Sfârșitul lunii iunie a adus deja temperaturi foarte ridicate. Vara anului trecut a fost una cu extreme de temperaturi cu valuri de căldură persistente. Odată cu aceste temperaturi intervine un factor important: stresul termic, deoarece acesta poate avea impact semnificativ asupra sănătății, productivității, economiei și afectează mai puternic persoanele vulnerabile din punct de vedere socio-economic.
Stresul termic apare atunci când corpul uman nu mai reușește să își mențină temperatura internă normală din cauza căldurii excesive din mediu. În asemenea condiții, organismul se suprasolicită pentru a se răcori (de exemplu, prin transpirație, dilatarea vaselor de sânge), ceea ce poate duce la probleme de sănătate de la disconfort și epuizare, până la afecțiuni grave sau chiar deces. Cu cât expunerea la căldură extremă este mai lungă, cu atât riscurile cresc, mai ales pentru persoanele vulnerabile (vârstnici, copii mici, persoane cu boli cronice sau care lucrează în aer liber). Stresul termic generat de căldură a devenit o preocupare tot mai mare pe fondul verilor cu temperaturi tot mai ridicate. Valurile de căldură din ultimii ani, tot mai frecvente, mai intense și de durată mai mare, expun tot mai mulți oameni la aceste riscuri.
Temperatura aerului, de una singură, nu descrie complet cât de greu resimțim căldura. Umiditatea ridicată îngreunează evaporarea transpirației, vântul ajută la răcire, iar radiația solară sau suprafețele urbane încinse (de exemplu, asfalt, beton) amplifică senzația de cald. Pentru a cuantifica disconfortul termic resimțit de oameni, cercetătorii folosesc indici biometeorologici ce îmbină toți acești factori. Unul dintre cei mai utilizați este UTCI – Universal Thermal Climate Index (Indicele Universal al Climatului Termic). UTCI estimează temperatura „resimțită” de corpul uman, ținând cont simultan de temperatura aerului, umiditatea relativă, viteza vântului și radiația solară. Practic, acest indice calculează care ar fi temperatura aerului într-un mediu de referință care ar provoca același răspuns fiziologic al organismului ca în condițiile reale observate. Astfel, UTCI oferă o măsură unificată a stresului termic, fiind folosit pe scară largă în studiile climatologice și de sănătate pentru a compara condițiile din diferite regiuni și perioade.
Indicele UTCI este exprimat în °C echivalente și este însoțit de o scară standardizată a confortului termic. De exemplu, valori moderate (între aproximativ 9°C și 26°C) indică lipsa stresului termic, condiții confortabile pentru majoritatea oamenilor. La valori mai mari, apar treptat diferite grade de stres termic cauzat de căldură:
În oglindă, la valori UTCI sub 0°C apar categorii de stres termic datorat frigului, însă în analiza de față ne concentrăm doar pe căldură. În contextul acestei analize, este important de menționat că pragul de 32°C a fost folosit pentru a defini orele cu stres termic generat de căldură, adică am numărat orele în care indicele UTCI atinge cel puțin 32°C, acestea corespunzând categoriilor de stres termic intens, foarte intens sau extrem. La asemenea niveluri, căldura devine dificil de suportat și pot apărea efecte fiziologice semnificative (de exemplu, deshidratare, insolație, epuizare termică), motiv pentru care aceste intervale de timp prezintă interes deosebit pentru sănătatea publică.
Cu ajutorul indicelui UTCI și al datelor meteo, au fost generate trei hărți care ilustrează distribuția și evoluția stresului termic din România:
Stresul termic de căldură nu mai este doar o situație excepțională, ci o realitate tot mai frecventă în România. Analiza pe baza indicelui UTCI arată clar că:
Aceste rezultate confirmă nevoia de măsuri rapide și țintite: