DELTA-Hub: Știință și Educație pentru Viitorul Deltei Dunării
DELTA-HUB este un proiect de cercetare Orizont Europa făurit pentru înțelegerea și protejarea unui ecosistem unic, amenințat de schimbările climatice și intervențiile umane. Recunoscută ca Rezervație a Biosferei UNESCO, Delta Dunării este un sanctuar al biodiversității și o destinație ideală pentru turismul lent și responsabil. De aceea, merită toată atenția noastră pentru a o înțelege și proteja.
DELTA-HUB este un proiect de cercetare Orizont Europa dezvoltat pentru înțelegerea și protejarea unui ecosistem unic, amenințat de schimbările climatice și intervențiile umane.Dacă ar exista un spațiu natural emblematic pentru România și în lume, acesta ar fi, fără îndoială, Delta Dunării. Deși Carpații ne definesc geografic și istoric, lanțuri muntoase similare sau mai impunătoare există și în alte părți. Delta Dunării este însă unică: este cea mai întinsă și mai bine conservată deltă din Uniunea Europeană, aproximativ 80% din suprafața sa păstrându-și caracterul natural, ferită de intervenții antropice majore.
Cazul curios și norocos al conservării deltei
Conservarea Deltei se datorează, parțial, și unui context istoric aparte. Căderea regimului comunist în 1989 a stopat planurile faraonice de desecare și transformare a Deltei în poldere agricole, un proiect ce ar fi distrus ecosistemul și ar fi transformat pescarul în țăran și delta în Bărăgan. Deși unele lucrări au fost demarate, producând răni ce se văd din sateliti -poldere nerentabile economic precum Sireasa, Pardina, planul nu a fost dus la capăt.
Această soartă fericită contrastează cu destinul altor mari delte europene ale râurilor Ron, Rin, Pad sau Ebro, care au fost aproape în totalitate îndiguite, desecate și transformate în terenuri agricole. Aceste intervenții le-au diminuat drastic biodiversitatea, atractivitatea turistică și, crucial în contextul actual, reziliența la schimbările climatice.
Desecarea zonelor umede și redarea lor în agricultură, duce la tasarea solului organic și oprește procesul natural de înălțare prin depunerea de sedimente. Astăzi, Delta Padului, de exemplu, se află în medie la 2m sub nivelul mării, fiind protejată artificial de diguri – o soluție vulnerabilă pe termen lung, așa cum ne amintește tragedia uraganului Katrina din New Orleans din delta Mississippi în urma căruia 1400 persoane au decedat din cauza ruperii unui dig și a condus la părăsirea a unui sfert de milioan de locuitori ai orașului în anii următori.
Delta noastră, formată printr-un echilibru delicat între debitul fluvial, aportul de sedimente și acțiunea valurilor Mării Negre, prezintă o arhitectură de o diversitate extraordinară: rețele complexe de gârle, canale care alimenteaza lacuri și conectează brațe principale; grinduri maritime de nisip, câmpuri de dune (Letea, Caraorman) mărginite de stejari seculari, plaje sălbatice întinse pe zeci de km, și cele mai mari întinderi compacte de stuf din lume – confirmat de Guinness World Records.
Recunoscută ca Rezervație a Biosferei UNESCO, Delta Dunării este un sanctuar al biodiversității și o destinație ideală pentru turismul lent și responsabil. De aceea, merită toată atenția noastră pentru a o înțelege și proteja.
O Deltă Sub Presiune: Amenințările Actuale
În ciuda aparențelor, Delta Dunării se confruntă cu provocări majore, accentuate în era schimbărilor climatice:
Creșterea Nivelului Mării Negre: Nivelul mării a crescut deja cu aproximativ 20 cm în ultimele decenii, iar prognozele indică o creștere suplimentară de 0.5 - 1 metru până în 2100. Aceasta este o amenințare existențială, având în vedere că înălțimea medie a Deltei este de doar 60 cm, iar peste 80% din teritoriu se află sub cota de 1 metru. Riscăm inundarea permanentă a unor suprafețe vaste și salinizarea terenurilor și apelor dulci. Într-un articol anterior am detaliat cauzele aici.
