Schimbările climatice: adevăr sau ficțiune? Partea 2.
În articolul anterior, am abordat influența mecanismelor de forțare antropogeni asupra încălzirii climei. Mai jos, explorăm care sunt măsurile de atenuare și adaptare la aceste schimbări ale climei. Putem să ne bazăm pe factori naturali sau trebuie să regândim stilul nostru de viață, dacă vrem să încetinim fenomenul de încălzire globală?
Mit 3: Soarele a intrat recent în faza de minim solar, astfel că temperatura medie globală urmează să scadă pe viitor.
Activitatea Soarelui furnizează energia primară a sistemului climatic al Pământului, contribuind la echilibrul energetic al planetei. Activitatea solară și ciclul solar cauzează variații în cantitatea de energie absorbită de Pământ.
Activitatea solară redusă observată în ultimul timp poate indica începutul unui nou minim solar. Ultimul minim solar, Minimul lui Maunder, a fost înregistrat aproximativ între anii 1650-1715. Fenomenul este adesea asociat cu Mica eră glaciară, o perioadă caracterizată prin temperaturi medii scăzute în emisfera nordică a Pământului, care a avut loc aproximativ între secoele XIV și XIX. Însă această asociere directă între Minimul lui Maunder și Mica eră glaciară este una eronată. Conform noilor modele climatice, impactul activităților solare asupra sistemului climatic este unul redus, față de alte mecanisme de forțare externe. De exemplu, în perioada pre-industrială, erupțiile vulcanice erau mecanisme externe de forțare importante din spatele variațiunilor climatice, în timp ce, în perioada industrială, mecanismele de forțare antropogene contribuie semnificativ la schimbările climei.
Astfel, chiar dacă Soarele se îndreaptă către un nou Minim Solar, temperatura medie globală ar urmări o tendință de creștere, fiindcă încălzirea planetei cauzată de emisiile de gaze cu efect de seră provenite din arderea combustibililor fosili este de aproximativ de șase ori mai mare decât o posibilă răcire datorată unui Minim Solar prelungit.
Soarele nu o să schimbe sistemul climatic al Pământului de unul singur. În trecut, schimbările în activitatea solară au influențat doar într-o mică măsură clima, iar în prezent, impactul unui posibil Minim Solar ar fi contracarat de cauzele antropogene ale încălzirii globale.
Infobox 3.
Activitate solară: fenomene magnetice care au loc pe suprafața Soarelui, cum ar fi petele solare sau erupțiile solare. Activitatea solară variază în timp, iar aceste variații pot afecta clima globală.
Ciclul solar: intervale de aproximativ 11 ani, caracterizate prin variațiuni ale activității solare, care oscilează între activitate solară redusă și mărită.
Minimum și maximum solar: schimbări periodice ale activității Soarelui, care pot dura între câteva decenii și câteva secole. Minimum Solar este caracterizat printr-o activitate solară redusă, în timp ce Maximul Solar presupune o activitate solară mărită.
Echilibrul energetic al Pământului: Soarele alimentează sistemul climatic cu energie, prin radiații electromagnetice. În același timp, prin emiterea radiațiilor infraroșu în Cosmos, sistemul climatic al Pământului pierde energie. Un echilibru energetic 0 al Pământului înseamnă că energia care intră în atmosfera Pământului este egală cu energia care se emite în Cosmos. Când nivelul energiei absorbite de Pământ este mai mare decât cel al energiei emise, sistemul climatic se încălzește. În caz contrar, are loc răcirea sistemului climatic.
Gaze cu efect de seră: gazele cu efect de seră din atmosferă, indiferent dacă sunt de proveniență naturală sau antropologică, au capacitatea de a absorbi radiațiile infraroșii emise de suprafața Pământului. Această caracteristică a lor, cunoscut sub efectul de seră, schimbă echilibrul energetic al Pământului, prin captarea unei părți din energia emisă către Cosmos, contribuind la încălzirea sistemului climatic. Cele mai cunoscute gaze cu efect de seră sunt vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul și ozonul, fiecare dintre aceste substanțe fiind emisă atât pe cale naturală, cât și prin activitățile umane. Există și unele gaze cu efect de seră, cum ar fi clorofluorocarburile, care sunt emise exclusiv pe cale antropologică.
Sursă: IPCC, Climate Change 2013: The Scientific Basis și NASA, What Is the Sun’s Role in Climate Change?
Mit 4: Nu mă privește pe mine subiectul schimbărilor climatice. Nu am de ce să îmi fac griji în privința acestora. Oricum, eu singur nu pot să fac nimic împotriva încălzirii globale.
