Un nou studiu asupra riscurilor climatice avertizează că fenomenele în care canicula extremă și seceta se suprapun vor deveni semnificativ mai frecvente și mai lungi până la sfârșitul secolului. Regiunile tropicale și țările cu venituri mici sunt cele mai afectate, deși contribuie cel mai puțin la emisiile globale de gaze cu efect de seră.

‍

28,5% -  din populația globului, expusă la fenomene compuse caniculă-secetă în condițiile politicilor actuale, până în 2090

2,4x - creșterea estimată a frecvenței acestor evenimente față de nivelurile prezente

2.7x - creșterea estimată a duratei unui eveniment compus de tip caniculă-secetă

Pentru a avea un eveniment compus de tip caniculă-secetă trebuie să fie îndeplinite simultan două condiții. În primul rând, să fie o zi în care este mai cald decât în 90% din zilele înregistrate în acel loc și în acea perioadă a anului. În al doilea rând, precipitațiile acumulate pe o lună să indice o secetă moderată sau severă. Temperaturile extreme sunt puternic corelate cu intensificarea acestor episoade compuse.

„Combinația nu este o simplă adunare a două probleme: efectele sunt mult mai grave decât suma lor. Riscul de incendii crește exponențial, producția agricolă este compromisă într-un timp record, mortalitatea legată de căldură escaladează, iar rezervele de apă se epuizează”, spune Monica Ionita, cercetătoare la Alfred Wegener Institute din Bremerhaven și coautoarea studiului.

Folosind 152 de simulări pe baza a opt modele climatice și date observaționale din surse globale, echipa de cercetători a demonstrat că emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitatea umană sunt principalul motor al acestei intensificări. Fără influența antropică, nu există nicio tendință semnificativă.

Scenariile SSP (Shared Socioeconomic Pathways) arată cum alegerile de azi legate de economie, energie și dimensiunea socială, vor modela viitorul climatic până În 2100. Fiecare scenariu estimează câte persoane vor fi expuse la valurile de căldură extreme, combinate cu caniculă.

SSP2-4.5 (scenariul de mijloc)

• Se continuă tendințele sociale și economice actuale
• Cu o încălzire de  aproximativ 1.5°C,  ne putem aștepta ca circa 500 de milioane de persoane să fie expuse la fenomenele climatice extreme
• Cu o încălzire de 2.7°C , acest număr poate să atingă și să depășească 2.6 miliarde de persoane. 

SSP5-8.5 (scenariul combustibililor fosili)

• Economia mondială crește rapid, dar este alimentată în continuare de petrol, gaze și cărbune
• Nivelul de trai crește, însă emisiile ating valori record
• Populația expusă este de 4.1 ori mai mare decât în scenariul sustenabil SSP1-2.6. 

SSP3-7.0 (scenariul rivalității regionale)

• Există provocări majore de atenuare și adaptare cauzate de o fragmentare globală care încetinește dezvoltarea economică și tehnologică. 
• Izolarea accentuează inegalitățile sociale și accelerează problemele climatice din cauza lipsei de cooperare internațională. 
• Creșterea populației este scăzută în tările industrializate și ridicată în cele în curs de dezvoltare. 
• Sunt expuse de 6.2 ori mai multe persoane decât în SSP1-2.6 (scenariul sustenabil). 

S-a mai analizat câți oameni vor fi expuși simultan la caniculă extremă și secetă severă în funcție de cât de mult se încălzește planeta și de implementările politicilor pentru climă. Datele pentru o populație globală de 9,5 miliarde de oameni ne arată că:

• În cazul respectării țintei de 1,5°C  stabilite în cadrul Acordului de la Paris, vor fi afectate de compusele caniculă-secetă între 800 de milioane și 1 miliard de persoane. Acest scenariu este cel mai optimist dintre toate.

• Cu implementarea promisiunilor naționale actuale de reducere a emisiilor, s-ar putea limita încălzirea globabă la 2,1°C până la finalul secolului iar procentul populației expuse ar fi în jur de 18.4% 

• Politicile aplicate în prezent indică o traiectorie mai severă de aproximativ 2,7°C. În acest caz, numărul persoanelor afectate ar crește la 2.5 miliarde, cele mai vulnerabile zone fiind Africa, nordul Americii de Sud, Peninsula Arabică și nordul Australiei. 

• În scenariul de risc major (3.6°C), peste 40% din populația lumii s-ar putea confrunta cu episoade simultane de caniculă și secetă severă. 

• În lipsa totală a măsurilor și a oricărei strategii de protecție, mai mult de jumătate din populația planetei (circa 5 miliarde de persoane) ar fi direct afectată de fenomene meteo extreme la finalul secolului. 

Regiunile tropicale au înregistrat deja o creștere de peste trei ori a probabilității acestor fenomene extreme în ultimele decenii, comparativ cu perioada anilor 1961–1990, din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră. Este de așteptat ca Mauritius și Vanuatu să se confrunte cu cele mai mari creșteri ale frecvenței acestor evenimente față de valorile istorice. Expunerea fizică este amplificată de capacitatea mai redusă pe care aceste regiuni o au pentru a se adapta la efectele schimbărilor climatice, ceea ce face ca impactul real să fie mai mare decât indică cifrele.

Cercetătorii introduc și o perspectivă a responsabilității individuale: pe baza emisiilor medii actuale și a duratei medii de viață, emisiile cumulate de-a lungul vieții a doar 3,4 cetățeni sunt suficiente pentru a expune o persoană suplimentară la aceste condiții extreme până la sfârșitul secolului. Pentru un american mediu, acest număr scade la 1,2 persoane. 

Inegalitatea este clară. Țările cu emisii ridicate pe cap de locuitor se confruntă cu riscuri mai moderate, în timp ce regiunile cu emisii scăzute sunt și vor fi cele mai expuse la aceste fenomene extreme.

Atingerea țintei Acordului de la Paris de 1,5 grade Celsius ar limita expunerea la circa 9% din populația globala - față de 27% sub traiectoria politicilor actuale. Implementarea integrala a tuturor angajamentelor naționale ar menține încălzirea la aproximativ 2,1 grade Celsius, reducând cu aproape o treime numărul persoanelor expuse fata de scenariul curent. 

Țările cele mai afectate sunt țări tropicale sau sub-tropicale cu un venit scăzut, unde și o creștere usoară a temperaturii, poate să provoace fenomene extreme. De aceea, cercetătorii cer acțiune politică imediată, orientată pe echitate. Pentru Monica Ioniță, simplele reduceri ambițioase ale emisiilor din partea marilor poluatori nu sunt suficiente, ci este nevoie și de sprijin substanțial pentru țările care au contribuit cel mai puțin la criză și au cel mai mult de pierdut.