Cum ne putem reduce amprenta de carbon în preajma Paștelui?

În preajma Paștelui cumpărăturile online se înmulțesc vertiginos. Acest lucru vine la pachet cu nevoia de a asigura transportul bunurilor cumpărate – singura sursă de gaze cu efect de seră care a crescut între 1990 și 2018 (creștere de 31.8%). Transportul de mărfuri este responsabil pentru 7% din totalul de emisii de CO2 globale. 

Pentru a reduce impactul de mediu și a decongestiona traficul, orașele Europene implementează o serie de inovații în logistică cum ar fi susținerea tranziției către vehicule electrice, implementarea bicicletelor cargo urbane, a centrelor de consolidare urbană sau instalarea dulapurilor de colete. 


Economia „la cerere” la un click distanță

În cazul în care trăiești într-o zonă urbană și ai acces la internet, sunt șanse mari să fi contribuit deja la economia „la cerere”. De fapt, oricine a comandat un serviciu sau un produs prin internet și l-a primit în locația aleasă, a făcut-o.

Shoppingul online devine din ce în ce mai popular – procentul de cumpărători online crescând de la 68% în 2019 la 75% în 2021 în EU-27. Acest trend este alimentat de digitalizare, posibilitatea de a comanda produse din întreaga lume, și de preferința clienților pentru livrări rapide și comode la domiciliu. În plus, pandemia de COVID-19 și măsurile de restricție au contribuit acestui trend. Pentru că se apropie Paștele, e util să înțelegem ce înseamnă cadourile iepurașului pentru orașele noastre și pentru mediul înconjurător.


Transportăm mărfuri – cel mai adesea cu camioane și furgonete

Deși logistica este rareori un subiect fierbinte în spațiul public, transportul de marfă are un impact semnificativ asupra mediului înconjurător. În Europa, transportul bunurilor se face în cea mai mare parte pe cale rutieră – cu furgonete (cu combustie internă) în orașe, și cu autocamioane în afara lor. Acest lucru produce poluare fonică și emisii semnificative de gaze cu efect de seră, și are impacturi negative și pentru trafic și siguranța rutieră din interiorul orașelor.

Proporția transportului de mărfuri din interiorul continentului realizat pe cale rutieră în 2019 (Eurostat)

Transportul (atât al persoanelor, cât și al mărfurilor) reprezintă aproape un sfert din totalul de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene, și este principala cauză a poluării aerului în orașe. Transportul este singura sursă de gaze cu efect de seră care a crescut între 1990 și 2018 (creștere de 31.8%), în timp ce emisiile au scăzut pentru toate celelalte surse – energie, producție și construcție, agricultură, procese industriale, și deșeuri.

Evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră în UE-28 (EEA). Chenarele roșii evidențiază componentele transportului – singurul domeniu în continuă creștere.

La nivel global, Forumul Internațional al Transportului estimează că transportul de mărfuri este responsabil pentru 7% din totalul de emisii de CO2 și 30% din totalul de emisii de CO2 provenite din transport. Aceste numere ar putea crește de patru ori până în 2050.

În Uniunea Europeană, numărul vehiculelor electrice a crescut în ultimii ani, însă tranziția este prea lentă. Numărul de camionete electrice nou înmatriculate a crescut de la 1.4% în 2019 la 2.2% în 2020. Acest lucru ar putea însemna că obiectivul UE de a reduce emisiile de CO2 provenite de la dubițe/furgonete  cu 31% înainte de 2030 este imposibil de atins. În plus, deși vehiculele electrice vor ajuta la reducerea poluării aerului, acestea nu îmbunătățesc neapărat siguranța rutieră și nici nu ușurează traficul, din cauza spațiului pe care îl ocupă atât în mers, cât și când staționează.


Ce putem face pentru orașele noastre?

Pentru transportul de lungă distanță și cel internațional, Agenția Europeană de Mediu a arătat că transportul feroviar și cel pe apă sunt mult mai eficiente decât transportul rutier și aviatic din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră. Din păcate, însă, nu este întotdeauna posibilă înlocuirea unui mod de transport din cauza geografiei, a infrastructurii disponibile, și a urgenței transportului (spre exemplu, pentru mărfuri perisabile).

