Marea sete pentru cocktailuri și cum putem reduce risipa de pe urma acesteia
Tequila, unul din produsele cele mai exportate ale Mexicului, devine din ce în ce mai populară în Europa. Doar anul trecut exporturile au crescut foarte mult, exemple fiind Spania (+90%), Franța (+73%), Marea Britanie (+68%). Dacă punem de asemenea și cererea foarte mare din partea Statelor Unite care importă peste 250 de milioane de litri anual vedem că există o presiune din ce în ce mai mare asupra agriculturii Mexicului, și implicit în acest caz o presiune enormă asupra culturilor de agave.
Lămâile și citricele în general reprezintă o “garnitură” universală ce ne poate împodobi un gin cu tonic sau un cocktail. Însă acestea ajung în mare parte a fi aruncate, făcând parte dintr-o problemă mai largă unde deșeurile alimentare reprezintă jumătate din emisiile sistemului alimentar global.
Astfel inevitabil ne putem întreba, pentru a sustenabiliza acest sector și a elibera din presiunea pusă pe lanțurile de aprovizionare și sectoarele agricole a multor țări, nu am putea oare să consumăm (în mod responsabil) băuturi cu ingrediente produse la nivel local?
Volumul de băuturi alcoolice spirtoase importate în România (2017-2019)
O analiză imediată ar arăta că o bună parte a băuturilor din barurile și restaurantele noastre în primul rând sunt de proveniență străina. Ginul, deși produs din ce în ce mai mult în diverse țări, a fost inițial popularizat enorm in Marea Britanie. Apa tonică conține chinină (quinine), un produs nativ Americii Centrale și de Sud. Romul a fost un produs renumit al zonei Caraibelor iar whiskiul este originar zonei insulelor Britanice (Scoția și Irlanda).
Ce putem observa așadar, este că marea majoritate a băuturilor foarte populare din Europa, inclusiv România, provin din varii colțuri îndepărtate ale planetei.
România este o țară mare consumatoare a whiskiurilor dar si a altor tipuri de băuturi alcoolice conform unor statistici ale ultimilor ani (Notă aici poate fi inclus whisky din Scoția, Irlanda, Japonia ș.a țări producătoare).
Tequila, margarita și presiunea asupra agriculturii Mexicului
Tequila, unul din produsele cele mai exportate ale Mexicului, devine din ce în ce mai populară în Europa. Fie consumată direct sau parte a unui cocktail precum un Margerita, aceasta a devenit o parte omniprezenta a oricărui bar la nivel global.
Astfel, doar în anul trecut exporturile au crescut foarte mult, exemple fiind Spania (+90%), Franța (+73%), Marea Britanie (+68%). Acest fapt a pus de asemenea presiune asupra costurilor unui kilogram de fruct de agave, care a oscilat între 5-7 pesos în ultimele 2 decenii, iar mai recent a ajuns la 31.
Dacă punem de asemenea și cererea foarte mare din partea Statelor Unite care importă peste 250 de milioane de litri de tequila, vedem că există o presiune din ce în ce mai mare asupra agriculturii Mexicului, mai ales asupra culturilor de agave.
Iar agricultura Mexicului se confruntă cu efectele schimbărilor climatice manifestate prin:
Secetele prelungite, chiar dacă plantă de agave crește în zone aride, acestea necesită cantități de apă specifice la intervale de timp constante
Creșterea în frecvență a fenomenelor extreme precum furtuni, anomalii de temperaturi foarte scăzute, incendii naturale de vegetație ș.a
Animalele care polenizează acest tip de plantă sunt afectate de schimbările climatice- în special un tip de liliac mexican (Long Nosed Bat/ Leptonycteris nivalis) considerat crucial procesului de polenizare a fructelor de agave. De notat faptul că atunci când acest tip de liliac a fost listat pentru prima dată ca specie pe cale de dispariție, în urmă cu 30 de ani, existau mai puțîn de 1.000 de specimene. Astăzi, populația lor a crescut până la ~ 200.000 de lilieci care trăiesc în 75 de cuiburi în sud-vestul Statelor Unite și în Mexic.
Problema creată de cocktailuri — Anatomia unei astfel de băuturi și ce putem deduce
Anatomia unui whisky sour și proveniența ingredientelor sale
Un cocktail este o băutură ce poate conține unul sau mai multe tipuri de alcool împreună cu varii ingrediente precum fructele și sucurile de fructe, anumite legume, cafea, siropuri ș.a.m.d.
În graficul de mai jos am ilustrat componența unuia din cele mai populare cocktailuri la nivel global: Margarita ce are la bază tequila (în unele cazuri chiar și mezcal). Ingredientele cu mici excepții provin din varii părți indepartate ale mapamondului (Mexic, Africa de Sud, Franta s.a.m.d.). Conform unor aproximări, în Statele Unite în medie Americanii consumă ~185,000 de astfel de cocktailuri pe oră.
