Schimbările climatice și impactul lor asupra industriei producătoare de whisky

Whisky-ul reprezintă unul din cele mai importante produse de export și o parte însemnată a economiilor unor țări precum Scoția, Irlanda și Japonia. Schimbările climatice au fost resimțite pe deplin în această vară în Scoția, unde la Chartehall recordul de temperatură a fost doborât (34,8 °C) iar secetele au afectat largi arii ale țării.

Secetele, inundațiile, creșterea nivelurilor mărilor reprezintă câteva din principalele pericole pentru produsele de bază necesare pentru producerea whisky-ului, procesele de producție precum fermentația, distilarea și stocarea acestuia dar și infrastructura ce include facilitățile propriu-zise ale distileriilor.

Pentru producția de whisky este nevoie de 4 elemente de bază: apă dulce de calitate, orz (și/sau alte cereale), drojdie și lemn de stejar de calitate superioară, iar toate sunt deja impactate în diferite măsuri de schimbările climatice. Un alt factor important este timpul, whisky-ul fiind un tip de băutură alcoolică ce necesită ani, chiar decenii, pentru a fi finalizat. În acest timp, producătorii și experții trebuie să găsească constant măsuri de adaptare în fața unui climat din ce în ce mai imprevizibil.

---

Vara anului 2022 a fost una cu mari probleme pentru agricultură, lucru documentat și într-o serie recentă de articole InfoClima. Acest fapt va afecta nu doar culturile agricole dar și produsele derivate din acestea, printre care se numără whisky-ul. Caracterul, consistența și calitatea superioară a whisky-ului din Scoția sunt datorate în mare parte climatului relativ blând, constant și umed. Schimbările climatice însă deja forțează producătorii să găsească noi metode de adaptare.

Whisky-ul reprezintă unul din cele mai importante produse de export pentru țări precum Scoția, Irlanda și Japonia. Pentru producerea whiskyului este nevoie de 4 elemente de bază: apă dulce de calitate, orz, drojdie și lemn de stejar de calitate superioară. Bineînțeles, energia joacă un rol fundamental în procesul de distilare, iar în ultimul deceniu numeroase distilerii din Scoția au recurs la varii metode de a crește reziliența energetică și a deveni mai sustebabile, utilizând biomasă pentru generarea de energie pentru facilități dar și comunitățile locale aferente. 

Un recent studiu al cercetătorilor de la UCL aduce în discuție impactul deja vizibil al schimbărilor climatice asupra unuia din cele mai mari sectoare economice ale Scoției, cu o valoare a exporturilor de ~£ 4.9 miliarde, pe durata acestui secol.

Scoția nu a fost ferită de efectele schimbărilor climatice ale acestui an dar și al ultimelor decenii. În luna iulie recordul existent de temperatură a fost întrecut (34.8 °C) iar majoritatea țării a fost afectată de secete prelungite, inclusiv în zona de nord. Îngrijorătoare sunt și prognozele climatice pentru viitor căci impactul va fi resimțit în următoarele decenii în această industrie iar specificul și profilul whisky-urilor scoțiene este unul variat cu specific local în funcție de locație geografică.

Schimbările climatice în Scoția

Conform ultimelor studii și rapoarte climatice până în anul 2050 temperaturile medii anuale din Scoția vor crește cu aproximativ 1.1 °C. Verile vor fi mai lungi, mai secetoase și cu mai multe fenomene extreme în vreme ce iernile vor fi mai umede. Ținând cont de geografia complexă a Scoției și a zonelor geografice diferite de producție a whisky-ului (Lowlands, Highlands, Islay, Campbeltown, Speyside) aceste efecte nu vor fi uniforme. Spre exemplu zona Speyside este una unde distileriile folosesc apa râului Spey. Aceasta este regiunea cu cea mai mare producție dintre toate celelalte datorită zonei propice culturilor de orz, calității apei râului Spey și a conexiunii ușoare cu Portul Garmouth. Toți acești factori sunt deja influențați de actualele schimbări climatice. Râul Spey poate fi afectat de secete hidrologice prelungite precum cea de acest an sau de inundații severe precum cele ale anilor 2019 și 2021 mai ales în zona Moray. Creșterea nivelurilor Mării Nordului poate reprezenta o problemă semnificativă mai ales pentru partea de infrastructură regională. Insule precum Orkney, Arran, Islay deseori sunt afectate de puternice furtuni venite dinspre zona Atlanticului iar frecvența și intensitatea acestora ar putea crește pe durata acestui secol.

