Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid. Crizele legate de apă – secete, inundații, poluare – afectează sănătatea, economia și ecosistemele. Strategia propune soluții pentru ca UE să devină rezilientă din punct de vedere al apei până în 2050. Conform Eurostat la capitolul indicelui de exploatare a apei (WEI+) România are un indice WEI+ de peste 20%, ceea ce indică un deficit semnificativ de apă. Aceasta este una dintre cele mai mari valori din Uniunea Europeană, alături de Cipru și Malta. Datele arată că o atmosferă încălzită poate reține mai multă umezeală, dar pe de altă parte, acest fenomen nu este uniform distribuit, umiditatea atmosferică nu a crescut așa cum era de așteptat în regiunile aride și semiaride ale lumii.

Printre principalele obiective se numără:

1. Restabilirea ciclului natural al apei: protejarea ecosistemelor, prevenirea poluării și adaptarea la schimbările climatice.
   
   
2. Crearea unei economii inteligente în utilizarea apei: reducerea consumului, reutilizare, tehnologii eficiente și investiții durabile.
   
   
3. Asigurarea accesului la apă curată și accesibilă pentru toți: abordare echitabilă, sprijin pentru regiunile vulnerabile.
   
   
4. Asigurarea de apă curată și la prețuri accesibile și de canalizare pentru toți cetățenii. De notat aici, conform datelor INS, aproape 40% din populația României încă nu este conectată la o rețea de canalizare.
   
   
5. Integrarea rezilienței apei în deciziile de afaceri și în practicile de gestionare durabilă.
   
   
6. Concentrarea pe refacerea ecosistemelor acvatice și echilibrarea cererii și ofertei de apă.

Cinci domenii-cheie de acțiune

1. Guvernanță și implementare: aplicarea riguroasă a legislației existente (ex: Directiva Cadru privind Apa), colaborare transfrontalieră, sprijin pentru autorități locale.
   
   
2. Finanțare și infrastructură: investiții publice și private (ex. Programul EIB pentru apă), soluții bazate pe natură, reducerea pierderilor de apă.
   
   
3. Digitalizare și inteligență artificială: contorizare inteligentă, modelare climatică, utilizarea datelor satelitare (Copernicus).
   
   
4. Inovare, industrie și competențe: susținerea start-up-urilor din domeniul apei, dezvoltarea competențelor, alianțe industriale.
   ‍
5. Protecția infrastructurii critice, alerte timpurii pentru secetă/inundații, planuri de adaptare la schimbări climatice.

Potrivit ANM și Administrației Naționale Apele Române (ANAR), 2022, 2023 și 2024 au fost printre cei mai secetoși ani din istoria recentă, cu niveluri record de scădere a debitelor râurilor în lunile de vară. Deși România are aparent un potențial hidrologic important, însă neuniform distribuit, ultimii ani au demonstrat că e nevoie de o exploatare și gestionare sustenabilă, diversificare a surselor pentru a face față noilor provocări, dovedind că strategia are aplicabilitate concretă și provocărilor din România.

În contextul dificultăților României de a se conforma standardelor (din 2007) asumate privind Directiva UE legată de epurarea apelor uzate urbane și a infringementului, unde cazul a fost deja înaintat la CJUE, este dificil de a face o analiză pozitivă a stării de lucru în sectorul apei, în general. În plus, în 2024, Directiva a fost revizuită, și un număr de standarde au devenit și mai stringente. Cele mai pragmatice, și asumate, nedisputate, informații privind starea sectorului se găsesc în raportul Curții de Conturi.

