.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
În doar 48 de ore (26–28 iulie 2025), în contextul unui val de căldură extrem (cod roșu) și al altor fenomene meteorologice severe, STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale) a înregistrat un record de aproape 57.700 de apeluri la numărul de urgenţă 112. Cele mai multe au fost duminică, 27 iulie, în medie cinci apeluri pe minut, cu peste 5.500 de apeluri legate de probleme respiratorii, persoane căzute în spații publice și urgențe cauzate de caniculă. Acest episod nu este unul izolat, ci face parte dintr-un tablou mai larg, alarmant, recunoscut deja la nivel internațional.
Schimbările climatice reprezintă cea mai mare provocare cu care se confruntă societatea contemporană la scară globală. Dacă în urmă cu douăzeci de ani N. Oreskes (2004) arăta că printre oamenii de știință există deja un consens cu privire la cauzele care au condus la apariția acestui fenomen, o importantă contribuție având-o emisiile de gaze cu efect de seră (CO2, CH4, etc.), din păcate, la nivelul politicilor publice suntem și acum departe de o înțelegere comună și, mult mai departe încă, în raport cu măsurile ferme care trebuie luate pentru a preveni consecințele cele mai dramatice ale creșterii temperaturii medii anuale şi ale fenomenelor meteorologice extreme asociate la scară planetară.
Schimbările climatice au o serie de consecințe dezastruoase asupra mediului şi societăţii, printre cele mai îngrijorătoare fiind cele asupra sănătății umane. Începând cu anul 2015, în cadrul unui proiect realizat sub egida prestigioasei reviste medicale The Lancet, s-a decis evaluarea tuturor dovezilor empirice care stabilesc o relație cauzală între schimbările climatice și starea de sănătate a populației, în scopul sensibilizării decidenților în politici publice cu privire la această temă.
Primul rezultat al acestei colaborări a fost raportul Lancet Commission on Climate Change and Health (2015). În edițiile următoare, acest raport a evidențiat principalele direcții de acțiune pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice la nivel individual și populațional, precum și măsurile de adaptare la schimbările climatice la nivelul sistemelor sanitare.
Datele raportului Lancet Countdown 2024, arată că oamenii din întreaga lume sunt expuși la amenințări fără precedent din cauza întârzierilor în luarea de măsuri împotriva schimbărilor climatice. Dintre cei 15 indicatori care monitorizează riscurile pentru sănătate, expunerea și impactul schimbărilor climatice, 10 au atins un nou record îngrijorător în ultimul an pentru care există date (2023).
Printre aceștia se numără și indicatorii legați de valurile de căldură și impactul stresului termic asupra sănătății umane. Astfel, în 2023, în Europa, decesele asociate căldurii, la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, au atins cel mai înalt nivel înregistrat, cu 167% mai mare decât în 1990-1999.
În iulie 2023 s-a întâmplat, de asemenea, ceva fără precedent: Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Biroul Regional pentru Europa a declarat criza climatică și fenomenele meteorologice extreme drept urgenţă de sănătate publică. Această decizie drastică a fost luată pentru a îmbunătăți coordonarea și răspunsul rapid la solicitările de asistență în fața valurilor de căldură.
Datele OMS arată o imagine sumbră:
Aceste date nu sunt doar o reprezentare izolată. Astfel, prestigioasa publicație The Lancet, în raportul său amintit mai sus, evidențiază trei tendințe alarmante de mare relevanță regională pentru Europa de Est și Sud-Est:
Aceste condiţii pun o presiune tot mai mare asupra sistemelor sanitare și a comunităților vulnerabile. Pentru România, aceste cifre europene nu sunt doar statistici îndepărtate - ele reflectă o criză de sănătate publică în care ne aflăm deja și care se va agrava dacă nu acționăm rapid.
Dovezile științifice actuale arată fără echivoc că stresul termic are un impact direct și profund asupra sănătății noastre fizice și mentale. Nu mai vorbim aici despre ipoteze sau coincidențe statistice, ci despre mecanisme fiziopatologice bine documentate prin care temperaturile ridicate afectează sistemele cardiovascular, respirator, nervos central și chiar pielea - organul cel mai extins al corpului.
Unele dintre consecinţele cele mai importante ale temperaturilor foarte ridicate constau în creşterea ratei mortalităţii şi a frecvenţei anumitor afecţiuni la grupurile vulnerabile la stresul termic. Un alt efect demonstrat prin studii științifice recente este o îmbătrânire accelerată a populațiilor expuse la temperaturi crescute. De asemenea, creşterea frecvenţei „nopților tropicale” (nopţi în care temperatura nu coboară sub 20 ºC) contribuie la apariția tulburărilor de somn cu consecințe serioase asupra stării de sănătate fizice şi psihice, precum și asupra performanțelor din timpul zilei.
