Calendar 2023- evenimente politice cu miză climatică

2022 a fost un an deosebit de încărcat în ceea ce privește discuțiile, politicile și știința legată de climă, fapt documentat și într-o retrospectivă recentă InfoClima. De la raportul Agenției Internaționale a Energiei (IEA) ce sugera 10 puncte pentru reducerea dependenței UE de gazul rusesc, la raportul IPCC și spre final COP 27 semnalul este unul clar: este necesară o cooperare mult  mai strânsă la nivel global în privința politicilor climatice pentru reducerea emisiilor GES și respectarea pragului de 1.5 celsius până în 2050. Însă contextul geopolitic din prezent coroborat cu crizele energetice și economice ar putea reprezenta obstacole semnificative pentru implementarea politicilor climatice atât la nivel local cât și global.

2023 va fi un an încărcat cu evenimente, conferințe și summit-uri ce vor actualiza actualele măsuri și angajamente și posibil introduce noi politici. Însă două evenimente vor fi cap de afiș. COP 28 va avea loc în Dubai, o decizie ce a provocat reacții ținând cont că  Emiratele Arabe Unite sunt al șaptelea cel mai mare producător și exportator de petrol din lume. Apoi al doilea summit climatic al țărilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) va avea loc în Arabia Saudită cu țara gazdă dorind să investească 2.5 miliarde USD în următorii 10 ani pentru a-și reduce emisiile GES, planta păduri și reduce deșertificarea în zona peninsulei arabe.

Începutul anului va aduce ediția cu numărul 13 a consiliului Agenției Internaționale a Energiei Regenerable (IRENA). Scopul acesteia este de a reuni șefi de stat, miniștri, oficiali guvernamentali și reprezentanți ai sectorului privat, ai societății civile și ai altor organizații internaționale pentru a reafirma agenda globală privind energia regenerabilă și pentru a face pași concreți în vederea accelerării tranziției energetice globale. Acest eveniment se va desfășura între 14 și 15 Ianuarie 2023 la Abu Dhabi.

Între 21 și 24 Februarie Organizația Națiunilor Unite organizează un workshop ce propune discutarea planurilor naționale de adaptare (NAP) pentru cele mai vulnerabile țări din Africa (Least Developed Countries LDCs).

La începutul lunii Martie (28 Febr- 3 Mar) la Varșovia va avea loc summitul cu nr.18 organizat de  comitetului executiv al mecanismului internațional de pierderi și daune climatice.

În luna martie de asemenea este programată publicarea ultimei părți a raportului IPCC (Sixth Assessment Report) ce va fi un moment definitoriu al anului din perspectiva studiilor climatice. De notat că Raportul IPCC al anului 2022 a adus vești îngrijorătoare iar punctele cheie au inclus faptul că:

• Schimbările climatice duc la creșterea mortalității, distrug natura și fac lumea mai săracă

• Eforturile pentru adaptare la schimbările climatice sunt sub-finanțate și nu pot fi o alternativă la reducerea emisiilor.

• Impactul schimbărilor climatice este resimțit în fiecare colț al planetei, totuși cele mai expuse rămân țările sărace.

Între 22 și 24 Martie la New York va avea loc conferința Natiunilor Unite ce va avea în prim plan implementarea unor soluții sustenabile la nivel global ce privesc apa. În prezent, 40 % din populația lumii este afectată de lipsa apei. Conferința va fi o ocazie importantă de a crește gradul de conștientizare, de a stabili o traiectorie optimă și de a avansa agenda privind apa. Pe această temă Teodora Maria Rusu a discutat în detaliu despre această situație în articolul InfoClima intitulat “Aparențele înșală: Avem apă din abundență sau stres hidric?”

Începutul verii va aduce o nouă conferință climatică organizată la Bonn (5-15 Iunie 2023). De regulă aceste conferințe pregătesc multe din politicile ce urmează a fi discutate în COP-ul anului respectiv și reprezintă un punct de legătură între două COP-uri succesive, ce poate evalua și reconsidera spre exemplu ținte climatice ce necesită revizuiri. Un sumar al conferinței de la Bonn din 2022 este disponibil aici.

Între 16 și 18 Octombrie va avea loc la Roma a doua conferință globală a schimbărilor climatice și a sustenabilității (Climate Change & Sustainability). Aceasta reprezintă o întâlnirea anuală a liderilor din domeniul climei din mediul academic, de afaceri, public și non-profit, ce va avea ca temă "Avansarea naturii și a soluțiilor pozitive pentru un viitor net zero și durabil".

Finalul de an va aduce ediția cu numărul 28 COP (Conference of Parties) ce se va desfășura în Dubai, EAU, între 30 Noiembrie și 12 Decembrie. Decizia a fost una oarecum controversată mai ales că evenimentul anterior (COP 27) a fost organizat în Egipt, țară cu un istoric climatic complicat.  Progresul la COP 27 a fost unul timid cu multe rămase de rezolvat asta deși un consens a fost atins pentru crearea și finanțarea unui  fond de daune și pierderi pentru susținerea celor mai vulnerabile țări în fața schimbărilor climatice. Care va fi contextul  geopolitic la sfârșitul anului următor? Această este o întrebare aproape imposibil de răspuns în prezent, unul al cărui geopolitic este dominat de conflicte militare masive în Estul Europei (între Federația Rusă și Ucraina) dar și aproape de țară gazdă COP 28 în Yemen, printre multe altele.

Așadar programul anului 2023 este unul foarte încărcat cu multe conferințe și evenimente dedicate unor sectoare vitale: Deșertificare, Păduri, Biodiversitate, Urbanism și Tranziție Energetică, teme ce vor fi discutate pe Infoclima.ro unde vă vom ține la curent de asemenea cu progresul acestor evenimente.

---

Vlad Radu Zamfira
Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Coordonator InfoClima. Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change și impactul acestora. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whisky-ului si producerea de energie regenerabilă. Istoria schimbărilor și politicilor climatice. Arheologie costieră și impactul schimbărilor climatice asupra comunităților respective.

---

COP 27- Progres timid și poticnit cu mult rămas de făcut

”Acesta poate fi COP-ul unde putem pierde speranța respectării pragului de 1.5 °C la nivel global”, declara Alok Sharma presedintele COP 26 în cadrul actualei conferințe din Egipt.

Francesco La Camera, directorul general al Agenției Internaționale a Energiei Regenerabile (IRENA), declara că actualul COP trebuie să fie unul al implementării, iar prin cadrul platformei lor au reușit să strângă 1 miliard USD menit să ajute țările cu economii emergente, acesta atrăgând atenția la faptul că state mici precum Barbados și Tuvalu se confruntă deja cu riscuri existențiale datorate schimbărilor climatice.

”Nu putem vorbi de securitate climatică la nivel global fără a proteja Amazonul” declara președintele reales al Braziliei Lula da Silva, care speră să reducă drastic nivelul defrișărilor ilegale din pădurile amazoniene și să formeze la nivel internațional o alianța pentru protejarea pădurilor tropicale.

Un consens a fost atins pentru crearea și finanțarea unui fond denumit Loss and Damage Fund (Pierdere și Daune). Însă nici acum planul propus la Copenhaga în 2009 ce promitea susținerea celor mai vulnerabile țări în fața schimbărilor climatice cu 100 miliarde USD până în 2020, nu a fost materializat.

Conferința climatică a acestui an a fost umbrită de contextul geopolitic, unul dominat de către războiul ruso-ucrainean, dar și de actuala criză energetică și iminenta criză economică ce reprezintă potențiale obstacole în lupta pentru limitarea emisiilor GES și a unei lupte efective împotriva schimbărilor climatice.

---

La sfarșitul COP 26 din Glasgow precizam că acea conferință “poate reprezenta un moment istoric în privința angajamentelor concrete luate la nivel global pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice. Glasgow în trecut a reprezentat al doilea oraș al imperiului britanic și un epicentru al producției oțelului și procesării cărbunelui. În secolul 21 poate intra în istorie ca orașul ce poate declanșa prin actuala conferință o revoluție verde industrială la nivel global și demararea unui efort global unit pentru redresarea situației climatice până în 2050.”

Însă COP 27 la Sharm El Seikh în Egipt a fost umbrit în mare măsură de situația geopolitică la nivel global. În discursul de deschidere Simon Stiell declara :

Parisul ne-a dat acordul.

Katowice și Glasgow ne-au oferit planul.

Sharm El-Sheikh ne îndeamnă la punerea în aplicare.

Nimeni nu poate fi un simplu pasager în această călătorie.

Acesta este semnalul că vremurile s-au schimbat.

Totodată acesta mai atrăgea atenția la faptul că foarte puține țări au angajamente concrete făcute în ceea ce privește reducerea emisiilor, concluzionând că “24 nu este 194. Așa că iată-mă acum, uitându-mă la 170 de țări care trebuie să își revizuiască și să își consolideze angajamentele naționale în acest an.”

Acest discurs poate fi reflectat de către Indexul de performanță al schimbărilor climatice (Climate Change Performance Index) care ne arată că și în anul 2022 cele mai mari economii ale planetei (SUA, Federația Rusă, China, Japonia ș.a) nu întreprind suficiente eforturi de combatare a efectelor schimbărilor climatice și reducere a emisiilor GES, astfel regăsindu-se în subsolul acestui clasament. Uniunea Europeană ca medie se situa pe locul 19, în creștere ușoară datorită performanțelor unor țări precum Danemarca, Suedia și Portugalia. România este situată pe locul 43 în acest index.

Sursa foto: https://ccpi.org/

Mesaje mixte încă de la bun început

Imediat după discursul secretarului general ONU Antonio Gutteres ce preciza că trebuie să urmărim eliminarea graduală a combustibililor fosili, Președintele Emiratelor Arabe Unite declara că țara sa “este considerată un furnizor responsabil de energie care va continua să își joace rolul câtă vreme lumea va avea nevoie de petrol și gaze”. Această declarație trebuie pusă în contextul în care EAU vor găzdui următorul COP cu numărul 28.

Președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen a dorit de la început să sublinieze importanța cooperării la nivel global între sud și nord, precizând ca sudul “dispune de resurse din belșug. Așa că haideți să facem echipă. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană semnează noi parteneriate pentru hidrogen cu Egiptul, cu Namibia și cu Kazahstanul. Acesta este motivul pentru care sprijinim parteneri precum Vietnam și Africa de Sud pentru a-și decarboniza economiile. Trebuie să atingem obiectivul de la Paris. Iar Europa își menține cursul.”

Aceasta continua declarând: “În cele din urmă, îi îndemnăm pe partenerii noștri din Nordul global să își intensifice finanțarea pentru climă în Sudul global. Europa asigură partea sa echitabilă din promisiunea de 100 de miliarde de dolari. Pentru al doilea an consecutiv, am depășit 23 de miliarde de euro - în ciuda pandemiei COVID-19, în ciuda războiului din Rusia. Și o mare parte din finanțarea noastră pentru climă este deja destinată adaptării. Așadar, este fezabil și îi invităm și pe alții să facă un pas înainte.” continuând în a zice că Europa va “reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030. Iar acest lucru este confirmat prin lege. Prin pachetul "Fit for 55", punem în aplicare cel mai ambițios cadru juridic din lume. Și facem apel la toți marii emițători să își sporească și ei ambițiile.”

Revenirea președintelui brazilian Lula, un semnal de bun augur?

Realegerea lui Luiz Înácio Lula da Silva ca președinte al Braziliei a reprezentat un moment important înainte de COP 27, acesta alegând să se adreseze conferinței pe data de 16 Noiembrie.  Brazilia adăpostește o mare majoritate a pădurilor amazoniene, denumită metaforic unul din “plămânii” planetei. În timpul mandatului președintelui Jair Bolsanaro defrișările au crescut exponențial, daunele fiind exacerbate și de incendiile devastatoare ale anilor 2019 și 2020. În timpul primelor mandate Lula a reușit să scadă semnificativ gradul defrișărilor după anul 2005 și speranțele sunt ca și acum să repete acest fapt. "Trebuie să oprim această grabă spre abis. Nu putem vorbi de securitate climatică la nivel global fără a proteja Amazonul” a fost una din remarcile de început ale discursului său.

De asemenea, revenirea lui Lula a permis formarea unei alianțe strategice între Brazilia, Indonezia și Congo pentru a coordona protecția pădurilor tropicale, însă această alianță va necesita fonduri substanțiale pentru prevenirea defrișărilor și conservarea biodiversității.

Resursele de apă, un punct nevralgic la COP și pentru Egipt

Apa ca resursă naturală a fost un subiect lung discutat mai ales din perspectiva țării gazdă, Egipt. Președintele Egiptean Abdel Fatah al-Sisi, declara că resursele de apă ale țării sale nu mai pot ține pasul cu cererea populației egiptene, una în continuă creștere. Egiptul depinde în mare măsură de apa Nilului însă barajul Grand Ethiopian Rennaissance Dam (GERD) a provocat tensiuni în repetate rânduri între Egipt, Etiopia (care începuse unilateral să umple barajul de acumulare) și Sudan.

Etiopienii au fost foarte reticenți la îndemnul egiptenilor de a semna un angajament concret menit să reglementeze eliberarea unor cantități de apă din barajul GERD, mai ales în anii secetoși. Agricultura reprezintă ~11.3% din PIB-ul Egiptului care are nevoie de reforme masive și sistemice în acest domeniu.

Un alt punct important la COP 27 a fost introducerea unei inițiative privind managementul apei la nivel global, denumită AWARE (Action for Water Adaptation and Resilience). Aceasta va avea misiunea de a oferi suport financiar si tehnologic pentru combaterea secetelor dar si unelte operaționale precum sisteme de monitorizare, avertizare și informare.

Global Shield - Un câștig COP 27 sau un compromis pe termen lung?

Pe data de 14 noiembrie a fost lansat un proiect denumit “Global Shield”, un “scut” global menit să ajute țările cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice. Primele țări recipiente vor fi Pakistan și Bangladesh, printre altele. Însă au fost vociferate și nemulțumiri legate de prelungirea și amânarea discuțiilor privind fondul global de pierderi și daune (loss & damage fund), mulți temându-se că Global Shield va fi o alternativă mai ieftină dar și mai puțin efectivă în fața efectelor schimbărilor climatice. Scoția a fost prima țară ce a oferit suport prin cadrul Loss & Damage fund în cadrul COP 26 Glasgow, urmată de Belgia și Danemarca. Anul acesta în cadrul COP 27 Austria a fost una din primele țări care au promis suport pentru acest fond, unul în valoare de 50 milioane USD pe o durată de 4 ani. De asemenea fondul de adaptare pentru ajutarea celor mai vulnerabile țări în fața schimbărilor climatice a primit peste 230 milioane USD în cadrul COP 27.

CarbonBrief însă atrăgea atenția că marile economii nu contribuie pe cât ar trebui la fondul global de pierderi și daune (Loss and Damage fund). În 2020 SUA plăteau doar 7.6 miliarde USD (19% din ce ar fi trebuit să contribuie raportat la gradul lor de poluare- acel așa-zis Fair Share). Australia și Canada de asemenea n-au contribuit sufficient, în vreme ce Germania, Japonia și Franța erau pe surplus la acest capitol.

Sursa foto: Carbon Brief

Totodată discuțiile cu privire la o reducere și eventuală stopare a exploatării hidrocarburilor au fost dificile și întrerupte. Deși inițial erau zvonuri cum că Statele Unite ar fi de acord cu o astfel de propunere, actualul context al aprobărilor de exploatări noi în anul 2022 ne arată cu totul alt tablou la nivel global.

Câteva puncte cheie ale textului draft

În linii mari draftul 3 (19/11/22 13:00) al textului final COP 27 (disponibil aici) continuă să reafirme obiectivele propuse anul trecut la Glasgow. Textul reafirmă importanța respectării pragului de 1.5 °C recunoscând însă faptul că în prezent comunitatea internațională e presată de provocări suprapuse legate de securitatea alimentară, energetică, geopolitică etc. Însă angajamentele concrete sunt puține iar limbajul este în continuare vag. Un exemplu este articolul 10 al acestui draft care “decide să pună în aplicare tranziții ambițioase, echitabile și favorabile incluziunii către o dezvoltare cu emisii reduse și rezilientă la schimbările climatice, în conformitate cu principiile și obiectivele Convenției, ale Protocolului de la Kyoto și ale Acordului de la Paris” .

Legat de finanțare acest text reiterează articolele 2,4 și 9 ale Tratatului Climatic de la Paris și evidențiază in punctul 55 faptul că trebuie investite ~4 trilioane de dolari pe an în domeniul energiei regenerabile până în 2030 - inclusiv investiții în tehnologie și infrastructură - pentru a ne permite să ajungem la emisii nete zero până în 2050.

Punctul 57 însă pune punctul pe i atrăgând atenția cu îngrijorare la ”decalajul tot mai mare dintre nevoile părților care sunt țări în curs de dezvoltare, în special din cauza impactului din ce în ce mai mare al schimbărilor climatice și a creșterii gradului de îndatorare, și sprijinul furnizat și mobilizat pentru a completa eforturile depuse de acestea în vederea punerii în aplicare a contribuțiilor lor determinate la nivel național, subliniind că, potrivit estimărilor actuale, aceste nevoi se ridică la 5,6 trilioane USD până în 2030”. Un semnal alarmant este reflectat în punctul 58 care denotă lipsa de urgență și acțiune, fiind menționată o “îngrijorarea serioasă cu privire la faptul că obiectivul părților din țările dezvoltate de a mobiliza în comun 100 de miliarde USD pe an până în 2020 nu a fost încă atins și îndeamnă țările dezvoltate să îndeplinească acest obiectiv.”

La final de COP 27- Cele mai importante realizari

Printre cele mai semnificative realizări ale acestei conferințe se numără următoarele:

• Anunțul lui António Guterres cu privire la un plan de 3,1 miliarde USD pentru a se asigura că toate persoanele de pe planetă sunt protejate de sisteme de avertizare timpurie în următorii cinci ani.

• Lansarea unui plan condus de G7, denumit Facilitatea de finanțare a Scutului Global, pentru a oferi finanțare țărilor care suferă de dezastre climatice.

