani, amplitudinea acestora s-a redus având o tendința descendentă.

Figura 3 – Deficitul și excesul hidric din perioada de vegetație, Murfatlar, intervalul 1992- 2021

Soiurile autohtone românești în pericol? Un studiu legat de Feteasca regală și cea neagră

Ca soiuri reprezentative pentru zonă, au fost luate în studiu soiurile autohtone - Fetească regală și Fetească neagră.

În ceea ce privește evoluția fenofazelor viței de vie (dezmugurit, înflorit, creșterea boabelor, pârgă și maturitatea deplină) am observat modificări importante la ultimele două, pârgă și măturarea deplină, acestea declanșându-se mai devreme. Decalajul de realizare a pârgii între primii 10 ani și ultimii 10 ani de studiu a fost de 9 zile la Fetească neagră și 11 zile la soiul Fetească regală. 

Maturitatea deplină a strugurilor a evoluat în funcție de soi și a fost afectată de creșterea temperaturilor și de frecvența crescută a numărului zilelor cu temperaturi maxime mai mari de 30°C înregistrată în lunile iulie și august.

 Pentru perioada analizată, soiurile Fetească regală și Fetească neagră au atins maturitatea deplină cel mai devreme în prima decadă a lunii septembrie, cu 7-10 zile mai devreme față de intervalul 1970-1990.. La soiul Fetească regală dată medie de realizare a maturității depline în intervalul 1992-2011 a fost 16 - 17 septembrie iar după 2012 această a fost în jurul datei de 8 septembrie.  La soiul Fetească neagră dată medie de realizare a maturității depline a strugurilor a fost înregistrată în intervalul 21 - 20 septembrie în perioada 1992-2011, iar după 2012 aceasta a fost înregistrată în jurul datei de 10 septembrie.

În ceea ce privește data recoltării, la ambele soiuri se observă o tendința de scădere: cu 12 zile la Fetească regală - de la 24 septembrie dată medie a intervalului 1992-2001 la 12 septembrie, data medie a intervalului 2012-2021 și cu cu 6 zile la Fetească neagră - de la 22 septembrie, data medie a intervalului 1992-2001, la 16 septembrie, data medie a intervalului 2012-2021, (Figurile 4 si 5).

Fig. 4 – Dinamica recoltării la soiul Fetească regală în intervalul 1992-2021

Fig. 5– Dinamica recoltării la soiul Fetească neagră în intervalul 1992-2021

În ceea ce privește calitatea producțiilor de struguri, până în anul 2012 concentrația strugurilor în zaharuri se situase, în medie, sub 210 g/l. La soiul Fetească regală concentrația zaharurilor la recoltare a crescut, atingând un maxim de 221,4 g/l în 2015. Și la soiul Fetească neagră acumularea zaharurilor a avut o tendința de creștere spre sfârșitul perioadei de studiu. Strugurii au acumulat o concentrație în zaharuri mai mare, atingând valori de peste 240 g/l (în 2019 -257,4 g/l zaharuri și în 2020- 256,4 g/l zaharuri) fapt ce a permis obținerea unor vinuri cu un potențial alcoolic de peste 14 % vol. alc.

Fetească regală

Fetească neagră

Următoarele decenii, unele cu provocări pentru sectorul vinurilor din Dobrogea și România

În concluzie, la Murfatlar înregistrăm o creștere a temperaturilor medii anuale cu 3-5 °C, o repartizare neuniformă a resurselor hidrice, înregistrând ani secetoși, precum 2001 (-220 mm) și 2020 (-168 mm) față de o medie de 420 mm și ani ploioși precum 2005, 2010, 2013 cu un exces de peste 270 mm. Deja Dobrogea este una din cele mai afectate zone in termeni de aridizare din Romania.

Deși în majoritatea anilor de studiu s-au înregistrat valori totale ale precipitațiilor căzute în perioada de vegetație mai mari decât media multianuală de 245,7 mm, se observă perioade cu exces de precipitații alternate cu perioade deosebit de secetoase, înregistrate mai ales în lunile iulie și august, fapt ce a influențat grăbirea intrării în parga și devansarea realizării maturității depline a strugurilor cu până la 12 zile – 8-10 septembrie față de 16-20 septembrie.

Acumulările de zaharuri în struguri au crescut cu aproximativ 40 g/l, fapt care favorizează obținerea unor vinuri cu conținut ridicat alcoolic (peste 14 vol. alcool) sau cu rest de zahăr (vinuri demidulci și dulci, licoroase). 

Toate acestea reprezintă o provocare pentru viticultorii și vinificatorii dobrogeni, trebuind alese soiurile și soluțiile tehnologice cele mai bune pentru menținerea calității producțiilor de struguri, compensarea lipsei de aciditate a vinurilor, stoparea fermentarii cu păstrarea unui rest de zahăr în vin, etc.

---

Dr. Aurora Ranca

Cercetător științific principal gradul I și director al SCDVV Murfatlar, specializat în ameliorarea soiurilor de viță de vie și în tehnologii ecologice. Doctorat în Ecologie și protecția mediului la Universitatea București.

---

COP 27- Progres timid și poticnit cu mult rămas de făcut

”Acesta poate fi COP-ul unde putem pierde speranța respectării pragului de 1.5 °C la nivel global”, declara Alok Sharma presedintele COP 26 în cadrul actualei conferințe din Egipt.

Francesco La Camera, directorul general al Agenției Internaționale a Energiei Regenerabile (IRENA), declara că actualul COP trebuie să fie unul al implementării, iar prin cadrul platformei lor au reușit să strângă 1 miliard USD menit să ajute țările cu economii emergente, acesta atrăgând atenția la faptul că state mici precum Barbados și Tuvalu se confruntă deja cu riscuri existențiale datorate schimbărilor climatice.

”Nu putem vorbi de securitate climatică la nivel global fără a proteja Amazonul” declara președintele reales al Braziliei Lula da Silva, care speră să reducă drastic nivelul defrișărilor ilegale din pădurile amazoniene și să formeze la nivel internațional o alianța pentru protejarea pădurilor tropicale.

Un consens a fost atins pentru crearea și finanțarea unui fond denumit Loss and Damage Fund (Pierdere și Daune). Însă nici acum planul propus la Copenhaga în 2009 ce promitea susținerea celor mai vulnerabile țări în fața schimbărilor climatice cu 100 miliarde USD până în 2020, nu a fost materializat.

Conferința climatică a acestui an a fost umbrită de contextul geopolitic, unul dominat de către războiul ruso-ucrainean, dar și de actuala criză energetică și iminenta criză economică ce reprezintă potențiale obstacole în lupta pentru limitarea emisiilor GES și a unei lupte efective împotriva schimbărilor climatice.

---

La sfarșitul COP 26 din Glasgow precizam că acea conferință “poate reprezenta un moment istoric în privința angajamentelor concrete luate la nivel global pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice. Glasgow în trecut a reprezentat al doilea oraș al imperiului britanic și un epicentru al producției oțelului și procesării cărbunelui. În secolul 21 poate intra în istorie ca orașul ce poate declanșa prin actuala conferință o revoluție verde industrială la nivel global și demararea unui efort global unit pentru redresarea situației climatice până în 2050.”

Însă COP 27 la Sharm El Seikh în Egipt a fost umbrit în mare măsură de situația geopolitică la nivel global. În discursul de deschidere Simon Stiell declara :

Parisul ne-a dat acordul.

Katowice și Glasgow ne-au oferit planul.

Sharm El-Sheikh ne îndeamnă la punerea în aplicare.

Nimeni nu poate fi un simplu pasager în această călătorie.

Acesta este semnalul că vremurile s-au schimbat.

Totodată acesta mai atrăgea atenția la faptul că foarte puține țări au angajamente concrete făcute în ceea ce privește reducerea emisiilor, concluzionând că “24 nu este 194. Așa că iată-mă acum, uitându-mă la 170 de țări care trebuie să își revizuiască și să își consolideze angajamentele naționale în acest an.”

Acest discurs poate fi reflectat de către Indexul de performanță al schimbărilor climatice (Climate Change Performance Index) care ne arată că și în anul 2022 cele mai mari economii ale planetei (SUA, Federația Rusă, China, Japonia ș.a) nu întreprind suficiente eforturi de combatare a efectelor schimbărilor climatice și reducere a emisiilor GES, astfel regăsindu-se în subsolul acestui clasament. Uniunea Europeană ca medie se situa pe locul 19, în creștere ușoară datorită performanțelor unor țări precum Danemarca, Suedia și Portugalia. România este situată pe locul 43 în acest index.

Sursa foto: https://ccpi.org/

Mesaje mixte încă de la bun început

Imediat după discursul secretarului general ONU Antonio Gutteres ce preciza că trebuie să urmărim eliminarea graduală a combustibililor fosili, Președintele Emiratelor Arabe Unite declara că țara sa “este considerată un furnizor responsabil de energie care va continua să își joace rolul câtă vreme lumea va avea nevoie de petrol și gaze”. Această declarație trebuie pusă în contextul în care EAU vor găzdui următorul COP cu numărul 28.

Președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen a dorit de la început să sublinieze importanța cooperării la nivel global între sud și nord, precizând ca sudul “dispune de resurse din belșug. Așa că haideți să facem echipă. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană semnează noi parteneriate pentru hidrogen cu Egiptul, cu Namibia și cu Kazahstanul. Acesta este motivul pentru care sprijinim parteneri precum Vietnam și Africa de Sud pentru a-și decarboniza economiile. Trebuie să atingem obiectivul de la Paris. Iar Europa își menține cursul.”

Aceasta continua declarând: “În cele din urmă, îi îndemnăm pe partenerii noștri din Nordul global să își intensifice finanțarea pentru climă în Sudul global. Europa asigură partea sa echitabilă din promisiunea de 100 de miliarde de dolari. Pentru al doilea an consecutiv, am depășit 23 de miliarde de euro - în ciuda pandemiei COVID-19, în ciuda războiului din Rusia. Și o mare parte din finanțarea noastră pentru climă este deja destinată adaptării. Așadar, este fezabil și îi invităm și pe alții să facă un pas înainte.” continuând în a zice că Europa va “reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030. Iar acest lucru este confirmat prin lege. Prin pachetul "Fit for 55", punem în aplicare cel mai ambițios cadru juridic din lume. Și facem apel la toți marii emițători să își sporească și ei ambițiile.”

Revenirea președintelui brazilian Lula, un semnal de bun augur?

Realegerea lui Luiz Înácio Lula da Silva ca președinte al Braziliei a reprezentat un moment important înainte de COP 27, acesta alegând să se adreseze conferinței pe data de 16 Noiembrie.  Brazilia adăpostește o mare majoritate a pădurilor amazoniene, denumită metaforic unul din “plămânii” planetei. În timpul mandatului președintelui Jair Bolsanaro defrișările au crescut exponențial, daunele fiind exacerbate și de incendiile devastatoare ale anilor 2019 și 2020. În timpul primelor mandate Lula a reușit să scadă semnificativ gradul defrișărilor după anul 2005 și speranțele sunt ca și acum să repete acest fapt. "Trebuie să oprim această grabă spre abis. Nu putem vorbi de securitate climatică la nivel global fără a proteja Amazonul” a fost una din remarcile de început ale discursului său.

De asemenea, revenirea lui Lula a permis formarea unei alianțe strategice între Brazilia, Indonezia și Congo pentru a coordona protecția pădurilor tropicale, însă această alianță va necesita fonduri substanțiale pentru prevenirea defrișărilor și conservarea biodiversității.

Resursele de apă, un punct nevralgic la COP și pentru Egipt

Apa ca resursă naturală a fost un subiect lung discutat mai ales din perspectiva țării gazdă, Egipt. Președintele Egiptean Abdel Fatah al-Sisi, declara că resursele de apă ale țării sale nu mai pot ține pasul cu cererea populației egiptene, una în continuă creștere. Egiptul depinde în mare măsură de apa Nilului însă barajul Grand Ethiopian Rennaissance Dam (GERD) a provocat tensiuni în repetate rânduri între Egipt, Etiopia (care începuse unilateral să umple barajul de acumulare) și Sudan.

Etiopienii au fost foarte reticenți la îndemnul egiptenilor de a semna un angajament concret menit să reglementeze eliberarea unor cantități de apă din barajul GERD, mai ales în anii secetoși. Agricultura reprezintă ~11.3% din PIB-ul Egiptului care are nevoie de reforme masive și sistemice în acest domeniu.

Un alt punct important la COP 27 a fost introducerea unei inițiative privind managementul apei la nivel global, denumită AWARE (Action for Water Adaptation and Resilience). Aceasta va avea misiunea de a oferi suport financiar si tehnologic pentru combaterea secetelor dar si unelte operaționale precum sisteme de monitorizare, avertizare și informare.

Global Shield - Un câștig COP 27 sau un compromis pe termen lung?

