• Plenara finală s-a prelungit cu multe ore, cu intervenții tensionate, întreruperi repetate și solicitări procedurale care au întârziat adoptarea deciziilor. Atmosfera a reflectat presiunea politică și complexitatea ultimelor negocieri.
• Adoptarea accelerată a unor documente a ridicat întrebări privind transparența și procesul decizional. Mai multe intervenții din sală au semnalat că obiecțiile unor state nu au fost recunoscute inițial în plen.
• Pachetul final adoptat la COP30 încearcă să echilibreze realismul politic cu recomandările științifice, însă nivelul de ambiție rămâne sub ceea ce este necesar pentru o traiectorie credibilă către limita de 1.5 grade Celsius.
• Adaptarea, tema centrală anunțată a COP30, a avut rezultate mixte. Au fost adoptați indicatorii pentru Obiectivul Global privind Adaptarea (GGA) și s-a stabilit obiectivul de triplare a finanțării până în 2035, însă persistă lipsuri privind claritatea, robustețea și implementarea acestor decizii.
• Implementarea capătă un rol dominant în urma COP30, prin lansarea Global Implementation Accelerator, un mecanism conceput să urmărească anual progresele privind planurile climatice naționale, adaptarea și raportările de transparență.
• Societatea civilă și comunitățile indigene au avut o vizibilitate fără precedent, atât în spațiul oficial, cât și în mobilizările din afara conferinței, subliniind importanța drepturilor, teritoriilor și practici tradiționale în procesele climatice.
• Just Transition Work Programme (JTWP) se conturează ca unul dintre puținele câștiguri multilaterale solide ale conferinței, oferind un cadru instituțional pentru integrarea principiilor de echitate, drepturi ale lucrătorilor și participare publică în tranziția energetică.
• Finanțarea climatică rămâne sub nivelul necesar, în special pentru statele vulnerabile. Progresul în zona pierderilor și daunelor este limitat la elemente tehnice, fără impuls politic suplimentar.
• Există progrese notabile în mecanismele de piață, inițiativele pentru protecția pădurilor tropicale și alinierea politicilor comerciale la obiectivele climatice, domenii în care cooperarea internațională pare să avanseze mai rapid decât în alte sectoare ale negocierilor.
• Decizia finală a COP30 nu include formularea unei teme fundamentale, cea de ” eliminare treptată a combustibililor fosili” ca angajament negociat.

Uniunea Europeană a intrat în COP30 cu obiectivul de a păstra traiectoria globală în limitele de 1.5 grade și de a menține presiunea pentru implementarea efectivă a angajamentelor existente. Poziția UE a fost una dintre cele mai coerente și mai tehnice din plen.

• UE a depus un nou NDC care prevede o reducere între 66.25 și 72.5 la sută a emisiilor până în 2035.
• A confirmat obiectivul orientativ de reducere cu 90 la sută până în 2040, ca etapă intermediară spre neutralitate climatică în 2050.
• Uniunea a insistat pentru un text care să reflecte mesajele științifice privind limitarea încălzirii globale, accelerarea tranziției energetice și necesitatea unei evaluări anuale riguroase a progreselor.
• Intervenția comisarului Hoekstra a fost una dintre cele mai ferme ale conferinței, subliniind că fără o implementare transparentă, obiectivele Acordului de la Paris riscă să rămână declarative.
• UE rămâne cel mai mare contributor global la finanțarea climatică și a susținut inițiative privind protecția pădurilor, reducerea defrișărilor și mecanisme inovatoare de finanțare pentru tranziție.

• Delegația României la COP30 a fost condusă de ministra mediului, apelor și pădurilor, Diana Buzoianu.
• În intervenția oficială a României în segmentul de nivel înalt, Diana Buzoianu a subliniat impactul direct al schimbărilor climatice asupra comunităților vulnerabile din țară și necesitatea protejării oamenilor. 
• România susține în continuare obiectivul de 1.5 grade ca limită critică între un viitor gestionabil și pierderi ireversibile.
• Poziția României a fost aliniată la direcția Uniunii Europene privind ambiția climatică, finanțarea și tranziția justă.
• Delegația tehnică, condusă de secretarul de stat Elena Tudose, a participat la negocierile UE și la grupurile de lucru la nivel de expert. 
• România a avut întâlniri bilaterale, inclusiv cu Brazilia, pe teme precum păduri, ape, ariile protejate și cooperarea în domeniul schimbărilor climatice, dar și implicarea tinerilor din România în procese de negociere climatice globale.

Mutirão, în portugheză, desemnează un efort colectiv – o mobilizare a unei comunități care își unește resursele pentru a realiza ceva ce nu poate fi făcut individual. Președinția braziliană a ales acest concept ca structură a COP30, încercând să aducă toate statele la același nivel minim de acord într-un moment geopolitic dificil și fragmentat.

În practică, Mutirão a fost un pachet accelerat de decizii menite să fie adoptate împreună, pentru a evita blocajele repetate din negocierile tematice.

