Cum "pensionăm" panourile solare și ce se întâmplă când acestea ies din uz?
Primele generații de panouri solare „casnice” ajung abia acum la sfârșitul vieții lor. Cu aceste unități apropiindu-se acum de finalul duratei de utilizare, experții spun că este nevoie urgentă de acțiune. Dacă procesele de reciclare nu vor fi implementate, până în anul 2050 vom avea 60 de milioane de tone de deșeuri de panouri fotovoltaice în gropile de gunoi la nivel global.
Putem împiedica panourile solare să devină "munți de deșeuri"?
Primele generații de panouri solare „casnice” ajung abia acum la sfârșitul vieții lor. Cu aceste unități apropiindu-se acum de finalul duratei de utilizare, experții spun că este nevoie urgentă de acțiune. Dacă procesele de reciclare nu vor fi implementate, până în 2050 vom avea 60 de milioane de tone de deșeuri de panouri fotovoltaice în gropile de gunoi la nivel global.
În medie, panourile solare se degradează cu o rată de 1% în fiecare an. Panourile solare produse astăzi au o estimare de durată de viață între 25 și 35 de ani, influențată de mai mulți factori (tip, calitate, condiții de mediu). Putem însă sa extindem durata lor de viață, să reciclăm corect componente acestora prevenind astfel „munți de deșeuri” pe viitor?
Care este durata de viață a panourilor solare?
Panourile solare produse astăzi au o durată de viață estimată între 25 și 35 de ani și influențată de mai mulți factori, printre care:
Tipul de panou solar: Ordinea descrescătoare a duratei de viață este următoarea: monocristaline, policristaline și amorfe.
Calitatea panoului solar: Panourile solare fabricate de producători de prestigiu tind să aibă o durată de viață mai mare decât cele produse de firme mai puțin cunoscute.
Întreținerea: Panourile solare care beneficiază de curățare și inspecție regulate au tendința de a avea o durată de viață mai lungă.
Condițiile de mediu (Locația): Experiența la temperaturi extreme sau în medii cu umiditate ridicată poate scurta durata de viață a panourilor solare. Astfel panourile solare instalate în zone cu temperaturi moderate, umiditate scăzută și precipitații moderate vor avea o durată de viață mai lungă, iar panourile solare instalate în zone cu temperaturi extreme, umiditate ridicată sau precipitații abundente vor avea o durată de viață mai scurtă.
Exemple specifice legate de locație:
Un panou solar instalat în deșert va fi expus la temperaturi extreme și furtuni de nisip, reducându-i durata de viață.
Un panou solar instalat pe coastă va fi expus la umiditate ridicată și apă sărată, scurtându-i durata de viață.
Un panou solar instalat în zona de deal va fi expus la temperaturi moderate și precipitații moderate, ceea ce îi va prelungi durata de viață.
Importanta progresului tehnologic:
Eficiența: Panourile solare fabricate în 2024 au o eficiență medie de 20-22%, în creștere față de cele fabricate în 2014, care aveau o eficiență de 15-17%.
Noi îmbunătățiri: Panourile solare moderne sunt mai durabile și rezistente la condiții meteorologice severe.
De asemenea, sunt disponibile într-o varietate mai mare de culori și stiluri, facilitând integrarea lor în designul clădirilor.
Cum pot prelungi durata de viață a sistemului meu solar?
La fel cum o mașină funcționează doar pentru un anumit număr de kilometri, sau un echipament își pierde din randament după câțiva ani, degradarea panourilor solare este inevitabilă. Există modalități de a prelungi durata de viață utilă a panourilor solare, asemănător cu schimbarea regulată a uleiului la mașină?Răspunsul este DA.
Putem recicla panourile solare?
Datorită majorității componentelor sale, o bună parte a unui panou solar poate fi reciclat. Modulele solare din siliciu sunt în principal compuse din sticlă, plastic și aluminiu, trei materiale care sunt reciclate în cantități industriale.
Cu toate că reciclarea modulelor este posibilă, procesul de separare a materialelor poate fi laborios și necesită echipamente avansate. Principalele etape implicate în reciclarea cu succes a unui modul solar din siliciu includ:
Eliminarea ramei de aluminiu (100% reutilizabilă)
Separarea sticlei pe o bandă transportoare (95% reutilizabilă).
