Am putea economisi mii de lei pe an reducând risipa alimentară cu beneficii pentru mediu

În Uniunea Europeană, 59 de milioane de tone de alimente au fost irosite în 2020, dintre care 53% pot fi atribuite gospodăriilor. Risipa alimentară nu înseamnă pierderi numai pentru mediul înconjurător, ci și pentru fiecare dintre noi. Un studiu realizat de Food Waste Combat arată că în România cheltuim pe hrană aproximativ 40% din venituri şi ajungem să aruncăm 33-50% din ea. Practic, din trei plase de cumpărături, cel puțin una este irosită. Între timp, aproximativ 10% din alimentele disponibile consumatorilor din UE sunt risipite și 32,6 milioane de oameni nu își permit decât rar sau deloc să cumpere alimentele de calitate.

---

Portofelele noastre și mediul ar câștiga prin reducerea risipei alimentare

Potrivit unei simulări, dacă UE ar reduce risipa alimentară cu 41% până în 2030, emisiile de gaze cu efect de seră ar putea fi reduse cu până la 108 milioane de tone. Există mai multe soluții pentru această problemă, cum ar fi cumpărăturile și planificarea conștientă sau transformarea surplusului în cauze caritabile.

Totuși, cea mai eficientă metodă de a evita risipa este să cumpărăm mai puțin. Avem obiceiul de a cumpăra foarte multe produse, în special înainte de sărbători, deși magazinele se redeschid uneori chiar și în prima sau a doua zi de Crăciun sau de Paște.

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a studiat efectele reducerii risipei alimentare în UE până în 2030 și îndeplinirea Obiectivelor ONU de durabilitate (Obiectivul 12). Au fost folosite trei scenarii diferite unde reducerea a fost de 12%, 23% și 41% (fără a face distincție între deșeurile alimentare comestibile și necomestibile). Pentru că majoritatea deșeurilor provin de la gospodării, reducerea de aici are cel mai mare impact asupra imaginii de ansamblu. Conform rezultatelor simulărilor, gospodăriile din UE ar putea economisi între 220 și 720 € în medie anual. Un alt beneficiu este că, în funcție de scenariu, am putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu până la 108 milioane de tone.

Simularea arată că, dacă risipim mai puțin, scade și nevoia de cumpărare, ceea ce se reflectă și în prețuri mai scăzute. Privind întreaga listă de produse alimentare, în cel mai optimist scenariu scăderea  ar fi în jur de 1%. Totuși, dacă ne uităm individual la rezultate, am putea observa o reducere de preț cu aproximativ 4% în cazul legumelor.

---

Care este impactul sistemului alimentar asupra climei?

Nimănui nu-i place să arunce mâncarea – însă o facem, majoritatea, la un moment dat, sub o formă sau alta. Știm că nu e bine, dar poate că nu ne-am gândit la efectele undă pe care le are.

Sistemul alimentar cuprinde diverse etape: producție, transport, comerț, consum și managementul deșeurilor. Toate depind de numeroase resurse precum apa (70% din apa dulce este folosită în agricultură), pământ, minerale, energie regenerabilă, dar și combustibili fosili. Folosind aceste resurse, lanțul de producere și aprovizionare cu alimente creează aproximativ 26% din totalul de emisii antropogenice de gaze cu efect de seră (GES).

Această estimare include emisiile provenite din agricultură în cadrul fermei, emisiile generate de exploatarea și schimbarea terenurilor (spre exemplu prin defrișare), precum și cele din activitățile realizate pre- și post-producție (precum producerea îngrășămintelor, pesticidelor și a furajelor, dar și prelucrarea, depozitarea, refrigerarea, transportul, sau gestionarea deșeurilor).

Producerea alimentelor au nevoie de pământ, pe care, prin urmare, îl folosim inutil într-o anumită măsură, deoarece este posibil să nu consumăm nici măcar alimentele produse pe el. Și alimentele aruncate, în descompunere, contribuie la emisiile de metan — ceea ce crește efectul de seră (și, prin urmare, efectul schimbărilor climatice). 