Distileria Bowmore construită in 1779, în zona de coastă a insulei Islay (Sursa foto: Alexander Hanssen via unsplash.com)

Harta regiunilor istorice producătoare de whisky în Scoția (de notat că regiunea Highland include și o sub-categorie numită Islands- incluzând insule precum Orkney și Arran). (Sursa foto UCL study p.3)

Impactul schimbărilor climatice asupra materialelor de bază

Orzul

Peste 85% din orzul folosit de industria whisky-ului Scoțian este crescut și cultivat local (pe o suprafață reprezentând 48% din totalul arabil în 2019). Aici schimbările climatice ar putea prezenta un paradox. Pe de o parte recoltele ar putea răspunde într-un mod pozitiv la creșterea temperaturilor unde gradul de fotosinteză și retenție al apei ale culturilor ar putea crește. Orzul de primăvară (de obicei semănat din decembrie) este preferat de producătorii de alcool în Scoția. Iar dacă primăverile vor fi mai calde atunci este posibil ca recoltele de primăvară să fie mai bogate și să evite valurile de căldură ale verii. Pe de altă parte cercetătorii atrag atenția că grăbirea dezvoltării culturilor datorată acestor temperaturi mai ridicate ar putea reduce semnicativ fereastra de timp ce permite acumularea de biomasă. Apoi zona de est a Scoției, mai ales cea din Fife și Lothians, reprezintă grânarul principal al țării unde deja efectele secetelor prelungite sunt vizibile. Dacă trendul existent s-ar menține, valurile caniculare și secetele ar putea avea un impact sever asupra culturilor agricole din aceste regiuni. Țînând cont de latitudinea ridicată a Scoției când vara/ luna Iulie zilele au o durata de ~14-17 ore acest lucru rezultă într-o cantitate semnificativă de radiație solară în perioada respectivă.

Trenduri similare ar fi și pentru culturile de grâu, cel mai utilizat tip fiind cel semănat între sfârșitul lui Septembrie și cultivat în anul următor. Problema principală aici este menținerea unei consistențe a recoltelor iar extremele de temperaturi din zona de est a Angliei ar putea aduce variabilițăti mari ale recoltelor pe durata următoarelor decenii. De notat că de asemenea o creștere a temperaturilor până în 2050 ar putea duce la o creștere exponențială a culturilor de porumb în varii zone ale Marii Britanii. O problemă notabilă a creșterii temperaturilor ar putea fi apariția a noi specii invazive, boli și dăunători pentru culturi. La nivel global dacă temperaturiile medii anuale cresc cu 2 °C, acest lucru ar duce la compromiterea a 46% din culturile de grâu și 31% a celor de porumb. Zone precum Scoția și întregul Regat Unit ar fi printre cele mai afectate cum populația insectelor și ratei metabolice ale acestora ar crește exponențial.

Apa

Industria whisky-ului scoțian depinde în mare măsură de resursele de apă dulce, apa din această regiune fiind considerată din punct de vedere calitativ ca una din cele mai pure din lume. Anual industria folosește aproximativ 61 miliarde de litri de apă , preponderent pentru procesul de răcire din timpul distilării. Pentru producerea unui litru de whisky este necesară o cantitate de ~47 litri de apă.