Percepția noastră asupra riscurilor variază în funcție de mulți factori, cum ar fi influențele socio-culturale din jurul nostru, experiența personală cu riscul în cauză, cunoștințele noastre despre risc ș.a.m.d. Deja în anii ’80, oamenii de știință au observat că modul în care omul percepe seriozitatea unui risc influențează atitudinea și comportamentul lui față de acel risc. Această corelație a fost observată și în contextul schimbărilor climatice, întrucât percepția unei persoane asupra schimbărilor climatice și riscurilor asociate este un predictor important al dispoziției individuale de a acționa la nivel personal împotriva acestor schimbări.
Datele statistice publicate în 2019 de Comisia Europeană despre percepția și atitudinea europenilor în legătură cu schimbările climatice indică o preocupare din ce în ce mai accentuată față de schimbările climatice la nivel european. Schimbările climatice sunt percepute ca fiind a doua cea mai mare problemă globală, imediat după sărăcie, foamete și lipsa accesului la apă potabilă.
La nivelul României, problemele economice, alături de sărăcie, foamete și lipsa accesului la apă potabilă sunt percepute ca fiind mai grave decât schimbările climatice. Totuși, o mare parte a respondenților români este de părere că și schimbările climatice constituie o problemă foarte serioasă.
Responsabilitatea de a acționa împotriva schimbărilor climatice le revine în primul rând guvernelor, apoi industriei și Uniunii Europene, conform părerii respondenților, atât la nivel european, cât și la nivelul țării noastre. La nivel european, 39% dintre respondenți sunt de părere că responsabilitatea de a acționa împotriva schimbărilor climaticele le revine lor, iar 60% dintre ei au afirmat că au adoptat măsuri pentru a reduce efectele schimbărilor climatice (ex.: au redus consumul lor de energie, au colectat selectiv deșeurile menajere etc.). În România, procentul persoanelor care își asumă personal responsabilitatea de a acționa împotriva schimbărilor climatice este 26%, iar 29% au afirmat că au adoptat măsuri specifice pentru a reduce efectele schimbărilor climatice.
Pentru a adopta măsuri specifice pentru prevenirea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice, multe guverne au convenit să limiteze creșterea temperaturii globale sub 2°C, sau preferabil la 1,5 °C, față de nivelul din perioada preindustrială. Poate 0,5 °C nu sună mult, însă ar putea reduce riscurile și impactul schimbărilor climatice semnificativ, conform unui raport publicat în 2018 de Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC).
Limitarea temperaturii medie globale la 1,5 °C presupune un efort imens. În acest sens, Uniunea Europeană propune să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Viziunea strategică propusă pentru a atinge obiectivul de neutralitate definește și rolul cetățenilor în tranziția către neutralitatea climatică: alegerile individuale de consum influențează amprenta personală de carbon. Astfel, prin adoptarea unui stil de viață verde, prin alegerea unei diete specifice, fiecare om poate deveni promotor al transformării.
Fiecare dintre noi poate contribui la reducerea riscurilor asociate cu schimbările climatice. Poate că în acest moment nu te simți afectat în mod direct de încălzirea globală, însă trebuie să știi că schimbările climatice nu se limitează la temperaturi ridicate. Consecințele negative afectează și producția de alimente, sănătatea publică și biodiversitatea. Astfel, subiectul schimbărilor climatice ne privește pe toți. Fiecare persoană poate contribui la limitarea încălzirii globale pe viitor.
Infobox 4.
Atenuarea schimbărilor climatice: măsuri specifice luate pentru a limita creșterea temperaturii medii globale pe viitor, cum ar fi reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră sau tranziția la energii curate.
Adaptare la schimbările climatice: măsuri luate pentru reducerea riscurile asociate cu schimbările climatice, fie prin reducerea vulnerabilității și a expunerii, fie prin managementul riscului și prin dezvoltarea planurilor de dezvoltare sustenabilă.
Amprenta de carbon: cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră care pot fi atribuite unui individ, unei fabrici, unui produs sau întregii economi. Noi, ca indivizi, putem fi responsabili pentru emiterea acestor gaze prin activitățile de zi cu zi, iar deciziile noastre pot crește amprenta noastră de carbon. De exemplu, dacă optăm să folosim transportul public, în loc de mașina personală, pentru a merge la serviciu sau școală, deja am redus amprenta noastră de carbon. Dacă ne decidem să folosim bicicleta sau să mergem pe jos, reușim să reducem și mai mult amprenta noastră de carbon.
Sursă: IPCC, Climate Change 2014: Synthesis Report și IEA, Glossary
Dr. Monika Meltzer
Domenii de cercetare
Comunicarea riscului, Comunicarea de criză, Managementul dezastrelor, Percepția riscului.
MA în Evaluarea riscului și Securitatea Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai;
Doctorat în Știința Mediului – Titlul tezei de doctorat: „Comunicarea riscului de dezastre prin intermediul paginilor de Facebook ale instituțiilor cu competențe în gestionarea situațiilor de urgență – de la percepție la practică”
Asistent cercetare în cadrul Institutului de Cercetări pentru Sustenabilitate și Managementul Dezastrelor bazate pe Calcul de Înaltă Performanță, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Romania.