Într-o analiză amplă din 2017, cercetătorul Paolo Giorgini și echipa sa au identificat dovezile epidemiologice și mecanismele biologice care leagă cauzal schimbările climatice de hipertensiunea arterială, diabet, bolile cardiace ischemice, insuficiența cardiacă și accidentele vasculare cerebrale, afecțiuni cu o etiologie multifactorială. Potrivit acestui studiu, căldura extremă nu funcționează ca un factor izolat, ci declanșează o cascadă de probleme medicale grave, ale căror mecanisme încep să fie mai bine cunoscute.
Un studiu recent explică acest fenomen complex prin faptul că ”temperatura nu este singurul factor de mediu care afectează sănătatea. Există adesea o interacțiune între temperatură, umezeală, vânt, radiații, precipitații și poluarea aerului. Acest efect interactiv se întâmplă atunci când alți factori de mediu influențează relația dintre temperatura ridicată/valul de căldură și mortalitate prin tulburări cardio-vasculare. Aceste efecte comune ar putea fi sinergice, ceea ce înseamnă că sunt mai mult decât suma celor două efecte independente".
Același studiu susține că „în ciuda eterogenității dovezilor la nivel global, cauzată parțial de diferențele în condițiile climatice și dinamica populației, există o legătură clară între căldură și mortalitatea din cauze cardiovasculare. Riscul a fost adesea constatat a fi mai ridicat în rândul subgrupurilor vulnerabile, inclusiv la persoanele în vârstă, persoanele cu afecțiuni preexistente și cele cu un statut socioeconomic defavorizat.” În opinia autorilor „pentru factorii de decizie, această perspectivă ar contribui la formularea unor măsuri de atenuare specifice, la consolidarea sistemelor de avertizare timpurie și la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de adaptare”.
Practic, atunci când căldura se combină cu umezeala ridicată și poluarea din orașe (o situație frecvent întâlnită în București în lunile de vară), impactul asupra sănătății inimii poate fi semnificativ și necesită o atenție sporită.
O analiză științifică foarte detaliată pe această temă a fost realizată de Dhruv S. Kazi și colegii săi, în anul 2024. Echipa a analizat 492 de studii din 30 de țări dezvoltate, 17 țări cu venituri medii (inclusiv România) și o țară săracă. Concluzia este clară: „Este necesară o acțiune urgentă pentru a reduce riscul cardiovascular asociat schimbărilor climatice, în special în rândul grupurilor vulnerabile".
Cercetătorii au descoperit că temperaturile extreme (atât căldura extremă, cât și frigul sever) pot declanșa episoade grave de astm. Un studiu recent al echipei conduse de Azhu Han (2023) explică mecanismele complexe prin care temperaturile extreme transformă o problemă respiratorie cronică într-o posibilă urgență medicală.
Concluzia specialiștilor este că temperaturile extreme cresc semnificativ riscul episoadelor severe de astm, la acesta contribuind și unele modificări în distribuția sezonieră a unor specii de polen alergenice și de aceea sunt necesare măsuri speciale de protecție pentru persoanele sensibile. Alte cercetări confirmă această legătură îngrijorătoare, arătând cum încălzirea globală contribuie la creșterea incidenței, dar și a severității bolilor alergice, inclusiv a astmului bronșic alergic.
Expunerea la soare poate determina anumite afecțiuni dermatologice cronice cum este, de pildă, dermatita atopică (DA). Într-un studiu, publicat în 2023, Jessica W. Hui-Beckman și echipa sa detaliază mecanismele prin care pielea supusă la factori termici dezvoltă această formă de alergie cutanată denumită dermatită atopică. Astfel, conform autorilor: „schimbările climatice reprezintă o amenințare globală pentru sănătatea publică și cauzează sau agravează diverse afecțiuni, inclusiv DA, bolile alergice, infecțioase, cardiovasculare, leziunile fizice și tulburările mintale. Incidența alergiilor, precum DA, a crescut în ultimele decenii, iar factorii de mediu, cum ar fi schimbările climatice, au fost implicați ca un posibil mecanism”. Un număr semnificativ de studii au fost publicate cu privire la impactul factorilor climatici, inclusiv al temperaturilor scăzute sau ridicate, asupra barierei cutanate și a modificărilor acesteia în cadrul DA, la diverse grupuri de vârstă. Studii realizate în mai multe țări au constatat, de pildă, o incidență mai mare a DA la copiii născuți în anotimpurile mai reci, toamna și iarna. S-a raportat că temperaturile scăzute, dar și cele foarte ridicate, influențează mâncărimea, erupțiile cutanate, creșterea numărului de vizite medicale, disfuncția barierei cutanate, dezvoltarea DA și exacerbarea astmului, același studiu.