Creșterea frecvenței secetelor mai ales pe timp de vară, ar putea influența zone din Scoția cu capacități reduse de stocare ale apei dulci, ce depind de lacuri sau râuri locale. Aici zone precum Insula Skye și toată regiunea Speyside ar putea fi influențate major. Avem deja un precedent istoric în 2018 când în vara acelui an 5 din 10 distilerii ale insulei Islay au trebuit să sisteze temporar producția. Distilerii în zona de est precum Blair Atholl și Edradour au recurs la măsuri similar. În același an datorită secetei și nivelului foarte scăzut al râului Spey, distileria Glenfarcas a raportat pierderi semnificative însumând valoarea a 300,000 de litri de alcool (new make- ce devine whisky îndată ce petrece minim 3 ani în butoaie de stajar) ce nu au putut fi produși.

Turba (Peat) și disponibilitatea acesteia pentru Islay și alte regiuni

Whisky-ul din regiunea și insula Islay are un caracter aparte datorită afumării orzului maltat. Turbăriile reprezintă o parte fundamentală a ecosistemului din Scoția ce ocupă ~20% din suprafața țării, și este estimat că acestea stochează în jur de 1600 milioane tone de CO2. Schimbările climatice ale ultimelor decenii au făcut că Guvernul Scoțian de la Holyrood să întreprindă numeroase campanii de protejare și restaurare a turbăriilor. Așadar producția de whisky afumat cu turbă (peated) poate pune presiune asupra unui habitat natural deja fragil cu o importanță climatică ridicată dată de cantitățile enorme de carbon stocate.

Lemnul de stejar European și American

Un alt element important este reprezentat de disponibilitatea și calitatea lemnului de stejar, necesar pentru butoaiele de whisky. Majoritatea industriei de whisky din Scoția depinde de butoaiele de stejar (în care anterior a fost stocat bourbon, sherry dar și vinuri) provenit din America și din Europa (preponderent Portugalia și Spania). În ultimii ani arii forestiere răspândite din zona iberică au fost puternic afectate de incendiile de vegetație (200,000 ha în Spania, 48,000 ha în Portugalia). De asemenea schimbările climatice ar putea duce la apariția a noi agenți patogeni și dăunători, mai ales pentru pădurile de stejar din estul Statelor Unite.

Cum influențează schimbările climatice procesul de producție al whisky-ului?

Percepția noastră asupra whisky-ului scoțian este modelată de factorii climatici existenți. Gustul, culoarea, complexitatea acestuia este dată de constanța relativă a temperaturilor din Scoția din secolul trecut. Schimbările climatice ar influența mediul și stagiile de producție ale produsului ce includ:

1. Procesul de inițiere a germinării parțiale (malting) a orzului urmat de uscare. Creșterea temperaturii ambientale și al umidității ar putea îngreuna sau chiar compromite acest pas vital de început.

2. Procesul de fermentare depinde în mare măsură de răcirea anterioară a mustului (wort), ce trebuie menținut la o temperatură constantă ce nu poate depăși 33 °C, pentru ca drojdia să poată converti zahărul în alcool. Automat cu zile de vară mai călduroase este nevoie de cantități suplimentare de apă ce pot îngreuna sau chiar sista activitatea, cum a fost cazul din anul 2018.

3. Procesul de distilare poate fi afectat de temperatura crescută a aerului și apei. Acest fenomen ar putea fi manifestat prin creșterea evaporării din timpul distilării și o răcire ulterioară inadecvată. Creșterea temperaturilor anuale ale aerului cu 1 °C ar duce la creșterea temperaturii apei râurilor cu 0.4-0.7 °C, zona Speyside fiind printre cele mai afectate de acest scenariu.

4. Maturarea este un element cheie mandatat prin lege. Pentru ca un produs să fie etichetat și vândut ca Whisky Scoțian, acesta trebuie depozitat în butoaie de stejar vreme de minim 3 ani. Temperaturi mai ridicate forțează lichidul din butoaie să interacționeaze mai agresiv cu lemnul din interior. Aici caracterul, gustul și culoarea pot fi alterate iar datorită naturii poroase a lemnului o mică parte a lichidului existent de-a lungul timpului este evaporată. În industrie acest proces poartă denumirea de “Angel’s share” (trans. Rația îngerilor).