Prelucrarea termică la 500 °C. Aceasta permite evaporarea componentelor mici din plastic și separarea ușoară a celulelor.
Dizolvarea foilor de siliciu și topirea lor în plăci reutilizabile (în proporție de ~85%).
Putem împiedica panourile solare să devină un "munte de deșeuri"?
Motivul pentru care există atât de puține facilități și informații pentru reciclarea panourilor solare este că până recent nu a existat o cantitate semnificativă de procesat și reutilizat.
China face investiții substanțiale în energia solară, fiind lideri în acest sector și provocând o creștere exponențială a producției și instalării de panouri solare. Această evoluție este crucială pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, însă ridică și o problemă majoră: gestionarea adecvată a deșeurilor produse de panourile solare la finalul ciclului lor de viață.
O pregătire neadecvată pentru gestionarea deșeurilor solare poate genera consecințe negative:
Depozitarea inadecvată: Riscul de contaminare a solului și a apei cu substanțe chimice periculoase este crescut.
Incinerarea: Generează emisii de gaze cu efect de seră, accentuând schimbările climatice.
Risipa de resurse valoroase: Componentele precum siliciul, aluminiul și metalele rare din panourile solare pot fi reciclate și utilizate din nou.
Măsuri necesare pentru o gestionare eficientă a deșeurilor fotovoltaice:
Instituirea și aplicarea unor sisteme de colectare și reciclare eficiente: O prioritate este să se faciliteze predarea panourilor solare uzate către centre specializate.
Investiții în cercetare și inovare: Tehnologiile de reciclare a panourilor solare sunt în curs de dezvoltare, dar necesită resurse suplimentare pentru a fi optimizate și extinse.
Cooperare internațională: Este imperativă o colaborare globală pentru a stabili standarde și reglementări eficiente pentru gestionarea deșeurilor fotovoltaice.
Prima generație de panouri solare „casnice” ajunge abia acum la sfârșitul vieții lor. Cu aceste unități apropiindu-se acum de pensionare, experții spun că este nevoie urgentă de acțiune. Dacă procesele de reciclare nu vor fi implementate, până în 2050 vor exista 60 de milioane de tone de deșeuri de panouri fotovoltaice în gropile de gunoi.
Dacă gestionăm corect aceste deșeuri avem de câștigat pe viitor
Știm că panourile solare pot fi reciclate, întrebarea este ce alte beneficii aduce economiei. Trebuie să fie stabilită o infrastructură adecvată de reciclare a panourilor solare pentru a gestiona volumele mari ce vor fi eliminate curând. Odată pusă la punct această schemă, vom asista la mai mulți factori pozitivi și la noi oportunități economice.
Reciclarea panourilor fotovoltaice va crea mai multe locuri de muncă verzi și o valoare recuperabilă de aproximativ 12 miliarde € până în 2050. Acest flux va intermedia producerea a 2 miliarde de panouri noi, fără a investi în materii prime.
Acest lucru ar permite producerea a aproximativ 630 GW de energie din reutilizarea materialelor uzate anterior. Datorită scăderilor constante ale prețului panourilor solare, tot mai multe gospodării și întreprinderi aleg să investească în sisteme de energie solară, astfel, vor apărea și mai multe oportunități economice în sectorul de reciclare a acestora.
Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată, Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iași. Principalul obiect de studiu îl reprezintă energia regenerabilă solară. Proiectul dezvoltat de Mădălina - "Acoperișul tău Solar" este o inițiativă care dorește să crească conștientizarea publică a efectelor benefice utilizării de panouri solare, și a energiei regenerabile în general. Cred în acțiuni imediate, focusate, pentru a sensibiliza publicul cu privire la unele dintre cele mai presante probleme cu care se confruntă societatea actuală.
Am putea economisi mii de lei pe an reducând risipa alimentară cu beneficii pentru mediu
În Uniunea Europeană, 59 de milioane de tone de alimente au fost irosite în 2020, dintre care 53% pot fi atribuite gospodăriilor. Risipa de alimente nu înseamnă pierderi numai pentru mediul înconjurător, ci și pentru fiecare dintre noi.
