
Anul 2025 a confirmat ceea ce datele climatice indică de mai mulți ani: schimbările climatice nu mai sunt un scenariu de viitor, ci o realitate prezentă, cu efecte vizibile și tot mai frecvente. Episoadele de temperaturi extreme, perioadele prelungite de secetă, precipitațiile intense și fenomenele meteo neobișnuite au pus presiune pe ecosisteme, infrastructură și comunități, inclusiv în România. În acest context, 2025 a fost un an al contrastelor și al provocărilor, dar și al lecțiilor importante despre adaptare, reziliență și nevoia de acțiune informată. Pornind de la aceste realități, următoarele 10 idei sintetizează la final de an principalele teme și direcții care au definit climatul anului 2025.
Evenimentele meteorologice extreme, care cresc în frecvență din cauza schimbărilor climatice, afectează diferite regiuni ale planetei la diferite niveluri, precum și adaptabilitatea societăților locale. Astfel răsare întrebarea – în ce țări ar trebui să „scăpăm” sau mai realistic vorbind, unde am resimți cel mai puțin efectele schimbărilor climatice?
Pe baza unui indice global de adaptare, România se află pe poziția 79 (vulnerabilitate) și 84 (grad de pregătire) din 182 de țări analizate. Vecinii unguri se află pe locul 34 din 182, în timp ce Austria se află pe 7. Cel mai sigur loc este acolo unde există un efort conștient de a atenua schimbările climatice și de a construi societăți și așezări rezistente cu ajutorul unor politici puternice.
În 5 ani de Green Deal al UE, energia eoliană și solară a economisit UE 59 MILIARDE de euro în importurile de combustibili fosili. Fără noile capacități solare și eoliene adăugate începând cu 2019, UE ar fi trebuit să ardă încă 92 de miliarde de metri cubi de gaze fosile și 55 de milioane de tone de cărbune.
Pentru toate stațiunile analize, cu excepția celor de la Vatra Dornei și Bâlea Lac, se poate observa o scădere a stratului mediu de zăpadă pentru perioada 1991-2000 comparativ cu perioadele recente. Pentru intervalul 1991-2000, cele mai mare strat de zăpadă a fost observat la Bușteni (aproximativ 0,7 m în februarie) și Sinaia (aproximativ 0,6 m în februarie). Pentru toate stațiile grosimea anuală medie a stratului de zăpadă este în descreștere (linia roșie punctată) cu excepția stațiunii Bâlea Lac unde tendința de scădere este mai puțin accentuată.
Datele arată că România a experimentat o schimbare climatică semnificativă în ultimii 30–40 de ani iar perioada post-1990 marchează o încălzire rapidă și persistentă, în acord cu tendințele globale. România se confruntă cu valuri de căldură tot mai frecvente, intense și de durată extinsă, ca urmare a schimbărilor climatice.Însă la nivel regional am putea resimți aceste efecte într-un mod diferit ducând la întrebarea: “Cât de mult va fi afectat județul meu de creșterea acestor temperaturi?"
Raportul întreg Starea Climei România2025 poate fi accesat aici.
Anul 2025 se conturează ca un nou reper în evoluția schimbărilor climatice din România, confirmând tendințele observate în ultimele decenii. Creșterea temperaturilor medii, frecvența mai mare a valurilor de căldură, alternanța dintre perioade de secetă severă și episoade de precipitații intense, precum și impactul asupra resurselor de apă, agriculturii și sănătății populației evidențiază vulnerabilitatea crescută a teritoriului național în fața riscurilor climatice. Datele și analizele din 2025 arată clar că schimbările climatice nu mai pot fi tratate ca evenimente izolate, ci ca procese sistemice, cu efecte cumulative.
În același timp, 2025 a subliniat importanța monitorizării științifice, a comunicării corecte a informațiilor climatice și a integrării acestora în politicile publice. Adaptarea la schimbările climatice, alături de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, devine o necesitate strategică pentru România, nu doar o opțiune. Lecțiile anului 2025 indică faptul că reziliența climatică depinde de cooperarea dintre cercetare, autorități și societate, precum și de transformarea informației climatice în decizii concrete și acțiuni pe termen lung.