Pachetul Mutirão a fost pilonul conferinței și a inclus:

• secțiunea privind contribuțiile naționale (NDC);
• secțiunea privind finanțarea pentru adaptare;
• o nouă arhitectură de dialog între măsurile climatice și schimburile comerciale internaționale;

Decizia a fost adoptată rapid în plenara finală, într-un context tensionat, cu observații ale statelor care au fost notate ulterior în raportul oficial, nu în momentul intervențiilor.

1. Contribuțiile naționale (NDC)

Analiza anticipa că prea puține state vor trimite NDC-uri noi pentru 2035, iar ritmul global urma să rămână insuficient. Acest lucru s-a confirmat.

COP30 a reafirmat obiectivul de 1.5 grade și a introdus Global Implementation Accelerator, un mecanism prin care va fi urmărit progresul fiecărei țări. Conferința nu a generat însă un val de angajamente noi sau mai ambițioase, ceea ce face din această componentă o etapă de fixare a cadrului, nu de extindere a ambiției.

2. Finanțarea internațională

Finanțarea a fost una dintre temele cele mai sensibile ale conferinței. Deși COP29 stabilise un nou obiectiv colectiv global de finanțare, NCQG, structura acestuia rămânea incompletă.

COP30 a clarificat doar parțial direcțiile:

• a fost stabilit obiectivul de triplare a finanțării pentru adaptare până în 2035
• nu a fost definit un an de referință
• nu au apărut surse noi de finanțare
• cererile țărilor din Sudul Global pentru granturi și acces echitabil rămân deschise

3. Eliminarea treptată a combustibililor fosili

Încă înainte de Belém era evident că un acord ferm privind eliminarea treptată a combustibililor fosili era improbabil. Dependența economică globală de petrol, gaze și cărbune continuă să blocheze un consens real.

Totuși, COP30 a adus un moment de convergență rar:

• peste 80 de state au susținut propunerea Braziliei pentru o foaie de parcurs globală
• state din Nord și Sud au vorbit pe aceeași voce
• mai multe guverne latino-americane, africane și europene au insistat asupra necesității coordonării globale pentru a menține limita de 1.5°C

Procesul nu a avansat. Statele mari producătoare de petrol au respins ideea lansării unui cadru global de eliminare treptată, invocând autonomia ritmurilor naționale.

Singurul pas înainte rămâne anunțul Președinției COP30 privind un roadmap coordonat de Brazilia, un proces consultativ bazat pe știință care va continua până la COP32.  Acesta este, deocamdată, un cadru politic, nu o obligație.

În paralel, discuția despre tranziția energetică va continua și în afara UNFCCC. Prima conferință internațională dedicată unui potențial Tratat privind Combustibilii Fosili, organizată în 2026, va aduce pentru prima dată la aceeași masă guverne, orașe și organizații care susțin explicit o abordare globală coordonată.

1. Mutirão Decision

• Decizia principală a COP30 a fost adoptată rapid, fără renegocieri la final.
• Include trei teme: planurile naționale pentru emisii (NDC), finanțarea adaptării și comerțul climatic.
• Textul final este, în esență, identic cu versiunea publicată vineri (21.11.2025), înainte de încheierea negocierilor. 

2. NDC Response (Nationally Determined Contributions)

• Statele trebuie să își implementeze pe deplin planurile naționale de reducere a emisiilor și să le îmbunătățească.
• Se reamintește necesitatea menținerii limitei de 1.5°C și evitarea depășirii acestui prag.
• Se introduce Global Implementation Accelerator, un mecanism care urmărește progresele fiecărei țări.

3. Adaptation Finance

• S-a decis triplarea finanțării globale pentru adaptare până în 2035.
• Propunerea statelor vulnerabile pentru termenul 2030 a fost respinsă.
• Indicatorii pentru obiectivul global al adaptării (GGA) au fost adoptați, dar sunt considerați incompleți

4. Trade (Comerț și climă)

• Se reafirmă principiul că măsurile comerciale nu trebuie să discrimineze alte state (Articolul 3.5 UNFCCC).

• Se lansează trei dialoguri consecutive privind comerțul la sesiunile viitoare de la Bonn.
• În 2028 va avea loc un eveniment de nivel înalt pe tema comerțului și climei.

5. Închiderea plenarei

• Plenara este reuniunea în care toate țările votează deciziile finale.
• COP30, CMP și CMA au adoptat toate documentele plenare prevăzute în pachetul Belém.
• Președinția a anunțat că observațiile statelor vor fi incluse în raportul final al sesiunii.
• Secretariatul UNFCCC va elabora recomandări pentru îmbunătățirea transparenței în viitoarele plenare.
• Au existat suspendări în timpul plenarei finale. 

6. Global Political Package (viziunea generală)

• Pachetul final reflectă încercarea statelor de a găsi soluții comune într-un context geopolitic dificil.
• Accentul este pus pe implementarea efectivă a angajamentelor existente.
• Documentele subliniază importanța cooperării internaționale și a sprijinirii statelor cu resurse limitate.

7. Civil Society și Indigenous Peoples

• Societatea civilă a avut o prezență puternică în Belém, inclusiv prin mobilizări publice.
• Popoarele indigene au evidențiat rolul lor esențial în protejarea ecosistemelor.
• Textele finale fac referire la importanța protejării drepturilor, cunoștințelor și teritoriilor acestora.

8. Just Transition Work Programme (JTWP)

• A fost stabilită o structură oficială care va duce la un viitor mecanism pentru tranziția justă.
• Se recunoaște rolul drepturilor omului, drepturilor lucrătorilor și participării publice în tranziția energetică.
• Documentul nu include elemente tehnice privind eliminarea combustibililor fosili, dar consolidează cadrul social al tranziției.

9. Adaptation (Global Goal on Adaptation – GGA)

• A fost adoptat cadrul global pentru reziliență la schimbările climatice.
• A fost adoptată o listă de indicatori pentru măsurarea progresului adaptării.
• Indicatorii și metodologia vor fi detaliați în următorii ani, cu discuții-cheie în 2026.
• Finanțarea pentru adaptare este legată de obiectivul de triplare până în 2035. 

     10. Loss and Damage (Pierderi și Daune)

• A fost adoptată evaluarea mecanismului internațional privind pierderile și daunele (WIM Review).
• A fost adoptat ghidajul pentru Fondul de Răspuns la Pierderi și Daune.
• Tema rămâne în principal una tehnică, cu discuții care vor continua în anii următori.

    11. Tranziția de eliminare treptată a combustibililor fosili (transition away from fossil fuels)

• Aproximativ 90 de țări au sprijinit ideea realizării unei foi de parcurs globale pentru tranziția energetică.
• Brazilia va coordona dezvoltarea unui roadmap internațional pentru tranziția de la combustibili fosili la energie curată.
• Textul final face referire la consensul UAE privind tranziția, fără a introduce noi termene sau ținte.

   12. Deforestation (Defrișări)

• Textele includ o mențiune privind oprirea și inversarea defrișărilor până în 2030.
• Președinția a anunțat dezvoltarea unui roadmap global pentru păduri.
• A fost anunțată mobilizarea a peste 9 miliarde de dolari pentru protecția pădurilor prin Tropical Forest Forever Facility (TFFF). 

   13. Food Systems (Sisteme alimentare)

• Tema sistemelor alimentare a fost foarte prezentă în evenimentele politice și laterale.
• În textele oficiale, referințele sunt limitate.
• Inițiativele neoficiale pentru reducerea emisiilor din agricultură continuă, mai ales în regiunea Amazonului.

   14. Climate Finance (Finanțare climatică)

• Finanțarea a fost prezentă în toate grupurile de negociere.
• A fost lansat un nou program de lucru privind raportarea și transparența financiară, conform articolelor 9 și 9.5 ale Acordului de la Paris.
• Finanțarea pentru adaptare va crește pe baza obiectivului de triplare până în 2035.
• Fondul pentru pierderi și daune are acum un set de reguli adoptate pentru implementare și operaționalizare. 

   15. Trade in UNFCCC (Comerț în cadrul UNFCCC)

• Pentru prima dată, comerțul apare explicit în deciziile COP.
• Sunt lansate mai multe platforme de dialog pentru a discuta legăturile dintre comerț și climă.
• Scopul este de a armoniza politicile climatice și economice ale diferitelor țări.

   16. Action Agenda (Agenda de acțiune)

• A avut o vizibilitate crescută datorită președinției braziliene.
• Leagă acțiunile practice din teren de obiectivele politice ale COP.
• Actorii locali și regionali vor continua să aibă un rol important în accelerarea implementării.

Analiza anticipa că COP30 va fi o conferință a clarificărilor, nu a transformărilor majore. Dincolo de deciziile adoptate, Belém a evidențiat importanța procesului și a procedurilor: ritmul negocierilor, transparența, modalitatea de adoptare a textelor și capacitatea statelor de a gestiona divergențele în fața unor presiuni geopolitice intense.

Privind retrospectiv, 2025 se conturează drept un an al consecvenței. COP30 nu a schimbat direcția globală, dar a oferit cadrul minim necesar pentru a evalua ce funcționează și unde sunt necesare intervenții mult mai ferme. Miza reală rămâne recâștigarea încrederii într-un proces climatic global care are nevoie de stabilitate, echitate și rezultate măsurabile.

Belém se conturează drept o etapă de calibrare, în care procesul climatic global a devenit mai transparent în privința propriilor limite și a direcțiilor în care are nevoie de consolidare.

COP31 va avea loc la Antalya, Turcia, într-un format instituțional hibrid fără precedent în procesul climatic ONU. Mecanismul a fost construit special pentru a depăși blocajul diplomatic dintre Turcia și Australia, iar rezultatul este o distribuire neobișnuită a responsabilităților. Turcia va găzdui conferința și va avea rolul politic al Președinției, în timp ce Australia va conduce negocierile tehnice și redactarea textelor. Pre-COP va fi organizat în Pacific, sub coordonarea Australiei și în consultare cu statele insulare.