În Uniunea Europeană, 59 de milioane de tone de alimente au fost irosite în 2020, dintre care 53% pot fi atribuite gospodăriilor. Risipa alimentară nu înseamnă pierderi numai pentru mediul înconjurător, ci și pentru fiecare dintre noi. Un studiu realizat de Food Waste Combat arată că în România cheltuim pe hrană aproximativ 40% din venituri şi ajungem să aruncăm 33-50% din ea. Practic, din trei plase de cumpărături, cel puțin una este irosită. Între timp, aproximativ 10% din alimentele disponibile consumatorilor din UE sunt risipite și 32,6 milioane de oameni nu își permit decât rar sau deloc să cumpere alimentele de calitate.
Portofelele noastre și mediul ar câștiga prin reducerea risipei alimentare
Potrivit unei simulări, dacă UE ar reduce risipa alimentară cu 41% până în 2030, emisiile de gaze cu efect de seră ar putea fi reduse cu până la 108 milioane de tone. Există mai multe soluții pentru această problemă, cum ar fi cumpărăturile și planificarea conștientă sau transformarea surplusului în cauze caritabile.
Totuși, cea mai eficientă metodă de a evita risipa este să cumpărăm mai puțin. Avem obiceiul de a cumpăra foarte multe produse, în special înainte de sărbători, deși magazinele se redeschid uneori chiar și în prima sau a doua zi de Crăciun sau de Paște.
Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a studiat efectele reducerii risipei alimentare în UE până în 2030 și îndeplinirea Obiectivelor ONU de durabilitate (Obiectivul 12). Au fost folosite trei scenarii diferite unde reducerea a fost de 12%, 23% și 41% (fără a face distincție între deșeurile alimentare comestibile și necomestibile). Pentru că majoritatea deșeurilor provin de la gospodării, reducerea de aici are cel mai mare impact asupra imaginii de ansamblu. Conform rezultatelor simulărilor, gospodăriile din UE ar putea economisi între 220 și 720 € în medie anual. Un alt beneficiu este că, în funcție de scenariu, am putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu până la 108 milioane de tone.
Simularea arată că, dacă risipim mai puțin, scade și nevoia de cumpărare, ceea ce se reflectă și în prețuri mai scăzute. Privind întreaga listă de produse alimentare, în cel mai optimist scenariu scăderea ar fi în jur de 1%. Totuși, dacă ne uităm individual la rezultate, am putea observa o reducere de preț cu aproximativ 4% în cazul legumelor.
Care este impactul sistemului alimentar asupra climei?
Nimănui nu-i place să arunce mâncarea – însă o facem, majoritatea, la un moment dat, sub o formă sau alta. Știm că nu e bine, dar poate că nu ne-am gândit la efectele undă pe care le are.
Sistemul alimentar cuprinde diverse etape: producție, transport, comerț, consum și managementul deșeurilor. Toate depind de numeroase resurse precum apa (70% din apa dulce este folosită în agricultură), pământ, minerale, energie regenerabilă, dar și combustibili fosili. Folosind aceste resurse, lanțul de producere și aprovizionare cu alimente creează aproximativ 26% din totalul de emisii antropogenice de gaze cu efect de seră (GES).
Această estimare include emisiile provenite din agricultură în cadrul fermei, emisiile generate de exploatarea și schimbarea terenurilor (spre exemplu prin defrișare), precum și cele din activitățile realizate pre- și post-producție (precum producerea îngrășămintelor, pesticidelor și a furajelor, dar și prelucrarea, depozitarea, refrigerarea, transportul, sau gestionarea deșeurilor).
Producerea alimentelor au nevoie de pământ, pe care, prin urmare, îl folosim inutil într-o anumită măsură, deoarece este posibil să nu consumăm nici măcar alimentele produse pe el. Și alimentele aruncate, în descompunere, contribuie la emisiile de metan — ceea ce crește efectul de seră (și, prin urmare, efectul schimbărilor climatice).
Dacă risipim mai puțin, cererea de alimente va fi mai mică, producția pentru aprovizionarea populației poate fi gestionata mai bine, iar reducerea producției scade și emisiile de gaze cu efect de seră.
Reducerea risipei alimentare poate duce, de asemenea, la prețuri mai mici la alimente și la exporturi mai competitive. Mai puțină risipă poate poate ajuta și fermierii, companiile, consumatorii să economisească bani, iar impactul asupra mediului asociat producției, procesării și transportului alimentelor va fi mai mic.
Cam ce aruncăm la gunoi?
Sursă grafic: Food Waste Combat
În România tindem să aruncăm atât mâncarea gătită, cât și alimentele proaspete, precum legume și fructe.
