70% – ponderea combustibililor fosili în consumul de energie primară al României în 2023 (circa 250 TWh).

2.600 MW – capacitatea instalată a prosumatorilor în martie 2025, față de puțin peste zero în 2019

3.100 MW – puterea instalată a centralelor eoliene, aproape egalată deja de prosumatori

1.200 MW / 2.300 MWh – ținta de stocare prin baterii a României pentru 2030, de cinci ori mai mare decât planul inițial.

90% – ponderea preconizată a surselor regenerabile în mixul energetic național până în 2050.

Potrivit datelor Eurostat, aproape 70% din emisiile pozitive ale României sunt asociate combustibililor fosili: cărbune, gaze naturale și țiței. Din totalul energiei finale, electricitatea acoperă sub 20%. Restul energiei este utilizat în încălzire, transport și industrie.

„Așadar, tranziția energetică – adică transformarea sistemelor actuale prin adoptarea surselor regenerabile și a energiei nucleare, dezvoltarea stocării și a rețelelor inteligente, digitalizare, eficiență energetică și tehnologii de captare și utilizare a carbonului – trebuie să constituie coloana vertebrală a oricărei strategii pentru atingerea neutralității climatice până în 2050.” - susține Radu Dudău în raportul Starea Climei - România 2025 care este disponibil în integralitate aici.

Evoluția prosumatorilor este cea mai spectaculoasă transformare spre acest deziderat. În 2019, capacitatea instalată a prosumatorilor era practic inexistentă. În martie 2025, se ajunge la 2.600 MW, cu o perspectivă de ≈3 GW până la finalul anului.

Consecințe directe:

• Prosumatorii produc mai multă energie solară decât parcurile fotovoltaice licențiate (≈2.200 MW).
• Puterea lor instalată se apropie de 3.100 MW, cât însumează centralele eoliene.
• România devine o țară cu o pondere tot mai mare de generare descentralizată, în care acoperișurile devin infrastructură energetică.

Acest succes vine însă cu costuri de sistem. Infrastructura energetică trebuie acum să gestioneze noua presiune, necesitând investiții urgente în rețele inteligente și contoare digitale pentru a gestiona fluxurile variabile și pentru a integra milioane de surse descentralizate.

Planul Național Integrat Energie-Schimbări Climatice din 2024 anunță o transformare structurală a sistemului energetic românesc până în 2050. Ponderea surselor regenerabile în mixul de producție ar crește până la ≈75% în 2030 și ≈90% în 2050. Capacitatea totală instalată ar urma să depășească 60 GW, de aproape șase ori mai mult decât în 2022. Mai mult, consumul total de energie primară ar urma să scadă datorită eficienței net superioare a sistemelor electrice.

De exemplu, o pompă de căldură electrică poate încălzi o casă folosind de trei ori mai puțină energie decât o centrală pe gaze, iar un motor electric are randamentul de 90% față de 35% pentru un motor cu combustie internă.

Cu toate acestea, fără opțiuni de stocare a energiei, integrarea masivă a regenerabilelor este limitată. Bateriile, pe lângă stocarea energiei produse, furnizează servicii critice pentru sistem: reglarea frecvenței, controlul tensiunii, echilibrarea între producție și consum sau compensarea puterii reactive.

În acest domeniu, din păcate, România este încă la coada clasamentului european (unde o serie de piețe au devenit deja saturate), deși viteza de dezvoltare a proiectelor de stocare a crescut simțitor în ultimul an. Potrivit datelor Transelectrica, în aprilie 2025 puterea instalată în baterii era de 234,7 MW, cu o capacitate de 398,8 MWh. Cifra reprezintă o creștere spectaculoasă de la 8 MW în 2023. 

Germania domină piața europeană a bateriilor, cu o capacitate totală estimată de BESS (battery electric storage system) de cel puțin 15 GWh, urmată de Italia, cu circa 12 GWh. 

Pe lângă baterii, raportul menționează și sistemele de stocare termice (TES, thermal storage systems) și pe cele pe bază de aer comprimat (CAES, compressed air storage systems).