În logistica urbană, orașele europene experimentează cu diverse soluții care ar putea rezolva diverse probleme cauzate de transportul de marfă: poluarea aerului și poluarea fonică, trafic, siguranța rutieră, și spațiul necesar parcării. Aceste soluții sunt deseori incluse în Planuri de Logistică Urbană Durabilă – o strategie cu caracter neobligatoriu care poate fi dezvoltată separat, sau inclusă în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă.

  • Vehicule electrice: după cum am văzut, numărul de dubițe electrice vândute în ultimii an a crescut. Acest lucru a fost determinat de politici de tip „morcov și băț” – stimulente și mijloace de constrângere care determină companiile să-și schimbe flota de vehicule. 

    Pe de o parte, aproape toate statele europene oferă stimulente financiare, precum cum ar fi subvenții pentru achiziții, deduceri fiscale sau scutiri de taxe. 

    Pe de altă parte, majoritatea orașelor europene au introdus zone cu emisii zero sau emisii scăzute, mai ales în centrul orașelor, restricționând accesul autovehiculelor poluante. 

    Cu siguranță, dubițele electrice ajută în privința zgomotului și a poluării aerului, însă ele nu rezolvă problemele legate de parcare sau accidente rutiere.

  • Biciclete cargo: pentru a rezolva o gamă mai largă de probleme, multe orașe au dezvoltat programe pilot care au la bază biciclete cargo (de cele mai multe ori, electrice). Bicicletele cargo au diverse mărimi și forme, putând fi cu 2, 3, sau chiar 4 roți, asistență electrică, sau tehnologie modulară care permite atașarea unor module/corpuri pentru extinderea capacității. Unele biciclete cargo pot transporta până la 225kg și se pretează mai ales zonelor urbane dense, unde este nevoie de opriri dese. Avantajul acestora este că pot accesa spații unde traficul auto este restricționat, că pot circula pe pistele de bicicletă (acolo unde acestea există), și că pot fi parcate cu ușurință. 

    Folosirea bicicletelor cargo poate duce la creșterea siguranței rutiere, oferind mai multă vizibilitate transportului activ în general. Pe deasupra, mersul cu bicicleta are efecte pozitive pentru sănătate, atât la nivel fizic, cât și psihic. Totuși, pentru a putea concura cu autoutilitare, bicicletele cargo necesită anumite condiții care lipsesc în momentul de față în orașele românești: infrastructură pentru biciclete, centre de consolidare (vezi secțiunea următoare), și condiții de trafic sigur.

Câteva tipuri de biciclete cargo (EU Mobility Atlas)

  • Centre de consolidare urbană: pentru a evita ca multe vehicule mari să intre în oraș în mod individual, orașele și întreprinderile au creat depozite pentru consolidarea mărfurilor. Beneficiile provin din faptul că mulți furnizori își pot aduce încărcăturile aici, pentru a fi apoi transportate într-un mod mai bine planificat, cu mai puține vehicule, până la destinația finală

    Centrele de consolidare pot fi de diferite dimensiuni, de la hale de mărimi industriale situate la ieșirea din oraș, la micro-centre aflate de obicei în cartierele centrale. Combinația de micro-centre de consolidare urbană și bicicle cargo poate fi una dintre cele mai bune soluții pentru transportul urban de marfă cu emisii reduse.

Beneficiile centrelor de consolidare urbană pentru un oraș: flux logistic optimizat și mai puțin trafic (adaptat după UlaaDS)

  • Dulapuri de colete: s-ar putea să fi observat recent tot mai multe cutii sau dulapuri metalice de unde poți alege să recuperezi coletele comandate, în loc să primești livrarea acasă. Aceste dulapuri pentru colete pot aparține unei anumite companii sau pot fi împărțite de mai multe, și sunt adesea amplasate în zone aglomerate, cum ar fi stațiile de tren sau autobuz. 

    Dulapurile pentru colete oferă un mare avantaj, deoarece reduc numărul de livrări eșuate, care sunt foarte costisitoare atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al emisiilor. Cu toate acestea, pentru a fi o soluție cu emisii reduse, dulapurile pentru colete trebuie planificate și monitorizate cu atenție, deoarece impactul lor depinde în mare măsură de mijloacele de transport folosite de clienți pentru a ajunge la ele. Dacă toți clienții folosesc o mașină privată, atunci emisiile asociate ar putea crește, înfrângând scopul inițial.