Dacă risipim mai puțin, cererea de alimente va fi mai mică, producția pentru aprovizionarea populației poate fi gestionata mai bine, iar reducerea producției scade și emisiile de gaze cu efect de seră.

Reducerea risipei alimentare poate duce, de asemenea, la prețuri mai mici la alimente și la exporturi mai competitive. Mai puțină risipă poate poate ajuta și fermierii, companiile, consumatorii să economisească bani, iar impactul asupra mediului asociat producției, procesării și transportului alimentelor va fi mai mic.

---

Cam ce aruncăm la gunoi? 

Sursă grafic: Food Waste Combat

În România tindem să aruncăm atât mâncarea gătită, cât și alimentele proaspete, precum legume și fructe.

Cea mai mare cantitate de risipă din UE a avut loc în cazul fructelor și legumelor (27% și respectiv 20%), urmate de cereale (13%), carne (10%) și cartofi (10%). Privind țările membre separat, Germania, Franța și Italia contribuie cel mai mult la crearea deșeurilor alimentare, dar imaginea este diferită atunci când valorile sunt defalcate pe cap de locuitor. Germanii și francezii rămân astfel sub media UE, în timp ce, de exemplu, Cipru, Portugalia, Belgia și Danemarca o depășesc.

În 2020 în UE aproximativ 59 de milioane de tone de alimente au fost irosite (adică 131 kg de persoană), din care 53% pot fi atribuite gospodăriilor. Urmează sectorul de producție (30%), restaurantele și furnizorii de servicii alimentare (9%) și alte segmente de distribuție de alimentară (7%). Mai mulți factori pot juca un rol în formarea deșeurilor alimentare precum:

1. Cumpărăturile și gătitul necorespunzător planificate;

2. Aspectele estetice (de exemplu, fructele deteriorate);

3. Porțiile standardizate în restaurante, și în cazul cateringului, numărul de angajați estimat necorespunzător; 

4. Supraproducția; 

5. Deteriorarea produsului sau a ambalajului, precum și „conservarea calității”; 

6. Interpretarea greșită a datelor de expirare (Best before sau best by). A se consuma până la…” pe alimente este despre siguranță – alimentele pot fi consumate până la această dată, dar nu după, chiar dacă arată și miros bine. „A se consuma de preferință înainte de….” se referă la calitate – Produsele alimentare pot fi consumate în siguranță după depășirea datei menționate, cu condiția ca instrucțiunile de depozitare să fie respectate și ca ambalajul să nu fie deteriorat, deși gustul și textura lor ar putea începe să se altereze.

---

Risipa citricelor - Un mare minus

Lămâile și citricele în general reprezintă o “garnitură” universală ce ne poate împodobi un gin tonic sau un cocktail, însă acestea ajung în mare parte sa fie aruncate. Astfel, citricele fac parte dintr-o problemă mai largă unde deșeurile alimentare reprezintă jumătate din emisiile sistemului alimentar global.

Spania este țara ce produce și exportă cel mai mare volum de citrice la nivel European. Contează pentru că deșeurile și cantitățile de citrice aruncate sunt uriașe, mai ales în sectorul barurilor, iar în același timp ambalajele necesare pentru sucurile de fructe înseamnă că Spania consumă mult prea mult plastic.

Pentru a reduce aceasta problema, planul LIFE Citruspack a fost lansat în 2020 ca parte a Green Deal-ului European, planul UE de economie circulară menit să sustenabilizeze afacerile europene prin reducerea cantităților de deșeuri.

---

Ce soluții avem la îndemână?

Risipirea alimentară poate fi ușor redusă dacă acordăm atenție câtorva lucruri mărunte. Pe site-ul Centrului Comun de Cercetare, soluțiile sunt clasificate în șase grupuri:

1. Recomandări și instrumente pentru gospodării (de exemplu, rețete pentru utilizarea alimentelor rămase)

2. Mentoring pentru gospodării (de exemplu, pregătire practică în bucătărie)

3. Campanii locale de creștere a atenției (media, evenimente)

4. Programe educaționale, evenimente școlare (cum ar fi programul Kitchen Adventure )

5. Conștientizarea și la unitățile de catering (de exemplu, punerea la pachet a alimentelor rămase)

6. Programe naționale de prevenire a risipei alimentare

Strategia „De la fermă la mâncare” (Farm to fork) își propune să reducă amprenta asupra mediului și a climei a sistemului alimentar al UE și să permită o dietă sănătoasă și durabilă. Trebuie să ne transformăm sistemul alimentar, deoarece acum are nevoie de multe resurse naturale, poate afecta biodiversitatea și poate avea efecte negative asupra sănătății (subnutriție sau chiar supranutriție).

