În mediul urban din România, cele mai frecvente hazarduri climatice sunt temperaturile extreme și furtunile violente, adesea însoțite de inundații și vijelii. Fenomenul de Insulă de Căldură Urbană amplifică diferențele termice dintre orașe și zonele învecinate cu 2–3°C, iar în cazuri extreme până la 4–6°C, afectând confortul termic și crescând riscurile pentru sănătate, în special bolile cardiovasculare, renale și cerebrale. Analiza de față prezintă principalele caracteristici ale climatului urban actual, tendințele pentru următoarele decenii și direcțiile-cheie de adaptare la schimbările climatice adoptate de orașele din România.

Acest articol are la bază contribuția autorilor pentru raportul ”Starea Climei - România 2024” și studiul ”Bucureștiul sub caniculă. Impactul crizei climatice asupra populației urbane, în special asupra persoanelor vulnerabile”. Vă încurajăm să citiți ambele materiale pentru o înțelegere mai bună și completă a proceselor și evoluțiilor climatice în orașele României.

Urbanizarea este astăzi un proces accelerat, cu peste jumătate din populația globului trăind în orașe. Extinderea arealelor urbane modifică substanțial peisajul geografic și influențează climatul regional. În general, orașele sunt mai calde și mai uscate decât zonele din jur. Mediul urban, cel mai eterogen tip de mediu geografic de pe planetă, oferă multiple avantaje pentru dezvoltarea socială și economică și pentru calitatea vieții, dar generează și probleme majore privind utilizarea resurselor de mediu, cu relevanță tot mai mare în contextul schimbărilor climatice anticipate pentru următoarele decenii.

În România, cele mai frecvente hazarduri climatice urbane sunt temperaturile extreme și furtunile violente, adesea însoțite de inundații și vijelii. Un efect direct al mediului construit asupra climatului regional este fenomenul de Insulă de Căldură Urbană (ICU), care determină frecvent diferențe de temperatură de 2–3°C între orașe și zonele învecinate, putând atinge valori de 4–6°C (figura 1). Aceste diferențe afectează confortul termic și cresc riscul de mortalitate și îmbolnăviri asociate cu afecțiuni cardiovasculare, renale sau cerebrale.

‍

Intensitatea ICU variază între zi și noapte și crește odată cu dimensiunea orașului, fiind influențată de suprafața construită și numărul de locuitori. În luna iulie, valorile medii sunt de 1–2°C în orașele din afara Arcului Carpatic, pe timpul nopții, și de 1,5–3,5°C în orașele din interiorul acestuia, pe timpul zilei. Valorile maxime pot atinge 3–4°C noaptea și 7–8°C ziua, cu distribuții geografice variabile.

Gradul de expunere al populației la risc termic depinde de factori precum temperatura aerului și tipul de climat, ponderea zonelor construite și modul de utilizare a terenului, precum și densitatea populației. Cel puțin 40–50% dintre locuitorii orașelor cu peste 30.000 de locuitori trăiesc astăzi în zone cu risc termic ridicat sau foarte ridicat, iar în multe dintre localitățile din sudul țării, precum București, Craiova sau Galați, procentul depășește 50% (figura 2).

‍

Viitorul apropiat (2021-2040)va fi marcat de o creștere sensibilă a temperaturii maxime și minime, precum și a frecvenței valurilor de căldură care vor afecta orașele României, chiar și într-un scenariu moderat de evoluție a climei (Jacob et al 2014). Diferențele cele mai mari față de perioada 1981–2010 sunt prognozate în afara Arcului Carpatic, dar tendința de încălzire se manifestă la nivel național. În Oltenia, Muntenia și Dobrogea, temperaturile maxime vor depăși cu peste 1°C valorile de referință, accentuând riscurile climatice și impactul asupra populației și mediului.

Căldura urbană reprezintă un factor de risc tot mai relevant în contextul actual, având efecte semnificative asupra societății. Aceasta reprezintă o țintă centrală pentru eforturile de atenuare a efectului de insulă de căldură urbană și adaptare a populației afectate. La nivel european au fost adoptate strategii ce cuprind o gama largă de măsuri structurale și non-structurale menite să protejeze infrastructura, ecosistemele și comunitățile locale (Aguiar et al., 2018; Biesbroek, 2021).