Ce am putea face pentru cocktailuri mai sustenabile?
Sectorul barurilor, mai ales cele specializate în cocktailuri, este cunoscut pentru adaptabilitatea și creativitatea sa. România, spre exemplu, este țară producătoare de diverse băuturi alcoolice spirtoase precum țuică, palincă dar și varii lichioruri care oferă posibilități numeroase.
Spre exemplu în cazul unui cocktail precum margarita am putea să utilizăm o băutură produsă local — precum o palincă dulce de pere și oarecum să reinventăm un “clasic” cu o personalitate mai “locală”.
Ca să mai tăiem din importuri, am putea prioritiza și un prim brand de whisky românesc (single malt) și posibilitatea utilizării unui produs popular la nivel global însă produs la nivel local. Practic ar fi utilă o reorientare măcar parțială a consumatorilor, mai ales în Europa, către băuturi produse la nivel local, unde putem vedea deja semne încurajatoare cu exemplul micro-berariilor în UK, Franța dar și România.
Citricele și impactul asupra marilor țări producătoare
Spania este țara ce produce și exportă cel mai mare volum de citrice la nivel European. Însă deșeurile și cantitățile de citrice aruncate sunt uriașe, mai ales în sectorul barurilor iar în același timp ambalajele necesare pentru sucurile de fructe înseamnă că Spania consumă mult prea mult plastic.
Așadar planul LIFE Citruspack a fost lansat în 2020 ca parte a Green Deal-ului European, planul UE de economie circulară menit să sustenabilizeze afacerile europene prin reducerea cantităților de deșeuri. De asemenea Cercetătorii de la Institutul Catalan de Cercetări Chimice au pus la punct o metodă de producere a materialelor plastice din coajă de citrice care ar putea înlocui controversatul produs chimic Bisfenol A.
Consumul local — O opțiune de impact?
Schimbările climatice afectează toate regiunile planetei mai ales în domeniul alimentației unde putem include și băuturile discutate astăzi. Producția de whisky din Scoția este deja afectată de secete îndelungate ce pun în pericol vara rezervele locale de apă și recoltele de malț. Berea de asemenea este un produs unde elemente cheie (apă, malț, hamei dar și costurile de energie) sunt deja sub un stres considerabil și din cauza schimbărilor climatice. Viticultura și vinurile, inclusiv în România, sunt deja puternic influențate de aridizare, schimbările de temperaturi și precipitații observate în ultimele decenii.
O soluție realizabilă ar fi cea a schimbării de comportament al consumatorilor prin campanii publice de promovare a produselor locale. Dacă am decide să optăm pentru ceva local (fie la nivel mai macro — un produs de țară sau nivel mai micro — în cazul României ceva și mai regionalizat precum ceva din Dobrogea) din start situația ar fi optimizată prin reducerea stresului asupra lanțurilor de aprovizionare, în vreme ce economia locală ar avea de câștigat.
Așadar, pentru baruri și restaurante o opțiune ar fi ca acestea să se apropie mai mult către surse locale (dacă acestea există). Printr-o relație mai strânsă cu producătorii locali de fructe și legume de asemenea calitatea și cantitățile de produse comandate ar putea adaptate și eficientizate pentru a reduce cantitățile de deșeuri. Adițional și volumul de ambalaje de plastic sau carton ar putea fi redus astfel.
O altă variantă ar fi pentru ca barurile să își crească anumite produse in-house, acolo unde există această posibilitate. Multe restaurante dar și baruri specializate în cocktailuri din Marea Britanie au adoptat această opțiune mai ales datorită prețurilor din ce în ce mai mari la toate produsele datorită inflației. Reciclarea (food waste) și compostarea deșeurilor alimentare de asemenea reprezintă un factor important în reducerea emisiilor de carbon din această industrie și o închidere a acestui circuit.
Flexibilizarea meniurilor este un fenomen din ce în ce mai întâlnit mai ales în Europa. Un meniu poate fi ajustat relativ ușor iar chiar recent am avut ocazia de a testa în capitala Bulgariei un margarita făcut cu palincă de pere. România din acest punct de vedere poate beneficia masiv datorită varietății produselor agricole disponibile.
Varii tipuri de băuturi în trecut consacrate doar într-o anumită țară precum ginul și whiskiul acum sunt produse și în alte țări inclusiv România. Acest fapt poate deschide ușa către o sustenabilizare din ce în ce mai pronunțată și poate face ca din acea băutură de care ne bucurăm la început de weekend să rezulte din ce în ce mai puțină risipă.
Vlad Radu Zamfira
Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change si impactul acestora. Analiza asupra Green New Deal in USA si Europa. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii și cea a whisky-ului. Arheologie costiera și impactul schimbarilor climatice asupra comunităților respective.