Poate cel mai îngrijorător aspect este impactul asupra sistemului nervos. Un raport recent publicat la nivel internațional a adus dovezi că sistemul nervos este, în mod special, sensibil la factorii de risc climatici, ceea ce face ca pacienții cu tulburări neurologice și cei cu tulburări psihice să necesite mai multe măsuri de protecție în raport cu alte categorii de bolnavi. Studiile efectuate în ultimii ani în domeniul epigeneticii de mediu, au condus la o mai bună înțelegere a mecanismelor prin care factorii de risc din mediul înconjurător acționează asupra materialului genetic uman determinând anumite patologii.
Astfel, numeroase studii au examinat, în ultimii ani, și alte mecanisme prin care factorii de risc din mediu acționează asupra sistemului nervos, determinând anumite tulburări psihice specifice: anxietate, depresie, schizofrenie, tulburare bipolară. Un articol recent trece în revistă rezultatele cercetărilor privind impactul schimbărilor climatice asupra unui număr mai mare de tulburări psihice diferite. Un alt studiu de sinteză, publicat anterior, de către Paolo Cianconi și echipa sa, ajunge la concluzia că: „Efectele schimbărilor climatice pot fi directe sau indirecte, pe termen scurt sau pe termen lung. Evenimentele acute pot acționa prin mecanisme similare celor ale stresului traumatic, ducând la apariția unor tipare psihopatologice bine cunoscute. În plus, consecințele expunerii la evenimente meteorologice extreme sau prelungite pot fi întârziate, incluzând tulburări precum stresul posttraumatic, sau chiar transmise generațiilor următoare.” Această concluzie este importantă pentru că atrage atenția asupra faptului că strategiile de sănătate mintală trebuie să stabilească măsuri de prevenție a apariției episoadelor acute cauzate de stresul termic, dar și măsuri de adaptare și atenuare pe termen lung, inclusiv stabilirea unor programe de informare pentru populația vulnerabilă la astfel de patologii psihice cu privire la măsurile de prevenție a decompensării și de reducere a nevoii de spitalizare în regim de urgență. De asemenea, schimbările climatice pot conduce la variații termice în interiorul locuințelor, în special în cazul grupurilor vulnerabile, lipsite de mijloacele materiale necesare pentru a eficientiza energetic locuințele sau pentru a folosi sisteme de climatizare moderne.
Un studiu relevant, realizat pe această temă, indică faptul că temperatura optimă în locuință pentru o bună funcționare cognitivă a persoanelor cu vârste peste 65 de ani se situează între 20 – 24 ºC. Scăderea sub 20 ºC sau creșterea peste 24 ºC duce la o scădere a performanței funcțiilor cognitive la vârstnici. Astfel, concluzia autorilor acestui studiu este că: „chiar și în condițiile climatice actuale, o parte considerabilă a adulților în vârstă se confruntă cu temperaturi interioare dăunătoare abilităților lor cognitive. Schimbările climatice pot exacerba această problemă, în special în rândul adulților în vârstă cu venituri mici. Abordarea acestei probleme în politica de sănătate publică și locuințe este esențială pentru creșterea rezistenței la schimbările climatice la populația vulnerabilă”.
Atunci când corpul nostru nu mai poate face față temperaturilor ridicate pentru perioade lungi de timp, consecințele pot fi dramatice, mai ales pentru vârstnici, copii, sau pentru persoanele cu afecțiuni preexistente, deoarece stresul termic prelungit poate duce chiar la deces. La nivel european și global, valurile de căldură reprezintă fenomenul meteo-climatic extrem care generează cele mai multe decese (denumit şi « ucigaşul meteorologic silenţios »), depășind cu mult alte evenimente precum inundațiile, furtunile sau grindina. Între 1970 și 2021, Europa a raportat 8% din decesele cauzate de dezastre naturale la nivel global, temperaturile extreme fiind principala cauză. În perioada 1980-2023, peste 95% dintre decesele atribuite vremii severe în Europa au fost provocate de temperaturile extrem ridicate.