Ce fac orașele din România pentru a reduce impactul logisticii?

Multe din marile orașe românești au dezvoltat Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă, unele dintre ele definind și o strategie pentru logistică. Deși niciun oraș nu se află printre liderii europeni în ceea ce privește logistica urbană durabilă, Alba Iulia se remarcă prin eforturile persistente în acest domeniu. Alba Iulia a fost printre primele orașe din Europa care au dezvoltat un Plan de Logistică Urbană Durabilă și a făcut parte din diferite proiecte europene care vizează decarbonizarea transportului urban de marfă. 

Ca parte a proiectului City Changer Cargo Bike, orașul a contribuit la popularizarea bicicletelor cargo în rândul autorităților locale, proprietarilor de afaceri și cetățenilor din România. Autoritatea locală a organizat evenimente care au oferit locuitorilor posibilitatea de a testa bicicletele cargo, și a derulat o campanie de reciclare împreună cu furnizorul privat de salubritate, colectând și transportând deșeuri de hârtie cu bicicletele cargo. Astfel de acțiuni s-au dovedit de succes în orașe precum Lisabona, unde o combinație de stimulente (subvenții pentru achiziții, îmbunătățirea infrastructurii, marketing) au determinat atât întreprinderile, cât și familiile să folosească biciclete cargo pentru transportul de mărfuri și copii.

În prezent, Alba Iulia participă și ca oraș satelit în proiectul ULaaDS și va beneficia de transferul de cunoștințe în soluții logistice inovatoare de la orașe de top precum Bremen, Mechelen și Groningen. Din păcate însă, lipsa unei infrastructuri sigure și bine integrate pentru ciclism, precum și dependența ridicată de mașini limitează dezvoltarea logisticii cu biciclete în Alba Iulia.


Ce ne rezervă viitorul în materie de logistică?

Deși mai puțin vizibilă, logistica este o parte intrinsecă a vieții noastre de zi cu zi. Ne bazăm pe livrări pentru bunuri esențiale, cum ar fi alimente și medicamente, precum și pentru cadourile noastre de Paște. Cu toate acestea, acum știm că livrările pentru sărbători au un cost destul de mare pentru mediu, însă rareori reflectat în prețul lor. De aceea, am putea să ne întrebăm:

  • Chiar trebuie să cumpăr asta? Merită amprenta ecologică și investiția financiară sau pot trăi fără ea? (cea mai sustenabilă achiziție este cea pe care nu o facem).

  • Dacă chiar am nevoie de acest lucru, pot alege un produs similar care nu trebuie să călătorească din celălalt capăt al lumii? (pot exista alternative locale, iar amprenta lor de transport este semnificativ mai mică).

  • Am o opțiune de livrare sustenabilă, alegând, de exemplu, o companie care livrează cu vehicule electrice, sau chiar mai bine, cu biciclete? Sau aș putea să îmi recuperez coletul dintr-un dulap pentru colete, la care mă deplasez pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public? (călătoria activă este întotdeauna cea mai bună opțiune pentru sănătatea noastră și pentru mediul înconjurător). 

S-ar putea să nu ne fie întotdeauna ușor să răspundem întrebărilor de mai sus. Sperăm, totuși, că ne vor crește gradul de conștientizare și vor reduce amprenta ecologică a acestor sărbători și că ne vor ajuta să alegem timp și experiențe cu cei dragi, nu obiecte.


Lorena Axinte

Lorena deține un doctorat în Planificare Urbană și Regională, obținut în urma cercetării realizate la Institutul de Cercetare pentru Locuri Sustenabile, Universitatea din Cardiff, UK. Proiectul ei analizează politicile și procesele care pot duce la practici de dezvoltare regională regenerativă, precum și moduri de includere a tinerilor în deciziile care le vor afecta viitorul. Lorena a lucrat, de asemenea, ca și cercetător Marie Curie în SUSPLACE ITN, și a beneficiat de un Master Erasmus Mundus in Studii Urbane.


Previous
Previous

De ce ar trebui să ne uităm mai atenți la pajiștile alpine?

Next
Next

Ce a fost Mica Eră Glaciară și ce ne învață despre cum să răspundem în fața schimbărilor climatice?