Supranutriția e la fel de problematică în momentul de față, și nu neapărat pentru că oamenii mănâncă prea mult, ci pentru că în multe locuri, mâncarea sănătoasă nu e accesibilă (preț și/sau oferta) — un fenomen denumit de experți  “deșerturi alimentare” (food deserts). Strategia dorește să ofere alimente suficiente, hrănitoare și accesibile, ținând cont de aspectele de durabilitate. Scopul este, de asemenea, reducerea la jumătate a utilizării agenților de protecție a plantelor și a îngrășămintelor, și creșterea suprafețelor cultivate ecologic.

Inteligența artificială ne poate fi de folos și în reducerea risipei alimentare. Clienții (de exemplu, ai restaurantelor, hotelurilor etc.) își pot monitoriza și eficientiza managementul deșeurilor cu ajutorul camerelor și cântarelor, oferind astfel date despre cantitatea și tipul excedentului. În clădirile de birouri mai mari este posibil să fie monitorizat și ceea ce angajații aruncă la gunoi și, în funcție de asta, oferta restaurantului poate fi ajustată (de exemplu, o felie mai mică de tort, un amestec de salată asamblat individual).

În Franța, în 2016, o nouă lege a stipulat ca magazinele mai mari nu pot arunca alimente nevândute, ci trebuie să le doneze. După aceea, au fost luate mai multe măsuri împotriva risipei alimentare, cu scopul de a o reduce cu 50% până în 2025. În Londra, The Felix Project folosește voluntari pentru a ajuta la livrarea alimentelor primite — astfel că în 2021 au distribuit 30 de milioane de comenzi.

În Ungaria, în 2022, au fost luate măsuri sporite pentru marii comercianți. Pentru că scopul e să se asigure că produsele aflate aproape de data de expirare ajung la cei din categorii vulnerabile și nu la gunoi, supermarketurile sunt obligate să ofere alimentele către organizații nonprofit cu cel puțin 48 de ore înainte de finalul termenului de valabilitate. Programul Élélmiszer Egyesület economisește anual hrană în valoare de 2,7 milioane de euro pentru cei nevoiași prin colectarea zilnică a produselor care se apropie de data de expirare sau cu ambalaje defecte de la magazine și producători. De la înființare, organizația de caritate a economisit peste 100 de milioane de kg de surplus, în mare parte prin munca voluntarilor - aceste donații ajută 250.000 de oameni în circumstanțe dificile în fiecare an.

În România avem o rețea de bănci de alimente care colectează și redistribuie donații alimentare de la companii (retaileri) către ONG-uri cu programe sociale din zone precum Brașov, Cluj, Timișoara, Constanța, Oradea sau București. Între iunie-septembrie 2020 au reușit să salveze de la risipă, spre exemplu, peste 700 de tone de lapte școlar și să îl distribuie prin întreaga rețea de beneficiari. Momentan, rețeaua băncilor de alimente din România colaborează cu peste 120 de companii și au reușit să redistribuie, împreună, aproape 18.000 de tone de alimente către 650 de ONG-uri. Echipa rețelei a calculat aproape 35.900.000 de porții donate, care valorează peste 180.000.000 lei.

Aceste exemple arată că reducerea risipei alimentare este un obiectiv realizabil, care poate aduce beneficii mediului, climei, portofelului și conștiinței noastre.

---

*Notă: acest material a fost editat de echipa InfoClima pe baza materialului despre risipă alimentară de pe platforma Masfelfok și în colaborare cu Lorena Axinte și Vlad Zamfira.

Cum ne putem reduce amprenta de carbon în preajma Paștelui?

