SUA și încălzirea globală, de ce vorbim atât de mult de rolul SUA și ce ne putem aștepta în anii următori?
Tratatul climatic de la Paris va beneficia de alegerea lui Joe Biden ca Președinte al Statelor Unite pentru următorii 4 ani și readerarea SUA la efortul global împotriva schimbărilor climatice.
Statele Unite încă reprezintă un jucător fundamental la nivel global datorită poziției de lider economic mondial, cu o economie ce necesită cantități colosale de energie și resurse ce au un impact semnificativ asupra mediului înconjurător și schimbărilor climatice.
Un scurt istoric al politicilor climatice adoptate de administrațiile americane si zig-zagul între politicile democraților si ale republicanilor în privința acțiunilor împotriva schimbărilor climatice.
Președinția lui Joe Biden- un posibil bagaj mixt in privința politicilor climatice care însă poate constitui, pe termen lung, un pas mare și crucial spre un Green New Deal.
Pământul este mai cald astăzi cu cel puțin 1°Celsius fata de valorile pre-industriale, iar proiecțiile pe viitor arata că inclazirea planetei până în 2100 se vă incadra intre 1.5 °C și 4 – 5 °C. Această incertitudine este dată în principal de politicile pe care le vor lua guvernele lumii pentru limitarea emissilor de gaze cu efect de seră. De menționat este și că încălzirea va fi mult mai puternică pe continente, deja temperatura României este cu 2.4°C mai mare decât acum 60 de ani.
Acordul de la Paris, semnat în 2016, adună în prezent toate țările lumii într-o cauză comună pentru a întreprinde eforturi ambițioase de combatere a schimbărilor climatice și de adaptare la efectele sale, cu excepția SUA care în mod formal au ieșit din acord după alegerile prezidențiale din 2020, la inițiativa președintelui Trump.
Acordul prezintă un nou curs în efortul global privind clima, cu obiectivul principal de a menține o creștere a temperaturii globale în acest secol la 1.5°Celsius. În plus, acordul își propune să consolideze capacitatea țărilor de a face față impactului schimbărilor climatice.
Intrucat Joe Biden a promis că vă readera la Tratatul Climatic de la Paris „în prima zi de mandat”, alegerile din Noiembrie 2020 în SUA au avut o puternică miză climatică. De curând, Biden l-a desemnat pe John Kerry, un important actor în geneza acordului de la Paris, ca delegat special al executivului american, acesta spunând via Twitter “America vă avea în curând un cuvern care vă trata criza climatica precum o amenințare grava la adresa securității naționale” și că “Tratatul de la Paris nu vă fi îndeajuns în această luptă”. Faptul că această poziție face parte din consiliul de securitate națională, subliniază importanța pe care o acordă schimbărilor climatice, care nu poate decât să fie de bun augur pentru ceea ce restul lumii dorește și are nevoie.
De ce contează SUA în aceste discuții?
Poziția SUA în discuțiile despre schimbările climatice este extrem de relevant din cel puțin trei motive.
SUA este în continuare cel mai mare poluator la nivel global când vine vorba de CO2 pe cap de locuitor.
2. SUA este pe locul 2 (după China) la nivelul de CO2 emis și tot SUA este cel mai mare poluator din istorie (nivelul de emisii de CO2 cumulate).
3. Datorită economiei SUA precum și a rolului de mediator global, susținerea SUA a oricărei politici, inclusiv a unei politici de mediu înseamnă introducerea acestei politici pe agenda globală. Respectiv ne-asumarea SUA a unor norme globale face ca aceste norme să aibă un caracter mai degrabă regional.
Cum a evoluat subiectul schimbărilor climatice in politica Americană - de la Lyndon Johnson la Donald Trump.
Este clar ca în ultimii 60 de ani cand vine vorba despre politicile de combatere a schimbărilor climatice au existat mereu dezacorduri intre administratiile democrate si republicane, mai ales după 1980.
În 1965 o echipa de consiliere științifică a președintelui American Lyndon Johnson au prezentat un raport numit : “Restaurarea calității mediului nostru înconjurător” ce începea cu următorul paragraf.
“Factorii poluanti au alterat la o scara globală conținutul de Dioxid de carbon în aer și concentratiile de plumb în apele oceanice și populațiile locale”.
De notat ca pana-n ziua de azi multe comunități din Statele Unite se confruntă cu grava problema a sistemului de apa învechit construit cu plumb, cel mai notabil caz fiind cel din Flint, Michigan.
De asemenea în anii ’70 Richard Nixon a creat structuri federale menite pentru a aduna informații pentru guvernul American. In Prima faza Nixon a ratificat NEPA (National Environmental Policy Act of 1969) pe 1 Ianuarie 1970 care a dus la crearea EPA (Environmental Protection Agency) pe 4 Decembrie 1970, ce a reprezentat un pas semnificativ datorită centralizării și conexiunii strânse a acesteia cu executivul American.
Jimmy Carter a prioritizat politicile privind climate change prin episoade memorabile precum instalarea panourilor solare pe Casa Alba, purtând deasemenea haine mai groase în timpul iernii pentru a conserva consumul de energie termica. In 1980 Jimmy Carter, prin intermediul “Malaise Speech” în 1980 scotea în evidență pericolele hyper-consumerismului asupra mediului. (discurs integral disponibil aici).
După Carter au urmat cele două mandate ale lui Reagan care au reprezentat o schimbare bruscă fata de predecesorul sau. Panourile solare au fost scoase pe Casa Alba iar Reagan a promovat un boom al industriei petroliere americane, urmată de multe eliminari ale regulatiilor EPA-ului.