• Anunțarea unei noi finanțări în valoare totală de 105,6 milioane USD de la țări precum Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Slovenia, Suedia, Elveția și regiunea valonă a Belgiei. Acestea au subliniat necesitatea unui sprijin și mai mare pentru fondurile Fondului Global de Mediu, care vizează nevoile imediate de adaptare la schimbările climatice ale statelor cu altitudine redusă și cu venituri mici.

• Noul Parteneriat indonezian pentru o tranziție energetică echitabilă, anunțat în cadrul summitului G20 desfășurat în paralel cu COP27, va mobiliza 20 de miliarde USD în următorii 3 până la 5 ani pentru a accelera o tranziție energetică echitabilă.

• S-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește protecția pădurilor, odată cu lansarea Parteneriatului liderilor pentru păduri și climă, care are ca obiectiv să reunească acțiunile guvernelor, ale întreprinderilor și ale liderilor comunităților pentru a stopa pierderea pădurilor și degradarea terenurilor până în 2030.

• Lansarea unui pachet /masterplan de 25 de noi acțiuni de colaborare pentru accelerarea decarbonării a cinci domenii-cheie: energie, transport rutier, oțel, hidrogen și agricultură.

La fel ca în anii precedenți discuțiile la COP au fost dificile, unde reticența și amânarea au dominat. Aprobarea fondului de pierderi și daune (Loss & Damage) este un moment istoric deoarece confirmă conștientizarea la nivel global a pericolului pozat de schimbările climatice iar că cele mai bogate țări vor trebui într-un fel sau altul să ajute țările cu economii emergente care sunt cele mai vulnerabile în această privință. Însă limbajul cu privire la eliminarea treptată utilizării hidrocarburilor este aproape neschimbat iar deși a fost reafirmată importanța respectării pragului de 1.5 °C , angajamentele confirmate până acum, sau mai degrabă lipsa acestora, nu vor fi suficiente.

COP 27 a încercat poticnit să construiască pe fundațiile conferințelor anterioare. Rămâne de văzut care va fi progresul realizat până la COP 28, ce va avea loc în Dubai, una din marile capitalele petroliere ale lumii.

Reportaj COP de la firul de nisip- Anca Iosif

COP27 a însemnat două săptămâni tensionate în Sharm El-Sheikh, Egipt. Supra-numit COP-ul african, conferința de anul acesta a venit cu mesajul să ne dăm rendez-vous cu toții – liderii lumii, ONG-uri, activiști, presă – într-una dintre țările în dezvoltare, pe cel mai afectat continent de schimbări climatice. De la secete, la inundații puternice – unde Pakistan e exemplul perpetuu, cu o treime din țară inundată anul trecut, care încă-și revine și rezistă –, până la pierderi de vieți omenești. 

Activiștii – cei care au reușit să ajungă, pentru că prețurile crescute artificial la cazări i-au mai filtrat pe cei care n-au avut să plătească 12 nopți de cazare cu 300$/ noapte – au fost zilnic în „stradă”. Când zic stradă mă refer la „curtea” conferinței, considerată teritoriul United Nations, organizatorii COP. E importantă mențiunea pentru că în afara acestei zone, nu ar fi fost foarte ușor de dus la capăt niciun protest în Egipt, o țară care a reprimat de mai multe ori discursul activiștilor sau al jurnaliștilor. Cu alte cuvinte, au fost mai puține voci care să ceară justiție climatică față de alte COP-uri, și vocile astea s-au văzut nevoite să strige mai tare până în sălile de negocieri. S-au auzit prin dans, prin poezii, prin haine cu sloganuri imprimate, prin marșuri la care au citit cereri, au ridicat pancarte cu „Don’t gas Africa!”.

În tot zgomotul „verde” – pentru că a fost cu duiumul, de la urși polari dansanți, până la artă din PET-uri, până la toate pavilioanele luxoase, cu monitoare mari care furau privirile și voiau să te atragă cu platouașe fine cu finger-food și cafea fierbinte; plus zeci, sute de dezbateri și prezentări secundare, zilnic – rămân cu concluzia, după primul meu COP, că este un proces frustrant, dar necesar. Nu știu dacă ai cum să aduni aproape 200 de țări, fiecare cu agenda și interesele ei politice – și de dezvoltare, unele, de conservare altele – fără diplomație, fără compromisuri, fără negocieri. Iar asta nu durează două săptămâni, ci luni, ani. 

Doar că tensiunile astea – de cine cedează, cine dă cu banii, cine primește cât, oare China și SUA cum se mai înțeleg, oare UE (car evorbește pentru toți membrii la toate COP-urile) ce poziție adoptă – se întâmplă într-o perioadă în care suntem cu toții de acord că urgența climatică e mare și țările vulnerabile nu mai au ani de așteptat ca statele puternice să-și urmeze dansul obișnuit. Așa că m-am bucurat, după multe zile tensionate și obositoare, pentru vestea că, în sfârșit, toată lumea de la masă s-a pus – în ultimele ore de COP27! – de acord cu crearea unui fond dedicat pentru Loss & Damage (discuția cea mai aprinsă din tot timpul meu acolo – pentru că e istorică prezența subiectlui pe agenda COP – datorită inițiativei Pakistanului).

Nu mai speram la ea, cred că nimeni din presa internațională n-o mai vedea întâmplându-se, dar uite că deadline pentru un plan concret de acțiune ar fi COP28, Dubai, spune cover letter-ul (rezoluția) conferinței din Egipt. Asta arată că și presiunea din stradă funcționează, că vocile alea împuținate au ajutat ca acest COP să nu devină cel „lost and damaged”, cum se zvonea. Pe lângă asta, în rezoluție se menționează, printre altele, și protejarea țintei de 1,5C, corelată cu trecerea spre regenerabile, precum și nevoia unei reforme financiare complete – pentru că nu a fost pregătit, în toate structurile lui, pentru toate nevoile de fonduri pe partea climatică – de reparare, conservare de ecosisteme, credite de carbon și altele care vin repede din urmă. Trebuie să regândim felul în care facem banii să circule, cu dobânzi mai mici, prin granturi, cu multe excepții pentru cei vulnerabili, cu asumare de riscuri. Până la implementare, durează, dar cred că încă nu realizăm importanța faptului că am pornit discuțiile astea.

---

Vlad Radu Zamfira
Master of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change și impactul acestora. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whisky-ului si producerea de energie regenerabilă. Arheologie costieră și impactul schimbărilor climatice asupra comunităților respective.

Anca Iosif
Anca e reporter freelancer și caută poveștile din zona de mediu. Are și un newsletter prin care scrie regulat povești găsite pe teren la care te poți abona aici: https://remediu.substack.com/

(de la COP a scris zilnic, așa că poți relua din urmă cele 10 relatări de la față locului). Anul acesta, editează și la o parte din materialele InfoClima și învață multe de la cercetătorii cu care lucrează.

Importanța alegerilor din Statele Unite din 2022 pentru politicile de mediu

Pe 8 noiembrie 2022, Statele Unite vor avea alegeri intermediare (midterm elections) pentru cele două camere ale Parlamentului. Vor fi în competiția electorală toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților (The House) și 35 dintre cele 100 ale Senatului. Cât de importante sunt aceste alegeri din perspectiva politicilor de mediu, și care sunt șansele unor schimbări notabile? 

---

Mai întâi, merită observat că politicile de mediu din Statele Unite au efecte notabile asupra întregii planete. În primul rând, importanța e dată de mărimea economiei și a ponderii ridicate din poluarea globală, de aproximativ 13% - în scădere continuă ca pondere din 1945, când reprezenta 56%, și în scădere continuă în valoare absolută din 2007. 

Emisii (CO2) din combustibili fosili și industria (utilizare pământului nu este inclusă). Sursa: United States: CO2 Country Profile - Our World in Data

În al doilea rând, politicile de stimulare a dezvoltării și adoptării de tehnologii care reduc poluarea au efecte extinse, dincolo de granițele naționale. Un exemplu notabil este cel al producătorului de mașini Tesla, a cărui succes se datorează în parte subvențiilor, granturilor, scutirilor de taxe, în valoare de mai multe miliarde de dolari. 

Nu în ultimul rând, Statele Unite joacă un rol major în adoptarea de politici climatice mai stricte la nivelul întregii planete. Acest fapt încurajează Uniunea Europeană, China și restul țărilor cu nivele ridicate ale emisiilor să își respecte promisiunile asumate prin tratate. 

Într-un articol publicat pe Infoclima acum doi ani, discutam care sunt șansele ca alegerea lui Joe Biden să conducă la politici climatice cu efecte globale notabile. Am prezentat atunci câteva categorii de argumente în favoarea unei perspective optimiste.

---

Care este evaluarea acum, după primii doi ani de mandat?

Joe Biden a semnat la câteva ore de la depunerea jurământului de președinte reintrarea Statelor Unite în Acordul de la Paris, marcând astfel simbolic schimbarea de direcție față de guvernarea Trump.  A urmat apoi o perioadă cu încercări de schimbări legislative fără succes, datorate în mare parte majorității la limită din Senat.