Temperatura aerului este cel mai important factor dintre toate variabilele meteo-climatice care produce reacţii fiziologice la nivelul organismului. Este important să se ştie că temperatura resimţită de corpul uman nu este aceeași cu temperatura obiectivă (cea măsurată cu termometrul), ci este rezultanta unui efect combinat în funcţie de interacțiunea mai multor factori meteorologici.
Astfel, atunci când verificăm temperatura pe telefon și vedem 35 °C, nu înseamnă că aceasta este temperatura pe care o resimte corpul nostru. De fapt, ceea ce simțim poate fi mult mai intens sau mai blând, în funcție de condițiile de umezeală şi/sau vânt asociate.
Situaţia reală resimţită de corpul uman este dată de combinația dintre temperatură, umezeală și viteza vântului. De exemplu, într-o zi de vară cu temperatura măsurată de 24 °C, dacă aerul este destul de uscat (umezeala relativă a aerului este de 10% sau, altfel spus, aerul are un conţinut mic de vapori de apă), corpul uman va simți ca și cum ar fi 21 °C, ceea ce poate fi o senzaţie confortabilă. Dar dacă aceeași temperatură de 24 °C se combină cu o umezeală relativă ridicată (90-100%, respectiv masa de aer are un conţinut mare de vapori de apă), corpul va simți temperatura ca fiind de 27 °C, situaţie în care începe să se manifeste stresul cald, respectiv unul moderat. Şi toate acestea, în timp ce termometrul, indică aceeaşi valoare de 24 °C.
De ce se întâmplă asta? Pentru că organismul nostru se răcește prin evaporaţia produsă de pe suprafaţa pielii sau prin evaporaţia transpiraţiei. Când umezeala relativă este mare, transpirația nu se mai poate evapora eficient (destul de rapid), iar corpul nu se mai poate răci natural. Rezultatul: simțim că ne este mult mai cald și apare disconfortul termic cald sau stresul termic cald.
În situația în care transpirația existentă pe piele nu se poate evapora din cauza umezelii relative ridicate, senzaţia este una de sufocare. În general, umezeala relativă ridicată conduce la exacerbarea efectelor temperaturii ridicate asupra sănătăţii cauzate de stresul termic cald. Printre altele, acestea pot include stări de epuizare fizică, deshidratare şi/sau sincopele determinate de căldură.
La polul opus, vântul ajută la răcirea mai eficientă, motiv pentru care un vânt slab/moderat, face ca o temperatură ridicată să pară mai plăcută sau mai uşor de suportat. Însă în realitate, acești factori, temperatura, umezeala relativă şi vântul acționează împreună, creând combinații complexe.
Pentru a măsura cu adevărat cât de confortabile sau stresante sunt anumite condiţii de vreme pentru corpul uman, se folosesc indici speciali, numiţi indici biometeorologici, precum temperatura fiziologică echivalentă (PET), indicele de temperatură-umezeală (THI) sau temperatura efectivă (TE) care iau în calcul acţiunea combinată şi concomitentă a tuturor acestor elemente. Cel mai modern dintre acești indici este indicele universal de confort termic (Universal Thermal Comfort Index, UTCI) care dă informaţii despre cum se simte cu adevărat organismul nostru în diverse condiţii de vreme, respectiv care este senzaţia termică resimţită, în funcţie de parametrii meteorologici, îmbrăcăminte şi nivelul de activitate fizică. Acesta se măsoară în °C şi există 10 clase de senzaţii termice, de la stres termic extrem cald la stres termic extrem rece (Tabelul 1).
Recent, abordarea a fost preluată şi dezvoltată de cercetătorii britanici sub denumirea "fiziologia pe primul loc", care ia în considerare şi starea de sănătate.
Câteva exemple concrete cu privire la modul în care este resimţită temperatura aerului de 35 °C, în diferite condiţii de umezeală şi de vânt, sunt prezentate în Tabelul 2. Astfel, se observă că pentru aceeaşi temperatură, masurată obiectiv, de 35 °C, variaţia temperaturii resimţite este de 10 °C, respectiv între 33.2 °C şi 43.3 °C.
