Ianuarie 2026 a fost una dintre cele mai calde luni înregistrate la nivel global, deși emisfera nordică a avut valuri puternice de frig, iar emisfera sudică a suferit de căldură extremă, incendii și inundații. Situația evidențiază încălzirea climatică pe termen lung și necesitatea adaptării la fenomene meteorologice extreme.

‍

Temperatura globală

• Ianuarie 2026 a fost al cincilea cel mai cald ianuarie la nivel global, cu o temperatură medie a aerului la suprafață de 12,95°C, cu 0,51°C peste media perioadei 1991–2020 pentru luna ianuarie, conform setului de date ERA5.
• Ianuarie 2026 a fost cu 0,28°C mai rece decât cel mai cald ianuarie înregistrat, în 2025.
• Ianuarie 2026 a fost cu 1,47°C peste media estimată pentru perioada 1850–1900, utilizată pentru a defini nivelul preindustrial, potrivit setului de date ERA5.

Europa și alte regiuni

• În a doua jumătate a lunii ianuarie 2026, condiții severe de frig au afectat mari părți ale emisferei nordice, inclusiv America de Nord, Europa și Siberia, fiind determinate în principal de un curent polar mai ondulat decât de obicei, care a permis aerului arctic foarte rece să pătrundă la latitudini medii.
• Temperatura medie pe uscat în Europa pentru ianuarie 2026 a fost de -2,34°C, cu 1,63°C sub media perioadei 1991–2020 pentru luna ianuarie, ceea ce a făcut ca acesta să fie cel mai rece ianuarie din 2010.
• Condiții de frig extins s-au înregistrat în Fennoscandia, statele baltice, estul Europei, Siberia, precum și în centrul și estul Statelor Unite.
• Cele mai mari temperaturi peste medie au fost observate în Arctica, în special în mare parte a Arhipelagului Arctic canadian, Golful Baffin, Groenlanda și Extremul Orient rus. Temperaturile peste medie au fost, de asemenea, înregistrate în sudul Americii de Sud, nordul Africii, Asia Centrală și în cea mai mare parte a Australiei și Antarcticii.

Samantha Burgess, coordonator strategic pentru climă la ECMWF, a declarat:

„Ianuarie 2026 a oferit un memento clar că sistemul climatic poate produce simultan vreme foarte rece într-o regiune și căldură extremă în alta. În timp ce activitățile umane continuă să determine încălzirea pe termen lung, aceste evenimente recente arată că reziliența și adaptarea la extreme tot mai frecvente sunt esențiale pentru pregătirea societății în fața riscurilor climatice viitoare.”

În ultimele săptămâni din ianuarie, emisfera nordică a experimentat valuri severe de frig, deoarece curentul polar ondulat a adus aer înghețat în Europa și America de Nord. Acest lucru a contribuit la faptul că Europa a avut cel mai rece ianuarie din 2010, cu o temperatură medie de -2,34°C. În ciuda acestor episoade reci, temperaturile lunare din ianuarie au fost peste medie în mare parte a globului, inclusiv în zone extinse din Arctica și vestul Americii de Nord.

În emisfera sudică, căldura record a alimentat condiții extreme, inclusiv incendii de vegetație care au devenit dramatice în a doua jumătate a lunii ianuarie. Acestea au provocat victime în Australia, Chile și Patagonia. Ploile abundente din sudul Africii, în ultima săptămână a lunii, au dus la inundații severe, în special în Mozambic, cu impact catastrofal asupra vieților și mijloacelor de trai.

Datele Copernicus arată că emisfera nordică a trecut printr-un val sever de frig în timp emisfera sudică a trecut prin episoade cu temperaturi ridicate, incendii de vegetație și inundații. Acest contrast subliniază un lucru esențial: încălzirea globală pe termen lung nu exclude episoade locale de frig intens, făcând adaptarea și reziliența mai urgente ca oricând.