Lucrurile s-au schimbat în luna iulie a acestui an, când blocajul din Senat a fost depășit, iar drept urmare, în 7 august a fost adoptat un pachet de legi care include cheltuieli de 260 de miliarde de dolari în următorii 10 ani pentru a crește investițiile în producerea de energie regenerabilă, pentru a subvenționa consumatorii care cumpără pompe de căldură, panouri solare și mașini electrice, pentru a stimula practici agricole cu emisii scăzute de carbon. În total, luând împreună și alte două pachete de lege, bugetul total pro-climă este de aproximativ 500 de miliarde de dolari, care e de așteptat să conducă la efecte de multiplicare masive prin atragerea de investiții private.

Evaluările experților estimează că acest pachet legislativ poate conduce la reducerea emisiilor de seră până în 2030 cu aproximativ 40% față de nivelul atins în 2005. Nivelul ar fi sub cel fixat în Acordul de la Paris, de 52%, însă prin schimbări legislative și inovații tehnologice ulterioare pragul promis ar putea să fie atins. 

În concluzie, promisiunile pro-climă din campanie au fost îndeplinite într-o măsură remarcabilă până în acest moment. Într-o evaluare a celor mai importante angajamente electorale din 2020 realizată de Poynter Institute, cele de climă sunt considerate drept îndeplinite (dintr-un total de doar 22% de promisiuni îndeplinite). 

În ce măsură direcția imprimată până acum de către Administrația Biden va putea fi păstrată și, eventual, dezvoltată?

Pentru a avea un răspuns, este utilă o scanare a opiniei publice din Statele Unite, pornind de a observația că în ansamblu politicienii răspund preferințelor alegătorilor (aici un studiu critic la adresa acestei observații).

---

Care este opinia publică din Statele Unite privind schimbările climatice?

Un studiu recent comparat care include mai multe țări dezvoltate arată că proporția cetățenilor din Statele Unite care consideră că schimbările climatice reprezintă o amenințare majoră depășește ușor jumătate din populație. În același timp, această proporția este a doua cea mai mică (după Israel) și are cel mai scăzut ritm de creștere. 

Proporția celor care spun ca schimbarea climatică reprezintă o amenințare majoră pentru țara lor. Sursa: Climate Change Remains Top Global Threat Across 19-Country Survey | Pew Research Center

Opinia publică din Statele Unite privind percepția schimbării climei drept o amenințare reprezintă un caz aparte și din punctul de vedere a polarizării ideologice: diferența dintre cei de stânga și cei de dreapta este de peste 60%, cu mult peste toate celelalte țări cuprinse în studiu. 

Proporția celor care spun ca schimbarea climatică reprezintă o amenințare majoră pentru țara lor. Sursa: Climate Change Remains Top Global Threat Across 19-Country Survey | Pew Research Center

Astfel, polarizarea ideologică extremă în rândul votanților, combinată cu particularitățile sistemului electoral, creează premisele unor schimbări substanțiale de politici privind clima în urma schimbării structurii parlamentare. 

La momentul scrierii acestui text, predicțiile electorale dau două șanse din trei pentru păstrarea controlului Senatului de către democrați, și trei șanse din patru pentru republicani să preia conducerea Camerei reprezentanților.

---

Ce ar însemna acest lucru din perspectiva politicilor pentru climă?

Pe scurt, în cazul unui succes major din partea republicanilor, efectele importante vor fi cel mai probabil de amânare a implementării pachetului de legi din 7 august 2022 și neadoptarea unor legi pro-climă noi. Înlocuirea legii ar necesita adoptarea unei legi de anulare sau de înlocuire, lucru aproape imposibil în condițiile în care președintele Biden are drept de veto, iar depășirea veto-ului necesită o majoritate de două treimi în ambele camere parlamentare. În același timp, președintele Biden va avea posibilitate de a adopta ordonanțe de guvern (executive orders) prin care să extindă legislația.

În concluzie, schimbările pozitive de legislație din ultimii doi ani nu vor putea fi anulate. Alegerile din noiembrie sunt însă importante din perspectiva șanselor ca ritmul aplicării legilor adoptare recent să fie rapid, iar efectele de multiplicare să fie însemnate.

---

Prof. Dr. Gabriel Bădescu

Este directorul Centrului pentru Studiu Democrației și Profesor Universitar în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității Babes-Bolyai. Principalele domenii de studiu: politică comparată, societatea civilă, capital social, politici educaționale, politici climatice, inegalități sociale.

Speranțe climatice și așteptări din Egipt? Preview COP 27 Sharm El Sheikh

COP (Conference of Parties) reprezintă o Conferință a Națiunilor Unite dedicată subiectului schimbărilor climatice. În esență fiecare COP reprezintă un bilanț al anului respectiv, ce progres sau regres a fost făcut și o oportunitate că toate statele lumii să se întrunească pentru a ajunge la noi înțelegeri ce vizează limitarea efectelor schimbărilor climatice. Primul COP a avut loc în Berlin în primăvara anului 1995 și a pus bazele unei serii de conferințe anuale ce au adus în discuție la nivel politic, economic și social efectele schimbărilor climatice.

COP26 a încercat să urnească o cooperare mai strânsă între marile economii și regiuni ale lumii, însă actualul context geopolitic, unul dominat de războiul Ruso-Ucrainian, face foarte dificilă atingerea unui consens global.

COP-ul din acest an are loc în Egipt, țară cu un istoric climatic complicat într-o regiune turbulentă din punct de vedere economic și politic. De asemenea acest eveniment este unul important prin prisma faptului că are loc din nou în Africa, cel mai vulnerabil continent în fața schimbărilor climatice deși are un grad foarte redus de emisii GES comparativ cu restul planetei.

---

Ce reprezintă COP și care este rolul său?

COP (Conference of Parties) reprezintă o Conferință a Națiunilor Unite dedicată subiectului schimbărilor climatice care a căpătat la nivel global din ce în ce mai multă atenție. Acest eveniment reprezintă un moment istoric și pentru Egipt țară însă cu un context socio economic complicat. De notat că Egiptul a participat anul acesta și la prima conferință climatică a țărilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), un eveniment ce a adus în discuție 3 factori esențiali și interconectați: resursele de apă, energie și mediul înconjurător. Tranziția energetică a acestor state din Africa de Nord și Orientul Mijlociu reprezintă un caz aparte, pentru că economiile acestor state depind în mare măsură de exportul de hidrocarburi. În ciuda acestui fapt ministrul egiptean de finanțe Mohamed Maait declara că economia egipteană are șansa de a crește prin intermediul investițiilor în zona regenerabilelor.

Deși scopul Organizației Națiunilor Unite (ONU) este de a menține pacea la nivel global și promova cooperarea între națiuni la nivel global, puterile sale sunt limitate în mai multe privințe, inclusiv cele financiare. Datorită complexității subiectului schimbărilor climatice dar și pericolului relativ iminent pozat de acestea pentru securitatea globală a fost necesară crearea acestei conferințe anuale numită COP.

În esență fiecare COP reprezintă un bilanț al anului respectiv, ce progres sau regres a fost făcut și o oportunitate că toate statele lumii să se întrunească pentru a ajunge la noi înțelegeri ce vizează limitarea efectelor schimbărilor climatice. Primul COP a avut loc în Berlin în primăvara anului 1995 și a pus bazele unei serii de conferințe anuale ce au adus în discuție la nivel politic, economic și social efectele schimbărilor climatice. 

Din nefericire, obiectivul ambițios de limitare a creșterii temperaturii la scenariul de 1.5° C este deja depășit întrucât ar fi însemnat că emisiile de CO2 să fi început să scadă din 2020, lucru care nu s-a întâmplat nici într-un an în care economiile lumii au fost încetinite de pandemie si sunt deja afectate de actuala criza energetica, mai ales in Europa.

Primul Ministru Scoțian Nicola Sturgeon descria COP 26 ca “ultima și cea mai bună șansă pentru a limita creșterea temperaturii globale la sub 1.5° C.” Acum COP27 trebuie să vină cu măsuri post-pandemie, cu o criză energetică activă și cu posibile recesiuni prognozate pentru mari economii precum cele ale Marii Britanii, Italiei etc.

COP 26 și ce angajamente avem până acum?

Anul trecut în Glasgow câteva angajamente climatice semnificative au fost aprobate și au inclus:

• Reducerea emisiilor provenite din metan cu 30% până în 2030. Aceasta ar putea contribui la reducerea încălzirii globale cu 0.2 Celsius până în 2050.

• Eliminarea completă a utilizării cărbunelui (2030 în țările dezvoltate, 2040 în țări cu economii emergente). De notat că actualul război din Ucraina nu se declanșase la momentul adoptării acestor măsuri anul trecut. Criza energetică și războiul din Ucraina reprezintă două provocări semnificative pentru sectorul energetic, iar în cadrul COP 27 din Egipt va fi nevoie de găsirea unor soluții.

• Mai puține subvenții date companiilor petroliere și reducerea drastică a investițiilor britanice și americane în companii petroliere străine (mai ales în contextual profiturilor record înregistrate de acestea recent). Recent, președintele American Joe Biden a dat declaratii pe această temă.