Rapoartele internaţionale (Lancet - Countdown on Health and Climate Change sau cele realizate de Agenţia Europeană de Mediu) evidenţiază o serie de tendinţe alarmante pentru Europa de Est și Sud-Est. Astfel, se poate spune că schimbările climatice nu mai reprezintă un pericol îndepărtat, ci o realitate prezentă cu efecte directe asupra sănătății populației europene, inclusiv a celei din România. Datele din raportul Lancet Countdown 2024 pentru Europa privind sănătatea și schimbările climatice evidențiază trei tendințe alarmante cu mare relevanță regională: creșterea mortalității asociate valurilor de căldură, agravarea secetei și a insecurității alimentare, precum și extinderea bolilor infecțioase transmise prin vectori precum țânțarii și căpușele. Aceste evoluții afectează în mod disproporționat regiunile sud-estice ale Europei și pun o presiune tot mai mare asupra sistemelor de sănătate și a comunităților vulnerabile. Dacă ne uităm mai în detaliu la cele trei tendințe putem observa cum acestea au o relevanță sporită pentru România.
În ultimele decenii, căldura a devenit principala cauză de deces provocată de fenomenele meteorologice extreme în Europa. Cifrele sunt dramatice: aproximativ 61.700 de decese asociate temperaturilor ridicate în 2022 și 47.700 în 2023. România face parte din această statistică îngrijorătoare cu 2585 de decese.
România nu este ferită de această tendință alarmantă: temperaturile tot mai ridicate pun presiune asupra corpului uman. În ultimii 20 de ani, numărul deceselor asociate căldurii a crescut cu aproximativ 30% la nivel european, iar țara noastră se află printre regiunile afectate.
Datele climatice pe termen lung confirmă o realitate îngrijorătoare: începând din anii 1980, Europa a înregistrat cea mai accelerată rată de încălzire, respectiv continentul nostru se încălzește de două ori mai rapid decât media globală, conform raportului Starea climei in Europa 2023 realizat de Organizația Meteorologică Mondială și Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice.
Consecinţele sunt deja vizibile și măsurabile, inclusiv în România. Conform bazelor de date europene, rata mortalității cauzate de căldură între perioadele 2003–2012 și 2013–2022 a crescut în România, în medie cu 7.15 la 100.000 locuitori. Totodată, se constată că valorile sunt mai crescute pentru bărbaţi decât pentru femei (Tabelul 3), iar ca distribuţie spaţială, în partea vestică a ţării s-a înregistrat o creștere mult mai accelerată comparativ cu sud-estul şi parţial cu estul ţării unde a scăzut ușor (Fig. 1).
De asemenea, un alt studiu care a luat în calcul datele la nivel judeţean a relevat faptul că pentru majoritatea regiunilor din România s-a observat o tendinţă de creştere a mortalităţii asociate Starea Climei 2025 | Schimbările climatice și sănătatea publică 8temperaturilor ridicate în perioada 2000-2020. Trebuie menţionat că tendinţele cele mai accelerate de creştere s-au înregistrat în judeţele Cluj, Hunedoara şi Prahova, unde se constată o creştere cu 20-30 decese la 1 mil. de locuitori pe deceniu. În general, situaţia este mai gravă în jumătatea nordică a ţării, respectiv în partea de vest şi nord-est, comparativ cu regiunile sudice şi sud-estice (Fig. 2)
Pentru a înțelege gravitatea situației trebuie să reţinem că specialiștii europeni în bioclimatologie califică riscul actual pentru sănătatea umană cauzat de căldură drept "critic". Și vestea rea este că, fără măsuri urgente de adaptare, acest risc se estimează să crească în următoarele decenii.
Acestea nu sunt doar statistici abstracte - ele reflectă o realitate cu care românii se confruntă deja în fiecare vară, când temperaturile record pun la încercare organismul uman. De asemenea, patologiile asociate temperaturilor ridicate/valurilor de căldură (inclusiv cele menţionate anterior) pun o presiune suplimentară pe sistemul de sănătate publică.
Schimbările climatice creează condiții prielnice (temperatură ridicată combinată cu umezeală ridicată) pentru extinderea distribuției geografice a arealului favorabil dezvoltării vectorilor purtători de agenţi patogeni exotici în Europa, afectând direct sănătatea populației în România. Conform datelor din raport, riscul de izbucnire a infecțiilor cu virusul West Nile a crescut între deceniile 1951–60 și 2013–22, cu cele mai mari creșteri în Europa de Est (p. e503). De asemenea, România a cunoscut o creștere în numărul de luni cu condiții climatice favorabile pentru activitatea căpușelor comune, vectori ai bolii Lyme și ai encefalitei transmise prin mușcături (p. e504).
Aceste tendințe semnalează necesitatea urgentă a întăririi supravegherii epidemiologice și a campaniilor de informare a populației privind prevenirea înțepăturilor de țânțari și căpușe, în special, în mediul rural. Extinderea acestor boli în regiuni anterior neafectate reflectă o realitate epidemiologică în schimbare, cu consecințe importante asupra sistemului de sănătate publică din România.