Pe data de 14 noiembrie a fost lansat un proiect denumit “Global Shield”, un “scut” global menit să ajute țările cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice. Primele țări recipiente vor fi Pakistan și Bangladesh, printre altele. Însă au fost vociferate și nemulțumiri legate de prelungirea și amânarea discuțiilor privind fondul global de pierderi și daune (loss & damage fund), mulți temându-se că Global Shield va fi o alternativă mai ieftină dar și mai puțin efectivă în fața efectelor schimbărilor climatice. Scoția a fost prima țară ce a oferit suport prin cadrul Loss & Damage fund în cadrul COP 26 Glasgow, urmată de Belgia și Danemarca. Anul acesta în cadrul COP 27 Austria a fost una din primele țări care au promis suport pentru acest fond, unul în valoare de 50 milioane USD pe o durată de 4 ani. De asemenea fondul de adaptare pentru ajutarea celor mai vulnerabile țări în fața schimbărilor climatice a primit peste 230 milioane USD în cadrul COP 27.

CarbonBrief însă atrăgea atenția că marile economii nu contribuie pe cât ar trebui la fondul global de pierderi și daune (Loss and Damage fund). În 2020 SUA plăteau doar 7.6 miliarde USD (19% din ce ar fi trebuit să contribuie raportat la gradul lor de poluare- acel așa-zis Fair Share). Australia și Canada de asemenea n-au contribuit sufficient, în vreme ce Germania, Japonia și Franța erau pe surplus la acest capitol.

Sursa foto: Carbon Brief

Totodată discuțiile cu privire la o reducere și eventuală stopare a exploatării hidrocarburilor au fost dificile și întrerupte. Deși inițial erau zvonuri cum că Statele Unite ar fi de acord cu o astfel de propunere, actualul context al aprobărilor de exploatări noi în anul 2022 ne arată cu totul alt tablou la nivel global.

Câteva puncte cheie ale textului draft

În linii mari draftul 3 (19/11/22 13:00) al textului final COP 27 (disponibil aici) continuă să reafirme obiectivele propuse anul trecut la Glasgow. Textul reafirmă importanța respectării pragului de 1.5 °C recunoscând însă faptul că în prezent comunitatea internațională e presată de provocări suprapuse legate de securitatea alimentară, energetică, geopolitică etc. Însă angajamentele concrete sunt puține iar limbajul este în continuare vag. Un exemplu este articolul 10 al acestui draft care “decide să pună în aplicare tranziții ambițioase, echitabile și favorabile incluziunii către o dezvoltare cu emisii reduse și rezilientă la schimbările climatice, în conformitate cu principiile și obiectivele Convenției, ale Protocolului de la Kyoto și ale Acordului de la Paris” .

Legat de finanțare acest text reiterează articolele 2,4 și 9 ale Tratatului Climatic de la Paris și evidențiază in punctul 55 faptul că trebuie investite ~4 trilioane de dolari pe an în domeniul energiei regenerabile până în 2030 - inclusiv investiții în tehnologie și infrastructură - pentru a ne permite să ajungem la emisii nete zero până în 2050.

Punctul 57 însă pune punctul pe i atrăgând atenția cu îngrijorare la ”decalajul tot mai mare dintre nevoile părților care sunt țări în curs de dezvoltare, în special din cauza impactului din ce în ce mai mare al schimbărilor climatice și a creșterii gradului de îndatorare, și sprijinul furnizat și mobilizat pentru a completa eforturile depuse de acestea în vederea punerii în aplicare a contribuțiilor lor determinate la nivel național, subliniind că, potrivit estimărilor actuale, aceste nevoi se ridică la 5,6 trilioane USD până în 2030”. Un semnal alarmant este reflectat în punctul 58 care denotă lipsa de urgență și acțiune, fiind menționată o “îngrijorarea serioasă cu privire la faptul că obiectivul părților din țările dezvoltate de a mobiliza în comun 100 de miliarde USD pe an până în 2020 nu a fost încă atins și îndeamnă țările dezvoltate să îndeplinească acest obiectiv.”

La final de COP 27- Cele mai importante realizari

Printre cele mai semnificative realizări ale acestei conferințe se numără următoarele:

• Anunțul lui António Guterres cu privire la un plan de 3,1 miliarde USD pentru a se asigura că toate persoanele de pe planetă sunt protejate de sisteme de avertizare timpurie în următorii cinci ani.

• Lansarea unui plan condus de G7, denumit Facilitatea de finanțare a Scutului Global, pentru a oferi finanțare țărilor care suferă de dezastre climatice.

• Anunțarea unei noi finanțări în valoare totală de 105,6 milioane USD de la țări precum Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Slovenia, Suedia, Elveția și regiunea valonă a Belgiei. Acestea au subliniat necesitatea unui sprijin și mai mare pentru fondurile Fondului Global de Mediu, care vizează nevoile imediate de adaptare la schimbările climatice ale statelor cu altitudine redusă și cu venituri mici.

• Noul Parteneriat indonezian pentru o tranziție energetică echitabilă, anunțat în cadrul summitului G20 desfășurat în paralel cu COP27, va mobiliza 20 de miliarde USD în următorii 3 până la 5 ani pentru a accelera o tranziție energetică echitabilă.

• S-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește protecția pădurilor, odată cu lansarea Parteneriatului liderilor pentru păduri și climă, care are ca obiectiv să reunească acțiunile guvernelor, ale întreprinderilor și ale liderilor comunităților pentru a stopa pierderea pădurilor și degradarea terenurilor până în 2030.

• Lansarea unui pachet /masterplan de 25 de noi acțiuni de colaborare pentru accelerarea decarbonării a cinci domenii-cheie: energie, transport rutier, oțel, hidrogen și agricultură.

La fel ca în anii precedenți discuțiile la COP au fost dificile, unde reticența și amânarea au dominat. Aprobarea fondului de pierderi și daune (Loss & Damage) este un moment istoric deoarece confirmă conștientizarea la nivel global a pericolului pozat de schimbările climatice iar că cele mai bogate țări vor trebui într-un fel sau altul să ajute țările cu economii emergente care sunt cele mai vulnerabile în această privință. Însă limbajul cu privire la eliminarea treptată utilizării hidrocarburilor este aproape neschimbat iar deși a fost reafirmată importanța respectării pragului de 1.5 °C , angajamentele confirmate până acum, sau mai degrabă lipsa acestora, nu vor fi suficiente.

COP 27 a încercat poticnit să construiască pe fundațiile conferințelor anterioare. Rămâne de văzut care va fi progresul realizat până la COP 28, ce va avea loc în Dubai, una din marile capitalele petroliere ale lumii.

Reportaj COP de la firul de nisip- Anca Iosif

COP27 a însemnat două săptămâni tensionate în Sharm El-Sheikh, Egipt. Supra-numit COP-ul african, conferința de anul acesta a venit cu mesajul să ne dăm rendez-vous cu toții – liderii lumii, ONG-uri, activiști, presă – într-una dintre țările în dezvoltare, pe cel mai afectat continent de schimbări climatice. De la secete, la inundații puternice – unde Pakistan e exemplul perpetuu, cu o treime din țară inundată anul trecut, care încă-și revine și rezistă –, până la pierderi de vieți omenești. 

Activiștii – cei care au reușit să ajungă, pentru că prețurile crescute artificial la cazări i-au mai filtrat pe cei care n-au avut să plătească 12 nopți de cazare cu 300$/ noapte – au fost zilnic în „stradă”. Când zic stradă mă refer la „curtea” conferinței, considerată teritoriul United Nations, organizatorii COP. E importantă mențiunea pentru că în afara acestei zone, nu ar fi fost foarte ușor de dus la capăt niciun protest în Egipt, o țară care a reprimat de mai multe ori discursul activiștilor sau al jurnaliștilor. Cu alte cuvinte, au fost mai puține voci care să ceară justiție climatică față de alte COP-uri, și vocile astea s-au văzut nevoite să strige mai tare până în sălile de negocieri. S-au auzit prin dans, prin poezii, prin haine cu sloganuri imprimate, prin marșuri la care au citit cereri, au ridicat pancarte cu „Don’t gas Africa!”.

În tot zgomotul „verde” – pentru că a fost cu duiumul, de la urși polari dansanți, până la artă din PET-uri, până la toate pavilioanele luxoase, cu monitoare mari care furau privirile și voiau să te atragă cu platouașe fine cu finger-food și cafea fierbinte; plus zeci, sute de dezbateri și prezentări secundare, zilnic – rămân cu concluzia, după primul meu COP, că este un proces frustrant, dar necesar. Nu știu dacă ai cum să aduni aproape 200 de țări, fiecare cu agenda și interesele ei politice – și de dezvoltare, unele, de conservare altele – fără diplomație, fără compromisuri, fără negocieri. Iar asta nu durează două săptămâni, ci luni, ani. 

Doar că tensiunile astea – de cine cedează, cine dă cu banii, cine primește cât, oare China și SUA cum se mai înțeleg, oare UE (car evorbește pentru toți membrii la toate COP-urile) ce poziție adoptă – se întâmplă într-o perioadă în care suntem cu toții de acord că urgența climatică e mare și țările vulnerabile nu mai au ani de așteptat ca statele puternice să-și urmeze dansul obișnuit. Așa că m-am bucurat, după multe zile tensionate și obositoare, pentru vestea că, în sfârșit, toată lumea de la masă s-a pus – în ultimele ore de COP27! – de acord cu crearea unui fond dedicat pentru Loss & Damage (discuția cea mai aprinsă din tot timpul meu acolo – pentru că e istorică prezența subiectlui pe agenda COP – datorită inițiativei Pakistanului).

Nu mai speram la ea, cred că nimeni din presa internațională n-o mai vedea întâmplându-se, dar uite că deadline pentru un plan concret de acțiune ar fi COP28, Dubai, spune cover letter-ul (rezoluția) conferinței din Egipt. Asta arată că și presiunea din stradă funcționează, că vocile alea împuținate au ajutat ca acest COP să nu devină cel „lost and damaged”, cum se zvonea. Pe lângă asta, în rezoluție se menționează, printre altele, și protejarea țintei de 1,5C, corelată cu trecerea spre regenerabile, precum și nevoia unei reforme financiare complete – pentru că nu a fost pregătit, în toate structurile lui, pentru toate nevoile de fonduri pe partea climatică – de reparare, conservare de ecosisteme, credite de carbon și altele care vin repede din urmă. Trebuie să regândim felul în care facem banii să circule, cu dobânzi mai mici, prin granturi, cu multe excepții pentru cei vulnerabili, cu asumare de riscuri. Până la implementare, durează, dar cred că încă nu realizăm importanța faptului că am pornit discuțiile astea.

---

Vlad Radu Zamfira
Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change și impactul acestora. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whisky-ului si producerea de energie regenerabilă. Arheologie costieră și impactul schimbărilor climatice asupra comunităților respective.

Anca Iosif
Anca e reporter freelancer și caută poveștile din zona de mediu. Are și un newsletter prin care scrie regulat povești găsite pe teren la care te poți abona aici: https://remediu.substack.com/

(de la COP a scris zilnic, așa că poți relua din urmă cele 10 relatări de la față locului). Anul acesta, editează și la o parte din materialele InfoClima și învață multe de la cercetătorii cu care lucrează.

Speranțe climatice și așteptări din Egipt? Preview COP 27 Sharm El Sheikh

COP (Conference of Parties) reprezintă o Conferință a Națiunilor Unite dedicată subiectului schimbărilor climatice. În esență fiecare COP reprezintă un bilanț al anului respectiv, ce progres sau regres a fost făcut și o oportunitate că toate statele lumii să se întrunească pentru a ajunge la noi înțelegeri ce vizează limitarea efectelor schimbărilor climatice. Primul COP a avut loc în Berlin în primăvara anului 1995 și a pus bazele unei serii de conferințe anuale ce au adus în discuție la nivel politic, economic și social efectele schimbărilor climatice.

COP26 a încercat să urnească o cooperare mai strânsă între marile economii și regiuni ale lumii, însă actualul context geopolitic, unul dominat de războiul Ruso-Ucrainian, face foarte dificilă atingerea unui consens global.

COP-ul din acest an are loc în Egipt, țară cu un istoric climatic complicat într-o regiune turbulentă din punct de vedere economic și politic. De asemenea acest eveniment este unul important prin prisma faptului că are loc din nou în Africa, cel mai vulnerabil continent în fața schimbărilor climatice deși are un grad foarte redus de emisii GES comparativ cu restul planetei.

---

Ce reprezintă COP și care este rolul său?

COP (Conference of Parties) reprezintă o Conferință a Națiunilor Unite dedicată subiectului schimbărilor climatice care a căpătat la nivel global din ce în ce mai multă atenție. Acest eveniment reprezintă un moment istoric și pentru Egipt țară însă cu un context socio economic complicat. De notat că Egiptul a participat anul acesta și la prima conferință climatică a țărilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), un eveniment ce a adus în discuție 3 factori esențiali și interconectați: resursele de apă, energie și mediul înconjurător. Tranziția energetică a acestor state din Africa de Nord și Orientul Mijlociu reprezintă un caz aparte, pentru că economiile acestor state depind în mare măsură de exportul de hidrocarburi. În ciuda acestui fapt ministrul egiptean de finanțe Mohamed Maait declara că economia egipteană are șansa de a crește prin intermediul investițiilor în zona regenerabilelor.