• Formarea unui fond public-privat global de 19.2 miliarde USD pentru oprirea defrișărilor masive și pentru împăduriri (inclusiv în Brazilia).

La ce ne putem aștepta de la COP27 Sharm El Sheick?

COP 27 trebuie să construiască pe fundația conferințelor anterioare. Cuvintele cheie vor fi implementarea, mobilizarea eforturilor collective, adaptarea, mitigarea și creșterea resurselor financiare pentru combaterea schimbărilor climatice.

Christiana Figueres, fost secretar executiv al Națiunilor Unite pe teme climatice, declara legat de COP 27 că e “convinsă că rezolvarea problemei schimbărilor climatice în timp util nu este o chestiune legată de speranța ci una de luare de decizii, alegeri, curaj datorită faptului că am rămas fără mult timp.”

Un factor cheie nerezolvat până acum este formarea unui fond global permanent menit să ajute țările afectate cel mai puternic de efectele schimbărilor climatice, mai ales în ceea ce privește reconstrucția infrastructurii. Alyssa Gilbert, cercetător la Imperial College London, preciza că este nevoie de fonduri de finanțare pentru a ne asigura că țările cu economii emergente sunt ajutate să realizeze cu success o tranziție energetică justă. Un alt element important ar fi să putem vedea colaborări și acțiuni bilaterale între primele 2 economii ale lumii, SUA și China. COP 27 va trebui sa cimenteze încrederea în abilitatea economiilor dezvolate ale lumii să poată livra cel puțin 100 de miliarde de dolari în acest an și iar pentru următorii ani pentru a asigura furnizarea a cel puțin 600 de miliarde de dolari cumulativ până in anul 2025. Până acum au fost puține țări care au finanțat fondul denumit “loss and damage”, Danemarca fiind prima țară cu angajament concret de 100 mil coroane (~13.4 milioane Euro). De asemenea la începutul COP 26 Guvernul Scoțian de la Holyrood au contribuit cu £ 2 milioane la acest fond. Este așteptat ca la COP 27 marile economii să promită ajutoare mult mai substanțiale pentru a atinge țintele propose. 

Un alt subiect de o importanță majoră ce va fi discutat la COP 27 va fi cel al agriculturii și securității alimentare. Războiul din Ucraina a pus presiuni mari asupra lanțurilor economice de aprovizionare, afectate de asemenea de fenomene extreme precum secete și inundații ce au afectat grânare din Europa precum România și Franța, în Asia (Pakistan, India, China) ș.a. În cadrul COP 27 este așteptată implementarea Programului de Lucru în Comun Koronivia pentru Agricultură, un program al Națiunilor Unite ce promovează rolul agriculturii în lupta împotriva schimbărilor climatice.

COP 27 în umbra greenwashingului?

Greenwashing-ul apare atunci când companiile nu plănuiesc să facă cel mai important lucru pentru a ajunge la net zero, și anume să își schimbe modul de funcționare astfel încât să emită mai puțin, fenomen documentat și într-un recent articol InfoClima.

Vestea că o companie precum Coca-Cola, unul din cei mai mari poluatori la nivel global, era numit ca sponsor principal al COP 27 a atras numeroase critici. John Hocevar, unul din directorii Green Peace USA, declara că “este incredibil cum o companie precum Coca-Cola- cel mai mare poluator cu plastic la nivel global- va sponsoriza COP-ul din acest an din Egipt. (…) Această companie produce 120 miliarde de sticle de plastic de unică folosință ce provinîn proporție de 99% din combustibili fosili, astfel înrăutățind criza poluării cu plastic si cea climatică”

De ce este relevant COP pentru România?

Pământul este mai cald astăzi cu cel puțin 1*Celsius fata de valorile pre-industriale, iar proiecțiile pe viitor arată că încălzirea planetei până în 2100 se va încadra între 1.5 *C și 4 – 5 *C. Această incertitudine este dată în principal de politicile pe care le vor lua guvernele lumii pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră. De menționat este și că încălzirea va fi mult mai puternică pe continente, deja temperatura României este cu 2.4*C mai mare decât acum 60 de ani. 

Conform analizei scrise de Dr. Roxana Bojariu, până în 2100 în România:

1. Temperatura va crește în mediu pe întreg teritoriul țării, aceste creșteri nu vor fi însă uniforme.

2. Va avea mai puține zile cu ploi, însă în zilele cu ploaie precipitațiile vor fi abundente.

3. Se va reduce drastic a grosimea stratului de zăpadă.

4. Va avea o creștere a numărului de fenomene extreme.

5. Va avea în continuare 4 anotimpuri, caracteristicile acestora se pot schimba însă.

De asemenea în mediul urban schimbările climatice vor exacerba efectele fenomenului numit insula de căldură urbană, ce deja afectează mari orașe precum Bucureștiul. 

România ca stat membru UE dar și semnatar al tratatului climatic de la Paris va trebui să adere la posibile noi măsuri luate, dacă la COP 27 va fi încheiat un nou consens global. Discuțiile sunt ample în acest sens mai ales datorită crizei energetice actuale la nivel local și global. Schimbările climatice își vor face simțită prezența din ce în ce mai mult în deceniile viitoare. COP 27 va dori să continue progresul conferinței anului trecut din Glasgow pentru ca statele să poată implementa măsuri eficiente și de durată prin legislație la nivel național. Rămâne de văzut dacă presiunea și urgența semnalată de diverși lideri statali vor cimenta statusul COP 27 ca unul din evenimentele climatice definitorii ale acestei jumătăți de secol.

Un risc major semnalat de raportul IPCC - Valurile de căldură

Pe 27 februarie 2022 a fost finalizată cea de a doua parte a raportului IPCC privind schimbările climatice. Această parte prezintă impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor, biodiversități și bunăstării umane la scară globală și regională. În raport sunt analizate de asemenea vulnerabilitatea, capacitatea și limita adaptării societății și ecosistemelor la schimbările climatice. 

Temperaturile extreme și valurile de căldură, secetele prelungite și inundațiile severe observate în prezent depășesc deja limita de toleranță pentru anumite specii de plante și animale. Pentru a reduce impactul acestor fenomene extreme și astfel pentru a reduce pierderile de vieți omenești, de biodiversitate și infrastructură este nevoie de măsuri accelerate de adaptare la schimbările climatice și de o reducere substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră. 

Raportul IPCC arată că există un progres în ceea ce privește adaptarea dar că în continuare există în anumite regiuni diferențe între măsurile implementate până acum și cele care sunt necesare. În continuare articolul detaliază impactul și măsurile de adaptare pentru unul dintre cele mai severe fenomene și anume valurile de căldură (așa cum sunt analizate în cea de-a doua parte a raportului IPCC – Climate Change 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability). 

Impactul valurilor de căldură

Studiile climatologice și cele de atribuire (attribution studies) au arătat că schimbările climatice au dus la creșterea frecvenței de apariție și a intensității valurilor de căldură. Aceste schimbări în caracteristicile valurilor de căldură au deja un efect asupra populației din Europa. În general când este analizat impactul valurilor de valurile de căldură este analizată mortalitatea asociată acestui fenomen. De exemplu, se estimează că valul de căldură din vara anului 2010 care afectat partea de est a Europei și regiuni extinse din Rusia a dus la decesul a 55,000 persoane. Valul de căldură din 2019 din nordul, centrul și vestul Europei a avut de asemenea un impact semnificativ asupra populației (i.e., mai mult de 800 de decese în Franța). 

Într-un studiu publicat în 2021 se estimează  că 37% din decese cauzate de valurile de căldură la nivel global pot fi atribuite schimbărilor climatice. Studiul a fost realizat de o echipă internațională de cercetători (printre care și cercetători de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca) și se bazează pe date colectate din 732 de orașe din 43 de țări în perioada 1991–2018. Au fost analizate schimbările în mortalitate într-un scenariu în care creșterea temperaturii s-a datorat variabilității naturale și într-un scenariu în care au fost incluse și efectele antropice. 

Pentru România au fost analizate date privind mortalitate pentru orașele București, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași și Timișoara. A fost considerată perioada 1994-2016 în particular lunile Mai-August. Rezultatele au arată că 25.2% din decese cauzate de căldură pot fi atribuite schimbărilor climatice antropice (ceea ce a dus la creșterea mortalității). Numărul mediu anual de decese cauzate de căldură ca urmare a schimbărilor climatice antropice a fost de 103 în București, 9 în Brașov, 12 în Cluj-Napoca, 12 în Constanța, 9 în Craiova, 10 în Galați, 10 în Iași, și 18 în Timișoara.

Sinteza schimbărilor regionale observate în cazul evenimentelor cu temperaturi extreme (inclusiv valuri de căldură). Schimbările au fost analizate pentru fiecare regiune (reprezentată printr-un hexagon) din 1950 până în prezent. Pe regiunile colorate în roșu a fost observată o creștere, pentru cele colorate în gri nu au fost informații suficiente pentru a extrage o concluzie, iar regiunile hașurate sunt cele pentru care nu există un consens în ceea ce privește tipul schimbării. Punctele din interiorul fiecărui hexagon reprezintă nivelul de încredere privind contribuția antropică la schimbările observate. Figură adaptată după Figura SMP.3

Persoanele vârstnice, copii, femeile gravide și persoanele izolate social sau cele care lucrează în aer liber sunt cele mai expuse și vulnerabile la riscurile asociate valurilor de căldură. Studiile au arătat că persoanele care suferă de boli cronice cum ar bolile cardiovasculare, cele de rinichi, diabetul și bolile respiratorii sunt de asemenea afectate de valurile căldură. 

