Apele Pluviale urbane: Cum putem preveni inundațiile din orașele noastre

Zonele urbane din întreaga lume, inclusiv în România, se confruntă cu provocări tot mai mari în gestionarea apelor pluviale, evidențiate de creșterea numărului de incidente de inundații și poluare a apei. Sistemele tradiționale de gestionare a apelor pluviale se dovedesc inadecvate în fața urbanizării și a schimbărilor climatice. Aceste presiuni creează necesitatea urgentă de a adopta o abordare integrată a managementului apelor pluviale urbane care încorporează strategic infrastructura verde albastră și soluțiile bazate pe natură. 


Urbanizarea rapidă a schimbat fundamental fluxul natural al apelor pluviale, înlocuind terenurile permeabile cu suprafețe impermeabile precum drumuri și acoperișuri. Aceasta crește volumul și viteza scurgerilor, depășind capacitatea sistemelor de canalizare tradiționale.

Schimbările climatice agravează problema prin precipitații mai intense și frecvente, alternând cu perioade prelungite de secetă și valuri de căldură, ceea ce duce la inundații urbane tot mai frecvente și daune semnificative. Sistemele convenționale „gri”, bazate pe conducte și bazine de retenție, nu mai fac față acestor provocări, fiind ineficiente în gestionarea volumelor mari și a poluanților. În acest context, gestionarea integrată a apelor pluviale, infrastructura verde-albastră iar soluțiile bazate pe natură devin esențiale. Acestea folosesc procese naturale, precum infiltrarea și evapotranspirația, pentru a gestiona apa într-un mod durabil și rezilient, reducând riscurile de inundații și poluare, aducând beneficii suplimentare pentru mediul urban.

Conform Băncii Mondiale, România are risc ridicat de inundații, cu pagube anuale estimate la 1,7 miliarde de euro și afectarea a până la 150.000 de persoane în zone vulnerabile. În Europa, inundațiile au afectat milioane de oameni și au cauzat pierderi economice masive, în timp ce seceta afectează anual 15% din suprafața terestră și 17% din populație, provocând pierderi economice semnificative, în special în agricultură. Adaptarea și implementarea soluțiilor durabile de gestionare a apelor pluviale devin astfel imperative pentru reducerea riscurilor și protecția mediului urban.

Ce este managementului integrat al apelor pluviale urbane?

Acesta reprezintă o schimbare de paradigmă în gestionarea apelor pluviale urbane, abordând holistic întregul parcurs al precipitațiilor, de la locul căderii până la deversare în emisari. Aceasta ia în considerare rata, volumul, calitatea scurgerilor și impactul asupra resurselor de apă subterană. De asemenea  face parte din managementul integrat al apelor urbane (MIAU), care coordonează gestionarea apei potabile, apelor uzate și a apelor pluviale ca un sistem interconectat la nivelul bazinului hidrografic, optimizând utilizarea resurselor și generând beneficii economice, sociale si de mediu. Un aspect esențial al managementului apelor pluviale este integrarea gestionării acelor ape în toate etapele planificării urbane, deplasându-se de la sistemele tradiționale de drenaj bazate pe conducte către soluții multifuncționale cu obiective ecologice și sociale.

Mai mult decat atât, promovează schimbarea percepției asupra apelor pluviale, considerându-le o resursă valoroasă pentru dinamica urbană, nu doar o problemă de eliminat. Principiile fundamentale includ:

  • imitarea hidrologiei naturale pentru o gamă largă de precipitații,

  • asigurarea infiltrației pentru reîncărcarea apelor subterane,

  • protecția albiilor și reducerea riscului de inundații.

  • Se pune accent pe minimizarea suprafețelor impermeabile, controlul poluării la sursă și o abordare „tren de tratare” pentru eliminarea poluanților prin multiple etape secvențiale.