Fragmentarea cadrului decizional, incoerența între strategiile centrale și modul în care acestea se implementează la nivel local, slaba coordonare între autoritățile centrale și operatori, precum și deficiențe în prioritizarea și execuția investițiilor reprezintă încă obstacole semnificative. Un alt aspect critic identificat este lipsa unui lider instituțional clar definit la nivelul acestui sector, ceea ce înseamnă nevoia de a avea o autoritate, o entitate care să aibă autoritatea, dar și sprijinul necesar pentru a coordona coerent dezvoltarea durabilă a infrastructurii de apă și canalizare la nivel național. Așadar, strategia nu face decât să se suprapună peste un set de nevoi încă nesatisfăcute, la 18 ani de la aderarea la UE, cel puțin pe un spectru al managementului resurselor de apă. 

Un bun început ar fi o radiografie a balanței resurselor și nevoilor de apă din fiecare (sub)bazin hidrografic, bazat pe folosințele/utilizările beneficiare existente sau potențiale (sau istorice, precum scăldatul). Conceptul de folosințe beneficiare este utilizat în Legea Apelor și se referă la utilizarea apei ca resursă potabilă pentru populație, sursă de apă pentru industrie, pentru irigații, în agricultură, inclusiv pentru creșterea animalelor, pentru răcire (precum în cazul centralei nucleare de la Cernavodă și a centrelor de date), aspecte recreative precum scăldatul.  

O astfel de radiografie a balanței între resurse și nevoi ar scoate la iveală și nevoile de eficientizare a managementului resurselor de apă, fiindcă ar divulga vulnerabilitățile. Spre exemplu, când o localitate are o cerință de apă de x litri de apă pe secundă, dar jumătate din debit se pierde prin fisurile sistemului de distribuție al apei, lucrurile devin evidente. La fel și pentru nevoile de irigații din agricultură, unde prin sistemele clasice se pierd prin evaporare cantități semnificative de apă, devine clar că e nevoie de eficientizare, digitalizare, etc. De asemenea, debite importante de ape uzate epurate ar putea fi reutilizate spre a satisface unele din acele folosințe beneficiare, în plus nămolurile rezultate ar putea fi utilizate în agricultură în loc să fie incinerate, ca la București.
‍

Măsuri utile:

• Adoptarea unei guvernanțe integrate și coerente cu focus pe proactiv, una din recomandările din raportul Curții de conturi fiind chiar stabilirea politicilor, supravegherea reglementărilor și luarea deciziilor operaționale sunt clar delimitate, izolate de interferențe politice
• Includerea în Planurile de management al bazinelor hidrografice a unui capitol dedicat radiografiei balanței între resurse și nevoi bazat pe toate folosințele beneficiare existente sau potențiale și includerea de scenarii de măsuri alternative în funcție de situațiile anticipate, eliminând pe cât posibil situațiile de „surpriză”
• Diversificarea resurselor de apă, utilizarea bazinelor subterane ca rezervoare backup, reîncărcabile artificial în perioadele cu surplus de apă. Aceasta poate include stocarea apelor uzate tratate și captarea apelor pluviale de șiroire. Reutilizarea apei uzate tratate în agricultură reprezintă de asemenea o potențială măsură folositoare.
• Reabilitarea și modernizarea sistemelor de transport, inclusiv a sistemelor de irigații, pentru a permite un transport și o distribuție eficientă și utilizarea metodelor de irigare cu economie de apă
• Reducerea pierderilor prin reabilitarea sistemelor, digitalizare și utilizarea de senzori inteligenți care să ajute la reducerea la minimum a apei pierdute
• Eforturi continue de a educa publicul cu privire la valoarea apei și utilizarea ei în mod rațional
• Colaborarea strânsă dintre autoritățile de reglementare, comunități și consumatori, cu o participare activă a publicului la luarea deciziilor 
• Inovare tehnologică permanentă, pregătirea cohortelor de specialiști, parteneriate publice-private-academice care să răspundă provocărilor, inclusiv cele puse de schimbările climatice

Gestionarea durabilă a apei se bazează pe guvernanță integrată, inovație tehnologică, diversificarea surselor de apă, politici sustenabile (precum această Strategie Europeană de rezilientă a apei), transparență decizională și comunități implicate.