Factori de stres climatici asupra facilităților și infrastructurii

Un factor îngrijorător pentru multe distilerii localizate în zone mai izolate din zona mai muntoasă (Highlands) este prognoza de creștere a inundațiilor în regiune (26% până în anul 2050, 31% în 2080). Pe de altă parte, pentru numeroasele insule unde whisky-ul reprezintă un principal element de activitate economică (Arran, Rassay, Orkney ș.a) o amenințare mai directă ar putea fi creșterea nivelurilor mărilor. Un studiu arată că până în anul 2090, nivelul Marii Nordului ar putea crește între 18 și 59 cm, fapt ce ar pune la risc nu doar infrastructură precum drumuri și porturi dar chiar și distilerii situate în imediata vecinătate a zonelor de coastă.

Secolul 21- Unul cu mari provocări climatice pentru Whisky

Whisky-ul reprezintă o băutură cu un caracter aparte datorită multor factori implicați în producție, metodologiilor și legilor foarte stricte, mai ales în Scoția. Este un produs ce necesită ani sau de multe ori decenii pentru a ajunge la maturitate iar climatul relativ constant al Scoției în ultimele secole a fost un factor fundamental. Schimbările climatice vor avea un impact asupra producătorilor care vor fi nevoiți să găsească metode adaptare pentru varii evenimente precum un secete, inundații și creșterea nivelurilor mărilor. Alte țări producătoare de whisky precum Irlanda și Japonia de asemenea se vor regăsi în situații asemănătoare.

---

Vlad Radu Zamfira

Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change si impactul acestora. Analiza asupra Green New Deal in USA si Europa. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whisky-ului si producerea de energie regenerabila. Arheologie costiera și impactul schimbarilor climatice asupra comunităților respective.

Schimbările climatice și turismul - mai incompatible decât se vede cu ochiul liber

---

Circa 1.2 milioane turiști au vizitat litoralul Românesc în 2021. Având în vedere ridicare toatală a restricțiilor epidemiologice, sezonul 2022 e probabil să aducă o creștere consistentă a acestui număr. Banii cheltuiți de turiști pe litoral constituie o sursă de venit importantă nu doar la nivel local ci și pentru bugetul național, în acest context e important să înțelegem în ce mod riscurile climatice pot afecta turismul balnear în România. Evenimentele meteo extreme, eroziunea plajelor, pierderea biodiversității sau valurile de căldură extremă pot afecta sectorul turistic balnear pe termen mediu și lung.

---

Factorii climatici reprezintă elementul cheie de atracţie pentru turiştii sosiţi în destinaţiile montane ori de litoral şi nu numai. Astfel, vremea caldă, precipitaţiile reduse și absența fenomenelor meteo extreme sunt factorii cei mai importanţi pentru o destinaţie de vacanţă de pe litoral. În timp ce grosimea şi durata stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al unei staţiuni montane destinată sporturilor de iarnă. În acest mod, orice activitate turistică, respectiv orice strategie de turism la nivel local, regional sau național sunt direct legate de schimbările climatice.

Pentru multe comunităţi locale turismul reprezintă un sector economic extrem de importante, iar condiţiile meteorologice neconforme cu tipul de activitate turistică practicată (ex. lipsa zăpezii în localități de schi) pot afecta puternic dezvoltarea socio-economică locală..

În România, cele mai vulnerabile zone turistice la efectele schimbărilor climatice sunt zonele costiere, Delta Dunări și regiunile montane. În mod specific aici ne referim la zone precum (Sulina ,Mila 23,Murighiol, Mamaia etc).

Litoralul - sursă de venit importantă la nivel regional și național. 