Acest tip de management al apelor pluviale insistă pe sustenabilitate, costuri rezonabile de întreținere și acceptare publică, văzând practicile de control al apei pluviale ca facilități comunitare ce pot revitaliza cartierele și oferi spații recreative și educaționale. Utilizarea creativă a vegetației aduce funcții suplimentare, precum răcorirea, umbrirea și crearea de habitate, contribuind la reducerea efectelor insulei de căldură urbană. În final, acesta reduce costurile totale prin minimizarea infrastructurii tradiționale gri. Implementarea de succes necesită colaborare interdisciplinară și implicarea activă a tuturor părților interesate încă din fazele timpurii ale planificării urbane.

Gestionarea tradițională a apelor pluviale urbane - Nu doar limitată ci și depășită

Managementul tradițional al apelor pluviale urbane s-a concentrat pe eliminarea rapidă a excesului de apă prin rețele de jgheaburi, conducte și canale, transportând apa către râuri sau lacuri. Deși previne inundațiile locale, această metodă ignoră gestionarea volumului total de scurgeri și procesul natural de infiltrare.

Un dezavantaj major este poluarea apei, deoarece apa pluvială colectează pe suprafețele impermeabile sedimente, nutrienți, metale grele, substanțe chimice toxice și resturi, care sunt apoi deversate în emisari fără tratare. Aceasta afectează calitatea apei, ecosistemele și sănătatea publică.

În sistemele de canalizare unitare, debitele mari de apă pot depăși capacitatea sistemului de canalizare și de tratare a stațiilor de epurare și pot cauza deversări de ape poluate. În plus, suprafețele impermeabile cresc frecvența și intensitatea inundațiilor, deoarece apa nu mai poate pătrunde natural în sol.

Transportul rapid al volumelor mari poate suprasolicita zonele din aval, sporind riscul de inundații. Sistemele convenționale nu mai fac față precipitațiilor tot mai intense cauzate de schimbările climatice. Reducerea infiltrării diminuează reîncărcarea apelor subterane și debitele de bază ale cursurilor de apă, esențiale pentru ecosisteme în perioadele de secetă. Fragmentarea dintre gestionarea urbanistică și cea a managementului apelor pluviale împiedică adoptarea unor soluții durabile. Lipsa coordonării duce la decizii de dezvoltare care agravează problemele apelor pluviale, în timp ce gestionarea acestora este tratată ca o soluție ulterioară, perpetuând impactul negativ asupra mediului asociat infrastructurii tradiționale.

Rolul infrastructurii verzi în gestionarea apelor pluviale urbane

Infrastructura verde-albastră oferă o alternativă transformatoare la managementul tradițional apelor pluviale, folosind sisteme și practici care funcționează sau imită procesele naturale. Uniunea Europeană definește infrastructura verde ca o rețea planificată strategic de zone naturale și seminaturale cu alte caracteristici de mediu, proiectată și gestionată pentru a oferi o gamă largă de servicii ecosistemice, sporind în același timp biodiversitatea. Atât la scară de amplasament, cât și la scară regională, practicile IVA urmăresc să conserve, să restaureze si să creeze spații verzi folosind solul, vegetația și tehnicile de colectare a apei de ploaie. Această abordare, adesea denumită Dezvoltare cu impact redus (DezIR), lucrează cu natura pentru a gestiona apele pluviale cât mai aproape de sursă, minimizând impermeabilitatea pentru a crea un drenaj funcțional atrăgător care tratează apele pluviale ca pe o resursă valoroasă mai degrabă decât ca pe un produs rezidual. 

Grădinile de ploaie reduc volumul scurgerilor între 23% și 97%, eliminând majoritatea poluanților, inclusiv solidele totale, fosforul și azotul, cu rate de îndepărtare de peste 85% pentru solide și fosfor și circa 30% pentru azot. Ele acționează ca filtre naturale eficiente. Fâșiile cu vegetație pot reduce volumul total de scurgere cu aproximativ 25% și elimină până la 80% din poluanți precum solidele, metalele și hidrocarburile. Copacii urbani joacă un rol important în interceptarea apei, reducând cantitatea de precipitații ce ajunge la sol cu 18-45%.