În preajma Paștelui cumpărăturile online se înmulțesc vertiginos. Acest lucru vine la pachet cu nevoia de a asigura transportul bunurilor cumpărate – singura sursă de gaze cu efect de seră care a crescut între 1990 și 2018 (creștere de 31.8%). Transportul de mărfuri este responsabil pentru 7% din totalul de emisii de CO2 globale. 

Pentru a reduce impactul de mediu și a decongestiona traficul, orașele Europene implementează o serie de inovații în logistică cum ar fi susținerea tranziției către vehicule electrice, implementarea bicicletelor cargo urbane, a centrelor de consolidare urbană sau instalarea dulapurilor de colete. 

---

Economia „la cerere” la un click distanță

În cazul în care trăiești într-o zonă urbană și ai acces la internet, sunt șanse mari să fi contribuit deja la economia „la cerere”. De fapt, oricine a comandat un serviciu sau un produs prin internet și l-a primit în locația aleasă, a făcut-o.

Shoppingul online devine din ce în ce mai popular – procentul de cumpărători online crescând de la 68% în 2019 la 75% în 2021 în EU-27. Acest trend este alimentat de digitalizare, posibilitatea de a comanda produse din întreaga lume, și de preferința clienților pentru livrări rapide și comode la domiciliu. În plus, pandemia de COVID-19 și măsurile de restricție au contribuit acestui trend. Pentru că se apropie Paștele, e util să înțelegem ce înseamnă cadourile iepurașului pentru orașele noastre și pentru mediul înconjurător.

---

Transportăm mărfuri – cel mai adesea cu camioane și furgonete

Deși logistica este rareori un subiect fierbinte în spațiul public, transportul de marfă are un impact semnificativ asupra mediului înconjurător. În Europa, transportul bunurilor se face în cea mai mare parte pe cale rutieră – cu furgonete (cu combustie internă) în orașe, și cu autocamioane în afara lor. Acest lucru produce poluare fonică și emisii semnificative de gaze cu efect de seră, și are impacturi negative și pentru trafic și siguranța rutieră din interiorul orașelor.

Proporția transportului de mărfuri din interiorul continentului realizat pe cale rutieră în 2019 (Eurostat)

Transportul (atât al persoanelor, cât și al mărfurilor) reprezintă aproape un sfert din totalul de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene, și este principala cauză a poluării aerului în orașe. Transportul este singura sursă de gaze cu efect de seră care a crescut între 1990 și 2018 (creștere de 31.8%), în timp ce emisiile au scăzut pentru toate celelalte surse – energie, producție și construcție, agricultură, procese industriale, și deșeuri.

Evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră în UE-28 (EEA). Chenarele roșii evidențiază componentele transportului – singurul domeniu în continuă creștere.

La nivel global, Forumul Internațional al Transportului estimează că transportul de mărfuri este responsabil pentru 7% din totalul de emisii de CO2 și 30% din totalul de emisii de CO2 provenite din transport. Aceste numere ar putea crește de patru ori până în 2050.

În Uniunea Europeană, numărul vehiculelor electrice a crescut în ultimii ani, însă tranziția este prea lentă. Numărul de camionete electrice nou înmatriculate a crescut de la 1.4% în 2019 la 2.2% în 2020. Acest lucru ar putea însemna că obiectivul UE de a reduce emisiile de CO2 provenite de la dubițe/furgonete  cu 31% înainte de 2030 este imposibil de atins. În plus, deși vehiculele electrice vor ajuta la reducerea poluării aerului, acestea nu îmbunătățesc neapărat siguranța rutieră și nici nu ușurează traficul, din cauza spațiului pe care îl ocupă atât în mers, cât și când staționează.

---

Ce putem face pentru orașele noastre?

Pentru transportul de lungă distanță și cel internațional, Agenția Europeană de Mediu a arătat că transportul feroviar și cel pe apă sunt mult mai eficiente decât transportul rutier și aviatic din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră. Din păcate, însă, nu este întotdeauna posibilă înlocuirea unui mod de transport din cauza geografiei, a infrastructurii disponibile, și a urgenței transportului (spre exemplu, pentru mărfuri perisabile).