Cea mai mare cantitate de risipă din UE a avut loc în cazul fructelor și legumelor (27% și respectiv 20%), urmate de cereale (13%), carne (10%) și cartofi (10%). Privind țările membre separat, Germania, Franța și Italia contribuie cel mai mult la crearea deșeurilor alimentare, dar imaginea este diferită atunci când valorile sunt defalcate pe cap de locuitor. Germanii și francezii rămân astfel sub media UE, în timp ce, de exemplu, Cipru, Portugalia, Belgia și Danemarca o depășesc.
În 2020 în UE aproximativ 59 de milioane de tone de alimente au fost irosite (adică 131 kg de persoană), din care 53% pot fi atribuite gospodăriilor. Urmează sectorul de producție (30%), restaurantele și furnizorii de servicii alimentare (9%) și alte segmente de distribuție de alimentară (7%). Mai mulți factori pot juca un rol în formarea deșeurilor alimentare precum:
Cumpărăturile și gătitul necorespunzător planificate;
Aspectele estetice (de exemplu, fructele deteriorate);
Porțiile standardizate în restaurante, și în cazul cateringului, numărul de angajați estimat necorespunzător;
Supraproducția;
Deteriorarea produsului sau a ambalajului, precum și „conservarea calității”;
Interpretarea greșită a datelor de expirare (Best before sau best by). A se consuma până la…” pe alimente este despre siguranță – alimentele pot fi consumate până la această dată, dar nu după, chiar dacă arată și miros bine. „A se consuma de preferință înainte de….” se referă la calitate – Produsele alimentare pot fi consumate în siguranță după depășirea datei menționate, cu condiția ca instrucțiunile de depozitare să fie respectate și ca ambalajul să nu fie deteriorat, deși gustul și textura lor ar putea începe să se altereze.
Risipa citricelor - Un mare minus
Lămâile și citricele în general reprezintă o “garnitură” universală ce ne poate împodobi un gin tonic sau un cocktail, însă acestea ajung în mare parte sa fie aruncate. Astfel, citricele fac parte dintr-o problemă mai largă unde deșeurile alimentare reprezintă jumătate din emisiile sistemului alimentar global.
Spania este țara ce produce și exportă cel mai mare volum de citrice la nivel European. Contează pentru că deșeurile și cantitățile de citrice aruncate sunt uriașe, mai ales în sectorul barurilor, iar în același timp ambalajele necesare pentru sucurile de fructe înseamnă că Spania consumă mult prea mult plastic.
Pentru a reduce aceasta problema, planul LIFE Citruspack a fost lansat în 2020 ca parte a Green Deal-ului European, planul UE de economie circulară menit să sustenabilizeze afacerile europene prin reducerea cantităților de deșeuri.
Ce soluții avem la îndemână?
Risipirea alimentară poate fi ușor redusă dacă acordăm atenție câtorva lucruri mărunte. Pe site-ul Centrului Comun de Cercetare, soluțiile sunt clasificate în șase grupuri:
Recomandări și instrumente pentru gospodării (de exemplu, rețete pentru utilizarea alimentelor rămase)
Mentoring pentru gospodării (de exemplu, pregătire practică în bucătărie)
Campanii locale de creștere a atenției (media, evenimente)
Programe educaționale, evenimente școlare (cum ar fi programul Kitchen Adventure )
Conștientizarea și la unitățile de catering (de exemplu, punerea la pachet a alimentelor rămase)
Programe naționale de prevenire a risipei alimentare
Strategia „De la fermă la mâncare” (Farm to fork) își propune să reducă amprenta asupra mediului și a climei a sistemului alimentar al UE și să permită o dietă sănătoasă și durabilă. Trebuie să ne transformăm sistemul alimentar, deoarece acum are nevoie de multe resurse naturale, poate afecta biodiversitatea și poate avea efecte negative asupra sănătății (subnutriție sau chiar supranutriție).
Supranutriția e la fel de problematică în momentul de față, și nu neapărat pentru că oamenii mănâncă prea mult, ci pentru că în multe locuri, mâncarea sănătoasă nu e accesibilă (preț și/sau oferta) — un fenomen denumit de experți “deșerturi alimentare” (food deserts). Strategia dorește să ofere alimente suficiente, hrănitoare și accesibile, ținând cont de aspectele de durabilitate. Scopul este, de asemenea, reducerea la jumătate a utilizării agenților de protecție a plantelor și a îngrășămintelor, și creșterea suprafețelor cultivate ecologic.