În orașe, această valoare este mai mică din cauza acoperirii reduse. Îndepărtarea copacilor poate crește volumul scurgerilor, iar un singur copac poate reduce scurgerile cu aproximativ 6.376 litri pe sezon. Zonele umede construite elimină eficient poluanți din apele pluviale urbane, cu rate medii de 65% pentru solide în suspensie, 25% pentru fosfor total, 20% pentru azot total și 35-65% pentru metale, îmbunătățind calitatea apei si controlând debitele maxime. Aceste soluții integrate, naturale și multifuncționale sunt esențiale pentru un management durabil și eficient al apelor pluviale urbane.

Exemple de bune practici:

  • Copenhaga a dezvoltat un plan amplu cu 300 de proiecte care combină spații verzi cu infrastructura tradițională pentru a gestiona volumele crescute de apă pluvială

  • Budapesta a integrat soluții naturale în planificarea urbană pentru a crește reziliența la schimbările climatice și a îmbunătăți calitatea vieții 

  • Philadelphia implementează proiecte de infrastructură verde pentru gestionarea scurgerilor și îmbunătățirea calității apei

  • Melbourne se concentrează pe păduri urbane pentru a gestiona mai bine apele pluviale și a reduce efectul de insulă de căldură

Eforturi de aliniere la practica internațională în România și de ce avem nevoie de măsuri de adaptare și atenuare urgente acum

Mai multe inițiative strategice și normative naționale includ implementarea soluțiilor bazate pe natură. Planurile de management al riscului la inundații 2023-2027 prevăd utilizarea măsurilor verzi la nivel de bazin hidrografic.

Strategii naționale precum Strategia de Management al Riscului la Inundații (actualizată 12/2024), Strategia de Dezvoltare Urbană Integrată 2022-2035, Strategia de Reducere a Riscurilor de Dezastre 2024-2035 șii Strategia privind Economia Circulară susțin aceste măsuri. Normativul tehnic NP 133-2022 include un capitol dedicat soluțiilor naturale și dezvoltării durabile a sistemelor de canalizare. Universități, instituții guvernamentale și ONG-uri participă deja la proiecte pilot europene pentru a facilita implementarea practică a acestor tehnici.

O schimbare decisivă și bine susținută a politicii către gestionarea integrată a apelor pluviale urbane, cu un accent puternic pe infrastructura verde-albastră și soluțiile bazate pe natură, este esențială pentru construirea unor medii urbane mai reziliente, durabile și locuibile pentru generațiile actuale și viitoare. Acest lucru necesită o abordare cuprinzătoare și colaborativă care să îmbrățișeze inovația, să investească în capitalul natural și să implice comunitățile în crearea unui viitor urban mai verde și mai sensibil la apă.


Dan Rădulescu


Inginer hidrotehnist, consultant independent în domeniul protecției mediului. El oferă consultanță cu privire la o gamă largă de probleme de protecție a mediului care implică subiecte legate de calitatea apei, dezvoltare durabilă, respectarea reglementărilor de mediu, managementul bazinelor hidrografice. A lucrat peste douăzeci de ani ca inginer de control al resurselor de apă, până la nivel de senior, pentru Agenția Protecției Mediului din California (CalEPA), în cadrul Comisiilor Regionale de Control al Calității Apei (RWQCBs), în programele de avizare, urmărire și penalizare pentru uzinele de tratare a apelor uzate și programe municipale, industriale și de construcții pentru managementul apelor pluviale deversate. Este Professional Engineer cu parafă în California (PE C 63083) și Profesionist Certificat în Calitatea Apelor Pluviale (CPSWQ 287) și deține o licență în Drept cu specializarea Tehnologie de la Concord Law School at Purdue University Global.


Next
Next

Ce cred romanii despre energia fotovoltaica: percepții, obstacole si oportunițati