Din păcate, datele climatice pentru România nu ne dau motive de optimism pentru viitor. Atât evoluția temperaturilor până în prezent, cât și proiecţiile pentru deceniile următoare indică un trend ascendent pentru temperaturile generale.
Dacă urmărim evoluția valurilor de căldură vom observa că în medie, în perioada 1950-2020, durata cumulată a valurilor de căldură a crescut considerabil (Fig. 3). Proiecțiile pentru viitor oferite de modelele climatice (Fig. 4), indică o creștere îngrijorătoare a duratei cumulate a valurilor de căldură în România.
Fără să intrăm în prea multe detalii aici, trebuie să menționăm că, valurile de căldură creează efecte în cascadă. Astfel, impactul acestora e și unul economic, care se dovedește a fi extrem de relevant: stresul termic generat de expunerea prelungită la temperaturi ridicate extreme a organismului uman, care apare în timpul valurilor de căldură, poate conduce la scăderea randamentului muncii cu până la 30 %, respectiv la pierderi economice importante, în arealele afectate. Un studiu efectuat pentru municipiul Cluj-Napoca, de pildă, a estimat că pierderea economică potențială ca urmare a scăderii randamentului muncii în timpul a trei valuri de căldură, înregistrate în vara anului 2015 (care au cumulat 14 zile) s-a situat la aproximativ 38 mil. EUR (peste 2,5 mil. EUR/zi).
Acest impact este confirmat și de Raportul Lancet menţionat anterior care indică faptul că, în perioada 1990-2000, în România, s-au înregistrat aproximativ 133 milioane de ore de muncă pierdute în domenii precum agricultură, construcții, industrie sau servicii, exclusiv ca rezultat al valurilor de căldură. Prin comparație, doar pentru anul 2023, numărul de ore ”pierdute” era estimat la circa 104 milioane. Practic, vorbim de o amplificare de aproximativ 9 ori a numărului de ore pierdute în ultimii ani comparativ cu intervalul 1990-2000, ca rezultat al stresului termic.
De asemenea, datele arată că perioada din zi considerată „periculoasă” pentru activitatea fizică – din cauza riscului de epuizare termică – s-a extins mult dincolo de orele amiezei. Această prelungire limitează posibilitatea desfășurării activităţilor fizice, respectiv produce o scădere a randamentului muncii pe termen scurt, iar pe termen lung, poate contribui la creșterea riscului de boli cronice (Fig. 5).
România este una dintre cele 12 țări europene care au declarat că evaluează impactul căldurii asupra sănătății în mod retrospectiv, majoritatea studiilor concentrându-se pe date privind mortalitatea, mai degrabă decât pe cele privind morbiditatea. Organizaţiile naţionale responsabile, din țările UE, aplică diverse tehnici de modelare pentru a estima decesele atribuite căldurii și apoi analizează și comunică aceste valori pe o anumită perioadă de timp. În cadrul Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), din România, există însă un registru de riscuri de mediu, denumit Registrul Sănătate şi Mediu (RESANMED) care primește continuu date din teritoriu cu privire la internările cauzate de factorii climatici cum ar fi temperaturile extreme și care ulterior publică rapoarte periodice cu indicatori de morbiditate și mortalitate cauzate de factorii climatici. Metodologia care stă la baza acestui registru este descrisă în documentul Metodologia registrului RESANMED - REGISTRUL SANATATE SI MEDIU.
De asemenea, în țara noastră a fost recent aprobată Strategia națională de adaptare la schimbările climatice 2024-2030 cu perspectiva anului 2050. Având în vedere contextul acestui raport, ținem să punctăm trei capitole importante din cadrul acestei strategii:
Sănătate publică (Capitolul 7.4)
Un aspect pozitiv al Strategiei naționale de adaptare la schimbările climatice este integrarea explicită a sănătății publice ca domeniu prioritar. România propune acțiuni concrete precum actualizarea legislației pentru a reflecta riscurile climatice, dezvoltarea unor sisteme timpurii de avertizare pentru boli transmisibile și elaborarea de ghiduri pentru adaptarea infrastructurii medicale. Aceste măsuri indică o înțelegere clară a necesității de a transforma sistemul de sănătate într-unul proactiv, capabil să prevină și să gestioneze riscurile legate de climă. În plus, accentul pus pe colectarea și utilizarea datelor la nivel local indică o abordare bazată pe dovezi, esențială pentru eficiența intervențiilor.