Inteligența artificială ne poate fi de folos și în reducerea risipei alimentare. Clienții (de exemplu, ai restaurantelor, hotelurilor etc.) își pot monitoriza și eficientiza managementul deșeurilor cu ajutorul camerelor și cântarelor, oferind astfel date despre cantitatea și tipul excedentului. În clădirile de birouri mai mari este posibil să fie monitorizat și ceea ce angajații aruncă la gunoi și, în funcție de asta, oferta restaurantului poate fi ajustată (de exemplu, o felie mai mică de tort, un amestec de salată asamblat individual).
În Franța, în 2016, o nouă lege a stipulat ca magazinele mai mari nu pot arunca alimente nevândute, ci trebuie să le doneze. După aceea, au fost luate mai multe măsuri împotriva risipei alimentare, cu scopul de a o reduce cu 50% până în 2025. În Londra, The Felix Project folosește voluntari pentru a ajuta la livrarea alimentelor primite — astfel că în 2021 au distribuit 30 de milioane de comenzi.
În Ungaria, în 2022, au fost luate măsuri sporite pentru marii comercianți. Pentru că scopul e să se asigure că produsele aflate aproape de data de expirare ajung la cei din categorii vulnerabile și nu la gunoi, supermarketurile sunt obligate să ofere alimentele către organizații nonprofit cu cel puțin 48 de ore înainte de finalul termenului de valabilitate. Programul Élélmiszer Egyesület economisește anual hrană în valoare de 2,7 milioane de euro pentru cei nevoiași prin colectarea zilnică a produselor care se apropie de data de expirare sau cu ambalaje defecte de la magazine și producători. De la înființare, organizația de caritate a economisit peste 100 de milioane de kg de surplus, în mare parte prin munca voluntarilor - aceste donații ajută 250.000 de oameni în circumstanțe dificile în fiecare an.
În România avem o rețea de bănci de alimente care colectează și redistribuie donații alimentare de la companii (retaileri) către ONG-uri cu programe sociale din zone precum Brașov, Cluj, Timișoara, Constanța, Oradea sau București. Între iunie-septembrie 2020 au reușit să salveze de la risipă, spre exemplu, peste 700 de tone de lapte școlar și să îl distribuie prin întreaga rețea de beneficiari. Momentan, rețeaua băncilor de alimente din România colaborează cu peste 120 de companii și au reușit să redistribuie, împreună, aproape 18.000 de tone de alimente către 650 de ONG-uri. Echipa rețelei a calculat aproape 35.900.000 de porții donate, care valorează peste 180.000.000 lei.
Aceste exemple arată că reducerea risipei alimentare este un obiectiv realizabil, care poate aduce beneficii mediului, climei, portofelului și conștiinței noastre.
*Notă: acest material a fost editat de echipa InfoClima pe baza materialului despre risipă alimentară de pe platforma Masfelfok și în colaborare cu Lorena Axinte și Vlad Zamfira.
Marea sete pentru cocktailuri și cum putem reduce risipa de pe urma acesteia
Pentru a reduce risipa alimentara, sustenabiliza acest sector al barurilor și a elibera din presiunea pusă pe lanțurile de aprovizionare și sectoarele agricole a multor țări, nu am putea oare să consumăm (în mod responsabil) băuturi cu ingrediente produse la nivel local?
Tequila, unul din produsele cele mai exportate ale Mexicului, devine din ce în ce mai populară în Europa. Doar anul trecut exporturile au crescut foarte mult, exemple fiind Spania (+90%), Franța (+73%), Marea Britanie (+68%). Dacă punem de asemenea și cererea foarte mare din partea Statelor Unite care importă peste 250 de milioane de litri anual vedem că există o presiune din ce în ce mai mare asupra agriculturii Mexicului, și implicit în acest caz o presiune enormă asupra culturilor de agave.
Lămâile și citricele în general reprezintă o “garnitură” universală ce ne poate împodobi un gin cu tonic sau un cocktail. Însă acestea ajung în mare parte a fi aruncate, făcând parte dintr-o problemă mai largă unde deșeurile alimentare reprezintă jumătate din emisiile sistemului alimentar global.