Conform datelor prezentate de FPTR, în sezonul estival 2021 au fost înregistrați oficial 1.208.999 turiști, cu 40.890 mai mulți față de anul 2020. Atunci când au analizat naționalitatea turiștilor care au ajuns pe litoralul românesc, hotelierii au observat că românii redescoperă stațiunile estivale, în timp ce pe străini îi pierd printre degete. Astfel în 2019, au fost înregistrați cu 1.476 mai puțini turiști străini față de 2018.

Dacă în urmă cu doi ani litoralul avea un record de 1.025.722, anul trecut a mai lipsit puțin pentru a surclasa acest record. În 2021 au fost prezenți pe litoral aproximativ 1.015.569 de turiști români, spun datele INS. Cu 10.000 mai puțin decât în urmă cu doi ani, în aceeași perioadă de trei luni de vară. Acest număr este îmbucurător, având în vedere faptul că în 2019 nu aveam nici o restricție față de 2021, când totuși am avut restricții legate de pandemie. 

Pentru 2022, agenţia de turism Litoralulromesc.ro, unul din cei mai mari touroperatori specializați pe litoralul românesc, estimează afaceri de aproape 25 milioane de euro în acest an, faţă de 18 milioane anul trecut, în contextul în care numărul de turişti va înregistra o creștere de aproximativ 25-28%, faţă de o majorare în medie cu 5% pentru întreg litoralul în decursul ultimilor ani.

Stațiunile preferate în 2021 (evidențe care putem aștepta să se repete și în 2022) sunt acelea unde s-au făcut investiții – fie de către autorități, așa cum este proiectul de extindere a plajelor din Mamaia, fie investiții private, așa cum sunt cele făcute de hotelieri în unități de cazare în Eforie Nord, Venus, Olimp, Jupiter etc.

Având în vedere rolul central pe care litoralul îl are atât din punct de vedere turistic cât și economic e important să înțelegem dacă schimbările climatice au vre-un efect asupra acestei zone. Mai mult decât atât, e important să anticipăm posibilele impacte negative și să ne pregătim din timp, pentru a evita efecte dezastruase ce pot duce la o scădere a veniturilor pe termen mediu și lung. 

Nu e mai bine când e mai cald la mare?

InfoBox

Canicula este definită ca o creştere a temperaturii zilnice cu peste 10 grade Celsius faţă de temperatura medie a zonei respective şi este o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate, în special în regiunile cu umiditate crescută. Creşterea temperaturii globale este o realitate care începe să fie recunoscută pretutindeni fiind răspunzătoare de înmulţirea problemelor medicale legate de caniculă. 

Răspunsul la această întrebare depinde de context, totuși dacă vorbim de temperaturi atmosferice care depășesc limita de 30-35°С și de temperatura apei peste 27 °С, răspunsul este nu, mai cald, nu este mai bine. Pentru diferiți oameni, apa din același corp de apă poate părea mai caldă sau mai rece. Deci, cea mai confortabilă scăldat este considerată a fi în intervalul +23 ... +25ºС. 

Pentru a înțelege la ce temperatură se scaldă în mare, este necesar să distingem modul în care corpul uman reacționează la diferite condiții:

• De la 17 la 22°С - un lac răcoros care îți oferă o senzație de prospețime. Condiții acceptabile pentru scufundare sau scufundare, dar nu pentru toată lumea.

• De la 23 la 27°С - segmentul de temperatură optim care permite activități acvatice pe perioade mai lungi de timp oferind în același timp senzația de prospețime și răcoare raportată la temperaturile de afară.

• De la 27°C. Condiții confortabile în mare pentru baie lungă, cu toate acestea, dezvoltarea microbilor într-un astfel de mediu este posibilă. Chiar și căldura plăcută a mării devine bacteriologic periculoasă.

În Marea Neagră litoralul românesc condițiile optime pentru a putea face Turism este între 19 și 27 grade celsius peste această temperatură apar probleme pentru turist și fauna locală.

Graficul anual al variației medii a temperaturii apei în Mamaia

Ca și punct de reper în analiză am luat stațiunea Mamaia deoarece acesta reprezintă prin calitate și renume turismul litoral din România . 