Deși scopul Organizației Națiunilor Unite (ONU) este de a menține pacea la nivel global și promova cooperarea între națiuni la nivel global, puterile sale sunt limitate în mai multe privințe, inclusiv cele financiare. Datorită complexității subiectului schimbărilor climatice dar și pericolului relativ iminent pozat de acestea pentru securitatea globală a fost necesară crearea acestei conferințe anuale numită COP.

În esență fiecare COP reprezintă un bilanț al anului respectiv, ce progres sau regres a fost făcut și o oportunitate că toate statele lumii să se întrunească pentru a ajunge la noi înțelegeri ce vizează limitarea efectelor schimbărilor climatice. Primul COP a avut loc în Berlin în primăvara anului 1995 și a pus bazele unei serii de conferințe anuale ce au adus în discuție la nivel politic, economic și social efectele schimbărilor climatice. 

Din nefericire, obiectivul ambițios de limitare a creșterii temperaturii la scenariul de 1.5° C este deja depășit întrucât ar fi însemnat că emisiile de CO2 să fi început să scadă din 2020, lucru care nu s-a întâmplat nici într-un an în care economiile lumii au fost încetinite de pandemie si sunt deja afectate de actuala criza energetica, mai ales in Europa.

Primul Ministru Scoțian Nicola Sturgeon descria COP 26 ca “ultima și cea mai bună șansă pentru a limita creșterea temperaturii globale la sub 1.5° C.” Acum COP27 trebuie să vină cu măsuri post-pandemie, cu o criză energetică activă și cu posibile recesiuni prognozate pentru mari economii precum cele ale Marii Britanii, Italiei etc.

COP 26 și ce angajamente avem până acum?

Anul trecut în Glasgow câteva angajamente climatice semnificative au fost aprobate și au inclus:

• Reducerea emisiilor provenite din metan cu 30% până în 2030. Aceasta ar putea contribui la reducerea încălzirii globale cu 0.2 Celsius până în 2050.

• Eliminarea completă a utilizării cărbunelui (2030 în țările dezvoltate, 2040 în țări cu economii emergente). De notat că actualul război din Ucraina nu se declanșase la momentul adoptării acestor măsuri anul trecut. Criza energetică și războiul din Ucraina reprezintă două provocări semnificative pentru sectorul energetic, iar în cadrul COP 27 din Egipt va fi nevoie de găsirea unor soluții.

• Mai puține subvenții date companiilor petroliere și reducerea drastică a investițiilor britanice și americane în companii petroliere străine (mai ales în contextual profiturilor record înregistrate de acestea recent). Recent, președintele American Joe Biden a dat declaratii pe această temă.

• Formarea unui fond public-privat global de 19.2 miliarde USD pentru oprirea defrișărilor masive și pentru împăduriri (inclusiv în Brazilia).

La ce ne putem aștepta de la COP27 Sharm El Sheick?

COP 27 trebuie să construiască pe fundația conferințelor anterioare. Cuvintele cheie vor fi implementarea, mobilizarea eforturilor collective, adaptarea, mitigarea și creșterea resurselor financiare pentru combaterea schimbărilor climatice.

Christiana Figueres, fost secretar executiv al Națiunilor Unite pe teme climatice, declara legat de COP 27 că e “convinsă că rezolvarea problemei schimbărilor climatice în timp util nu este o chestiune legată de speranța ci una de luare de decizii, alegeri, curaj datorită faptului că am rămas fără mult timp.”

Un factor cheie nerezolvat până acum este formarea unui fond global permanent menit să ajute țările afectate cel mai puternic de efectele schimbărilor climatice, mai ales în ceea ce privește reconstrucția infrastructurii. Alyssa Gilbert, cercetător la Imperial College London, preciza că este nevoie de fonduri de finanțare pentru a ne asigura că țările cu economii emergente sunt ajutate să realizeze cu success o tranziție energetică justă. Un alt element important ar fi să putem vedea colaborări și acțiuni bilaterale între primele 2 economii ale lumii, SUA și China. COP 27 va trebui sa cimenteze încrederea în abilitatea economiilor dezvolate ale lumii să poată livra cel puțin 100 de miliarde de dolari în acest an și iar pentru următorii ani pentru a asigura furnizarea a cel puțin 600 de miliarde de dolari cumulativ până in anul 2025. Până acum au fost puține țări care au finanțat fondul denumit “loss and damage”, Danemarca fiind prima țară cu angajament concret de 100 mil coroane (~13.4 milioane Euro). De asemenea la începutul COP 26 Guvernul Scoțian de la Holyrood au contribuit cu £ 2 milioane la acest fond. Este așteptat ca la COP 27 marile economii să promită ajutoare mult mai substanțiale pentru a atinge țintele propose. 

Un alt subiect de o importanță majoră ce va fi discutat la COP 27 va fi cel al agriculturii și securității alimentare. Războiul din Ucraina a pus presiuni mari asupra lanțurilor economice de aprovizionare, afectate de asemenea de fenomene extreme precum secete și inundații ce au afectat grânare din Europa precum România și Franța, în Asia (Pakistan, India, China) ș.a. În cadrul COP 27 este așteptată implementarea Programului de Lucru în Comun Koronivia pentru Agricultură, un program al Națiunilor Unite ce promovează rolul agriculturii în lupta împotriva schimbărilor climatice.

COP 27 în umbra greenwashingului?

Greenwashing-ul apare atunci când companiile nu plănuiesc să facă cel mai important lucru pentru a ajunge la net zero, și anume să își schimbe modul de funcționare astfel încât să emită mai puțin, fenomen documentat și într-un recent articol InfoClima.

Vestea că o companie precum Coca-Cola, unul din cei mai mari poluatori la nivel global, era numit ca sponsor principal al COP 27 a atras numeroase critici. John Hocevar, unul din directorii Green Peace USA, declara că “este incredibil cum o companie precum Coca-Cola- cel mai mare poluator cu plastic la nivel global- va sponsoriza COP-ul din acest an din Egipt. (…) Această companie produce 120 miliarde de sticle de plastic de unică folosință ce provinîn proporție de 99% din combustibili fosili, astfel înrăutățind criza poluării cu plastic si cea climatică”

De ce este relevant COP pentru România?

Pământul este mai cald astăzi cu cel puțin 1*Celsius fata de valorile pre-industriale, iar proiecțiile pe viitor arată că încălzirea planetei până în 2100 se va încadra între 1.5 *C și 4 – 5 *C. Această incertitudine este dată în principal de politicile pe care le vor lua guvernele lumii pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră. De menționat este și că încălzirea va fi mult mai puternică pe continente, deja temperatura României este cu 2.4*C mai mare decât acum 60 de ani. 

Conform analizei scrise de Dr. Roxana Bojariu, până în 2100 în România:

1. Temperatura va crește în mediu pe întreg teritoriul țării, aceste creșteri nu vor fi însă uniforme.

2. Va avea mai puține zile cu ploi, însă în zilele cu ploaie precipitațiile vor fi abundente.

3. Se va reduce drastic a grosimea stratului de zăpadă.

4. Va avea o creștere a numărului de fenomene extreme.

5. Va avea în continuare 4 anotimpuri, caracteristicile acestora se pot schimba însă.

De asemenea în mediul urban schimbările climatice vor exacerba efectele fenomenului numit insula de căldură urbană, ce deja afectează mari orașe precum Bucureștiul. 

România ca stat membru UE dar și semnatar al tratatului climatic de la Paris va trebui să adere la posibile noi măsuri luate, dacă la COP 27 va fi încheiat un nou consens global. Discuțiile sunt ample în acest sens mai ales datorită crizei energetice actuale la nivel local și global. Schimbările climatice își vor face simțită prezența din ce în ce mai mult în deceniile viitoare. COP 27 va dori să continue progresul conferinței anului trecut din Glasgow pentru ca statele să poată implementa măsuri eficiente și de durată prin legislație la nivel național. Rămâne de văzut dacă presiunea și urgența semnalată de diverși lideri statali vor cimenta statusul COP 27 ca unul din evenimentele climatice definitorii ale acestei jumătăți de secol.

Cum afectează seceta lanțurile de aprovizionare?

Pe lângă efectele negative pe care seceta le are asupra mediului, aceasta deraiază și întregul lanț economic de aprovizionare, lucru care ne va influența tot mai mult și cursul vieții de zi cu zi. 

O înjumătățire a cantităților de ploi, cum am resimțit în țară în ultimul an, înseamnă automat și insuficientă apă acumulată în sol, precum și diminuarea debitelor de apă. Asta perturbă lanțul de aprovizionare și duce la o secetă economică care va înseamna atât o raționalizare a cantităților de apă, cât și o reașezare pe întregul lanț, în următorii ani.    

---

Cum funcționează lanțul de aprovizionare?

Ca să înțelegem mai bine impactul secetei asupra economiei, analizăm prima dată care sunt părțile lanțului de aprovizionare și cum funcționează ele.

Pe scurt, un lanț de aprovizionare este compus dintr-o companie, din furnizorii și clienții acesteia, grup care creează un lanț de aprovizionare simplu. Companiile pot fi producători, distribuitori sau angrosiști, comercianți cu amănuntul, și societăți sau persoane fizice care sunt clienții, adică consumatorii finali ai unui produs1.

Există și lanțuri de aprovizionare extinse, ce conțin în plus trei tipuri de participanți. La începutul sau la finalul unui lanț extins pot exista în plus fermierul, spre exemplu, procesatorul sau furnizori de clienți. În cele din urmă, există și companii care au rolul de a furniza servicii pentru alte companii din lanț: ele ajută cu servicii în logistică, finanțe, marketing și tehnologia informației.

Fiecare lanț de aprovizionare are propriul set unic de cerințe de piață și provocări de operare și, totusi, problemele rămân, în esență, aceleași.

---

Cum funcționează lanțul de aprovizionare în condiții optime (fără secetă):

1. Producătorii sau fabricanții sunt cei care crează un anumit produs. Spre exemplu, bunuri finite sau materii prime – exploatarea minieră; foraje pentru petrol și gaze sau lemn. Tot aici intră și cei care cultivă pământul, care cresc animale sau care pescuiesc.  

Cei care realizează produsele finite utilizează materiile prime și subansamblele realizate de alți producători, pentru a le putea crea..

2. Distribuitorii (sau angrosiștii) sunt companii care preiau stocuri în vrac de la producători și livrează clienților un pachet de produse conexe. Aceștia vând, de obicei, în cantități mai mari decât ar cumpăra de obicei un consumator individual, pentru alte afaceri, alți antreprenori. Asta îi protejează pe producători de fluctuațiile cererii de produse prin vinderea unor stocuri mai mari, lucru care-i ajută și pe mai departe să-și găsească și să-și crească o comunitate de clienți. Distribuitorii intermediază un schimb între producător și client și ajută la transportarea și promovarea produsului pe piață.

3. Retailerii stochează și vând produse în cantități mai mici către publicul larg. Tot ei urmăresc îndeaproape preferințele și cerințele clienților către care vând. 

Aceștia fac publicitate clienților săi și folosesc adesea o combinație de preț, selecție de produse, servicii și confort ca principala modalitate de a-și atrage clienții.

Spre exemplu, magazinele cu discount atrag clienții prin prețuri mai mici și o gamă largă de produse. Magazinele de lux oferă o gamă unică sau limitată de produse și un client service mai atent și personalizat. Restaurantele fast-food atrag pentru că sunt la îndemână cu mâncare gata în zece minute și prețuri mici.

4. Clienții sau consumatorii sunt cei care cumpără și folosesc produsul final. O organizație-client poate cumpăra un produs pentru a-l integra  într-un alt produs pe care, la rândul său, îl vinde altor clienți. Sau un client poate fi utilizatorul final al unui produs care cumpără produsul pentru a-l consuma.

Un alt model  de lanț economic de aprovizionare propus de Henry George 2 septembrie 1839 – 29 octombrie 1897) economist politic și jurnalist american.

---

Cum se modifică lanțul de aprovizionare supus secetelor

O lipsă a ploilor combinată cu temperaturi ridicate pe o perioadă îndelungată (de obicei, un sezon sau mai mult) duce la reducerea cantității de apă din sol.

Mai puțin de 50% din precipitații înseamnă insuficientă apă acumulată în sol, precum și diminuarea debitelor de apă. Asta perturbă lanțul de aprovizionare și duce la o secetă economică care înseamnă raționalizarea cantităților de apă.                                                                           

Astfel, seceta agricolă afectează producătorii care dispun de o cantitate tot mai mică de apă (sau deloc) în solurile pe care le cultivă, fie că vorbim de porumb, grâu, orz ,ovăz, orez, cafea, bumbac sau altele). Cantitățile recoltate scad, astfel, iar costurile de prelucrare a materiilor prime cresc. Asta duce și la întreruperi în exploatarea resurselor și perturbări în logistica materiilor prime.

Aceste perturbări fragmentează lanțul dintre producători și logistica distribuirii, care mai apoi duc la întârzieri.