Astfel inevitabil ne putem întreba, pentru a sustenabiliza acest sector și a elibera din presiunea pusă pe lanțurile de aprovizionare și sectoarele agricole a multor țări, nu am putea oare să consumăm (în mod responsabil) băuturi cu ingrediente produse la nivel local?
Volumul de băuturi alcoolice spirtoase importate în România (2017-2019)
O analiză imediată ar arăta că o bună parte a băuturilor din barurile și restaurantele noastre în primul rând sunt de proveniență străina. Ginul, deși produs din ce în ce mai mult în diverse țări, a fost inițial popularizat enorm in Marea Britanie. Apa tonică conține chinină (quinine), un produs nativ Americii Centrale și de Sud. Romul a fost un produs renumit al zonei Caraibelor iar whiskiul este originar zonei insulelor Britanice (Scoția și Irlanda).
Ce putem observa așadar, este că marea majoritate a băuturilor foarte populare din Europa, inclusiv România, provin din varii colțuri îndepărtate ale planetei.
România este o țară mare consumatoare a whiskiurilor dar si a altor tipuri de băuturi alcoolice conform unor statistici ale ultimilor ani (Notă aici poate fi inclus whisky din Scoția, Irlanda, Japonia ș.a țări producătoare).
Tequila, margarita și presiunea asupra agriculturii Mexicului
Tequila, unul din produsele cele mai exportate ale Mexicului, devine din ce în ce mai populară în Europa. Fie consumată direct sau parte a unui cocktail precum un Margerita, aceasta a devenit o parte omniprezenta a oricărui bar la nivel global.
Astfel, doar în anul trecut exporturile au crescut foarte mult, exemple fiind Spania (+90%), Franța (+73%), Marea Britanie (+68%). Acest fapt a pus de asemenea presiune asupra costurilor unui kilogram de fruct de agave, care a oscilat între 5-7 pesos în ultimele 2 decenii, iar mai recent a ajuns la 31.
Dacă punem de asemenea și cererea foarte mare din partea Statelor Unite care importă peste 250 de milioane de litri de tequila, vedem că există o presiune din ce în ce mai mare asupra agriculturii Mexicului, mai ales asupra culturilor de agave.
Iar agricultura Mexicului se confruntă cu efectele schimbărilor climatice manifestate prin:
Secetele prelungite, chiar dacă plantă de agave crește în zone aride, acestea necesită cantități de apă specifice la intervale de timp constante
Creșterea în frecvență a fenomenelor extreme precum furtuni, anomalii de temperaturi foarte scăzute, incendii naturale de vegetație ș.a
Animalele care polenizează acest tip de plantă sunt afectate de schimbările climatice- în special un tip de liliac mexican (Long Nosed Bat/ Leptonycteris nivalis) considerat crucial procesului de polenizare a fructelor de agave. De notat faptul că atunci când acest tip de liliac a fost listat pentru prima dată ca specie pe cale de dispariție, în urmă cu 30 de ani, existau mai puțîn de 1.000 de specimene. Astăzi, populația lor a crescut până la ~ 200.000 de lilieci care trăiesc în 75 de cuiburi în sud-vestul Statelor Unite și în Mexic.
Problema creată de cocktailuri — Anatomia unei astfel de băuturi și ce putem deduce
Anatomia unui whisky sour și proveniența ingredientelor sale
Un cocktail este o băutură ce poate conține unul sau mai multe tipuri de alcool împreună cu varii ingrediente precum fructele și sucurile de fructe, anumite legume, cafea, siropuri ș.a.m.d.
În graficul de mai jos am ilustrat componența unuia din cele mai populare cocktailuri la nivel global: Margarita ce are la bază tequila (în unele cazuri chiar și mezcal). Ingredientele cu mici excepții provin din varii părți indepartate ale mapamondului (Mexic, Africa de Sud, Franta s.a.m.d.). Conform unor aproximări , în Statele Unite în medie Americanii consumă ~185,000 de astfel de cocktailuri pe oră.
Ce am putea face pentru cocktailuri mai sustenabile?
Sectorul barurilor, mai ales cele specializate în cocktailuri, este cunoscut pentru adaptabilitatea și creativitatea sa. România, spre exemplu, este țară producătoare de diverse băuturi alcoolice spirtoase precum țuică, palincă dar și varii lichioruri care oferă posibilități numeroase.