În logistica urbană, orașele europene experimentează cu diverse soluții care ar putea rezolva diverse probleme cauzate de transportul de marfă: poluarea aerului și poluarea fonică, trafic, siguranța rutieră, și spațiul necesar parcării. Aceste soluții sunt deseori incluse în Planuri de Logistică Urbană Durabilă – o strategie cu caracter neobligatoriu care poate fi dezvoltată separat, sau inclusă în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă.

• Vehicule electrice: după cum am văzut, numărul de dubițe electrice vândute în ultimii an a crescut. Acest lucru a fost determinat de politici de tip „morcov și băț” – stimulente și mijloace de constrângere care determină companiile să-și schimbe flota de vehicule. 

  Pe de o parte, aproape toate statele europene oferă stimulente financiare, precum cum ar fi subvenții pentru achiziții, deduceri fiscale sau scutiri de taxe. 

  Pe de altă parte, majoritatea orașelor europene au introdus zone cu emisii zero sau emisii scăzute, mai ales în centrul orașelor, restricționând accesul autovehiculelor poluante. 

  Cu siguranță, dubițele electrice ajută în privința zgomotului și a poluării aerului, însă ele nu rezolvă problemele legate de parcare sau accidente rutiere.

• Biciclete cargo: pentru a rezolva o gamă mai largă de probleme, multe orașe au dezvoltat programe pilot care au la bază biciclete cargo (de cele mai multe ori, electrice). Bicicletele cargo au diverse mărimi și forme, putând fi cu 2, 3, sau chiar 4 roți, asistență electrică, sau tehnologie modulară care permite atașarea unor module/corpuri pentru extinderea capacității. Unele biciclete cargo pot transporta până la 225kg și se pretează mai ales zonelor urbane dense, unde este nevoie de opriri dese. Avantajul acestora este că pot accesa spații unde traficul auto este restricționat, că pot circula pe pistele de bicicletă (acolo unde acestea există), și că pot fi parcate cu ușurință. 

  Folosirea bicicletelor cargo poate duce la creșterea siguranței rutiere, oferind mai multă vizibilitate transportului activ în general. Pe deasupra, mersul cu bicicleta are efecte pozitive pentru sănătate, atât la nivel fizic, cât și psihic. Totuși, pentru a putea concura cu autoutilitare, bicicletele cargo necesită anumite condiții care lipsesc în momentul de față în orașele românești: infrastructură pentru biciclete, centre de consolidare (vezi secțiunea următoare), și condiții de trafic sigur.

Câteva tipuri de biciclete cargo (EU Mobility Atlas)

• Centre de consolidare urbană: pentru a evita ca multe vehicule mari să intre în oraș în mod individual, orașele și întreprinderile au creat depozite pentru consolidarea mărfurilor. Beneficiile provin din faptul că mulți furnizori își pot aduce încărcăturile aici, pentru a fi apoi transportate într-un mod mai bine planificat, cu mai puține vehicule, până la destinația finală. 

  Centrele de consolidare pot fi de diferite dimensiuni, de la hale de mărimi industriale situate la ieșirea din oraș, la micro-centre aflate de obicei în cartierele centrale. Combinația de micro-centre de consolidare urbană și bicicle cargo poate fi una dintre cele mai bune soluții pentru transportul urban de marfă cu emisii reduse.

Beneficiile centrelor de consolidare urbană pentru un oraș: flux logistic optimizat și mai puțin trafic (adaptat după UlaaDS)

• Dulapuri de colete: s-ar putea să fi observat recent tot mai multe cutii sau dulapuri metalice de unde poți alege să recuperezi coletele comandate, în loc să primești livrarea acasă. Aceste dulapuri pentru colete pot aparține unei anumite companii sau pot fi împărțite de mai multe, și sunt adesea amplasate în zone aglomerate, cum ar fi stațiile de tren sau autobuz. 

  Dulapurile pentru colete oferă un mare avantaj, deoarece reduc numărul de livrări eșuate, care sunt foarte costisitoare atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al emisiilor. Cu toate acestea, pentru a fi o soluție cu emisii reduse, dulapurile pentru colete trebuie planificate și monitorizate cu atenție, deoarece impactul lor depinde în mare măsură de mijloacele de transport folosite de clienți pentru a ajunge la ele. Dacă toți clienții folosesc o mașină privată, atunci emisiile asociate ar putea crește, înfrângând scopul inițial.

