Ninsoarea din România este mai puțin aleatorie decât pare. Un studiu realizat pentru perioada 1981–2020 arată că aproape jumătate din cantitatea totală de zăpadă acumulată în sezonul rece este asociată activității ciclonilor mediteraneeni – sisteme atmosferice care generează cele mai importante episoade de ninsoare și viscol din țară, fiind strâns legate de disponibilitatea resurselor de apă.

• 1981–2020: perioada analizată în sezonul rece (1 noiembrie - 30 aprilie)
• >2230 - numărul de cicloni observați în Bazinul Mediteranean în perioada analizată
• 789 (35,4%): numărul de cicloni mediteraneeni care au influențat România
• 625 (~79%): dintre cei 789 asociați cu evenimente de ninsoare
• 8–10%/10 ani: Scăderea ninsorilor asociate ciclonilor mediteraneeni

Ciclonii mediteraneeni (CM) sunt sisteme de presiune joasă care se formează atunci când mase de aer rece, de origine polară sau arctică, intră în contact cu mase de aer mai cald, de origine tropicală. Deși forma corectă în limba română este „cicloane”,  în literatura de specialitate se folosește aproape exclusiv termenul de cicloni.

Ele definesc puternic clima Europei de Sud, afectând regiunile dens populate din apropierea bazinului mediteranean și interiorul continentului din Europa, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Cauzează majoritatea fenomenelor meteorologice extreme din regiune, cum ar fi precipitațiile abundente, furtunile cu vânt puternic sau transportul de praf.

Aceste sisteme influențează direct și România. Ele se deplasează spre Europa centrală și de sud-est, având o traiectorie inclusiv spre Marea Neagră, unde se regenerează, de obicei, amplificate de umiditate și căldură. Urmând traiectoria, Aerul cald și umed transportat de ciclon este forțat să urce peste masa de aer rece existentă deasupra României, ceea ce favorizează formarea norilor și a precipitațiilor. Când temperaturile sunt suficient de scăzute, aceste precipitații cad sub formă de ninsoare, uneori sub formă de episoade extreme, cu viscole și acumulări foarte mari de zăpadă.

Zăpada este o resursă vitală de apă pentru sistemele naturale și umane. Studii anterioare au subliniat faptul că topirea zăpezii contribuie semnificativ la debitul râurilor în timpul primăverii și la începutul verii, o perioadă în care cererea de apă pentru agricultură este mare. Perioadele de zăpadă datorate CM au, așadar, un rol vital în asigurarea unei cantități suficiente de apă pentru aceste nevoi. Mai mult, topirea zăpezii contribuie la reaprovizionarea resurselor de apă de suprafață și subterană. În special, topirea zăpezii din Munții Carpați alimentează râuri precum Dunărea și afluenții și ajută la susținerea numeroaselor activități ecologice și economice.

În intervalul 1981–2020 au fost identificate peste 2.230 de cicloni mediteraneeni în Bazinul Mediteranean. Dintre acestea, 789 au avut traiectorii care au influențat România, iar 625 au fost asociate cu evenimente de ninsoare.

Contribuția acestora la acumularea de zăpadă diferă în funcție de sezon. Cele mai mari ponderi se înregistrează în lunile de tranziție – noiembrie, martie și aprilie – când între aproximativ 49% și 62% din ninsoare este legată de aceste sisteme. În decembrie, ponderea este cea mai redusă, de aproximativ 40%.

Din punct de vedere regional, influența este cea mai puternică în estul și sudul României, unde peste jumătate din ninsoare poate fi atribuită CM. În nord și vest, această contribuție este mult mai redusă, sub 20%.

În ansamblu, cantitatea totală de ninsoare a scăzut semnificativ în mare parte din România în perioada analizată (1981-2020). Cele mai accentuate scăderi se observă în regiunile centrale, sud-vestice și sud-estice ale țării, în special în Carpații Orientali și Meridionali, precum și în zonele subcarpatice și de câmpie din sud și sud-est. În aceste regiuni, reducerea cantităților de ninsoare depășește 18 mm la fiecare 10 ani.

Aceeași tendință de scădere se menține și la scară lunară, cu un semnal negativ generalizat în aproape toată țara. Luna aprilie se evidențiază prin cele mai clare și coerente tendințe negative de scădere a ninsorilor, mai ales în zonele montane din nordul și centrul României, unde scăderile depășesc 8 mm pe deceniu.

În ceea ce privește influența CM asupra ninsorilor din România, începutul iernii (noiembrie) și primăvara târzie (aprilie) arată ușoare creșteri ale ponderii acestora, în timp ce perioada decembrie–martie evidențiază scăderi pronunțate.

Episoadele de ninsoare intensă sunt strâns legate de aceste sisteme atmosferice. Stații meteorologice reprezentative din România arată că toate cele mai intense zece episoade de ninsori abundente au avut loc în timpul prezenței unui ciclon mediteranean. Un exemplu de referință este evenimentul din 10 decembrie 1991, când, în urma activității unui ciclon mediteranean deasupra României, s-au acumulat peste 60 cm de zăpadă proaspătă la stația București-Băneasa. 

La nivel național, proporția ninsorilor abundente influențate de CM este ridicată. În București, Galați, Suceava, Iași și Calafat, între aproximativ 57% și 68% dintre aceste episoade de ninsoare sunt asociate ciclonilor mediteraneeni. Influența cea mai puternică se observă în sud-vestul și centrul țării: la Calafat și Brașov, unde procentele sunt de 77,5%, respectiv 74,3%. Temporal, frecvența acestor ninsori a fost mai mare în anii 1980 în centrul și nordul țării, iar în sud-vest, după 2004, toate evenimentele extreme înregistrate au fost exclusiv asociate activității ciclonilor mediteraneeni.

Activitatea acestor cicloni este strâns legată de disponibilitatea resurselor de apă în Europa Centrală și de Est, în special primăvara, când peste 80% din ninsori pot fi legate de aceste sisteme. 

Între 1981 și 2020,  aceștia au generat, în medie, aproape jumătate din totalul ninsorilor la nivel național, iar în lunile de tranziție (noiembrie și primăvara timpurie) ponderea lor devine și mai ridicată. În același timp, analiza tendințelor indică o diminuare treptată a ninsorilor asociate CM, în special la sfârșitul iernii, cu o scădere estimată de 8–10% pe deceniu.

Variabilitatea și intensificarea acestor cicloane pot complica gestionarea resurselor de apă, prin creșterea riscului de viituri rapide sau, dimpotrivă, prin apariția secetelor dacă ninsorile devin mai rare sau mai neregulate.

Cunoașterea acestor evoluții are implicații directe asupra resurselor de apă. Stratul de zăpadă reprezintă un rezervor natural care alimentează râurile, pânza freatică și sistemele de producere a energiei hidroelectrice. Faptul că peste 70% dintre episoadele de ninsoare extremă sunt legate de activitatea CM arată că aceste sisteme sunt responsabile de evenimente cu impact major asupra infrastructurii și a siguranței populației.

‍

*Notă: Acest material este bazat pe rezultatele studiului Variabilitatea și intensificarea acestor cicloane pot complica gestionarea resurselor de apă, prin creșterea riscului de viituri rapide sau, dimpotrivă, prin apariția secetelor dacă ninsorile devin mai rare sau mai neregulate., disponibil aici.