Cantitatea întreagă de produse întârzie să ajungă la distribuitori din cauza întârzierilor în producție, unde intră cantități reduse de materie, dar la aceleași costuri de producție (utilaje, curent, forță de muncă etc.), Uneori, deși scade și calitatea produsului finit, costul lui poate crește, din cauza cantităților reduse de materie. 

Costul ridicat al produsului duce la rândul său la fragmentarea lanțului de aprovizionare. Pentru ca la retaileri să ajungă cantitatea de produse cerută, distribuitorii limitează accesul la stocuri sistemului angro. Spre exemplu, ca uleiul să ajungă într-un hipermarket în cantitatea cerută, distribuitorii limitează accesul la ulei angrosiștilor. Retailerii cu stocuri limitate scot și ei mai puțin la vânzare, astfel că accesul consumatorilor la produsul final scade, iar când există, apare la costuri mai ridicate. Pe scurt: cantitate redusă de materiale duce la raționalizare pentru consumatori.

Modelul de lanț de aprovizionare propus de Henry George supusă efectului de secetă suferă aceeași problemă care duce și la creșterea prețului.

---

Efectele secetei în lanțul economic de aprovizionare la nivel local și global

Seceta persistentă amenință să reducă producția agricolă în majoritatea județelor din România în acest an, în condițiile în care suprafețele cultivate de secetă se extind7

Seceta a afectat 413.145 de hectare de terenuri cultivate în 34 din cele 41 de județe ale României, provocând pagube, conform raportării centralizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), citată de Agerpres.

Indicatorul combinat al secetei (CDI v.2.1) la sfârșitul lunii iunie 2022

Din această suprafaţă, aproape 207.000 hectare au fost cultivate cu grâu şi triticale, aproape 75.000 hectare cu porumb, în jur de 37.500 hectare cu floarea soarelui, peste 33.000 hectare cu orz, orzoaică, ovăz, secară, peste 31.700 hectare cu rapiţă, 5.213 hectare cu soia şi 870 cu mazăre (plus altele), astfel că fiecare hectar agricol scos din circuitul economic de aprovizionare creează un dezechilibru. 

La nivel global, un nou studiu de evaluare strategică concluzionează că America de Sud, o putere agricolă, va avea un impact mai mare decât în mod normal asupra piețelor globale în 2022.

Marii producători Brazilia și Argentina, afectați al doilea an consecutiv de secetă, se îndreaptă spre recolte mai mici ale principalelor culturi, în special porumb, soia și zahăr, arată studiul. Chiar și o recoltă robustă în SUA, din sezonul de creștere care începe peste câteva luni, nu va putea compensa profunzimea problemelor actuale ale culturilor din America de Sud.

Prin urmare, prețurile alimentelor, care au crescut deja vertiginos în majoritatea părților lumii, vor rămâne ridicate pe parcursul unui alt ciclu global de recoltă, comprimând și mai mult marjele de profit ale companiilor producătoare și comercializatoare de alimente din întreaga lume.

În Argentina, modelele de prognoză arată în prezent că atât recoltele de porumb, cât și cele de soia vor scădea cu procente de două cifre de la an la an, pe măsură ce seceta se extinde în principalele regiuni de creștere ale țării. Argentina este primul exportator mondial de ulei și făină de soia, precum și un furnizor important de porumb pe piețele mondiale.

Seceta din China – printre cele mai mari exportatori de bunuri din lume – amenință producția de alimente, determinând guvernul să ordone autorităților locale să ia toate măsurile disponibile pentru a se asigura că recoltele vor supraviețui celei mai călduroase veri înregistrate vreodată.

Un val de căldură record, combinat cu o secetă care durează de luni de zile în timpul sezonului obișnuit al inundațiilor, a făcut ravagii în sudul Chinei, de obicei bogat în apă. Aceasta a secat părți din râul Yangtze și zeci de afluenți, afectând drastic capacitatea hidroenergetică și provocând pene de curent și raționalizări de energie electrică, pe măsură ce cererea de electricitate crește3. În prezent, există îngrijorare cu privire la aprovizionarea viitoare cu alimente3. China, care este și cel mai mare producător de grâu din lume suferă cea mai gravă secetă din ultimii 60 de ani4. Producția sa, la 100 de milioane de tone  este cu peste 40% mai mare decât a doua mare producătoare, India, dar se află în urma producției de grâu a UE, estimată la 140 de milioane de tone4. Prin urmare, atunci când are loc o fluctuație în producția de grâu a Chinei, există consecințe asupra prețului grânei, lucru care afectează pe cei mai săraci oameni.

Căldura, seceta și furtunile au afectat și Franța, cel mai mare producător de cereale din Europa, care se vede nevoită să reducă exporturile, din cauza cantităților mai mai mici din recolte. Asta pune o presiune și mai mare pe lanțul global de aprovizionare.  

Producția de grâu moale a francezilor va scădea cu aproximativ 7% în acest an, la 32,9 milioane de tone, situându-se sub media pe cinci ani, a declarat recent Ministerul Agriculturii. Una dintre cele mai secetoase și mai călduroase primăveri înregistrate vreodată în Franța a afectat randamentele într-o perioadă crucială de dezvoltare.

Acest lucru amenință să reducă surplusul de cereale disponibile pentru a fi expediate în străinătate, la care mulți importatori ar putea fi nevoiți să apeleze. Invazia Rusiei a împiedicat recoltele și exporturile din Ucraina, țară care este coșul de pâine, ceea ce a dus și la o restrângere a aprovizionării mondiale. 

---

Soluții de combatere a secetei asupra lanțului economic de aprovizionare

Soluțiile de combatere a secetei există, iar implementarea lor ar face bine și lanțului economic de aprovizionare. Printre ele: 

• Investiții în sisteme de irigație o soluție pentru țările care nu beneficiază de un sistem modern de irigație; reducerea din dependența de lanțul economic internațional de aprovizionare prin dezvoltarea lanțului local de aprovizionare;

• Folosirea apei uzate în agricultură astfel s-ar reduce consumul din apa potabilă din pânza freatică;

• Sistem de stocare alimentară care să combată risipa alimentară;

• Diversificarea resurselor alimentare.

---

Cum va afecta seceta lanțul de aprovizionare în următorii ani?

Între timp, însă, o mare parte din Europa este expusă în prezent unor niveluri de avertizare și alertă de secetă, asociate fie cu un deficit de umiditate a solului, fie cu o combinație a acestuia cu stresul vegetației. Comparativ cu lunile precedente, riscul de secetă a crescut, în special în: Franța, România și regiunile învecinate, vestul Germaniei și mai multe regiuni mediteraneene (centrul și sudul Italiei, sudul Greciei, Croația, Bosnia și Herțegovina și țările iberice). Deși observăm o redresare locală în zone limitate din Franța și din estul Mediteranei, regiunile deja afectate de secetă în primăvară (nordul Italiei, sud-estul Franței, unele zone din Ungaria și România) se află în continuare în condiții similare sau mai grave.   

Lanțurile de servicii vor deveni mai importante decât lanțurile de produse. În multe, dacă nu chiar în majoritatea sectoarelor de activitate din prezent, un produs excelent este considerat a fi miza mesei doar pentru a juca jocul. Din ce în ce mai mult, consumatorii pretențioși cer mai mult de la serviciile pre și post-vânzare pentru bunurile pe care le cumpără.

În consecință, companiile care cuplează în mod eficient activitățile lanțului de aprovizionare cu servicii înainte și după vânzare (inclusiv cunoașterea produselor, serviciile în magazin, garanțiile, serviciile de consum receptive și altele asemenea) vor ieși învingătoare în fața concurenților lor axați exclusiv pe produs. Asta va duce la limitarea produselor, cantitativ.

Din cauza schimbărilor climatice, actualul lanț de aprovizionare economic va deveni falimentar și nu va putea să susțină nevoile crescute ale populației care se va dubla. Din cauza șocurilor climatice — secetă, inundații —, precum și a modului de cultivare, avem nevoie de o schimbare treptată a sistemului în următorii ani. Dacă totul va rămâne la fel, vom asista la raționalizări, penurii și prețuri tot mai mari.

---

Alexandru Tătar este doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Cercetarea lui curentă se concentrează pe conservarea resurselor de bază în vederea stopării risipei; de asemenea, prin munca lui atrage atenția asupra efectelor economice ale schimbărilor climatice.

Schimbările climatice și impactul lor asupra industriei producătoare de whisky

Whisky-ul reprezintă unul din cele mai importante produse de export și o parte însemnată a economiilor unor țări precum Scoția, Irlanda și Japonia. Schimbările climatice au fost resimțite pe deplin în această vară în Scoția, unde la Chartehall recordul de temperatură a fost doborât (34,8 °C) iar secetele au afectat largi arii ale țării.

Secetele, inundațiile, creșterea nivelurilor mărilor reprezintă câteva din principalele pericole pentru produsele de bază necesare pentru producerea whisky-ului, procesele de producție precum fermentația, distilarea și stocarea acestuia dar și infrastructura ce include facilitățile propriu-zise ale distileriilor.

Pentru producția de whisky este nevoie de 4 elemente de bază: apă dulce de calitate, orz (și/sau alte cereale), drojdie și lemn de stejar de calitate superioară, iar toate sunt deja impactate în diferite măsuri de schimbările climatice. Un alt factor important este timpul, whisky-ul fiind un tip de băutură alcoolică ce necesită ani, chiar decenii, pentru a fi finalizat. În acest timp, producătorii și experții trebuie să găsească constant măsuri de adaptare în fața unui climat din ce în ce mai imprevizibil.

---

Vara anului 2022 a fost una cu mari probleme pentru agricultură, lucru documentat și într-o serie recentă de articole InfoClima. Acest fapt va afecta nu doar culturile agricole dar și produsele derivate din acestea, printre care se numără whisky-ul. Caracterul, consistența și calitatea superioară a whisky-ului din Scoția sunt datorate în mare parte climatului relativ blând, constant și umed. Schimbările climatice însă deja forțează producătorii să găsească noi metode de adaptare.

Whisky-ul reprezintă unul din cele mai importante produse de export pentru țări precum Scoția, Irlanda și Japonia. Pentru producerea whiskyului este nevoie de 4 elemente de bază: apă dulce de calitate, orz, drojdie și lemn de stejar de calitate superioară. Bineînțeles, energia joacă un rol fundamental în procesul de distilare, iar în ultimul deceniu numeroase distilerii din Scoția au recurs la varii metode de a crește reziliența energetică și a deveni mai sustebabile, utilizând biomasă pentru generarea de energie pentru facilități dar și comunitățile locale aferente. 

Un recent studiu al cercetătorilor de la UCL aduce în discuție impactul deja vizibil al schimbărilor climatice asupra unuia din cele mai mari sectoare economice ale Scoției, cu o valoare a exporturilor de ~£ 4.9 miliarde, pe durata acestui secol.

Scoția nu a fost ferită de efectele schimbărilor climatice ale acestui an dar și al ultimelor decenii. În luna iulie recordul existent de temperatură a fost întrecut (34.8 °C) iar majoritatea țării a fost afectată de secete prelungite, inclusiv în zona de nord. Îngrijorătoare sunt și prognozele climatice pentru viitor căci impactul va fi resimțit în următoarele decenii în această industrie iar specificul și profilul whisky-urilor scoțiene este unul variat cu specific local în funcție de locație geografică.

Schimbările climatice în Scoția

Conform ultimelor studii și rapoarte climatice până în anul 2050 temperaturile medii anuale din Scoția vor crește cu aproximativ 1.1 °C. Verile vor fi mai lungi, mai secetoase și cu mai multe fenomene extreme în vreme ce iernile vor fi mai umede. Ținând cont de geografia complexă a Scoției și a zonelor geografice diferite de producție a whisky-ului (Lowlands, Highlands, Islay, Campbeltown, Speyside) aceste efecte nu vor fi uniforme. Spre exemplu zona Speyside este una unde distileriile folosesc apa râului Spey. Aceasta este regiunea cu cea mai mare producție dintre toate celelalte datorită zonei propice culturilor de orz, calității apei râului Spey și a conexiunii ușoare cu Portul Garmouth. Toți acești factori sunt deja influențați de actualele schimbări climatice. Râul Spey poate fi afectat de secete hidrologice prelungite precum cea de acest an sau de inundații severe precum cele ale anilor 2019 și 2021 mai ales în zona Moray. Creșterea nivelurilor Mării Nordului poate reprezenta o problemă semnificativă mai ales pentru partea de infrastructură regională. Insule precum Orkney, Arran, Islay deseori sunt afectate de puternice furtuni venite dinspre zona Atlanticului iar frecvența și intensitatea acestora ar putea crește pe durata acestui secol.