Educație, informare și cercetare (Capitolul 7.5)
Strategia evidențiază importanța formării continue și a implicării comunității academice în procesul de adaptare. Programele de formare profesională pentru personalul din sănătate și promovarea colaborării dintre universități, instituții de cercetare și autorități publice demonstrează un angajament clar față de dezvoltarea cunoașterii și capacității instituționale. Inițiativele propuse, precum platformele digitale de informare și implicare a tinerilor în educația climatică, contribuie la crearea unei societăți mai conștiente, pregătite să înțeleagă și să reacționeze la situațiile critice pentru sănătate generate de schimbările climatice. De asemenea, în acest domeniu Strategia naţională de adaptare la schimbările climatice este completată de Strategia Națională privind Educația pentru mediu și schimbări climatice 2023 – 2030.
Sănătate umană și conștientizare publică (Capitolele 6.4 și 6.5)
România își asumă angajamente relevante în ceea ce privește protejarea sănătății în context climatic, prin măsuri de informare a populației și instruire a personalului medical. Sunt prevăzute planuri de răspuns la valurile de căldură, dezvoltarea unor elemente de infrastructură medicală reziliente și întărirea sistemelor de supraveghere epidemiologică.
În paralel, strategia promovează educația pentru sănătate și climă în școli și în rândul publicului larg, recunoscând că adaptarea eficientă pornește de la o societate conștientă și responsabilă. Aceste direcții denotă o abordare integrată, care depășește răspunsul reactiv și favorizează prevenția și reziliența pe termen lung.
Deși România dispune de un sistem de avertizare pentru temperaturi extreme, acesta necesită o revizuire fundamentată științific. Pragurile actuale pentru emiterea avertizărilor de temperaturi ridicate au fost stabilite arbitrar, fără a se baza pe studii biometeorologice sau epidemiologice care să coreleze valorile temperaturii cu creșterea riscului de morbiditate și mortalitate, ceea ce conduce la subestimarea riscurilor reale. Această neconcordanţă creează perioade de expunere neprotejată, în care creşte riscul, în special pentru vârstnici și persoane cu boli cronice. Pentru ca sistemul să fie cu adevărat funcțional, este esențială recalibrarea pe baze științifice a pragurilor de avertizare și intensificarea eforturilor de educare a populației.
Un studiu recent realizat pentru cele mai populate cinci orașe din țară arată că riscul relativ de mortalitate începe să crească la temperaturi mai scăzute decât cele care declanșează avertizările oficiale, generând astfel „ferestre de risc” de 3–5 °C, în care populația este expusă unui pericol real pentru sănătate, fără a beneficia de avertizări sau măsuri preventive specifice. Situația este agravată în marile aglomerări urbane, unde efectul de insulă de căldură urbană1 intensifică severitatea valurilor de căldură, crescând semnificativ riscurile pentru sănătatea publică. Aceste constatări arată necesitatea redefinirii pragurilor pe baze științifice și folosirea unor indici bioclimatici complecși, precum UTCI, adaptați specificului climatic și demografic regional.
Folosirea acestor noi instrumente permite trecerea de la o abordare generică a măsurilor de adaptare, prin sisteme de avertizare bazate pe praguri termice alese arbitrar, la o abordare pe baze ştiinţifice, țintită spre grupuri vulnerabile și chiar la o abordare personalizată, prin dezvoltarea de aplicaţii specifice, pentru persoanele cu un risc crescut de insolație și de decompensări severe ale unor patologii preexistente. Astfel de iniţiative ştiinţifice sunt în curs de realizare şi în România, în cadrul proiectului de cercetare SCEWERO (www.scewero.eu).
Deşi există o Strategie Națională privind Educația pentru mediu și schimbări climatice 2023 – 2030 aprobată, sistemul educațional din România nu oferă o formare sistematică despre schimbările climatice și efectele acestora asupra sănătății, ceea ce duce la o slabă conștientizare a riscurilor. Lipsa modulelor educaționale relevante contribuie la o reacție publică inadecvată în fața fenomenelor extreme, inclusiv ignorarea avertizărilor emise de ANM și ISU. Integrarea educației climatice la toate nivelurile educaţionale, susținută de campanii de conștientizare și programe interdisciplinare, este esențială pentru crearea unei societăți pregătite și reziliente. Studiile recente realizate la nivel naţional susțin clar această nevoie.
Programul „Școala verde” ar trebui să includă o programă clară dedicată educației pentru schimbări climatice, cu materiale și activități concepute după principiile STEAM, pentru a crește impactul educațional și gradul de conștientizare în rândul elevilor.