Reducerea Aportului de Sedimente: Barajele de pe Dunăre (în special Porțile de Fier I și II), deși esențiale pentru energia României, au redus drastic aportul de sedimente către Deltă – cu până la de trei ori. Aceste sedimente sunt vitale pentru înălțarea naturală a Deltei, contracarând tasarea solului și creșterea nivelului mării. Lipsa lor accelerează eroziunea costieră, problemă agravată de dragajele pentru navigație (ex. Sulina) care elimină sedimentele din sistemul litoral. În interiorul Deltei, decolmatarea canalelor, deși vitală pentru menținerea circulației apei și oxigenării, are un efect secundar: sedimentele rezultate pot grăbi colmatarea lacurilor, pentru că apa aduce cu ea sedimente care se decantează în apele liniștite ale lacurilor. Această realitate ne indică faptul că sedimentele reprezintă o resursă importantă, a cărei gestionare inteligentă este crucială.
Pentru a asigura un viitor durabil Deltei, guvernanța trebuie să se bazeze pe date științifice riguroase, integrate cu expertiza instituțiilor, părților interesate și tuturor actorilor cheie. Această colaborare este esențială pentru a identifica soluții raționale, informate de știință și de funcționarea naturală a ecosistemului.
Deciziile de management luate fără o perspectivă pe termen lung și o abordare sistemică pot agrava situația actuală. Aceste aspecte evidențiază importanța crucială a unui model sedimentar, pe care îl vom dezvolta în cadrul proiectului Delta-Hub. Abordarea provocărilor complexe ale Deltei necesită o înțelegere detaliată a proceselor specifice și utilizarea de instrumente avansate de prognoză și management.
Proiectul DELTA-Hub se bazează pe trei piloni principali:
Tehnologie de Top ca să ținem Delta sub Lupă:
Vedem Delta din Satelit: Folosim date de la sateliți ca să urmărim cum se mișcă apa, cum arată vegetația, cât de curată e apa, cum se schimbă forma Deltei și cum se transportă sedimentele pe zone mari.
Senzori Avansați pe Teren: Punem în Deltă senzori de ultimă generație (optici, acustici) care măsoară cu precizie curenții, cât de mult sediment cară apa, cât de tulbure e si cum se misca substratul.
Digitalizarea Deltei: Construim un model virtual detaliat al Deltei Dunării, practic, un "geamăn digital". Acesta va permite crearea unor simulări și predicții legate de schimbarea climei, creșterea nivelul mării, mișcarea sedimentelor, impactul unor potențiale construcții). Așa vedem dinainte cum ar afecta acești factori apa, sedimentele, sarea, animalele și plantele și cum se schimbă coasta, practic un management eficient bazat pe știință.
Modelul hidro-sedimentar complex, aflat în dezvoltare pentru Delta Dunării, este construit pe platforma Mike21 (DHI) și beneficiază de o bază extinsă de date de teren, incluzând batimetrie și măsurători de nivel. Suntem recunoscători studenților Razvan Dogaru și Otilia Cotilin de la Facultatea de Geografie a Universității din București pentru contribuția lor la acest proiect.
2. Creștem o Nouă Generație de Experți:
Avem o problemă cu oamenii pricepuți: Ne lipsesc specialiști ce pot lucra eficient cu date satelitare complexe și date ale modelelor, folosind limbaje de programare.
Master Special pentru Deltă: O să deschidem un master nou la Universitatea din București, unde tinerii vor învăța tot ce trebuie despre cum să gestionăm zonele de coastă și Delta. Așa formăm specialiștii de care are nevoie România.
Învățăm prin Practică: O să organizăm școli de vară, ieșiri pe teren și cursuri practice, cu ajutorul altor centre din Europa, pentru studenți și tineri cercetători.
3. Lucrăm Împreună și Comunicăm ce Descoperim:
Colaborăm cu experti: Vrem să strângem legăturile între Universitatea din București, institutele noastre de cercetare și cei mai buni experți din lume când vine vorba de delte.
Datele sunt pentru toată lumea: Vom face în așa fel încât oricine este interest să poată avea acces la datele și rezultatele cercetării noastre.
Ce descoperim, punem în practică: Vrem ca rezultatele cercetării să ajungă direct la cei care iau decizii și se ocupă de Deltă. Așa îi ajutăm să aleagă cele mai bune metode de gestionare, bazate pe ce am descoperit noi.
Un Angajament pe Termen Lung
DELTA-Hub reprezintă un angajament pe termen lung pentru viitorul Deltei Dunării. Ne dorim ca acest hub să devină un punct de referință pentru excelență științifică, inovația tehnologică și colaborarea în slujba protejării acestui patrimoniu natural unic.