Distileria Bowmore construită in 1779, în zona de coastă a insulei Islay (Sursa foto: Alexander Hanssen via unsplash.com)

Harta regiunilor istorice producătoare de whisky în Scoția (de notat că regiunea Highland include și o sub-categorie numită Islands- incluzând insule precum Orkney și Arran). (Sursa foto UCL study p.3)

Impactul schimbărilor climatice asupra materialelor de bază

Orzul

Peste 85% din orzul folosit de industria whisky-ului Scoțian este crescut și cultivat local (pe o suprafață reprezentând 48% din totalul arabil în 2019). Aici schimbările climatice ar putea prezenta un paradox. Pe de o parte recoltele ar putea răspunde într-un mod pozitiv la creșterea temperaturilor unde gradul de fotosinteză și retenție al apei ale culturilor ar putea crește. Orzul de primăvară (de obicei semănat din decembrie) este preferat de producătorii de alcool în Scoția. Iar dacă primăverile vor fi mai calde atunci este posibil ca recoltele de primăvară să fie mai bogate și să evite valurile de căldură ale verii. Pe de altă parte cercetătorii atrag atenția că grăbirea dezvoltării culturilor datorată acestor temperaturi mai ridicate ar putea reduce semnicativ fereastra de timp ce permite acumularea de biomasă. Apoi zona de est a Scoției, mai ales cea din Fife și Lothians, reprezintă grânarul principal al țării unde deja efectele secetelor prelungite sunt vizibile. Dacă trendul existent s-ar menține, valurile caniculare și secetele ar putea avea un impact sever asupra culturilor agricole din aceste regiuni. Țînând cont de latitudinea ridicată a Scoției când vara/ luna Iulie zilele au o durata de ~14-17 ore acest lucru rezultă într-o cantitate semnificativă de radiație solară în perioada respectivă.

Trenduri similare ar fi și pentru culturile de grâu, cel mai utilizat tip fiind cel semănat între sfârșitul lui Septembrie și cultivat în anul următor. Problema principală aici este menținerea unei consistențe a recoltelor iar extremele de temperaturi din zona de est a Angliei ar putea aduce variabilițăti mari ale recoltelor pe durata următoarelor decenii. De notat că de asemenea o creștere a temperaturilor până în 2050 ar putea duce la o creștere exponențială a culturilor de porumb în varii zone ale Marii Britanii. O problemă notabilă a creșterii temperaturilor ar putea fi apariția a noi specii invazive, boli și dăunători pentru culturi. La nivel global dacă temperaturiile medii anuale cresc cu 2 °C, acest lucru ar duce la compromiterea a 46% din culturile de grâu și 31% a celor de porumb. Zone precum Scoția și întregul Regat Unit ar fi printre cele mai afectate cum populația insectelor și ratei metabolice ale acestora ar crește exponențial.

Apa

Industria whisky-ului scoțian depinde în mare măsură de resursele de apă dulce, apa din această regiune fiind considerată din punct de vedere calitativ ca una din cele mai pure din lume. Anual industria folosește aproximativ 61 miliarde de litri de apă , preponderent pentru procesul de răcire din timpul distilării. Pentru producerea unui litru de whisky este necesară o cantitate de ~47 litri de apă.

Creșterea frecvenței secetelor mai ales pe timp de vară, ar putea influența zone din Scoția cu capacități reduse de stocare ale apei dulci, ce depind de lacuri sau râuri locale. Aici zone precum Insula Skye și toată regiunea Speyside ar putea fi influențate major. Avem deja un precedent istoric în 2018 când în vara acelui an 5 din 10 distilerii ale insulei Islay au trebuit să sisteze temporar producția. Distilerii în zona de est precum Blair Atholl și Edradour au recurs la măsuri similar. În același an datorită secetei și nivelului foarte scăzut al râului Spey, distileria Glenfarcas a raportat pierderi semnificative însumând valoarea a 300,000 de litri de alcool (new make- ce devine whisky îndată ce petrece minim 3 ani în butoaie de stajar) ce nu au putut fi produși.

Turba (Peat) și disponibilitatea acesteia pentru Islay și alte regiuni

Whisky-ul din regiunea și insula Islay are un caracter aparte datorită afumării orzului maltat. Turbăriile reprezintă o parte fundamentală a ecosistemului din Scoția ce ocupă ~20% din suprafața țării, și este estimat că acestea stochează în jur de 1600 milioane tone de CO2. Schimbările climatice ale ultimelor decenii au făcut că Guvernul Scoțian de la Holyrood să întreprindă numeroase campanii de protejare și restaurare a turbăriilor. Așadar producția de whisky afumat cu turbă (peated) poate pune presiune asupra unui habitat natural deja fragil cu o importanță climatică ridicată dată de cantitățile enorme de carbon stocate.

Lemnul de stejar European și American

Un alt element important este reprezentat de disponibilitatea și calitatea lemnului de stejar, necesar pentru butoaiele de whisky. Majoritatea industriei de whisky din Scoția depinde de butoaiele de stejar (în care anterior a fost stocat bourbon, sherry dar și vinuri) provenit din America și din Europa (preponderent Portugalia și Spania). În ultimii ani arii forestiere răspândite din zona iberică au fost puternic afectate de incendiile de vegetație (200,000 ha în Spania, 48,000 ha în Portugalia). De asemenea schimbările climatice ar putea duce la apariția a noi agenți patogeni și dăunători, mai ales pentru pădurile de stejar din estul Statelor Unite.

Cum influențează schimbările climatice procesul de producție al whisky-ului?

Percepția noastră asupra whisky-ului scoțian este modelată de factorii climatici existenți. Gustul, culoarea, complexitatea acestuia este dată de constanța relativă a temperaturilor din Scoția din secolul trecut. Schimbările climatice ar influența mediul și stagiile de producție ale produsului ce includ:

1. Procesul de inițiere a germinării parțiale (malting) a orzului urmat de uscare. Creșterea temperaturii ambientale și al umidității ar putea îngreuna sau chiar compromite acest pas vital de început.

2. Procesul de fermentare depinde în mare măsură de răcirea anterioară a mustului (wort), ce trebuie menținut la o temperatură constantă ce nu poate depăși 33 °C, pentru ca drojdia să poată converti zahărul în alcool. Automat cu zile de vară mai călduroase este nevoie de cantități suplimentare de apă ce pot îngreuna sau chiar sista activitatea, cum a fost cazul din anul 2018.

3. Procesul de distilare poate fi afectat de temperatura crescută a aerului și apei. Acest fenomen ar putea fi manifestat prin creșterea evaporării din timpul distilării și o răcire ulterioară inadecvată. Creșterea temperaturilor anuale ale aerului cu 1 °C ar duce la creșterea temperaturii apei râurilor cu 0.4-0.7 °C, zona Speyside fiind printre cele mai afectate de acest scenariu.

4. Maturarea este un element cheie mandatat prin lege. Pentru ca un produs să fie etichetat și vândut ca Whisky Scoțian, acesta trebuie depozitat în butoaie de stejar vreme de minim 3 ani. Temperaturi mai ridicate forțează lichidul din butoaie să interacționeaze mai agresiv cu lemnul din interior. Aici caracterul, gustul și culoarea pot fi alterate iar datorită naturii poroase a lemnului o mică parte a lichidului existent de-a lungul timpului este evaporată. În industrie acest proces poartă denumirea de “Angel’s share” (trans. Rația îngerilor).

Factori de stres climatici asupra facilităților și infrastructurii

Un factor îngrijorător pentru multe distilerii localizate în zone mai izolate din zona mai muntoasă (Highlands) este prognoza de creștere a inundațiilor în regiune (26% până în anul 2050, 31% în 2080). Pe de altă parte, pentru numeroasele insule unde whisky-ul reprezintă un principal element de activitate economică (Arran, Rassay, Orkney ș.a) o amenințare mai directă ar putea fi creșterea nivelurilor mărilor. Un studiu arată că până în anul 2090, nivelul Marii Nordului ar putea crește între 18 și 59 cm, fapt ce ar pune la risc nu doar infrastructură precum drumuri și porturi dar chiar și distilerii situate în imediata vecinătate a zonelor de coastă.

Secolul 21- Unul cu mari provocări climatice pentru Whisky

Whisky-ul reprezintă o băutură cu un caracter aparte datorită multor factori implicați în producție, metodologiilor și legilor foarte stricte, mai ales în Scoția. Este un produs ce necesită ani sau de multe ori decenii pentru a ajunge la maturitate iar climatul relativ constant al Scoției în ultimele secole a fost un factor fundamental. Schimbările climatice vor avea un impact asupra producătorilor care vor fi nevoiți să găsească metode adaptare pentru varii evenimente precum un secete, inundații și creșterea nivelurilor mărilor. Alte țări producătoare de whisky precum Irlanda și Japonia de asemenea se vor regăsi în situații asemănătoare.

---

Vlad Radu Zamfira

Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change si impactul acestora. Analiza asupra Green New Deal in USA si Europa. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whisky-ului si producerea de energie regenerabila. Arheologie costiera și impactul schimbarilor climatice asupra comunităților respective.

Cum se schimbă vara în România și de ce?

Durata, amploarea și frecvența valurilor de căldură au crescut deja semnificativ în România ultimilor 20 de ani. Asta ne afectează sănătatea, agricultura și biodiversitatea, iar tendința se întețește pentru următorii 50-100 de ani.

---

Temperaturile extreme de vară au devenit mai frecvente, mai ales în ultimele două decenii. Creșterea frecvenței și amplorii evenimentelor extreme de temperatură de vară, peste România, a avut loc în același ritm cu o tendință generală de uscare, în special în partea de est a țării. 

Durata, amploarea în teren și frecvența valurilor de căldură în România au crescut semnificativ în ultimii 70 de ani, pentru toate lunile de vară. 

Momentan avem valuri de căldură care durează mai mult ca număr de zile și care afectează suprafețe mult mai mari decât acum 70 ani, lucru valabil pentru toate lunile de vară. 

Observăm această schimbare mai ales după anii 1990, când frecvența, durata și întinderea spațială a valurilor de căldură au crescut semnificativ, atingând intervale de timp și întinderi spațiale fără precedent după 2000 până la sfârșitul perioadei analizate:

Evoluția temporală lunară și sezonieră a valorilor de căldură din vară (HWDI) mediată la nivel de țară (coloana din stânga) și evoluția temporală a zonei procentuale (AREA) afectată de căldură (coloana din dreapta) în perioada 1950–2020: ( a) iunie HWDI, (b) iunie AREA, (c) iulie HWDI, (d) iulie AREA, (e) august HWDI, (f) august AREA, (g) vară (JJA) HWDI și (h) vară (JJA) AREA. Linia albastră indică tendința liniară.

Care sunt cauzele principale ale valurilor de căldură în România?

Organizația Mondială de Meteorologie definește valul de căldură ca o perioadă de cinci sau mai multe zile consecutive în care temperatura maximă zilnică depășește cu cel puțin 5°C temperatura normală din zonă în acel moment al anului. 

Principala cauză a valurilor de căldura din România (la fel ca și în întreaga lume) este încălzirea globală, deoarece temperaturile sunt în medie cu aproximativ 1,1 grade Celsius mai mari decât erau la sfârșitul secolului al XIX-lea, înainte ca emisiile de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră să fie emise în atmosferă. Deci din start valurile de căldură se declanșează dintr-un punct mult mai înalt. 

Deși valurile de căldură sunt caracteristice perioadei de vară, din cauza încălzirii globale, tot mai des avem valuri de căldură și primăvara sau toamna. Dar dincolo de asta, există și alți factori care influențează apariția valurilor de căldură, de exemplu circulația atmosferei și a oceanului, care pot face din Europa un punct fierbinte al unui val de căldură. 

Valurile de căldură sunt generate de către sisteme de presiune ridicată, care mai sunt cunoscute și sub denumirea de blocaje atmosferice. Aceste sisteme se întind pe arii foarte mari și pot sta într-un anumit loc (de exemplu deasupra Europei) uneori și până la 3-4 săptămâni, ducând la apariția valurilor de căldură. 

Cum au evoluat valurile de căldură în ultimile decenii și care sunt regiunile cele mai expuse?

În general, există o variabilitate crescută a producerii valurilor de căldură între diferite regiuni ale țării în funcție de deceniile analizate. Când vorbim despre un val de căldură ne referim la o perioadă de cel puțin cinci zile, în care temperatura maximă zilnică depășește cu cel puțin 5°C temperatura normală din zonă în acel moment al anului. De exemplu temperatura maximă pentru Cluj-Napoca este în medie 25°C pentru august, ori dacă în Cluj-Napoca temperatura maximă este de cel puțin 30°C pentru cinci zile consecutive în luna August, atunci avem un val de căldură. Deseori valuri de căldură durează mai mult de 5 zile și se înregistrează temperaturi maxime fără precedent în perioada observațională. 

Între 1951–1960 am înregistrat până la 24 de valuri de căldură în regiunea Dobrogea, în timp ce în partea de nord-vest a țării am înregistrat până la 10 valuri de căldură. În deceniul următor, 1961–1970, au venit până la opt valuri de căldură în principal în interiorul arcului carpatic, adică în nord-vestul țării. Deceniul 1971–1980 a fost aproape fără valuri de căldură, iar pentru deceniul 1981–1990 au existat mai puțin de două valuri de căldură în toată țara. 