Din grafic se poate observa că temperatura medie la care se realizează turismul pe litoral este de 27 grade celsius . Dacă temperatura sare de 30 de grade celsius activitatea turistică este pusă în pericol . Reacția Mării Negre la temperaturi ridicate prin caracteristicele de ecosistem( face parte din categoria ecosistemelor stătătoare de apă sărată) este una negativă.

Creșterea temperaturii în zonele costiere poate avea câteva impacte negative asupra turismului și bunăstării din zonă.  Mai întâi de toate temperaturile crescute, pentru o perioadă lungă de timp, asociate cu un grad înalt de umiditate, duc la crește indecelui de discomfort termic, în termeni practic aceasta însemnând că devine insuportabilă temperatura de afară iar dacă nu luăm măsuri imediate, aceasta ar putea avea un impact asupra sănătății noastre. 

Dincolo de impactul direct și resimțit imediat, încălzirea vremii, care a atins un vârf acum 6-7 ani, când pe litoralul Mării Negre temperatura nu a scăzut sub 30 grade Celsius zile în şir poate duce la creșterea temperaturii apei marine. Apa mării era “fiartă”, la distanţa de 25 kilometri în larg, temperatura apei scăzuse doar foarte puţin până la 27 grade Celsius.

Această creștere a obligat vieţuitoarele marine să se retragă în habitatul care le oferă condiţii de supravieţuire, totuși această retragere nu este una prielnică.

În alt efect al temperaturi ridicate în zona litoralului care crează disconfort turiștilor este prezența algelor pe plajă. Cunoscut de specialiști sub denumirea de eutrofizare, acest fenomen este specific verii, când la temperaturi ridicate cresc și concentrațiile de nutrienți din apă. Procesul de eutrofizare este cauzat de cantitățile mari de substanțe nutritive prezente în apă, care în asociere cu diferiți poluanți, au un efect negativ, de reducere a biodiversității.

Alte efecte ale schimbărilor climatice

Per general, zona costieră din România se confruntă cu probleme semnificative în ceea ce priveşte distrugerea habitatelor, eroziunea costieră, poluarea apei şi sărăcirea resurselor naturale. Creşterea rapidă a populaţiei şi a turismului, exploatarea la scară mare a resurselor naturale şi dezvoltarea rapidă a infrastructurii au condus la degradarea severă şi la declinul calităţii zonei costiere româneşti. 

Dintre acestea, eroziunea costieră reprezintă una dintre problemele majore de mediu a zonei costiere din România. Acest fenomen s-a extins în special în partea sudică a litoralului românesc, ceea ce a contribuit la pierderea unor suprafeţe importante de plaje. În ultimul deceniu bilanţul dintre aportul şi pierderile de material sedimentar este negativ. Spre exemplu, plaja din Mamaia recunoscută cândva pentru deschiderea largă şi pentru stabilitatea sa a început să se confrunte cu o eroziune accentuată, mai ales în partea de sud. 

Ca răspuns al unei tendințe de ușoară eroziune și pentru a mări suprafața utilizabilă de plajă, autoritățile prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral au luat decizia de a alimenta masiv plajele cu nisip și de a extinde sistemul de diguri de protecție pe litoralul românesc, totul la un cost uriaș de circa 800 de milioane de euro, finanțare europeană. 

Având în vedere faptul că plaja staţiunilor de pe litoral reprezintă una dintre principalele atracţii pentru vizitatori, fiind suportul activităţii turistice, măsurile de protejare a acesteia sunt extrem de importante şi necesită investiţii substanţiale. O politică de conservare corespunzătoare a plajelor şi de diminuare a eroziunii costiere va determina nu numai protejarea „materiei prime” a turismului, ci şi la creşterea interesului factorilor implicaţi în turism (turişti, operatori, investitori etc.) pentru această destinaţie de vacanţă.