Având în vedere că populația Europei îmbătrânește în ritm accelerat aceasta înseamnă și o creștere a numărului de persoane care au un risc ridicat de mortalitate la valurile de căldură.  Se estimează (cu un grad ridicat de încredere) că pentru o creștere 1.5°C temperaturii medii globale vor fi aproximativ 30,000 decese anual cauzate de temperaturile extreme (în prezent sunt aproximativ 2,750 decese pe an) într-un scenariu în care nu sunt incluse măsuri de adaptare. Numărul deceselor se poate ridica la 90,000 decese pentru o creștere cu 3°C a temperaturii medii globale.

Zonele urbane, în care trăiesc aproximativ 74% dintre europeni, contribuie la intensificarea efectelor valurilor de căldură asupra sănătății prin crearea de unui microclimate datorită clădirilor, prin insula urbană de căldură și prin poluarea aerului. Dacă creșterea temperaturii medii globale ar fi limitată la 1.5°C se estimează (cu un grad ridicat de încredere) că numărul deceselor premature asociate valurilor de căldură ar fi cu 15–22% mai puține decât în cazul unei creșteri cu 2°C a temperaturii medii globale.  Însă odată cu intensificarea valurilor de căldură și odată cu creșterea frecvenței de apariție a acestora studiile indică și o creștere a toleranței populației la temperaturi ridicate în cea mai mare parte a Europei. 

Proiecțiile privind mortalitatea asociată valurilor de căldură din Europa au arătat că atunci când este considerată și aclimatizarea mortalitatea rămâne constantă sau creaște relativ puțin în condițiile în care temperatura medie globală crește. Există incertitudini mari însă legate de adaptare populației la temperaturile extreme aflate în afara limitelor climatologice.

Adaptarea la valurile de căldură

O serie de măsuri de adaptare la valurile de căldură au fost implementate pentru a reduce impactul acestui fenomen sever. Conform IPCC până în 2050, aproximativ jumătate din populația Europei va fi expusă unui stres termic ridicat și foarte ridicat în timpul verii. Regiunile care vor cele mai afectate vor fi în special cele din sudul Europei și apoi cele din partea de est, centrală și de vest. Valurile de căldură și stresul termic vor afecta în special orașele mari.  

Măsurile de adaptare la valurile de căldură din viitor sunt însă limitate. Să presupunem un scenariu în care temperatura medie globală va crește cu 3°C. În acest caz raportul IPCC menționează că va exista un risc substanțial pentru oameni (dar și pentru productivitate) care nu va putea fi evita. De asemenea există regiuni din Europa în care valurile de căldură au fost observate în trecut foarte rar sau chiar deloc, de exemplu regiuni din partea de nord a Europei. Pentru aceste regiuni gradul de conștientizare a publicului în ceea ce privește de valurile de căldura și impactul acestora a crescut odată cu capacitatea instituțională de răspuns.

---

InfoBox

Există o limită în ceea ce privește adaptare organismului uman la temperaturile extreme. Pentru a înțelege mai bine de ce există această limită trebuie să pornim de la procesele fizice care mențin temperatura corpului la valori apropiate de 36.5°C. Această temperatură de 36.5°C trebuie menținută în condițiile în care metabolismul uman generează aproximativ 100 W. Procesele fizice care permit termoreglarea sunt transferul de căldura și transpirația. Transferul de căldură are loc atunci când există o diferență de temperatură între corpul uman și mediul înconjurător. Dacă temperatura aerului este mai mică decât cea a corpului atunci transferul de căldură are loc de la corpul mai cald la aerul mai rece. 

Să presupunem că ne aflăm într-o încăpere în care există condiții optime de temperatură (i.e., 24–27°C). Curenții de aer care există în acea încăpere vor aduce aerul mai rece în contact cu pielea mai caldă (se poate astfel transfera acel surplus de 100 W generat de metabolism). Să presupunem apoi că temperatura aerului din încăpere este mai mare decât cea a corpului. Curenții de aer din încăpere nu vor mai transporta căldura de la corp la mediu. În acest caz putem modifica curenții de aer din încăpere utilizând un ventilator. Vom creste astfel viteza curenților de aer la suprafața pielii facilitând transferarea celor 100 W (chiar dacă temperatura mediului este mai mare decât cea a corpului). 

Transpirația este un al mecanism de reglare a temperaturii corpului. Atunci când apa se evaporă are loc un transport de căldură împreună cu vaporii de apă. (Trebuie să transpirăm aproximativ 2.6 grame pe minut pentru a pierde cei 100 W care rezulta din metabolism).  Să presupunem acum că ne aflam într-o situație în care temperatura mediului înconjurător este de 36.5°C (apropiata de cea corpului). Să presupunem de asemenea că umiditatea relativă din mediul înconjurător este de 100% (aerul este complet saturat cu vapori de apă). În această situație transferul de căldură între corp și mediul înconjurător nu mai are loc pentru că nu există nici o diferență de temperatură. Transpirația nu mai are loc deoarece umiditatea relativa este 100%. Corpul nu va mai putea pierde cei 100 W iar energia va începe să se acumuleze în corp. Dacă aceste condiții de mediu se mențin atunci poate interveni decesul. 

Până în acest punct am considerat separat temperatura și umiditatea relativă. Putem însă utiliza temperatura termometrului umed (Tw) care reprezintă temperatura și umiditatea relativa la care apa "nu se mai evaporă de pe termometrul umed". În acest caz aerul este saturat în raport cu vapori de apa, iar Tw continuă să crească.  Practic Tw ne arată cât de periculoasă este o anumită combinație de temperatură și umiditate. Valori Tw > 30°C sunt periculoase și pot fi chiar fatale dacă expunerea este prelungită. De exemplu, în cazul valului de căldură din Rusia din 2010 au fost observate valori de 28°C pentru Tw. Valori Tw > 35°C (apropiate de cele ale corpului) sunt fatale pentru că reprezintă o limita pentru corpul uman.

Ce este îngrijorător este că valori foarte mari pentru Tw au fost deja observate în Pakistan și în Golful Persic conform unui studiu publicat în 2020. Pentru Romania, același studiu a arătat că pentru majoritatea stațiilor meteo au fost observate valori mai mici de 26°C pentru Tw. Excepția este regiunea de sud-est a României unde au fost observate valori intre 27–29°C pentru Tw. 

---

Ce măsuri pot fi luate concret pentru a ne pregăti pentru valurile de căldură din viitor? 

Să pornim de la măsurile care sunt deja implementate și în continuă dezvoltare. La nivel național și regional baza o constituie informările și avertizările meteorologice privind valurile de căldură. Știm suficient de multe despre acest tip de fenomen sever pentru putea a produce informări/avertizări foarte precise. Aceste informări/avertizări sunt de obicei însoțite și de măsurile pe care populație trebuie să le adopte în cazul unui val de căldură. La acestea se adaugă campaniile prin care se urmărește creșterea gradului de conștientizare a publicului privind riscurile asociate valurilor de căldură. Conform IPCC aceste măsuri deja implementate au dus la o scădere în Europa a numărului deceselor produse de valurile de căldură.

Apoi sunt măsurile mai greu de implementat deoarece necesită, de exemplul, reproiectarea orașelor. Parcurile și lacurile (green-blue spaces) contribuie la reducerea temperaturii medii din orașe și în același timp contribuie la îmbunătățirea calității aerului și la crea de spații de agrement. De asemenea, acoperișurile verzi și fațadele verzi ale clădirilor contribuie la ventilația natural și la reducerea insulei urbane de căldură. Aceste măsuri pot implementate pe termen lung. Este însă nevoie și de măsuri ce trebuie luate în timpul unui val de căldură. Guvernele și organizațiile neguvernamentale joacă aici un rol esențial după cum indică raportul IPCC informând populația despre cum să se pregătească și ce trebuie să facă pentru a reduce impact valurilor de căldură asupra sănătății. 

---

Dr. Bogdan Antonescu,

Cercetător științific în fizica atmosferei.

105 ani de conviețuire cu plasticul

Abundența tot mai mare de particule de nanoplastic (NP) și microplastic (MP) pot avea efecte nocive asupra sănătății umane. Particulele de plastic pot depăși bariera intestinală la pacienții bolnavi de boala inflamatorie intestinală (IBD) și cauza o înrăutățire a sănătății, expunerea la plastic (chiar și involuntară) a copiilor poate avea efecte nocive pe termen lung asupra imunității, metabolismului dezvoltării neurocomportamentale sau a sistemului cardio-vascular.

---

Prima materie plastică de sinteză, bachelita, a fost realizată în anul 1907 în New York de către cercetatorul belgian Leo Baekeland care de asemenea a inventat și termenul de plastic.  Cu mare repeziciune s-a constatat ca este un material deosebit.