Începând cu perioada 1991–2000, numărul valurilor de căldură de vară a crescut în toată țara; ca între 2001–2010, hotspot-urile valurilor de căldură să se dezvolte în vestul țării și Dobrogea. Între 2011–2020, am urcat până la 24 de valuri de căldură pe deceniu, zonele cele mai afectate fiind în interiorul Munților Carpați și sud-estul țării. Per total, au fost de până la șase ori mai multe valuri de căldură în ultimul deceniu comparativ cu cele din deceniile anterioare.

Frecvențea valurilor de căldură de vară (HW) pe deceniu în ultimii 70 de ani: (a) 1951–1960, (b) 1961–1970, (c) 1971–1980, (d) 1981–1990, (e) 1991–2000, (f) 2001–2010 și (g) 2011–2020. Este dat numărul de HW pe deceniu.

Când e cel mai cald și unde? Cât durează aceste valuri de căldură și unde se regăsesc astăzi?

Statistic vorbind, lunile iunie și august sunt cele mai predispuse la riscul valurilor de căldură. Pe tot parcursul verii, valurile de căldură au devenit mai frecvente, mai extreme și cu o durată mai lungă, și pot afecta întreg teritoriul României. Dacă vorbim de regiunile cele mai afectate, aceste hotspot-uri sunt puternic influențate de distribuția geografică a Munților Carpați. Însă cele mai afectate regiuni de apariția valurilor de căldură sunt în nordul și nord-vestul țării, precum și în Dobrogea.

Secetele au evoluat asemănător?

La fel ca în cazul valurile de căldură, evoluția în timp și spațiu a condițiilor de secetă din ultimele decenii indică faptul că evenimentele de secetă nu sunt omogene în toată țara și că cele mai multe veri secetoase au fost între 1991–2020. 

În general (conform indicelui de secetă SPEI), în luna iunie există o tendință de uscare nesemnificativă în părțile de nord-vest și de sud-est ale țării. În iulie se constată o tendință generală de uscare nesemnificativă în părțile de sud-vest și sud-est a țării, în timp ce august diferă și e caracterizat de o tendință generală de uscare în toată țara, dar semnificativ în estul țării. Indicele de secetă SPEI3 august, care ia în considerare toate lunile de vară arată o combinație a caracteristicilor identificate pentru fiecare lună analizată separat: o tendință de uscare pe toată țara, dar semnificativă doar în sud-estul a țării, adică în Dobrogea.

„Comportamentul” lunii august SPEI3 în ultimii 70 de ani: (a) 1951–1960, (b) 1961–1970, (c) 1971–1980, (d) 1981–1990, (e) 1991–2000, (f) 2001–2010 și (g) 2011–2020. Este indicat numărul de veri uscate pe deceniu.

Tendința liniară pentru iunie, iulie, august. Stippling indică tendințe semnificative statistic. Este afișat numărul de scoruri z pe deceniu. Perioada analizată: 1950–2020.

Care este impactul valurilor de căldură?

Încălzirea globală este vinovată de creșterea numărului record al evenimentelor climatice extreme și dezastre legate de climă în diferite părți ale globului, care au afectat puternic dezvoltarea socio-economică. Costurile impactului schimbărilor climatice ajung până la sute de miliarde de euro în fiecare an, provocând daune ireversibile mediului natural, dar și societății.

Valurile de căldură influențează:

• Sănătatea: valurile de căldură reprezintă una dintre principalele cauze ale deceselor cauzate de vreme și sunt asociate cu creșteri ale numărului de boli legate inimă, inclusiv complicații cardiovasculare și respiratorii,precum și boli ale rinichilor.

• Agricultura: valurile de căldură afectează productivitatea plantelor și reprezintă un stres termic pentru animale. Valurile de căldură pot accentua secetele și incendiile de vegetație, ceea ce poate duce la efecte negative asupra sectorului agricol. Impactul valurilor de căldură asupra agriculturii amenință securitatea alimentară.

• Energia: valurile de căldură pot afecta producția, transportul și cererea. De exemplu, creșterea cererii energiei pentru răcire în timpul valurilor de căldură sau reducerea nivelurilor apelor din râuri sau lacuri pot determina oprirea funcționării hidrocentralelor sau centralelor nucleare. 

• Resursele de apă: valurile de căldură pot afecta calitatea și disponibilitatea apei. În timpul valurilor de căldură, unele regiuni nu au acces la apă potabilă sau menajeră. Scăderea nivelului apei din râuri sau lacuri duce la limitarea sau lipsa apei pentru agricultură (irigație sau adăparea animalelor), sunt restricții pentru sectorul energetic sau transport, iar creșterea temperaturii apelor exercită un stres major asupra biodiversității ecosistemelor acvatice.

Cum pot evolua aceste valuri de căldura în contextul scenariilor climatice până în 2050/2100?

Durata, amploarea spațială și frecvența valurilor de căldură în România au crescut deja semnificativ în ultimii 20 de ani, comparativ cu secolul al XX-lea. Iar această tendință se va menține și pentru următorii 50-100 de ani. 

Scenariile climatice, conform raportului IPPC, indică o creștere a temperaturii până la final de secol cu 1.5 °C în cel mai optimist scenariu, cu 2.5°C până la 3°C într-un scenariu mediu și ~5°C în cel mai dramatic scenariu. Acestea sunt în strânsă legătură cu emisiile de carbon și Tratatul Climatic de la Paris.

De exemplu în cazul scenariului mediu, până în anul 2050 vom avea cu până la două valuri de căldură mai mult în vestul și nordul țării și cu până la trei valuri de căldură mai mult în sudul și sud-estul țării, comparativ cu perioada precedentă anului 2000. 

Iar până în anul 2100 vom avea cu până la patru valuri de căldură mai mult în vestul și nordul țării; cu până la cinci valuri mai mult în sudul și sud-estul țării, comparativ cu perioada de dinainte de anul 2000. 

Asta înseamnă că vom avea mult mai multe zile (a se înțelege zile consecutive) cu temperaturi record, lucru care va avea un impact major atât a biodiversității, cât și a societății.

Anomaliile de valuri de căldură pentru a) perioada 2021 - 2050; b) 2051 - 2070; și c) 2071 - 2100 referitor la perioada 1971 - 2000. Exprimate în număr de valuri de căldură

Scenariul optimist care limitează încălzirea la mai puțin de 1.5°C este relativ puțin probabil, având în vedere ritmul lent al acțiunii climatice din prezent și că acest prag va fi depășit până la finalul secolului XXI, ceea ce înseamnă că trebuie să ne pregătim pentru un viitor cu climat mult mai cald, cu veri mult mai fierbinți și evenimente climatice extreme mult mai dese și mai intense, care ne vor forța să ne schimbăm propria percepție despre modul nostru de viață, inclusiv despre resursele de apă, care vor deveni mai valoroase ca aurul; despre modul de a face agricultură, pentru că sistemele de irigații nu vor fi eficiente dacă nu vom avea apă pentru aceste irigații; despre protecția sănătății împotriva valurilor de căldură sau despre noua normalitate a temperaturilor de vară. Impactul schimbărilor climatice este deja enorm și va continua să crească.

---

Dr. Viorica Nagavciuc

În activitatea mea științifică, m-am îndreptat în mod prioritar către reconstituirea paleoclimatului pe baza unor parametri ai inelelor anuale de creștere a arborilor: lățimea inelelor anuale, densitatea maximă a inelelor anuale, compoziția izotopilor stabili de oxigen și carbon în celuloza inelelor anuale. De asemenea, sunt interesată să studiez variabilitatea și predictibilitatea evenimentelor climatice extreme (de exemplu, inundații, secete, valuri de căldură), precum și impactul lor asupra aspectelor socio-economice.

Infloririle cianobacteriene: inamicul toxic din apă

În prezent, civilizația umană atinge tot mai multe limite pentru ceea ce poate suporta natură, iar ecosistemele acvatice sunt printre cele mai afectate. Sursele de apă dulce (lacuri, râuri), sunt unele dintre cele mai diverse din punct de vedere biologic de pe Pământ și oferă servicii de neînlocuit atât pentru natură, cât și pentru societatea umană.

Astfel, deși reprezintă doar 2% din suprafață planetei, și mai puțin de 0.01% din volumul total de apă, ecosistemele de apă dulce găzduiesc peste 140.000 specii (~12% dintre toate speciile cunoscute). În plus, apele dulci asigură o serie de servicii critice pentru populația umană: hrană, apă potabilă, generarea de energie, transport, activități recreaționale.

De aceea, este important să conștientizăm că apele dulci sunt o sursă naturală regenerabilă, însă finită, și care în ultimele decenii sunt tot mai amenințate de diverse activități umane: poluare, pescuitul excesiv, introducerea de specii noi, fragmentarea și modificarea cursului râurilor, modificarea regimului precipitațiilor și nu în ultimul rând, de schimbările climatice.

Pe lângă toate acestea, un alt pericol tot mai frecvent pentru apele dulci și calitatea acestora, în ultimii 10-15 ani, este reprezentat de un fenomen cunoscut ca „înfloriri cianobacteriene”.

---

Cianobacteriile sunt un tip de bacterii care trăiesc în apă, și care fac fotosinteză. Sunt printre cele mai vechi forme de viață de pe planetă, dovezile fosile arătând că au apărut cu ~2.4 miliarde de ani în urmă. În plus, cianobacteriile probabil că sunt organismele cu cel mai mare impact asupra vieții de pe Pământ, deoarece au generat oxigenul din atmosfera, cu aproape 2 miliarde de ani înainte de apariția primelor plante terestre.

Cu toate acestea, cianobacteriile pot fi dăunătoare. În anumite condiții, precum temperatura ridicată și poluare cu nutrienți – în special surse de azot și fosfor, cianobacteriile pot să se dezvolte excesiv, cauzând așa-numitele „înfloriri” (cyanobacterial blooms). În timpul unei înfloriri, cianobacteriile se adună la suprafață apei, asemeni unei spume de culoare verde, care poate atinge 2-3 cm grosime. 

Câine înotând în apa unui lac în care s-a dezvoltat o înflorire cianobacteriană.

Acest fenomen, care poate dura cateva zile, blochează accesul luminii în apă și scade brusc concentrația oxigenului, cu consecințe dramatice pentru pești și zooplancton. În plus, multe specii/tulpini de cianobacterii au potential toxic, producând hepatotoxine, neurotoxine sau dermatoxine, care pot fi fatale atât animalelor, cât și oamenilor care intră în contact cu acestea.

Înfloririle cianobacteriene și consecințele acestora.

Impactul înfloririlor cianobacteriene

În 1997, 60 de pacienți ai unui spital de hemodializă din Caruaru, Brazilia au decedat din cauza faptului că apa cu care era alimentat spitalul provenea dintr-un lac în care se dezvoltase o înflorire masivă de cianobacterii toxice. Există și alte exemple, din fericire nu la aceeași scară.

Există și multiple cazuri de intoxicare a animalelor, ca urmare a expunerii la înfloriri cianobacteriene, primele fiind semnalate cu peste 180 ani în urmă. Numeroase animale domestice și pești mor în fiecare an ca urmare a intrării în contact cu apa unor lacuri/ eleștee/ bălți piscicole din întreaga lume. În general, cele mai expuse animale sunt cele cu acces la corpuri de apă aflate în imediata apropiere a fermelor, aici desfășurându-se în general activități agricole care implică folosirea de îngrășăminte/fertilizatori, lucru ce în final favorizează dezvoltarea cianobacteriilor.

În ultimii ani, au fost raportate tot mai multe cazuri de înfloriri cianobacteriene, unele producându-se la latitudini care ar fi fost improbabile în urmă cu câteva decenii, din cauza temperaturilor scăzute din trecut. În prezent însă, încălzirea globală este unul dintre principalii factori care cauzează apariția tot mai frecventă a acestui fenomen. Pentru că cianobacteriile sunt favorizate de temperatura ridicată, estimările sugerează o creștere și mai accentuată a înfloririlor în următorii ani.

În egală măsură cu creșterea temperaturii, înfloririle cianobacteriene sunt favorizate de fenomenul de eutrofizare (poluare cu nutrienți), care se referă la creșterea excesivă a surselor de azot, fosfor și alte elemente chimice în apă, ca urmare a activității umane (ferme de animale, folosirea excesivă a fertilizatorilor care ajung în pânza freatică, deversări ilegale și altele).

În ultimii 20 de ani, fenomenul de eutrofizare a luat amploare, iar împreună cu temperaturile tot mai ridicate crează condițiile ideale pentru dezvoltarea infloririlor cianobacteriene. De aceea, este de la sine înțeles faptul că acest fenomen va fi tot mai frecvent în viitor, în lipsa unor măsuri concrete.

Astfel, încălzirea globală va conduce probabil la dezvoltarea înfloririlor cianobacteriene în zone noi, cum ar fi nordul sau sudul planetei, odată cu creșterea temperaturii.

---

Soluții pe termen scurt

Ca urmare a faptului că frecvența infloririlor cianobacteriene a crescut alarmant în ultimii ani, oamenii de știință au încercat să pună la punct diverse metode, cu acțiune imediată, pentru a controla acest fenomen. O astfel de metodă constă în tratarea apei lacurilor cu algicide (cianobacteriile sunt un tip de microalge).