Spre exemplu în cazul unui cocktail precum margarita am putea să utilizăm o băutură produsă local — precum o palincă dulce de pere și oarecum să reinventăm un “clasic” cu o personalitate mai “locală”.
Ca să mai tăiem din importuri, am putea prioritiza și un prim brand de whisky românesc și posibilitatea utilizării unui produs popular la nivel global însă produs la nivel local. Practic ar fi utilă o reorientare măcar parțială a consumatorilor, mai ales în Europa, către băuturi produse la nivel local, unde putem vedea deja semne încurajatoare cu exemplul micro-berariilor în UK, Franța dar și România.
Citricele și impactul asupra marilor țări producătoare
Spania este țara ce produce și exportă cel mai mare volum de citrice la nivel European. Însă deșeurile și cantitățile de citrice aruncate sunt uriașe, mai ales în sectorul barurilor iar în același timp ambalajele necesare pentru sucurile de fructe înseamnă că Spania consumă mult prea mult plastic.
Așadar planul LIFE Citruspack a fost lansat în 2020 ca parte a Green Deal-ului European, planul UE de economie circulară menit să sustenabilizeze afacerile europene prin reducerea cantităților de deșeuri. De asemenea Cercetătorii de la Institutul Catalan de Cercetări Chimice au pus la punct o metodă de producere a materialelor plastice din coajă de citrice care ar putea înlocui controversatul produs chimic Bisfenol A.
Consumul local — O opțiune de impact?
Schimbările climatice afectează toate regiunile planetei mai ales în domeniul alimentației unde putem include și băuturile discutate astăzi. Producția de whisky din Scoția este deja afectată de secete îndelungate ce pun în pericol vara rezervele locale de apă și recoltele de malț. Berea de asemenea este un produs unde elemente cheie (apă, malț, hamei dar și costurile de energie) sunt deja sub un stres considerabil și din cauza schimbărilor climatice. Viticultura și vinurile, inclusiv în România, sunt deja puternic influențate de aridizare, schimbările de temperaturi și precipitații observate în ultimele decenii.
O soluție realizabilă ar fi cea a schimbării de comportament al consumatorilor prin campanii publice de promovare a produselor locale. Dacă am decide să optăm pentru ceva local (fie la nivel mai macro — un produs de țară sau nivel mai micro — în cazul României ceva și mai regionalizat precum ceva din Dobrogea) din start situația ar fi optimizată prin reducerea stresului asupra lanțurilor de aprovizionare, în vreme ce economia locală ar avea de câștigat.
Așadar, pentru baruri și restaurante o opțiune ar fi ca acestea să se apropie mai mult către surse locale (dacă acestea există). Printr-o relație mai strânsă cu producătorii locali de fructe și legume de asemenea calitatea și cantitățile de produse comandate ar putea adaptate și eficientizate pentru a reduce cantitățile de deșeuri. Adițional și volumul de ambalaje de plastic sau carton ar putea fi redus astfel.
O altă variantă ar fi pentru ca barurile să își crească anumite produse in-house, acolo unde există această posibilitate. Multe restaurante dar și baruri specializate în cocktailuri din Marea Britanie au adoptat această opțiune mai ales datorită prețurilor din ce în ce mai mari la toate produsele datorită inflației. Reciclarea (food waste) și compostarea deșeurilor alimentare de asemenea reprezintă un factor important în reducerea emisiilor de carbon din această industrie și o închidere a acestui circuit.
Flexibilizarea meniurilor este un fenomen din ce în ce mai întâlnit mai ales în Europa. Un meniu poate fi ajustat relativ ușor iar chiar recent am avut ocazia de a testa în capitala Bulgariei un margarita făcut cu palincă de pere. România din acest punct de vedere poate beneficia masiv datorită varietății produselor agricole disponibile.
Varii tipuri de băuturi în trecut consacrate doar într-o anumită țară precum ginul și whiskiul acum sunt produse și în alte țări inclusiv România. Acest fapt poate deschide ușa către o sustenabilizare din ce în ce mai pronunțată și poate face ca din acea băutură de care ne bucurăm la început de weekend să rezulte din ce în ce mai puțină risipă.
Vlad Radu Zamfira
Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change si impactul acestora. Analiza asupra Green New Deal in USA si Europa. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii și cea a whisky-ului. Arheologie costiera și impactul schimbarilor climatice asupra comunităților respective.