Pe de o parte, principala problemă este că România are întârzieri majore în dezvoltarea unor centrale pe gaze în ciclu combinat la Ișalnița și la Turceni, riscând chiar să piardă sumele alocate prin Fondul de Modernizare. Pe de altă parte, centralele pe cărbune în România sunt ineficiente economic și că subvențiile publice masive reușesc cu greu să prelungească o funcționare la marginea falimentului. 

Cu poluare masivă a mediului înconjurător și cu mari emisii de dioxid de carbon, aceste centrale au nevoie de menținerea unui calendar realist de închidere treptată, care să facă loc adopției de noi tehnologii în sectorul energetic. Ele nu pot contribui la reducerea prețului energiei electrice.

‍

Decarbonizarea se bazează pe o strategie simplă în principiu, dar complexă în implementare: electrificarea economiei, adică înlocuirea treptată a utilizării combustibililor fosili cu energie electrică curată.

Dacă astăzi electricitatea reprezintă sub 20% din consumul total de energie, până în 2050 procentul va depăși, probabil, 50%. 

Raportul Starea Climei 2024 a examinat trei direcții principale în care este anticipată și planificată creșterea consumului de energie electrică și substituirea combustibililor fosili: 

• pompele de căldură, în sectorul clădirilor, care vor înlocui treptat mare parte a centralelor pe gaze – atât la nivel de locuință și clădire, cât și pentru sistemele municipale centralizate. 
• motoarele electrice, în transporturi, au randament de 90%, față de doar 30% pentru motoarele cu ardere internă. 
• în industrie, producția electrică de căldură industrială va fi adoptată în tot mai multe procese, înlocuind consumul de gaze naturale. 

Un factor nou, subestimat până acum în scenariile energetice, este apariția centrelor de date pentru inteligență artificială, cu un consum potențial de ordinul zecilor sau sutelor de MW. 

Ritmul accelerat de dezvoltare a infrastructurilor pentru modele de inteligență artificială, alimentat de competiția globală, poate crea noi presiuni asupra producției și a rețelelor electrice. România ar putea deveni o destinație atractivă pentru astfel de proiecte, datorită mixului energetic diversificat și potențialului de acces la energie cu emisii reduse, însă riscurile sunt reale: dependență pe termen mediu de gaze naturale pentru alimentarea acestor consumatori uriași și posibilitatea ca unitățile construite astăzi să devină stranded assets odată cu progresul tehnologic.

Autoritatea pentru Digitalizarea României a emis în iunie o scrisoare de intenție Comisiei Europene pentru găzduirea Black Sea AI Gigafactory, ca parte a inițiativei europene EuroHPC Joint Undertaking. Această inițiativă vizează construirea în România a unei AI Gigafactory cu peste 100.000 GPU în locațiile Cernavodă (faza I) și Doicești (faza II). Cumulat, conform Ministerul Economiei, cele două centre de date ar avea până la 1.500 MW, alimentate în principal de energie nucleară de centrala nucleară de la Cernavodă, respectiv de la unitatea SMR ce urmează a fi construită la Doicești. 

Deși la prima vedere nerealist, proiectul se înscrie în logica unei posibilei finanțări de centrale nucleare pe baza unor contracte de termen lung cu centre de date. Acesta ar fi un pas însemnat către deblocarea impasului financiar al industriei nucleare europene, care nu se bucură de acces la fondurile europene pentru investiții în centrale noi.

La capitolul noi tehnologii, în afară de menționatele sistemele CAES și TES pentru stocarea energiei, energia geotermală de adâncime trebuie luată în considerare de România. Aceasta reprezintă energie termică în structuri geologice la mai mulți kilometri sub suprafața terestră, ce poate fi utilizată pentru încălzire directă și/sau producție de electricitate. 

Privind în ansamblu, România se află la intersecția dintre o oportunitate majoră și un risc sistemic. Creșterea impresionantă a prosumatorilor, extinderea surselor regenerabile și accelerarea investițiilor în stocare arată direcția corectă, însă persistă vulnerabilități de ordin tehnic, dar și administrativ.

„România are șansa să își construiască un mix energetic printre cele mai curate din Europa, cu condiția să mențină o strategie coerentă și să accelereze investițiile în infrastructura necesară.”  afirmă Radu Dudău în raportul Starea Climei - România 2025

‍