Campaniile de informare publică existente sunt fragmentate, necoordonate și adesea neadecvate vârstei sau nevoilor publicului-țintă. Exemplul campaniei realizate de Institutul Național de Sănătate Publică sau avertizările şi informările de pe site-ul ANM sau MAI sunt uneori insuficiente pentru a crea o reacţie adecvată a populaţiei.
Un punct slab major al adaptării urbane la schimbările climatice în România este lipsa unor evaluări sistematice de risc climatic la nivel local şi corelarea lor cu documentele strategice la nivel local. Conform raportărilor internaționale (Report of the Lancet Countdown, 2024), doar municipiul Alba Iulia a realizat un astfel de studiu. Un număr foarte mic de orașe și municipii (în jur de 30) au strategii şi/sau planuri de adaptare la schimbările climatice, iar pentru mediul rural nu a fost identificată nicio localitate cu un document strategic în acest sens. Acest fapt menține expunerea populației vulnerabile la riscuri climatice grave.
Deficitul de spații verzi în mediul urban agravează efectele valurilor de căldură în orașe care sunt intensificate de prezenţa insulelor de căldură urbană. Datele naționale arată o scădere a suprafeței de spațiu verde raportată la suprafața urbană, ceea ce afectează sustenabilitatea urbană și confortul termic al locuitorilor. De asemenea, suprafața împădurită s-a redus cu aproximativ 5% între 2001 și 2022 (raportat la anul 2020), ceea ce afectează grav capacitatea ecosistemelor de a regla temperatura, a stoca carbonul și a susține sănătatea umană. Aceste realități impun politici coerente de urbanism verde, refacerea ecosistemelor și integrarea riscurilor climatice în guvernanța locală.
Sistemul medical românesc nu este suficient pregătit pentru a răspunde provocărilor climatice. Deşi au existat încercări de completare a programei universitare, nicio facultate de medicină din țară nu include cursuri dedicate impactului schimbărilor climatice asupra sănătății și asupra sistemului sanitar, ceea ce limitează formarea profesioniștilor capabili să gestioneze efectele directe şi indirecte ale valurilor de căldură. În plus, multe spitale, în special din oraşele mici, nu dispun de sisteme de climatizare adecvate, expunând pacienții și personalul la riscuri suplimentare în perioadele de temperaturi extreme. Este urgentă o reformă care să integreze schimbările climatice în educația medicală și în infrastructura sanitară, pentru a crește capacitatea de adaptare și protecție a sănătății publice.
Acest tip de informație este esențial pentru a permite o evaluare comprehensivă a impactului asupra sănătății publice și pentru a orienta intervențiile către categoriile de populație cele mai vulnerabile.
Schimbările climatice nu mai reprezintă o amenințare viitoare, ci o realitate prezentă cu efecte profunde asupra sănătății publice în România.
Creșterea temperaturilor, intensificarea valurilor de căldură, extinderea arealului bolilor infecțioase și agravarea problemelor respiratorii, cardiovasculare și psihice conturează o criză medicală complexă. Dovezile științifice prezentate în raport arată clar că stresul termic nu este un fenomen izolat, ci un catalizator al vulnerabilităților preexistente, afectând disproporționat persoanele în vârstă, copiii, bolnavii cronici și comunitățile cu venituri reduse.
Sistemele de sănătate și politicile publice actuale sunt încă nepregătite pentru magnitudinea acestei provocări.
Lipsa corelării între datele meteorologice și cele medicale, infrastructura sanitară inadecvată, absența unei educații climatice sistematice și deficiențele în comunicarea riscurilor către populație reprezintă lacune majore în capacitatea de răspuns. Deși există inițiative promițătoare la nivel național – precum Strategia naţioanală de adaptare la schimbările climatice sau Registrul RESANMED – implementarea lor este fragmentară și insuficientă în fața ritmului accelerat al schimbărilor climatice.
Este momentul unei acțiuni hotărâte și coordonate, care să prioritizeze protecția sănătății umane în fața riscurilor climatice.
România are nevoie de sisteme de avertizare calibrate științific, de planuri locale și naționale de răspuns, de o infrastructură medicală adaptată și de o societate informată și educată în fața acestor pericole. Criza climatică nu mai poate fi tratată ca o problemă de mediu separată, ci trebuie integrată urgent în politicile de sănătate publică – pentru a proteja vieți și a consolida reziliența comunităților noastre.
Notă: Acest material poate fi descărcat integral în format PDF aici.
.svg)
.svg)
.svg)