Ușor, ieftin, practic și nu în ultimul rând indestructibil, în doar câțiva ani, plasticul s-a răspândit în toată lumea, de la sticle la sacoșe, ambalaje, etc. Calitatea cea mai notabilă a plasticului este durabilitatea. Tocmai aici apare și problema, pentru că rezistă la nesfârșit. Dacă însă nu sunt eliminate sau reciclate corespunzător, ele pot ajunge în mediu, unde rămân timp de secole  și se degradează în bucăți din ce în ce mai mici. Având în vedere creșterea cererii de plastic la nivel global, până în 2050 vom produce de 4 ori mai mult plastic decât acum.

Din păcate această creștere rapidă, ritmurile reduse de reciclare și riscurile alarmante de poluare fac din plastic un obstacol major în calea unei tranziții sustenabile și sănătoase pentru comunitățile noastre. 

Microplasticul - o problemă invizibilă

Bucățele de plastic (de obicei mai mici de 5 mm) sunt numite particule de microplastic și reprezintă un motiv de grav de îngrijorare. O parte dintre particulele de microplastic se pot forma neintenționat prin uzarea unor bucăți de plastic mai mari, cum ar fi textile sintetice folosite constant precum și din uzura anvelopelor rulate. 

Însă unele particule de microplastic sunt fabricate intenționat iar apoi sunt adăugate în diferite produse pentru a îndeplini anumite funcții (ex. granule introduse pentru gomajul feței sau a corpului). 

Alte tipuri de particule de microplastic sunt  adăugate intenționat unor produse variate, pentru a le oferi caracteristici specifice, ex:  îngrășăminte, produse de protecție a plantelor, produse cosmetice, detergenți de uz casnic și industrial, produse de curățare, vopsele și produse utilizate în industria petrolului și gazelor. 

Foarte des întâlnite particulele de microplastic adăugate intenționat se mai găsesc și ca material de umplere moale pe terenurile de sport cu gazon artificial. O altă caracreristică a particulelor de microplastic adaugate intenționat este cea de reglare a densității, a aspectului și a stabilității unor produse. Cantități masive de deșeuri de plastic nebiodegradabile încă cauzează poluări pe scară largă a mediului. În special, aceste particule de microplastic (MP) cu diametre mai mici de 5 mm au fost recent recunoscute ca un tip de poluant emergent pe planetă.

Caracteristicile majore ale particulelor nano și microplastice. Figura și definițiile categoriilor de mărime (nanoplastice: 1 până la <1000 nm; microplastice: 1 până la <1000μm;) adaptat cu permisiunea lui Hartmann et al. (2019) © 2019 American Chemical Society.

Abundența tot mai mare de particule de nanoplastic (NP) și microplastic (MP) în dieta umană ar putea afecta negativ sănătatea, în special la pacienții care suferă de boala inflamatorie intestinală (IBD) - deoarece aceste particule ar putea depăși bariera intestinală. 

În același timp acestea pot crea  efecte dăunătoare asupra sănătății umane și asupra vieții sălbatice deoarece particulele de microplastic pot duce la modificarea funcțiilor fiziologice (de exemplu, imunitatea, metabolismul). Studiile arată că particulele de microplastic pot ajunge în organismul uman și ca rezultat al fumatului.

Pe lângă efectele toxice directe, poluarea cu particule de microplastic ar putea exercita și efecte dăunătoare, modificând expunerea la agenți patogeni (de exemplu, bacterii rezistente la mai multe medicamente).Prin urmare, susținem că acest poluant ar trebui să fie considerat un pericol omniprezent pentru mediu, care poate contribui la (re)apariția bolilor infecțioase.

Copii - cei mai vulnerabili la poluarea cu microplastic

Cercetările din ultimele decenii (vorbim de grupurile vulnerabile, copii, femei însărcinate, etc, consumatori de fructe de mare unde prin intermediul lanțului trofic ajung microplasticele ca poluant să afecteze aceste grupuri.) arată că sarcina și copilăria sunt ferestre de vulnerabilitate pentru poluanții  de mediu.

Expunerea timpurie la substanțe chimice periculoase, chiar și în cantități mici, poate avea un impact asupra sănătății umane de-a lungul întregii vieți. În timpul copilăriei, comportamentele specifice copilului, cum ar fi târâtul și activitatea de la mână la gură, etc, duc spre o expunere mai mare la mediu, în moduri diferite.

Căi de expunere timpurie la particulele de plastic, care arată căile potențiale de expunere prin placentă (sus), laptele matern (mijloc) și sistemele dermice, respiratorie și gastrointestinală (de jos). Ilustrație tipărită cu permisiune, © Dorothy Fatunmbi 

În plus, copiii mănâncă, beau și respiră mai mult pe unitatea de greutate corporală decât adulții. În consecință, poluanții din mediu sunt absorbiți în mod disproporționat de cei mai tineri și același lucru fiind valabil și pentru particulele de nanoplastic. (Figura 3). Aceste expuneri mai mari apar în același timp cu dezvoltarea critică a sistemului neurocomportamental, imunitar, metabolic, cardio-vascular și a altor sisteme importante ale corpului. 

Cât plastic producem, cât aruncăm și ce se întâmplă cu acesta

Dacă în 1950, la nivel global se producea 1.5 milioane tone de plastic, în 2018 am produs 359 de milioane de plastic. 

Din păcate nu tot plasticul produs este și reciclat, astfel la nivelul UE doar 32.5% din plasticul produs a fost reciclat în 2018. Restul 68.5% sunt fie incinerate pentru recuperarea energiei (42.6%) fie sunt depozitate în aer liber (24.9%). În ambele cazuri avem de-a face cu poluarea directă a solului, aerului și apei.  

În fiecare an, aproximativ 42.000 de tone de microplastice ajung în mediu în urma utilizării produselor care le conțin. Se estimează că în apele de suprafață ale continentului european ajung anual aproximativ 176.000 de tone de microplastice produse neintenționat ca rezultat al unei uzuri din bucațile mari de plastic.

Ce facem pentru a preveni poluarea?

 În ianuarie 2019, E.C.H.A. a propus o soluție extinsă asupra utilizării intenționate a microplasticelor în produsele introduse pe piața U.E. pentru a evita sau a reduce cantitatea eliberată în mediu. Se preconizează că propunerea va împiedica eliberarea a 500.000 de tone de microplastice în decursul a 20 de ani.

Pe langă această măsură, UE a aplicat deja o serie de alte restricții, precum: 

• interzicerea adaugarii în mod intenționat de microplastice în produse precum cosmeticele și detergenții până în 2020; 

• creșterea ratei de reciclare a deșeurilor din plastic în UE; 

• interzicerea in U.E. ale anumitor produse din plastic de unica folosinta care ajung ca  deșeuri în mări și pentru care există deja materiale alternative; 

• interzicerea in U.E. a pungilor ușoare din plastic. 

Europarlamentarii au adăugat materialele plastice oxo-degradabile în lista articolelor care urmează să fie interzise, in special acele materiale care se sparg cu ușurință în bucăți mici.

La nivel național, Ordonanța anti-plastic OG 6/2021 susține o reducere cantitativă măsurabilă a consumului de produse din plastic de unică folosință. Astfel operatorii economici care introduc pe piața națională produse de plastic de unică folosință trebuie să reducă progresiv cantitățile introduse pe piață cu 5% pentru anul 2023, 10% pentru anul 2024, 15% pentru anul 2025 și 20% pentru anul 2026. Aceștia sunt obligati să declarare anual la Administrația Fondului pentru Mediu cantitățile introduse pe piață si să transmită anual măsurile adoptate pentru atingerea țintelor menționate. 

Este important să realizăm că natura “invizibilă” a poluării cu plastic nu ne protejează de efectele acesteia asupra sănătății umane. În acest sens reducerea poluării cu plastic nu reprezintă un deziderat guvernamental sau de mediu, acestea presupune o acțiune concretă ce ne va permite să asigurăm un viitor sănătos copiilor și nepoților noștri.

---

InfoBox - Ce înseamnă poluarea mediului înconjurător
Sunt 4 factori de mediu la care ne uităm atunci când analizăm poluarea mediului înconjurător: 

• Aerul - Creșterea alarmantă a poluării aerului în multe orașe ale lumii afectează în mare măsură sănătatea umană și duce, de asemenea, la o creștere a numărului de boli respiratorii, cancer, etc. Dintre principalele surse de poluare a aerului putem aminti: autovehiculele, incendiile, rafinăriile de petrol, arderea deseurilor, activitatea industrială, agricultura.

• Apa - O cauză principală a poluării apei este tratarea necorespunzătoare a apelor uzate care ajung înapoi în circuit fără să fie trecute printr-un proces de decontaminare. Pentru îmbunătățirea tratării apelor gri, procesul tehnologic joacă un rol important, acesta devenind factorul determinant care poate duce la scăderea poluării apelor. 