În centrul abordării UE privind adaptarea la schimbările climatice se află Noua Strategie a UE privind Adaptarea la Schimbările Climatice, adoptată în 2021. Această strategie se bazează pe necesitatea unei adaptări mai inteligente, mai rapide și mai sistemice. Aceasta include îmbunătățirea cunoștințelor despre impacturile climatice, dezvoltarea de soluții inovatoare și asigurarea integrării acțiunilor de adaptare în toate politicile UE, inclusiv planificarea urbană și domenii relevante pentru ariile urbane.

La nivel național, în ultimii ani, au fost adoptate strategii pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la efectele acestora, iar orașele sunt integrate ca arii cu o vulnerabilitate climatică în creștere. În linie cu țintele naționale, orașele au dezvoltat diverse documente strategice legate de dezvoltarea durabilă, mobilitatea urbană, energia verde, infrastructură inteligentă și de atenuarea și adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

Aceste strategii urmăresc să definească principalele riscuri și oportunități la nivel urban și să contureze obiectivele și direcțiile strategice locale. Strategiile locale ale orașelor din România au început să încorporeze adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice în procesul de dezvoltare durabilă, dar accentul pus pe acest aspect variază de la caz la caz. Majoritatea strategiilor și planurilor de dezvoltare durabilă includ acțiunile climatice, dar multe municipalități au adoptat politici direct orientate asupra schimbărilor climatice și a efectelor acestora. Planurile de Acțiune pentru Energie Durabilă și Climă, aliniate cerințelor Pactului Primarilor, reprezintă, de asemenea, pași suplimentari către acțiuni climatice locale.

‍

Adaptarea orașelor la intensificarea fenomenului de căldură urbană este o provocare complexă, care presupune acțiuni coordonate și soluții inovatoare, capabile să răspundă unui context climatic în continuă schimbare. Pentru a depăși barierele și a implementa măsuri eficiente, este nevoie de strategii integrate ce includ o mai bună coordonare instituțională, mecanisme financiare dedicate, implicarea activă a comunităților locale, dezvoltarea unor planuri de urbanism adaptative și utilizarea soluțiilor bazate pe natură.

Un pas esențial îl reprezintă consolidarea cooperării între diferitele niveluri de guvernare, dar și între municipalități și părțile interesate, astfel încât să existe o continuitate a strategiilor pe termen lung și obiective clare de adaptare. Crearea și extinderea rețelelor de colaborare, împărtășirea bunelor practici și implicarea mediului academic și a cercetătorilor contribuie la o mai bună înțelegere a riscurilor climatice și la creșterea eficienței acțiunilor de adaptare. Totodată, dezvoltarea unor cadre integrate de proiectare urbană, care să includă atât expertiza științifică, cât și participarea comunității, este esențială pentru a răspunde provocărilor generate de schimbările climatice.

Administrațiile locale au un rol central în implementarea unor măsuri concrete, cum ar fi extinderea infrastructurii verzi, crearea de coridoare verzi-albastre, modernizarea clădirilor și orientarea planificării urbane către sustenabilitate. Integrarea planurilor de adaptare la nivel local în politici naționale și europene mai ample, precum și stimularea ecosistemelor de inovare pot asigura coerență și eficiență pe termen lung. În acest context, orașele pot deveni mai reziliente dacă aliniază obiectivele de dezvoltare urbană cu cele de adaptare la schimbările climatice și protecție a ecosistemelor naturale, inclusiv prin recunoașterea interacțiunii dintre fenomenul de insulă de căldură urbană și valurile de căldură.

Orașele României devin tot mai calde, mediul urban punând astfel o presiune tot mai mare asupra confortului și inducând riscuri termice din ce în ce mai accentuate. Modificarea temperaturii ambientale la nivel regional va avea un ritm accelerat în orașe în următoarele decenii. Schimbarea radicală a modului de planificare urbană în vederea adaptării și atenuării impactului schimbărilor climatice este o necesitate extrem de actuală la nivelul administrațiilor locale din România.