O altă provocare majoră pentru litoralul nostru este creşterea nivelului apei Mării Negre. Aceasta poate genera nu numai eroziunea plajei, ci şi distrugerea ecosistemelor costiere ori inundarea zonelor care deţin monumente istorice de patrimoniu şi alte atracţii turistice importante.

Evenimentele meteorologice extreme, cum au fost inundaţiile şi furtunile din ultima perioadă, pot afecta nu numai infrastructura turistică, dar pot pune în pericol siguranţa şi sănătatea turiştilor şi a comunităţilor locale. Un bun exemplu în acest sens pot fi de exemplu incendiile de vegetație/pădure care constituie un risc major. Incendiile din Grecia au distrus peste 56.000 de hectare de pădure potrivit datelor furnizate de Sistemul European privind Incendiile de Vegetație, în condițiile în care Grecia s-a confruntat cu cel mai grav val de căldură din utlimii 30 de ani. 

Dincolo de impactul direct și imediat, imaginea creată de media pentru localitățile care au trecut prin fenomene extreme poate contribui la crearea unei imagini negative în rândul vizitatorilor, respectiv să reducă potențialul turistic al zonei pe termen mediu. În aceste cazuri nu relatările media în sine sunt problema ci mai degrabă lipsa comunicării rapide din partea autorităților în legătură cu măsurile luate.

Astfel de exemplu în anul 2019 , ca urmare a relatărilor media din România  despre efectele dezastruoase ale inundaţiilor şi furtunilor care au avut loc în staţiunile de pe litoral cuplate cu lipsa de reacţie a autorităţilor şi a operatorilor din turism, precum şi inexistenţa unui plan de acţiune în situaţii de criză a determinat anularea unor sejururi ale turiştilor străini în staţiunile de pe litoralul românesc. Vara lui 2019 în luna iunie din cauza ploilor abundente 30% dintre turiști au anulat sejurul pe litoral în acest sens putem spune că ploaia a provocat în turism o pagubă de 3 milioane de euro. 

Ce s-ar putea face?

Turismul în România se bazează în general pe planuri pe termen scurt, fără a se lua în considerare efectele schimbărilor climatice pe termen lung. Totuși schimbările climatice sunt o realitate pe care nu o putem neglija. Chiar dacă am întreprinde cele mai drastice măsuri pentru reducerea emisiilor și respectiv plafona creșterea temperaturilor la 1.5 C. În acest context este esențial să dezvoltăm strategii de adaptare locale. Pentru zona de litoral dintre măsurile necesare pentru a fi implementate se numără:

• refacerea plajelor afectate de eroziunea costieră;

• sporirea măsurilor de protecţie împotriva dezastrelor naturale (crearea unor bariere/baraje naturale sau artificiale împotriva inundaţiilor);

• adaptarea la noile condiţii climatice prin construirea infrastructurii turistice şi a staţiunilor mai departe de coastă;

• stabilirea unor reglementări mai stricte împotriva ridicării de construcţii pe plajă sau în apropierea acestora, precum şi în zonele expuse la riscuri naturale;

• diversificarea formelor de turism care pot fi practicate în staţiunile de litoral;

• realizarea unui plan de management pentru situaţii de criză care să fie adus la cunoştinţă factorilor de decizie din turism şi a cărui implementare să revină în sarcina autorităţilor locale sau/şi a celor din turism etc.

Pentru viitorul turismului balnear maritim sau de litoral  și a milioanelor de turiști sectorul turistic trebuie să-şi dezvolte capacitatea de adaptare pentru a-şi menţine viabilitatea şi pentru a continua să genereze beneficii economico-sociale comunităţilor locale şi să îmbogăţească experienţa de viaţă a turiştilor.

---

Alexandru Tătar,

doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Cercetarea curentă a lui Alexandru se focusează pe conservarea resurselor de bază în vederea stopări risipei de asemenea se atrage atenția asupra efectului pe care schimbările climei o are asupra economiei. Aria de interes Protecția Mediului și Turismul .