• Solul - Industria miniera este una dintre cauzele poluarii solului. Metalele grele printre care se numara Cu, Pb, Zn, Cd, Ni, Cd, Hg, sunt poluanti cu riscuri potentiale legate de sol. Cd-ul in multe zone miniere are cea mai mare rata de poluare, pe lângă acesta tot cu un procent peste 80% se află și Hg. Pesticidele sunt o alta cauza a poluării solului. O îmbunătățire și modernizare a   industriei pesticidelor în viitor precum și o legislație specifica ar oferi o bază solidă pentru stabilitatea mediului ecologic ce ar ajuta la scaderea degradării solului și la dezvoltarea unei agriculturi sustenabile.

• Biodiversitatea - Impactul uman contribuie la scăderea biodiversităţii la nivel global. Intervențiile umane globalizate cauzează cele mai multe pierderi de biodiversitate și aici putem aminti poluantii chimici. Un exemplu ce afectează și degradează biodiversitatea ar fi insecticidele care acționează în sensul invers  dezvoltării familiilor de albine. Refacerea albiilor râurilor de obicei este făcută cu  cea mai bună intenție, dar fără să ne gândim la repercusiunile, modificările care au ca rezultat pierderea biodiversității și  a biocoridoarelor fluviale. 

---

drd. Valeria Pop

Ca și parte a studiilor doctorale, Valeria cercetează plasticul și impactul acestuia asupra mediului înconjurător și a sănătății umane în cadrul Facultății de Știinta si Ingineria Mediului a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. De asemenea Valeria deține un Master- Stiinte Economice obținut în cadrul acestei universități.

2022 în umbra riscurilor climatice

Raportul “The Global Risks Report 2022” indică schimbările climatice și lipsa unei strategii coordonate pentru a răspunde acestei provocări la nivel global ca fiind unul din cele mai mari riscuri, atât pentru anul 2022 cât și pentru decadele ce vor urma. Tranzițiile climatice dezordonate pot duce la crize politice și sociale majore care vor aprofunda și mai mult clivajele geo-politice existente.

---

Parte a raportului cu numărul 17 a World Economic Forum intitulat “The Global Risks Report 2022” descrie tabloul unei “tranziții climatice dezordonate” în contextul internațional post COP 26, raport IPCC și a discuțiilor și măsurilor interguvernamentale ce au avut loc anul trecut.

Cel mai optimist scenariu legat de creșterea temperaturilor globale până în 2050 este de 1.8 °C. Acest lucru doar în condițiile în care toate țelurile asumate (inclusiv țelurile de net zero) vor fi atinse. Dacă am rămâne la menținerea politicilor deja adoptate am putea ajunge la o creștere medie a temperaturilor cu până la  3.6 °C. 

Oamenii de știință susțin că încă mai avem o scurtă fereastră pentru a implementa măsuri importante și a evita scenariul unde orice acțiune luată ar fi “prea puțin și prea târziu”. Raportul estimează faptul că dacă nu există un efort global de a combate efectele schimbărilor climatice pierderile economice ar varia între 4 și 18% din PIB-ul global. 

Revenirea economică post-COVID – Discrepanțele între economiile din vest și cele emergente

Raportul pune în discuție un element foarte important necesar implementării unor măsuri de combatere, mitigare și adaptare la schimbările climatice. Crizele socio-economice derivate din efectele pandemiei globale încă necesită atenție sporită din partea guvernelor lumii și deja observăm eforturi substanțiale care coincid cu implementarea unor măsuri benefice pentru mediu precum PNRR-uri cu măsuri verzi adoptate la nivel statal în Uniunea Europeană. 

O problemă semnificativă însă va fi faptul că multe economii emergente încă vor fi afectate și frânate pe termen mediu și lung de efectele unei pandemii prelungite în vreme ce Europa, America de Nord vor depăși deja acea etapă. Pe scurt la nivel global recuperarea post COVID-19 va ignora multe aspecte ale politicilor climatice necesare respectării tratatului climatic de la Paris și COP 26 în favoarea atingerii unei stabilități economice pe termen scurt. Un exemplu relevant este actuală criză energetică unde coloși economici precum China au optat pentru o creștere temporară semnificativă a energiei provenite din termocentrale pe cărbuni.

Chiar și în cadrul COP 26 am avut poziționări a liderilor globali care trag o linie de tensiune între acțiunile de reducere a poluării și dezvoltarea economică. Anume din acest motiv tranziția justă și o redistribuire justă a costurilor pentru tranziție ar trebui să devină parte componentă în agenda politicilor globale. 

Cât de repede putem implementa măsuri împotriva schimbărilor climatice și care ar fi costul?

Una din întrebările rămase post COP 26 a fost cât de repede putem introduce măsuri la nivel global pentru combaterea schimbărilor climatice. 

Raportul prezintă câteva scenarii ce depind de rapiditatea implementării acestor măsuri:

• O adoptare rapidă -  în mod evident ar fi de preferat pentru a reduce semnificativ emisiile de carbon și limitarea creșterii temperaturilor globale la 1.5 °C. Însă pentru ca aceste măsuri să funcționeze este nevoie de o aliniere și coordonare între mediul de afaceri, cel industrial și guvernamental. Pe lângă faptul că în prezent această aliniere pare foarte dificilă, raportul mai precizează că riscurile pe termen scurt și mediu ar fi legate de securitatea energetică a multor țări ce implicit ar volatiliza piața globală a energiei. Des discutată este problema locurilor de muncă în sectoare energetice ce depind de combustibili fosili. În acest scenariu o treime din joburile legate de industria combustibililor fosili (~8.5 milioane) ar fi pierdute. Acestea ar putea fi compensate cu noile oportunități din sectorul energiei regenerabile, care are un potențial de 40 de milioane de locuri de muncă. Acest boom ar trebui însă reglementat cu atenție pentru a nu crea monopoluri  și potențiale conflicte geopolitice pe zone bogate în minerale și metale rare, necesare pentru progresul tehnologic

• O tranziție mai lentă ar aduce pe termen scurt stabilitate socio-economică însă ar fi doar o amânare a luării unor măsuri și mai drastice odată cu trecerea timpului. Efectele schimbărilor climatice ar deveni din ce în ce mai amplificate cu trecerea deceniilor care la rândul lor ar duce la și mai multă instabilitate la nivel socio-economic și politic. Această opțiune ar face ca la nivel global eforturile să fie axate mai mult pe adaptare în loc de mitigare. În alte cuvinte ar trebui să decidem cum trăim cu realități climatice mai dificile în loc să le prevenim. 

• Ritmuri divergente, un scenariu în care unele țări cu economii dezvoltate vor avea abilitatea să  implementeze măsuri mai ambițioase constând în decarbonizare, o tranziție energetică rapidă și menținerea stabilității economice și politice, în vreme ce economiile emergente vor fi lăsate în urmă pentru că nu au o stabilitate politică și acces la piețe de capital. Din păcate acest scenariu ar avea un impact socio-economic global.  Odată cu degradarea condițiilor induse de schimbări climatice (secete, inundații, creșterea nivelurilor marilor și oceanelor) un număr larg al populațiilor din zonele expuse (care sunt și zonele deseori subdezvoltate) ar fi dislocate, spre exemplu din Levant și Orientul Mijlociu, către țările reziliențe cu economii adaptate. Așadar un ritm neuniform la nivel global ar duce în final la migrații în masă ce ar putea declanșa instabilitate politică majoră. 

Pierderea de control guvernamental, economic și a mediului natural înconjurător 

Raportul concluzionează că în acest moment implementarea măsurilor climatice vor veni cu un cost fie pe termen scurt sau lung. Întrebarea e cât de mult putem limita aceste pierderi la nivel individual, de comunități, state și planetar. La nivel individual zeci de milioane ar putea emigra din zona Africii, Orientului Mijlociu și Levantului către zone din nordul planetar. La nivel guvernamental sunt presiuni mari indiferent de direcția măsurilor luate datorită legăturilor dintre mediile financiare, energetice și industriale. O tranziție climatică neuniformă ar putea avea un impact profund asupra lanțurilor de producție dat fiind natura sistemelor economice actuale și interdependența economică la nivel global. Apoi în final pierderea cea mai gravă la nivel global ar fi cea a pădurilor, ecosistemelor naturale, a biomurilor s.a.m.d. 

Defrișările masive, poluarea marilor și oceanelor, agricultura intensivă și nesustenabilă au avut un impact masiv asupra schimbărilor climatice, mai ales în ultimii 50 de ani. Planeta a pierdut surse importante de captare a carbonului în vreme ce emisiile provenite din sectoarele energetice și industriale au crescut vertiginos. Însă chiar și când discutăm despre metode mai verzi de producere a energiei (eolian sau hidro) trebuie luat în considerare costul asupra mediului înconjurător astfel încât spre exemplu planificiarea unor mari ferme eoliene să nu producă daune ecosistemelor aflate în proximitate.

Orice tranziție globală precum cea discutată în acest raport va avea costuri. Întrebarea e dacă există voință și determinare politică pentru o tranziție incluzivă pentru a limita pierderile, facilita adaptarea și maximiza oportunitățile pe termen lung.

---

Vlad Radu Zamfira

Contributor InfoClima pe subiecte precum schimbările climatice și evoluțiile istorice, politici internaționale de climă, (Master of Arts Archaeology & History, Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland).