De la petrol la regenerabile – cum își schimbă Scoția strategia energetică?
Scoția a înregistrat un adevărat schimb de paradigmă energetică, schimbând accentul de pe extragerea de hidrocarburi în Marea Nordului pe susținerea regenerabilelor.
Datorită acestui schimb de paradigmă, în 2018, 71.8% din energia produsă în Scoția provenea din sectorul eolian.
Pentru 2020, Scoția a generat aproximativ 17.5 TWh de energie din surse regenerabile, ceea ce constituie circa 75% din consumul anual de electricitate a țării.
Consecvența politicilor energetice și schimbul de paradigmă (de la hidrocarburi la regenerabile) pot fi lecții utile pentru România, având în vedere resursele de regenerabile și managemenul deficitar a sectorului energetic din țara noastră.
Spre sfârșitul anilor ’60 prin platforma Sea Crest (construită pentru cei de la BP) găsea primul zăcământ mare de petrol în Marea Nordului, în ce avea să fie cunoscut ca “Forties Oil Field”. Urma aproape o jumătate de secol de boom economic în industria petrolieră în care erau extrase aproximativ 45 miliarde de barili de petrol.
Însă în ultimul deceniu, Scoția a văzut o accelerare semnificativă în privința implementării politicilor climatice datorită coloraturii politice a guvernului Scoțian de la Holyrood unde deși Partidul Național Scoțian (SNP) este forța dominantă, ultimii 4 ani au fost caracterizați de o alianță cu cei de la Scottish Green Party. Două motive au permis această accelerare. În primul rând o criză a fost declanșată de căderea masivă a prețului petrolului în 2014, afectând puternic economia zonei de Nord-Est a Scoției cu capitală în Aberdeen. În al doilea rând SNP-ul a fost forțat de partenerii din guvernare să ia măsuri decisive în ceea ce privea o tranziție de la hidrocarburi spre resurse regenerabile.
Cu toate că încă sunt resurse substanțiale în Marea Nordului, considerate a fi undeva la în jur de 20 miliarde de barili, Guvernul Scoțian de la Holyrood și-a pus ținte foarte ambițioase dorind să ajungă eventual la 100% din energia electrică în toate sectoarele să provină din surse regenerabile.Asta s-a văzut în politicile adoptate de SNP, inițial prin politicile Primului Ministru Alex Salmond (2007-2014) ce declara că Scoția poate deveni “Arabia Saudită “ a energiei mareice iar din 2014 de Nicola Sturgeon care a continuat și accelerat politicile climate friendly promițând că la finalul anului 2020, 100% din energia electrică generată în Scoția va proveni din surse regenerabile.
Până în 2014 industria petrolieră în Marea Nordului și zona de Nord-Est a Scoției cu focusul pe Aberdeen a prosperat datorită petrolului și gazului exploatat. Însă că urmare a unei crize a industriei datorată scăderii prețului petrolului s-a observat o scădere graduală a extragerii și profiturilor generate din petrol și gaz între 2014 și 2018, cu o ușoară creștere până în Martie 2020 când sectorul a fost puternic lovit de criza COVID 19. Însă criza petrolieră din Marea Nordului a reprezentat de asemenea o oportunitate că platformele petroliere din Vecinătatea regiunii de Nord-Est a Scoției să fie încet înlocuite de platforme eoliene plutitoare.
Pandemia COVID 19 a dus la amânarea ediției 26 a United Nations Climate Change Conference (COP26) ce ar fi trebuit să fie ținută între 9 și 19 Noiembrie 2020. COP26 va avea loc, dacă circumstanțele permit, în perioada 1 – 12 November 2021 (mai multe detalii aici). Este un eveniment cu un puternic simbolism. O țară ce a beneficiat jumătate de secol datorită petrolului și gazului din Marea Nordului a ajuns să fie vârful de lance al promovării resurselor de energie regenerabilă și măsurilor de limitare a emisiilor de carbon într-un mod sustenabil.
Scoția și țelul de 100% regenerabile
Scoția este una din țările cu cele mai puternice și constante vânturi din Europa, beneficiind astfel de posibilitatea de a avea ferme eoliene terestre de capacitate mare ( precum Clyde Wind Farm – cu 522 MW capacitate instalată sau, Whitelee Wind Farm în Renfrewshire- cea mai mare fermă eoliană terestră din UK- 539 MW)
Fermele eoliene offshore sunt din ce în ce mai multe de tip plutitor (cum ar fi cea de la Hywind Scotland (30MW) sau Robin Rigg Wind Farm (180 MW). De menționat că în perioada 2020-2024 se planifică construcția unei ferme plutitoare (Viking Wind Farm în zona insulelor Shetland) cu o capacitate nominală de 370 MW. Datorită acestui schimb de paradigmă, în 2018, 71,8 % din energia regenerabilă produsă în Scoția provenea din sectorul eolian.