Pe viitor vom populariza progresul proiectului DELTA-Hub prin canalele de comunicare ale Universității din București și pe platformele de social media dedicate, care vor fi lansate în curând.
Vă invităm să vizitați Delta Dunării practicând un turism responsabil și respectuos față de natură. Valoarea sa naturală merită descoperită și, mai ales, protejată pentru generațiile viitoare.
Proiectul “DELTA-HUB: River Delta Science, Education and Modeling Hub” își propune să dezvolte un centru de excelență pentru cercetarea de vârf și educația în domeniul mediilor deltaice. Este implementat în perioada martie 2025 – februarie 2030, finanțat de către Uniunea Europeană prin Programul Horizon Europe și implementat prin European Research Executive Agency (REA) în cadrul Programului HORIZON-WIDERA-2023-TALENTS-01 ERA-Chair
Acest proiect a fost dezvoltat de Dr. Florin Zăinescu împreună Florin Tătui de la Facultatea de Geografie, Universitatea din București si a beneficiat de un sprijin valoros din partea de la Stațiunea de Cercetari Marine și Fluviale de la Sfântu Gheorghe. Un colaborator deosebit de important este profesorul Edward Anthony, cercetător cu o experiență vastă în problemele deltelor din Asia, Africa și America de Sud.
Plajele românești: De la evoluție naturală la lărgire artificială
Mai mult de o treime din plajele în eroziune din Marea Neagră se află în Romania. Dinamica globală a liniei țărmului în viitor este dominată de răspunsul la creșterea nivelului mării în cazul plajelor nisipoase, iar o reducere moderată a emisiilor de gaze de efect de seră ar putea preveni 40% din retragerea țărmului Cum am ajuns la soluția plajelor artificiale și cum influențează ele peisajele și ecosistemele locale?
Ca răspuns a unei tendințe de ușoară eroziune și pentru a mări suprafața utilizabilă de plajă, autoritățile prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral au luat decizia în 2021 de a alimenta masiv plajele cu nisip și de a extinde sistemul de diguri de protecție pe litoralul românesc, totul la un cost uriaș de circa 800 de milioane de euro, finanțare europeană. Mega-proiectul are printre obiective și adaptarea la schimbările climatice, și reducerea efectelor cauzate de fenomenele naturale, în principal de inundații și eroziune costieră.
Alimentarea cu nisip a plajei Mamaia văzută din satelitul Sentinel-2. Stațiunea Mamaia este situată pe o insulă barieră între Marea Neagră și limanul Siutghiol. Context: O alimentare cu nisip a lărgit plaja Mamaia cu 200m dar a atras nemulțumirile administratorilor și turiștilor care se plâng că plaja e plina de scoici și că au de parcurs o distanta mult prea mare până la apa.
Mai mult de o treime din plajele în eroziune din Marea Neagră se afla în Romania. Dinamica globală a liniei țărmului în viitor este dominată de răspunsul la creșterea nivelului mării în cazul plajelor nisipoase, iar o reducere moderată a emisiilor de gaze de effect de seră ar putea preveni 40% din retragerea țărmului.
Stațiuni populare de pe litoralul sudic românesc precum Mamaia, Eforie, Costinești, Neptun, Venus sunt localizate direct pe insule barieră sau au acces la plajele lor. Acestea sunt cordoane litorale de nisip create de valuri și care răspund în mod dinamic la schimbarea condițiilor de mediu precum furtunile marine sau creșterea nivelului mării. Într-un material anterior Dr. Florin Zăinescu discuta despre o insulă barieră foarte dinamică din Delta Dunării, unde partea centrală a insulei Sacalin, s-a spart într-un mod spectaculos în iarna dintre anii 2012 – 2013.
Cum am ajuns la relieful din prezent?
Migrarea unei insule barieră în profil vertical odată cu creșterea nivelului mării.
La sfârșitul ultimei ere glaciare, acum circa 12000 de ani, nivelul mării pe glob era cu 80m mai scăzut decât în prezent. Topirea masivă a calotelor glaciare a determinat o creștere rapidă a nivelului mării și inundarea suprafețelor costiere joase.
În zone joase de vale, insulele bariere care se înălțau odată cu nivelul mării (vezi animația din dreapta) au blocat aceste văi formând lacuri de tip liman separate de Marea Neagră de insule barieră precum Tasaul, Siutghiol, Techirghiol.
