Pentru a ne adapta la aceste schimbări sunt necesare măsuri precum ajustarea datelor de semănat, utilizarea culturilor rezistente la secetă, extinderea sistemelor de irigații și politici de sprijin financiar pentru fermieri. Agricultura de precizie și practicile sustenabile pot atenua impactul negativ și asigura securitatea alimentară.

Existența noastră pe Pământ este profund influențată de o serie de evenimente ciclice, care au o periodicitate mai mare sau mai mică. Dacă pe cele cu o perioadă mai mică le putem admite prin măsurători directe, de exemplu anotimpurile, cele care se desfășoară pe perioade foarte lungi de timp pot fi validate doar prin modele matematice și alte instrumente științifice. Un exemplu cât se poate de relevant este Milutin Milanković, astronom, matematician și climatolog de origine sârbă, care în urma cu aproximativ un secol a emis ipoteza că modificarea poziției Pământului în mișcarea de revoluție în jurul Soarelui influențează clima pe termen lung, fiind un factor care provoacă cicluri climatice majore, cum ar fi erele glaciare. Teoria lui a fost publicată în anul 1941 în Royal Serbian Academy Special Publication sub titlul "Kanon der Erdbestrahlung und seine Anwendung auf das Eiszeitenproblem". Dar și teoria lui Milanković, ca multe altele, a fost privită inițial cu o doză de scepticism și chiar ignorată de cercetători timp de circa trei decenii. Până când au fost efectuate studii pe baza de sedimente, datate în urmă cu 450.000 ani, prelevate de pe fundul oceanului din emisfera sudică și astfel au fost evidențiate cicluri de 23.000, 42.000 și 100.000 ani. Așa a fost identificată o legătură între aceste cicluri și mișcările Pământului pe orbita sa în jurul Soarelui, fapt care a confirmat teoria lui Milanković, iar aceasta a revenit în actualitate și chiar a devenit fundamentul cercetărilor climatice.

Milutin Milanković a analizat modul în care variațiile a trei tipuri de mișcări ale Pământului pe orbita lui în jurul Soarelui influențează cantitatea de radiație solară care ajunge la straturile superioare ale atmosferei terestre și a observat anumite ciclicități. Aceste variații ciclice minore în forma orbitei (excentricitatea), oscilația Pământului (oblicitatea) și unghiul de înclinare (precesia) provoacă fluctuații de până la 25% a cantității de radiație solară primită la latitudini între 30 și 60 de grade atât în emisfera boreală, cât și în cea australă. Ceea ce induce, precum butterfly effect din chaos theory, o modificare majoră a climei Pământului pe intervale de zeci de mii și până la sute de mii de ani.Dar ce reprezintă acești trei factori la care face referire Milanković? Fluctuația excentricității orbitei se referă la variația formei orbitei Pământului în jurul Soarelui, pentru că aceasta, evident, nu rămâne constantă. Atunci când valoarea se apropie de 0 vorbim despre o formă aproape circulară a orbitei, iar când valoarea tinde către 1 atunci orbita se alungește. Variațiile sunt cuprinse în intervalul 0,0034 (un cerc aproape perfect) la 0,058 (forma ușor eliptică), într-un ciclu de 100.000 ani.  În prezent, excentricitatea Pământului scade foarte lent, adică orbita se apropie de o formă mai circulară.