Astfel, dezvoltarea cianobacteriilor poate fi oprită, însă cu un inconvenient major: algicidele acționează și asupra celorlalte tipuri de microalge din apă (alge verzi, diatomee etc.), care reprezintă sursă principala de hrană pentru zooplancton, adică organismele nevertebrate mici, care la rândul lor servesc ca hrană pentru unii pești. De aceea, această soluție este mai degrabă evitată, având în vedere că poate produce dezechilibre majore în lanțul trofic.

O altă metodă constă în folosirea apei oxigenate (H2O2), cu acțiune selectivă împotriva cianobacteriilor. La rândul sau, această soluție vine cu unele dezavantaje: este costisitoare, iar în unele cazuri poate să ducă la creșterea concentrației toxinelor produse de cianobacterii (Chen și colab., 2021).

Dragarea lacurilor, care constă în excavarea/remodelarea sedimentului unui lac, reprezintă o metodă prin care infloririle cianobacteriene pot fi controlate. Prin această metodă, coloana de apă este amestecată, scăzând astfel gradul de stratificare a apei, fenomen cauzat în primul rând de temperaturile ridicate și care avantajează dezvoltarea cianobacteriilor.

Dezavantajele ar fi că este o soluție costisitoare, în special pentru lacurile cu suprafață mare, și de asemenea este aplicabilă doar lacurilor puțîn adânci. O metodă care și-a dovedit eficientă este folosirea unor minerale care precipită (leagă) fosforul din masa apei.

În prezent există cel puțin două produse disponibile comercial (PhosLock și BentoPhos), care scad semnificativ sursele de fosfor din apă, ceea ce duce la încetinirea creșterii cianobacteriilor. La rândul sau, această metodă este costisitoare, în special în cazul lacurilor cu suprafață mare.

La Institutul de Cercetări Biologice din Cluj lucrăm la o soluție de a controla înfloririle cianobacteriene, bazată pe resurse naturale. Astfel, încercăm să „antrenăm” alte tipuri de microalge, care nu sunt toxice, care nu formează înfloriri și pot combate cianobacteriile.

Concret, cultivăm aceste microalge în laborator, la temperaturi cu 4°C - 5°C mai ridicate decât cele ambientale, încercând astfel să le adaptăm la condițiile unui val de căldură, când înfloririle cianobacteriene se produc. Testele din laborator sunt promițătoare, urmând ca în vara acestui an să efectuăm și primele teste în natură.

---

Soluții pe termen mediu și lung

Principalul dezavantaj al soluțiilor pe termen scurt este acela că deși pot să fie eficiente, ele nu îndepărtează în definitiv sursă problemei, astfel că infloririle cianobacteriene vor reapărea cu prima ocazie când condițiile le vor fi favorabile. Așa cum am arătat mai sus, principalii doi factori, cu acțiune sinergica, care cauzează infloririle cianobacteriene, sunt: temperatura ambientală tot mai ridicată, și poluarea cu nutrienți. În consecință, orice încercări de a limita, pe termen lung, apariția acestor fenomene, treuie să țînă cont de acești factori.

Limitarea încălzirii globale este de dorit, însă probabil este cel mai dificil de obținut, țînând cont de faptul că această este o consecință a emisiilor ridicate de gaze cu efect de seră, produse de societatea umană în ansamblu.

O soluție mult mai la îndemână constă în reducerea concentrației nutrienților din apă, adică restaurarea condițiilor trofice din urmă cu 70-80 de ani. În acest sens există numeroase exemple de succes, în special în țările din centrul și vestul Europei.

Concret, câteva potențiale soluții sunt:

• Blocarea / redirecționarea sistemelor de canalizare din aria zoană lacurilor către alte zone;

• Dezvoltarea unor tehnologii mai eficiente de tratare a apelor reziduale;

• Limitarea/controlul utilizării biofertilizatorilor în agricultură, în zonele din apropierea lacurilor;

• Monitorizarea pe termen lung a calității apei;

• Adoptarea și implementarea unor politici de mediu corespunzătoare.

---

Cum trebuie acționat pe termen lung pentru a controla înflorirea cianobacteriană?

Reducerea aportului de nutrienți din apă este un pas absolut necesar pentru controlul înfloririlor cianobacteriene. Deși există și soluții pe termen scurt, acestea nu rezova problema decât în aparență, și pe moment. În plus, vin la pachet cu unele dezavantaje atât pentru mediul natural, cât și pentru societate, prin prisma costurilor pe care le implică. În schimb, managementul nutrienților poate îmbunătăți calitatea apei pentru mulți ani, chiar decenii.

Ținând cont de gradul în care activitatea umană a acaparat suprafață planetei, stabilirea unor ținte mai ambițioase de restaurare a mediului este prioritară. Totodată, pentru a avea ape mai curate, pentru a menține biodiversitatea, și în general pentru a avea o natură mai sănătoasă, continuarea eforturilor de limitare a încălzirii globale este absolut necesară.

---

Dr. Bogdan Drugă

Este biolog, specialist în microalge și în microbiologie ambientală și pasionat de înțelegerea fenomenului schimbărilor climatice. După obținerea doctoratului din partea Universității Babeș-Bolyai, a urmat un stagiu postdoctoral la Institutul Federal de Cercetări Acvatice din Zurich și un altul la Universitatea Tehnică din Darmstadt. În 2019 s-a întors în Romania unde a pus bazele unui grup de cercetare axat pe studiul impactului schimbărilor climatice asupra microorganismelor din apele dulci.

Furtunile cu grindină și schimbările climatice - coincidență sau cauzalitate?

---

Analiza proceselor fizice care duc la apariția grindinei ne permit să prognozăm că schimbările climatice și încălzirea climei vor avea duce la o posibilă schimbare a furtunilor cu grindină. Astfel datorită încălzirii atmosferice, respectiv umidității crescute, în viitor vom observa în general mai puține furtuni cu grindină dar când acestea se vor produce grindina va fi de mari dimensiuni.

---

Furtunile care produc grindină sunt fenomene severe cu impact mare, după cum se poate urmări în figura de mai jos. Spre deosebire de temperatură, pentru grindină nu avem observații pentru o perioadă suficient de mare de timp astfel încât să putem construi un trend. Din măsurătorile realizate la stațiile meteo știm că temperatura medie globală a crescut cu aproximativ 1.1°C față de perioada pre-industrială (1850–1900). Nu știm însă cum sa schimbat frecvența de apariție a furtunilor cu grindină pentru același interval de timp deoarece nu avem suficiente observații colectate, de exemplu, la stațiile meteo. Traiectoriile furtunilor care produc grindină nu intersectează de cele mai multe  ori stațiile meteo și de aici lipsa datelor. În acest caz pentru a înțelege efectele schimbărilor climatice asupra furtunilor care produc grindină trebuie să analizăm modul în care schimbările climatice influențează procesele fizice care duc la apariția acestor furtuni. Să analizăm mai întâi procesele fizice care duc la apariția grindinei.

Distribuția spațială a grindinei în Europa. N reprezintă numărul de eveniment din perioada 2004–2011. (Figura reproduce Fig. 4 din Punge et al. 2014).

Cum se formează grindina?

Grindina se formează în interiorul furtunilor convective așa cum sunt denumite în literatura de specialitate structurile noroase cu mare dezvoltare pe verticală (Figura 2, Raupach et al. 2021). Mai precis grindina se formează într-o regiune a norului caracterizată de temperaturi negative și în care coexistă cristale de gheață și picături de apă suprarăcite (acestea sunt picături care rămân în stare lichidă la temperaturi mai mici de 0°C). Pe lângă gheață și apă suprarăcită pentru apariția grindinei este necesară și prezența unui curent ascendent intens (>15 m/s) adică a unui curent vertical de aer în interiorul norului.  

Acest curent ascendent de aer se formează atunci când particulele de aer din apropierea solului sunt ridicate până la un nivel deasupra căruia există instabilitate (despre care tot auzim în prognozele meteo). La acest nivel temperatura particulelor este mai mare decât cea a mediului înconjurător. Astfel particule de aer au o densitate mai mică decât cea a aerului înconjurător și deci au o mișcare liberă ascendentă. Acest curentul ascendent de aer duce în altitudine particule de aer umed. Pe măsură ce particule de aer umed urcă vaporii de apă pe care îi conțin se răcesc și condensează ducând la formarea picăturilor de nor. 

În atmosferă temperatura aerului scade odată cu creșterea altitudinii iar nivelul la care temperatura termometrului umed este 0°C este denumit nivel de topire. Deasupra acestui nivel apa condensată în interiorul particulelor de aer poate îngheța. La temperaturi intre 0°C -40°C apa poate rămâne în stare lichidă și devine suprarăcită.

Pentru apariția grindinei este nevoie de embrioni de grindină. Acești embrioni pot fi picături înghețate sau cristale de gheață.  Apă suprarăcită interacționează cu acești embrioni și apoi îngheață la suprafața acestora. Pentru ca un embrion să ducă la apariția grindinei de mari dimensiuni (diametru >2.5 cm) trebuie să existe în nor suficientă apă suprarăcită. Dacă sunt prea mulți embrioni creșterea acestora este limitată. Pe acest principiu funcționează sistemele antigrindină. Iodura de argint este împrăștiată în nori cu ajutorul unor rachete. Crește astfel numărul de embrioni de grindină. Grindina nu mai poate crește la dimensiuni mari deoarece cantitatea de apă suprarăcită este distribuită la un număr mare de embrioni.

De asemenea pentru formarea grindinei de mari dimensiuni este nevoie de un anumit tip de creștere. Acest timp de creștere depinde de intensitatea curentului ascendent și de traiectoria embrionului. Traiectoria embrionilor și apoi a grindinei este influențată de forfecarea pe verticală a vântului (schimbarea vitezei vântului cu altitudinea). Forfecarea pe verticală a vântului dictează organizarea furtunilor. Valorile moderate sau mari pentru forfecare sunt asociate cu furtuni organizate (supercelule, multicelule). Acesta înseamnă că furtunile vor avea un timp de viață mai mare ceea ce duce la creșterea probabilității de apariție a grindinei.  

Un alt factor important asociat cu apariția grindinei de mari de dimensiuni este reprezentat de cantitatea de gheață care se topește atunci când grindina trece de nivelul de topire în cădere către suprafață. Grindina de mici dimensiuni se poate topi integral ceea ce face ca la suprafață să ajungă numai grindină de mari dimensiuni.

Putem acum pe baza proceselor fizice descrise mai sus să analizăm influența schimbărilor climatice asupra furtunilor cu grindină.

Procesele fizice care duc la apariția grindinei în prezent (a) și modificările acestor procese în contextul schimbărilor climatice (b). Numerele indicare în (b) reprezintă (1) creșterea umidității la nivelurile joase din atmosferă ceea ce duce la creșterea instabilității și a intensității curentului ascendent al furtunii, (2) creșterea nivelului de topire ceea ce intensifică topirea grindinei și o deplasarea distribuției după dimensiuni a grindinei către grindină de mari dimensiuni, și (3) schimbarea forfecării pe verticală a vântului care poate influență traiectoria grindinei în furtună, acest efect este redus în comparație cu (1). (Figură adaptată după Fig. 1 din Raupach et al. 2021).

Cum influențează schimbările climatice furtunile cu grindină?

Am văzut că furtunile care produc grindină depind de instabilitatea atmosferică și de conținutul de umiditate (Figura 2a). Odată cu creșterea temperaturii medii globale crește și conținutul de vapori de apă din regiunile joase ale atmosferei (cu aproximativ 7% pentru fiecare creștere cu 1°C). Temperaturile ridicate împreună cu o creștere a umidității înseamnă că o cantitate mai mare de energie potențială poate fi eliberată odată cu condensarea vaporilor de apă ceea ce duce la creșterea instabilității atmosferice.

O astfel de creștere a fost pusă în evidență pentru Europa într-un studiu recent privind modificarea frecvenței de apariție a furtunilor în contextul schimbărilor climatice până în 2100 (Rädler et al. 2019). Creșterea instabilității poate duce la o creștere a intensității curenților ascendenți și a conținutului de a apă lichidă al furtunilor ceea ce favorizează apariția grindinei de mari dimensiuni. Creșterea temperaturii duce și la creșterea nivelului de îngheț și astfel crește probabilitatea ca grindina să se topească înainte să ajungă la sol (mai puțină grindină de mici dimensiuni). Schimbările climatice vor reduce forfecarea pe verticală a vântului însă această schimbare va avea un efect redus asupra furtunilor cu grindina (Figura 2b) comparativ cu creșterea instabilității.

În concluzie, ne așteptăm ca în viitor să observăm în general mai puține furtuni cu grindină dar când acestea se vor produce grindina va fi de mari dimensiuni. Pentru Europa studiile bazate pe observații sau pe proiecții climatice realizate pe baza modelor numerice au arat că trendul privind frecvența de apariție a furtunilor cu grindină este ușor crescător (însă incertitudinile sunt destul de mari).