Așadar în ultimii 5 ani Scoția a devenit una din țările fruntașe în domeniul producerii de energie regenerabilă datorită politicilor guvernamentale și investițiilor masive în domeniu. În același timp a demarat procesul dei reducere a dependenței de hidrocarburi (atât utilizare cât și export)
Cum a stat situația în 2020?
Anul 2020 a văzut câteva schimbări importante aduse de impactul socio-economic al epidemiei COVID-19 în UK. Consumul de energie în sectorul comercial și HORECA a scăzut drastic datorită închiderilor. Aeroporturile și gările au funcționat la un nivel minim. Însă consumul casnic a înregistrat creșteri.
Conform raportului pentru trimestrul 3 al 2020 publicat pe 22 Decembrie, în prima jumătate a anului 2020 Scoția a generat aproximativ 17,5 TWh energie din resurse regenerabile (creștere de 16,6% fata de aceeași perioada a anului 2019). Este o cantitate semnificativa ce reprezinta aproape 75% din consumul anual de electricitate în Scoția.
Pe tot anul 2020 cantitatea totala de energie regenerabilă a fost de 23,7 TW, în ușoară creștere față de 2019.
O nouă sursă de energie regenerabilă pentru viitorul energetic Scoțian pot fi mareele. Încă de la sfârșitul anilor 2000 se vorbea des despre potențialul energetic al mareelor din Marea Nordului. În 2017 Scotrenewables a instalat o o turbină de 2 MW în apropierea insulei Orkney producând în 2018 în medie 7% din consumul necesar pe insulei (cu o populație de ~22,000 locuitori). Însă costurile sunt considerate încă foarte ridicate, comparat cu sectorul eolian.
Politicile energetice ale guvernului Scotian- Un prototip Green New Deal?
Experiența Scoției pe ultimii 10 ani ne arată că dacă există asumare, continuitate și consecvență la nivel politic este posibilă o tranziție spre energii regenerabile (dacă circumstanțele geografice permit).
Conform raportului special nr.08, 2019 pentru energia eoliană și solară pentru producerea de energie electrică, în statele Uniunii Europene sunt câteva semnale încurajatoare privind ponderea surselor regenerabile de energie în producția de energie electrică. În perioada 2005-2017 procentajul a crescut de la 15% la 31%. Fonduri consistente au fost alocate conform unui raport eliberat de Curtea de Conturi Europeană.
Același raport concluziona că “Ponderea crescută a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie nu este suficientă pentru a atinge obiectivele” până la sfârșitul lui 2020 și că “Statele membre vizitate au stimulat investițiile în instalații eoliene și solare fotovoltaice, însă reducerea sprijinului în cadrul schemelor naționale a încetinit implementarea”
Concluzie - Ce ar putea învață România?
În mod cert o stabilitate și continuitate la nivel guvernamental ar fi benefică pentru România în privința politicilor energetice. Situația financiară precară a complexului energetic de la Hunedoara dovedește lipsa de sustenabilitate și ineficiența generării energiei provenite din cărbuni, pe lângă efectele toxice asupra calității aerului și a mediului înconjurător. Dependență de gazele naturale importate sunt o altă piedică importantă în fața unui sistem energetic sustenabil și rezilient. De asemenea spre deosebire de Scoția care a avut decenii de profituri provenite din extragerea de hidrocarburi, în România după anii ’90 a existat un haos generalizat în industria energetică (de la managementul defectuos al Hidro-Electrica la situațiile problematice ale complexelor energetice Hunedoara, Turceni s.a. Va rămâne de văzut cât de sustenabile vor fi pe termen lung termocentrale precum cele de la Complexul Energetic Rovinari unde se fac eforturi de eficientizare (în principal prin planul de reducere a emisiilor cu 38% până în 2026).
Potențial eolian există în România, mai ales în Dobrogea dar și zonele de Est, Sud-Est și a platourilor montane. Dobrogea e considerate că potențial eolian pe locul 2 în Europa, chiar în urma Scoției. În concluzie potențial există, fonduri europene vor fi disponibile pe următorul deceniu iar Uniunea European va susține din ce în ce mai mult politici climate friendly în privința producerii de energie.
Vlad Radu Zamfira
Vlad Radu Zamfira (Master of Arts Archaeology & History, Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland), Contributor Info Clima. Subiecte: politici in USA & EU referitoare la climate change si impactul acestora. Analiza asupra Green New Deal in USA si Europa. Politici sustenabile in Scotia legate de industria berii, whiskiului si producerea de energie regenerabila. Arheologie costala si impactul schimbarilor climatice asupra comunitatilor costale.