În timpul președintelui Democrat Bill Clinton Statele Unite au încercat sa adere la tratatul climatic de la Kyoto în 1997 ce prevedea reducerea emisiilor gazelor de sera. Însă Senatul American a respins categoric aceasta propunere prin rezoluția Byrd–Hagel. De asemenea în 2002 George W. Bush respingea adoptarea tratatului.
Din nou urma o reacție a administrației Obama (cu Joe Biden Vice-Presedinte) ce prioritizează politicile climatice. Ordine executive precum Clean Power Plan, noi regulatii privind emisiile vehiculelor de tonaj mare, eficientizarea aparatelor electrice, au fost implementate. Desigur marea realizare a fost aderarea la Tratatul de la Paris din 2015.
În 2016 însă Donald Trump castigase alegerile din Statele Unite, campania sa avand ca target, printre multi altii, minerii din West Virginia și alte state, promitand un boom al exploatării de cărbuni. Administrația sa a reprezentat o schimbare drastică față de predecesorul sau, cu multe protecții prevăzute de EPA eliminate prin ordin executiv. Trump a protestat vehement împotriva tratatului climatic de la Paris reușind sa scoată Statele Unite în 2020.
În concluzie Statele Unite au avut mari diferente si discrepante în privința politicilor climatice, mai ales după anii ’80. Un zig-zag constant unde administrațiile republicane au văzut politicile climatice ca impedimente majore in dezvoltarea economica (de asemenea nu trebuie subestimat impactul climatic al războaielor începute și neterminate în timpul lui W. Bush în Afghanistan (2001) si Iraq (2003). In vreme ce democrații au incercat sa atraga atentia asupra pericolului schimbarilor climatice și să promoveze politici sustenabile și “climate friendly”. Respectiv este greu de subestimat importanța partidelor ce guvernează SUA, atât din Casă Albă cât și din Legislativ.
Președinția lui Joe Biden- De bun augur sau nu pentru politicile climatice ?
Cariera politică a lui Biden este una lungă, de peste 47 de ani. În anii ’80 Biden nu era de acord cu multe politici precum eficientizarea carburanților. Însă cu timpul percepția sa a fost schimbată. În 2003 sustinuse o lege ce introducea limite modeste pentru emisiile gazelor de sera ce nu a trecut de senat. În 2007 a sustinut o lege trecută prin congres si senat ce creștea standardele carburanților pentru autovehicule. Pachetul din 2009 (The Recovery Act) ce a încercat sa stimuleze economia Americana după Marea Criza din 2008 de asemenea a prevăzut investiții substanțiale în îmbunătățirea infrastructurii într-un mod eficient și “climate-friendly”.
În 2015 Joe Biden declara cu privire la negationistii schimbării climatice: “It’s almost like denying gravity now. … The willing suspension of disbelief can only be sustained for so long.”
De-a lungul timpului Joe Biden a acumulat un scor de 75.5/100 acordat de cei de la GreenPeace USA (raportul complet disponibil aici).
Acest scor s-a reflectat și în campania sa prezidentiala din 2020, pentru că deși Biden nu a promovat Green New Deal-ul susținut membri importanți ai politicii americane precum Bernie Sanders (Sen. Vermont), Ed Markey (Sen. Massachusetts) și alții, planul său era similar datorită promovării investițiilor în domeniul energiei regenerabile.
De asemenea campania lui Biden prevedea un plan federal de investiții în valoare de 1.7 triliarde de dolari (pe o durata de 10 ani) cu încă 3.3 triliarde venite din sectorul privat împreuna cu guvernele statelor locale. Pe data de 27 Iunie 2020, după un răspuns inițial greoi, Biden a semnat “No Fossil Fuel Funding pledge”, un act menit sa descurajeze candidații politici americani din a lua contribuții de campanie de la companii petroliere și de gaz. Asta in sine reprezinta o schimbare substantiala, ținând cont de faptul că Donald Trump îl numise ca secretar de stat în 2017 pe Rex Tillerson, fost CEO al Exxonmobil (2006-2016).
Biden a menționat faptul că speră ca până în 2050 Statele Unite să ajungă la gradul de 0 în privința emisiilor de gaze de sera si marea majoritate a energiei electrice generate sa fie carbon-free până în 2035.(3) Asta deși cand a fost presată cu privire la stoparea “frackingului” sau exploatării gazelor de sist in Pennsylvania, Biden a răspuns că cel puțin pe termen scurt și mediu nu ar fi de acord. Iarăși, Biden a fost vag când a vorbit despre inchiderea minelor de cărbuni și solutii cu privire la o eventuala repregatire a muncitorilor afectati de tranzitia spre resurse mai curate și eficiente. Ramane de vazut ce acțiuni va lua administrația lui Joe Biden cu privire la Keystone XL pipeline, ce are potențialul de a afecta relațiile economice cu vecinii canadieni.
În mare, intențiile lui Biden sunt foarte bune în ceea ce privește politicile climatice, rămâne de văzut dacă va avea suportul Congresului și Senatului American în următorii 4 ani.
Vlad Radu Zamfira
Vlad Radu Zamfira (Master of Arts Archaeology & History, Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland), Contributor Info Clima. Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change si impactul acestora. Analiza asupra Green New Deal in USA si Europa. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whiskiului si producerea de energie regenerabila. Arheologie costala si impactul schimbarilor climatice asupra comunitatilor costale.
Dr. Florin Zainescu
Florin este cercetător, contributor InfoClima, ambasador al Mării Negre. Subiecte: Geomorfologie costieră, Climatul recent, Schimbările climatice și impactul asupra sistemelor costiere.