De ce avem nevoie de construcție artificială a plajelor?
Plajele sunt dinamice în mod natural, ele primesc și cedează nisip. Plaja de la Mamaia era în trecut alimentată de sedimente care erau transportate de valuri din sudul Deltei Dunării, de la plajele Vadu și Corbu. Prin construcția digurilor, portul Midia a creat un deficit sedimentar la Mamaia și a facilitat captarea sedimentelor în partea Nordica a digurilor. Porțiuni de plajă la nord de dig s-au lățit cu 250m din 1985 până în prezent.
Portul Midia și blocarea sedimentelor la nord de diguri: 1985 vs prezent.
Construcția digurilor coincide cu o stare generală de eroziune a cuprins regiunea mai ales după 1980, după cum a demonstrat un studiu al Stațiunii de Cercetări Marine și Fluviale Sfantu Gheorghe. În plus, furtunile costiere care sunt responsabile de eroziune, au cunoscut o ușoară descreștere în intensitate în ultimele decenii după în maxim la sfârșitul anilor 60’.
Urbanizarea generală a litoralului în a doua jumătate a secolului XX prin dezvoltarea porturilor și a stațiunilor balneare a dus, la o coastă în care circulația naturala a sedimentelor a fost decuplată.
Digurile porturilor Constanța și Midia au blocat tot sedimentul care provenea din deriva litorală iar structurile de protecție a plajelor din stațiunile balneare au reușit să creeze o stare generală de ‘foamete sedimentară’.
De aceea, eroziunea plajelor de pe litoralul sudic românesc, nu este neapărat o problema naturală, ci o problemă cauzata de om. Deoarece plajele nu se mai pot hrăni natural, ele trebuie alimentate artificial, lucru care implica costuri uriașe.
Cât de bune sunt plajele alimentate artificial?
Avantaje:
Plaje mai late înseamnă o protecție mai buna împotrivă furtunilor costiere, dar și o protecție pe viitorul îndepărtat la efectele creșterii nivelului mării.
Proiectele de mega-alimentare precum cel de la Mamaia au fost dovedite ca fiind mai eficiente în păstrarea cantităților de nisip pe termen lung și de a face fata schimbărilor climatice, și mai avantajoase economic.
Plajele alimentate artificial sunt adesea concepute pentru a spori spațiul recreativ pentru oameni, ele putând găzdui mai mulți vizitatori și activități pe nisip și, prin urmare, sunt adesea preferate plajelor înguste.
Dezavantaje:
Cu toate acestea, este cunoscut că plajele excesiv de largi sunt neatractive pentru vizitatori, conform unor studii făcute în SUA și Australia.
Probabil că alegerea unui material mai grosier a fost făcută din absenta altui stoc sedimentar în larg, dar a determinat scăderea calității nisipului, cel fin este mai apreciat.
Plajele artificiale, în special cu nisip grosier, au o pantă mai mare la intrarea în apă. În SUA, după astfel de intervenții a crescut numărului de înecuri și accidente cu până la 300%. Este de așteptat o reajustare viitoare, dar plaja tot va rămâne mai abruptă din cauza granulometriei folosite.
Impactul este semnificativ asupra ecosistemelor atât pe plaje cât și în zona de extracție a sedimentelor, adesea pentru nevertebrate îngropate în nisip, dar și pentru păsări și pești care își pierd sursele de hrana.
Atunci când se folosesc și diguri, impactul peisagistic este puternic și crează un mediu mai puțin dezirabil.
Continuăm să tratăm efectele, nu și cauza “bolii”
Avem plaje care necesită susținere artificială, precum un bolnav care este conectat continuu la aparatele care îi asigură funcțiile vitale, pentru că sursele naturale de sedimente au fost decuplate din cauza activităților antropice. Continuăm să tratăm efectele și nu cauzele bolii. Asta implică costuri suplimentare uriașe și efecte care pot fi indezirabile pentru turiști, precum și o vulnerabilitate în fața schimbărilor climatice dacă nu au loc intervenții de alimentare cu nisip.
Dr. Florin Zăinescu
Florin este cercetător, contributor InfoClima, ambasador al Mării Negre. Subiecte: Geomorfologie costieră, Climatul recent, Schimbările climatice și impactul asupra sistemelor costiere.