De asemenea, studii recente au indicat o creștere a pagubelor asociate căderilor de grindină (Kunz et al. 2009, Eccel et al. 2012) și o creștere a severității acestui tip de fenomen extrem (Eccel et al. 2012, Berthet et al. 2011). Pentru România, într-un studiu publicat în 2016 de Burcea et al. a fost analizat numărul de zile în care grindina a fost raportată la stațiile meteo din rețeaua Administrației Naționale de Meteorologie. Rezultate au indicat că un trend crescător pentru numărul mediu de zile cu grădină la 55.2%, un trend neutru la 3.8% și un trend descrescător la 40.9% din stațiile analizate (105 stații) analizate pentru perioada 1961–2014.

---

Dr. Bogdan Antonescu

Cercetător fizica atmosferei concentrându-se pe înțelegerea fenomenelor extreme.

Infrastructura militară și războaiele - poluatori trecuți cu vederea

Dincolo de impactul devastator la nivelul infrastructurii sociale, economice și pierderile de vieți rezultate, războaiele și militarizarea excesivă este o sursă majoră de poluare. De la distrugerea intenționată sau neintenționată a resurselor naturale (păduri, bazine acvatice, deversarea rezervelor de petrol), mașinăria militară globală este printre cei mai mari poluatori la nivel mondial. Conform unui studiu publicat de Brown University în 2019, Pentagonul/ Ministerul apărării Americane produce mai multe emisii GES decât întregul stat suedez.

---

Crize de mediu provocate de conflictele militare

E destul să ne uităm la ultimii 30 de ani și vom vedea cum conflictele militare au contribuit direct și vizibil la schimbările climatice globale.

Astfel în Columbia peste 3 decenii de conflict între FARC și forțele guvernamentale au dus la deversarea a 4.1 mil barili de petrol datorită țintirii conductelor și centrelor de procesare. Apoi între 1990 și 2013, 3 milioane ha de păduri au fost defrișate datorită conflictelor din regiune.

În Afghanistan între 1990 și 2005 țara a pierdut 33,8% din pădurile sale.  În 20 de ani de conflict între 2001-2021 sute de mii de soldați americani au fost detașați (vârful fiind 110,000 in 2011) iar costul total variază între 2.1-2.3 trilioane USD. Această detașare a forțelor a presupus o amprentă de carbon imensă, atât pentru întreținerea liniilor logistice cât și ca rezultat a operațiunilor militare propriu-zise.

În Iraq conflictele cu ISIS ale deceniului trecut au dus la deversarea și/sau arderea a între 1.4 și 2 milioane barili de petrol iar cele 30,000 tone de sulf ale depozitului de la Mishraq arse în 2016 au afectat grav zona de 200 km² din proximitatea depozitului.

În Siria marile orașe au fost puternic afectate de războiul civil. 52% din locuințele din Allepo au fost parțial distruse între 2011-2015 unde a fost necesară mutarea a aproximativ 15 milioane tone de materiale (~5.3 milioane în Homs), operațiunile de curățare și reconstrucție având o amprentă de carbon destul de mare (după cum vom vedea mai departe în material). De asemenea între 2014-2016, 2386 de ținte afiliate infrastructurii petroliere siriene au fost distruse, aceasta ducând la multe deversări de petrol, respectiv la o poluare fără precedent.

În Yemen peste 2 milioane de persoane au fost dislocate social într-una din cele mai grave crize umanitare din istorie. Infrastructură urbană yemenită era distrusă în proporție de peste 30% în 2017. Campaniile umanitare nu doar ca nu reușesc să ofere o alternativă viabilă locuințelor permanente într-un mediu sigur, acestea de multe ori sunt asociate cu nivel înalt de poluare, care afectează în primul rând pe cei ce au nevoie de acest ajutor umanitar.

Mecanismele din spatele poluării

Conflictele militare sunt operațiuni foarte complexe ce implică nu doar situațiile de lupta activă ci și cele de prevenire, pregătire și recuperare. Așadar trebuie să luăm în considerare mai mulți factori per ansamblu necesari întreținerii unui conflict militar ce includ:

1. Baze domestice pentru pregătire, antrenament și testare a echipamentului militar.

2. Baze externe în zone cu conflict militar activ sau zone neutre/tampon.

Ambele necesită materii prime, lanțuri complexe de aprovizionare, cantități însemnate de energie și apă și utilizarea a diverse vehicule terestre, marine sau aeriene. Spre exemplu un HUMVEE, mașină de bază cu armură suplimentară din cadrul armatei americane, consumă în medie 46 litri combustibil la 100 de kilometri, emițând ~260 kg CO2 per misiune (în medie). Cam cât are emite 7 de automobile noi de mărime medie cu un consum mixt de ~7 % (un astfel de automobil produce ~13 kg CO2 per 100 km).

Emisiile cresc vertiginos dacă vorbim despre un avion de luptă F-35 care emite ~28 tone CO2 per misiune sau un avion cu armament nuclear precum B-2 ~251 tone (Sursa).

Grafic ilustrând totalul consumului de energie al ministerului apărării american

Peste jumate din totalul energie necesară este pentru alimentarea avioanelor de transport și de luptă (kerosen).

Apoi un factor foarte important este producția echipamentelor militare precum muniții, armament, rachete. Acestea împreună cu personalul militar necesită transport inițial de lungă distanță (spre exemplu zboruri și/sau călătorii navale din America de Nord spre restul continentelor (în special Africa și Asia). De asemenea transportul în teatrele de operațiuni propriu-zise trebuie luat în considerare. 

Acțiuni militare active și poluarea

Emisiile dintr-un teatru de război pot fi împărțite în două:

Emisiile directe
Acestea includ devărsari de petrol și hidrocarburi, emisiile rezultate din folosirea activă a munițiilor, rachetelor și echipamentelor militare în general. Deseori țintele principale în teatrele de operațiuni militare sunt cele care implică producția, stocarea și transportul de combustibili. În Siria, Irak și Libia această tactică a fost des utilizata, un caz marcant cu consecințe catastrofale fiind devărsarea și incendiile aferente din 1991 în timpul Războiului Golfului. 11 milioane barili de petrol crud au fost devarsați iar trupele Irakiene în retragere au incendiat în jur de 750 de puțuri petroliere  într-unul din cele mai grave cazuri de terorism ecologic din istoria secolului 20.

Incendiu în zona petrolieră Burgan, Kuweit, 1991

Apoi zonele cu multă vegetație reprezintă potențiale ținte. Pădurile pot reprezenta refugii într-o zona cu conflict militar. În 1967 în timpul războiului din Vietnam, armata Americană a utilizat 5 milioane galoane de substanță defoliantă (care elimină frunzele copacilor și plantelor) împrăștiate peste 600,000 de hectare de păduri. Estimările pierderii pădurilor în Vietnam variază între 14 si 44%, cele mai afectate păduri fiind cele ale mangrovelor în zonele de coastă. Este important să înțelegem în acest context rolul pădurilor, mai ales a celor de mangrove, în captarea și stocarea dioxidului de carbon din aer. Astfel distrugerea lor reduce capacitatea noastră de capta și stoca dioxidul de carbon din aer.

Emisiile indirecte

De regulă provin în timpul și după declanșarea unui conflict militar și includ amprenta de carbon a ajutorului umanitar, construcția rețelelor de curent, gaz procesarea făcută direct de civili care nu au alternative ș.a. Acestea sunt dificil de cuantificat și necesită o înțelegere mai aprofundată a relațiilor sociale în perioade de conflict, unde nevoia de adaptare și mitigare este imediată.

Spre exemplu în Siria unde mare parte a infrastructurii energetice, de apă și inexistența unui management al deșeurilor fac țara aflată în război civil încă din 2011 să fie în pragul unui dezastru ecologic major. În Siria numărul rafinăriilor improvizate a crescut drastic în principal datorită lipsei/ închiderii forțate a unui sistem centralizat. Un raport din 2016 relata că o mare parte a populației în Siria care în trecut depindea economic de exploatarea hidrocarburilor, folosește combustibili improvizați ce reprezintă un hazard dar și o sursă extremă de poluare, unde petrolul crud este distilat în butoaie încălzite sub foc deschis. 

Apoi este foarte dificilă estimarea amprentei de carbon a ajutorului umanitar. Transportul materialelor, personalului dar și operațiunile zilnice ale unui program umanitar precum cel UNIFEF, Crucea Roșie, Amnesty ș.a , sunt vitale pentru populațiile afectate de conflict militar. Un studiu realizat in 2017 a arătat că în acel an aproximativ 5% din costurile agențiilor umanitare (~ 1.2 miliarde USD) au fost cheltuite pe combustibili dar și pentru achiziționarea de generatoare noi sau repararea generatoarelor existente. Studiul de asemenea atrăgea atenția unor exemple pozitive precum cel din Iordania unde majoritatea taberelor de refugiați sunt alimentate cu energie solară. Este important să înțelegem că aceste misiuni sunt indispensabile, respectiv nu poate fi vorba despre o reducere a acestora, totuși am putea reduce necesitatea unor astfel de misiuni reducând numărul și intensitatea conflictelor globale.

Un alt exemplu notabil al emisiilor indirecte este cel din Bangladesh unde defrișări masive au avut loc pentru crearea spațiilor pentru plasarea refugiaților Rohingya. De altfel defrișările reprezintă o problema majoră în țări precum Columbia unde conflictele militare îndelungate duc la o creștere a cererii a alimentelor de bază care se manifestă în conversia zonelor forestiere în zone agricole. 

Costul climatic al reconstrucției post-război

Utilizarea pe termen îndelungat al explozibililor, rachetelor și dronelor au un impact devastator asupra populațiilor civile, infrastructurii și de asemenea sunt surse majore de gaze toxice de seră.

Tabel ce ilustrează volumul arderilor provenite din utilizarea munițiilor și explozibililor

Când vorbim de un oraș distrus aproape în întregime precum Moșul, Sirte sau Aleppo trebuie să acordăm atenție a 3 factori importanți:

1. Managementul deșeurilor, fragmentelor de beton și alte materiale necesită foarte multe resurse. Conform CEOBS pentru mutarea și curățarea tuturor resturilor ar fi necesare peste 1 milion de călătorii ale unor camioane să transporte în condiții sigure sutele de tone de materiale. Așadar primul pas este unul foarte costisitor din perspectiva amprentei carbonului. Situația catastrofală a orașului Moșul, unde după recapturarea orașului a fost necesar transportul a 10 milioane tone de materiale cu un cost estimate de 250 milioane USD) este detaliată într-un articol din 2017 al celor de la BBC. 

2. Reconstrucția orașelor distruse de război necesită cantități imense de ciment, beton, oțel și alte materiale. Acest fapt contribuie și mai mult la o situație problematică a industriei construcțiilor care reprezintă o sursă mare de emisii, mai ales dacă ne uităm la faptul ca în 2017 China era responsabilă pentru producerea 2,4 milioane tone metrice de ciment comparativ cu restul lumii unde cumulata producția era de aproximativ 1,73 milioane. Reconstrucția orașelor afectate de război în Orientul, Mijlociu și Africa de Nord reprezintă însă o misiune dificilă datorită dislocării sociale a sute de mii de oameni și datorită faptului că în ultimii ani recorduri de temperatura au fost întrecute. Alte exemple istorice sunt reconstrucția Varșoviei după 1945 și mai recent este un semn de întrebare asupra reconstrucției zonei Donbass, aflată în estul Ucrainei și disputată de Federația Rusă. 

Imagine cu Varșovia după încheiere ostilităților din cel de-al doilea război mondial.

3. După finalizarea conflictelor militare active deseori au loc schimbări ale modului de utilizare a pământului, mai ales deoarece instituțiile juridice ale statelor afectate de războaie sunt slabe sau inexistente. 2 cazuri sunt relevante aici: În Columbia unde după semnarea păcii între forțele guvernamentale și FARC, s-a observat o creștere de 177% a defrișărilor în Columbia (efectuate în 31 din 39 de zone protejate). Al doilea caz mai recent este situația din Myanmar unde regimul militar aflat la conducere este acuzat de o accelerare agresivă a defrișărilor ilegale. În 2020 9900 tone de lemn tăiat ilicit au fost confiscate în regiunile Rakhine, Kachin și Shan.

Schimbările climatice și războaiele – un cerc vicios care poate fi întrerupt

Schimbările climatice și conflictele militare pot deveni două dinamici ce se susțin și alimentează reciproc. Schimbările climatice pot duce la creșterea prețului anumitor resurse precum apa potabilă, teren fertil, masă lemnoasă, etc. Aceasta la rândul său poate crește tensiunea între state care pot ajunge în stadiul de conflict militar deschis datorită dorinței de control a unor resurse precum hidrocarburile, metale prețioase, minerale, chiar și apa. Războaiele pot cauza distrugerea infrastructurii ce duce la multă poluare, instabilitate și în final dislocarea a mase largi de oameni precum cazul Siriei.

Reducerea numărului de conflicte militare la nivel global ar contribui semnificativ la reducerea emisiilor provenite din distrugerea infrastructurii și toate operațiunile necesare intervenției și mentenanței unei zone aflată în război ce necesită apoi reconstrucție pe timp de pace. 

---

Vlad Radu Zamfira

(Master of Arts Archaeology & History, Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland).