Tranziția nu se referă doar la atingerea unor ținte – aceasta este necesară pentru un aer mai curat, o mai mare independență energetică, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, și un viitor mai durabil pentru toată lumea. Povestea Europei arată că, investind în surse regenerabile, combustibilii fosili pot deveni marginali și ne putem astfel îndrepta către o lume alimentată cu energie abundentă, depășind penuria generată de conflictul din Ucraina.

În ciuda lacunelor încă existente, politicile climatice în România au avut un progres semnificativ în ultimii ani, în special prin transpunerea și implementarea legislației europene adoptate ca parte a Pactului Ecologic European. Principalul obiectiv al UE este atingerea neutralității climatice până în 2050, iar toate statele membre trebuie să adopte măsurile necesare. Deși a înregistrat unele progrese notabile, guvernanța politicilor climatice în România rămâne deficitară și ar trebui întărită prin mecanisme și aranjamente instituționale dedicate.

În Europa observăm o creștere a capacității de generare de energie regenerabilă, în timp ce încălzirea și transportul rămân neschimbate.

Germania adaugă 7,55 GW capacitate solară în prima jumătate a anului 2024, în vreme ce Portugalia și Spania stabilesc noi recorduri de generare a Energiei Solare. Până în 2024, România a înregistrat progrese notabile în domeniul energiei solare, însă ritmul de creștere rămâne sub potențialul țării.

Valurile de căldură recente ne-au făcut să ținem mult mai mult timp aerul condiționat deschise, iar asta a dus la pene de curent în mai multe orașe din țară. Asta ne-a amintit că sistemul energetic nu este suficient de flexibil ca să se adapteze cererii noi, crescute, și că folosim prea puțină energia regenerabilă față de potențialul României de producție.

Plecând de la premisa bine stabilită că agricultura este o mare sursă de emisii în ansamblul său, totuși, acest lucru nu ne împiedică să adoptăm măsuri active pentru adaptare și eficientizarea acestui sector crucial la nivel global.

Instalarea de panouri fotovoltaice pentru producerea energiei proprii este un progres imens pentru un stil de viață mai sustenabil. Mai mult, energia solară ne poate aduce facturi mai mici și economii la bugetul personal. Însă poate și mai bine: să ne încălzească locuințele sau să devină combustibil – prin pompe de căldură sau mașini electrice hibride.

Trecem printr-o lungă perioadă de transformări structurale în sistemul nostru energetic - de la un sistem energetic controlat central, bazat pe combustibili fosili, la unul descentralizat și regenerabil. Ideea că o comunitate locală poate deține o cotă din piața energiei sau că poate decide asupra sursei de energie pe care o va folosi pare încă multor oameni ca o perspectivă foarte îndepărtată. Cu toate acestea, experiența din UE din ultimele decenii, pe măsură ce mișcarea energetică a cetățenilor continuă să crească, arată că oamenii au puterea de a fi o parte integrantă a transformării sistemului energetic.

Primele generații de panouri solare „casnice” ajung abia acum la sfârșitul vieții lor. Cu aceste unități apropiindu-se acum de finalul duratei de utilizare, experții spun că este nevoie urgentă de acțiune. Dacă procesele de reciclare nu vor fi implementate, până în anul 2050 vom avea 60 de milioane de tone de deșeuri de panouri fotovoltaice în gropile de gunoi la nivel global.

În anul 2023 China a implementat o capacitate solară de 216.9 gigawați (GW), depășind astfel întreaga capacitate de 175.2 GW instalată până în prezent în Statele Unite. Această realizare reprezintă un moment semnificativ și subliniază o mare discrepanță în adoptarea energiei solare între cele mai importante economii ale planetei.

Industria prelucrătoare a contribuit cu 16,5 % la valoarea adăugată brută (VAB) națională în 2021, cu 11 % mai mult decât media UE. Această ramură din economie angajează aproximativ o cincime din totalul forței de muncă active. Pentru a ne asigura că aceste contribuții și locuri de muncă rămân stabile, sau chiar pot crește, e necesar să avem o strategie clară a tranziției industriale care profită din plin de oportunitățile de finanțare existente la nivel European pentru România.

India, a cincea economie a lumii dar totodată unul din cei mai mari emițători de GES, caută noi modalități de a își maximiza potențialul energetic în paralel cu o accelerare a tranziției sale energetice. Astfel răsare întrebarea -- putem combina potențialul canalelor de irigație cu cel al panourilor solare? Iar România, țară unde teoretic sunt planificate reconstrucții extensive ale sistemului sau de irigații, ar putea lua exemplu?

Industria prelucrătoare a contribuit cu 16,5 % la valoarea adăugată brută (VAB) națională în 2021, cu 11 % mai mult decât media UE. Această ramură din economie angajează aproximativ o cincime din totalul forței de muncă active. Pentru a ne asigura că aceste contribuții și locuri de muncă rămân stabile, sau chiar pot crește, e necesar să avem o strategie clară a tranziției industriale care profită din plin de oportunitățile de finanțare existente la nivel European pentru România.

Decizia de a se alătura Alianței Solare, în cadrul conferinței internaționale COP 28, reprezintă un moment de cotitură în modalitatea în care țara noastră generează și consumă energie. Angajamentul României este de a instala o capacitate de energie solară de peste 8 Gigawați până în 2030, reprezentând 24% din consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile.

2023 va deveni cel mai călduros înregistrat vreodată, conform cercetărilor.

Limitarea încălzirii globale la 1,5°C devine tot mai urgentă, în condițiile în care am depășit deja  1,2°C, iar vremea continuă să se încălzească. Pe de altă parte, numărul prosumatorilor a crescut, capacitatea eoliană e în plină expansiune, iar emisiile UE din sectorul energiei au fost cele mai scăzute din istorie.  

Vă lăsăm cu subiectele cheie pe care am pus lupa în 2023.

36% dintre noi suntem dispuși să ne implicăm în protejarea mediului și să contribuim la binele comunității, arată Barometrul României Responsabile. Iar această calitate pe care o regăsim mai ales în generațiile mature, poate fi transferată către cele mai tinere, precum gen Z.

Studiul arată că suntem interesați consistent de ecologie, dar și de consumarea unui tip de energie din surse regenerabile — concluzii importante pentru construirea unor comportamente mai responsabile față de mediu, la nivel național.

Capacitatea eoliană onshore existentă în România ar putea permite generarea unei cantități de 2 ori mai mare de energie decât consumul actual de electricitate. Aplicând constrângerile spațiale existent și având o abordăre orientată către optimizarea eficienței financiare a proiectelor, putem genera aproximativ 122.6TWh (consumul de electricitate al României în 2021 a fost 61 TWh) doar exploatând capacitatea din 5 județe cu cel mai mare potențial.

Industria României va trebui să se transforme fundamental pentru a se alinia cu angajementele climatice naționale, și pentru a își păstra competitivitatea într-o lume cu emisii reduse de carbon. Sub presiunea crescută a politicilor europene și în mijlocul întrecerii între statele membre UE pentru a-și decarboniza producția industrială, există din ce în ce mai puține ferestre de oportunitate pentru a implementa noile procese și tehnologii necesare decarbonizării industriei grele.

Cea mai spectaculoasă evoluție din sectorul energetic național al ultimilor ani este creșterea numărului de prosumatori. Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energie spune că pe final de 2023 ne așteptăm la un număr de prosumatori de 10 ori mai mare față de începutul lui 2022. Dar este sistemului național pregătit să-i primească?

ESMAP (Global Photovoltaic Power Potential by Country) pentru România ne furnizează o valoare de 3,574 kWh/m2 pe zi, iar acest lucru ne plasează pe locul 182 din 210 țări analizate. Totodată Germania, deși este pe locul 197 ESMAP, este una dintre țările lider în ceea ce privește producția de energie solară per capita.

Conform unui nou raport, anul 2022 va rămâne în istoria recentă ca fiind anul în care energia solară a cunoscut cel mai mare adaos de capacitate energetică, determinată de creșterea prețurilor la energie, de stabilizarea lanțului de aprovizionare și de programele de redresare post-pandemică.