---

Ce fac orașele din România pentru a reduce impactul logisticii?

Multe din marile orașe românești au dezvoltat Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă, unele dintre ele definind și o strategie pentru logistică. Deși niciun oraș nu se află printre liderii europeni în ceea ce privește logistica urbană durabilă, Alba Iulia se remarcă prin eforturile persistente în acest domeniu. Alba Iulia a fost printre primele orașe din Europa care au dezvoltat un Plan de Logistică Urbană Durabilă și a făcut parte din diferite proiecte europene care vizează decarbonizarea transportului urban de marfă. 

Ca parte a proiectului City Changer Cargo Bike, orașul a contribuit la popularizarea bicicletelor cargo în rândul autorităților locale, proprietarilor de afaceri și cetățenilor din România. Autoritatea locală a organizat evenimente care au oferit locuitorilor posibilitatea de a testa bicicletele cargo, și a derulat o campanie de reciclare împreună cu furnizorul privat de salubritate, colectând și transportând deșeuri de hârtie cu bicicletele cargo. Astfel de acțiuni s-au dovedit de succes în orașe precum Lisabona, unde o combinație de stimulente (subvenții pentru achiziții, îmbunătățirea infrastructurii, marketing) au determinat atât întreprinderile, cât și familiile să folosească biciclete cargo pentru transportul de mărfuri și copii.

În prezent, Alba Iulia participă și ca oraș satelit în proiectul ULaaDS și va beneficia de transferul de cunoștințe în soluții logistice inovatoare de la orașe de top precum Bremen, Mechelen și Groningen. Din păcate însă, lipsa unei infrastructuri sigure și bine integrate pentru ciclism, precum și dependența ridicată de mașini limitează dezvoltarea logisticii cu biciclete în Alba Iulia.

---

Ce ne rezervă viitorul în materie de logistică?

Deși mai puțin vizibilă, logistica este o parte intrinsecă a vieții noastre de zi cu zi. Ne bazăm pe livrări pentru bunuri esențiale, cum ar fi alimente și medicamente, precum și pentru cadourile noastre de Paște. Cu toate acestea, acum știm că livrările pentru sărbători au un cost destul de mare pentru mediu, însă rareori reflectat în prețul lor. De aceea, am putea să ne întrebăm:

• Chiar trebuie să cumpăr asta? Merită amprenta ecologică și investiția financiară sau pot trăi fără ea? (cea mai sustenabilă achiziție este cea pe care nu o facem).

• Dacă chiar am nevoie de acest lucru, pot alege un produs similar care nu trebuie să călătorească din celălalt capăt al lumii? (pot exista alternative locale, iar amprenta lor de transport este semnificativ mai mică).

• Am o opțiune de livrare sustenabilă, alegând, de exemplu, o companie care livrează cu vehicule electrice, sau chiar mai bine, cu biciclete? Sau aș putea să îmi recuperez coletul dintr-un dulap pentru colete, la care mă deplasez pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public? (călătoria activă este întotdeauna cea mai bună opțiune pentru sănătatea noastră și pentru mediul înconjurător). 

S-ar putea să nu ne fie întotdeauna ușor să răspundem întrebărilor de mai sus. Sperăm, totuși, că ne vor crește gradul de conștientizare și vor reduce amprenta ecologică a acestor sărbători și că ne vor ajuta să alegem timp și experiențe cu cei dragi, nu obiecte.

---

Lorena Axinte

Lorena deține un doctorat în Planificare Urbană și Regională, obținut în urma cercetării realizate la Institutul de Cercetare pentru Locuri Sustenabile, Universitatea din Cardiff, UK. Proiectul ei analizează politicile și procesele care pot duce la practici de dezvoltare regională regenerativă, precum și moduri de includere a tinerilor în deciziile care le vor afecta viitorul. Lorena a lucrat, de asemenea, ca și cercetător Marie Curie în SUSPLACE ITN, și a beneficiat de un Master Erasmus Mundus in Studii Urbane.