Cum percep bucureștenii astăzi Sistemul de Garanție-Returnare?
Percepția asupra Sistemului de Garanție–Returnare pare să fie variabilă. La nivel național, peste 70% dintre respondenții unui chestionar îl consideră cea mai bună soluție pentru colectare și reciclare, în timp ce în București, 35% dintre locuitori au foarte puțină încredere în program, iar doar 14% au foarte mare încredere, conform unui studiu.
Această discrepanță arată că există încă provocări legate de imaginea programului și de încerederea pe care cetățenii o au în SGR.
Studiu: Recepția și percepția Programului de Garanție – Returnare în București
Peste 55% dintre bucureșteni au aderat la Sistemul de Garanție–Returnare (SGR) și peste 60% dintre ei au declarat că sunt familiarizați cu acesta, arată un studiu realizat pe un eșantion reprezentativ de consumatori*. Dintre aceștia, mai mult de 35% returnează constant ambalajele SGR la punctele special amenajate, 57% au făcut asta de cel puțin trei ori până în prezent.
În continuare, însă, 30% dintre locuitorii din București întâmpină dificultăți când încearcă să returneze un ambalaj, lucru care a făcut ca încrederea în program să scadă. Atât la nivel local, cât și național, există o acceptare generală a SGR, însă și o nevoie de o abordare mai atentă și personalizată în gestionarea și îmbunătățirea sistemului, astfel încât să inspire încredere și participare constantă în rândul tuturor consumatorilor din România.
Familiarizarea bucureștenilor cu Sistemul de Gararanție – Returnare (SGR)
57.8% dintre locuitorii Capitalei au aderat la Sistemul de Garanție – Returnare, arătând o acceptare semnificativă a programului. În contrast, aproximativ 42% au optat să nu participe la acesta, evidențiind o diversitate de poziții în rândul comunității bucureștene.
Majoritatea consumatorilor bucureșteni sunt familiarizați cu SGR. Datele arată că nivelul de notorietate al acestui sistem în rândul populației din Capitală este destul de ridicat – peste 64% dintre bucureșteni îl cunosc în prezent, în timp ce doar 35.4% nu sunt familiarizați cu el.
Dintre participanți la acest studiu, aproximativ 36.5% adoptă o practică constantă și responsabilă de reciclare, implicându-se activ în procesul de reintroducere a materialelor reciclabile în fluxul economic și ecologic. În contrast, majoritatea – 63.5% din acest eșantion, nu adoptă aceeași abordare, indicând o absență sau o participare sporadică în eforturile de reciclare. Această discrepanță în comportamentul de reciclare reflectă diferențe semnificative în gradul de conștientizare și de angajamentul față de practici sustenabile. Asta sugerează nevoia unei și mai mari educații și implicări sociale în promovarea și facilitarea unei culturi a reciclării mai extinse și mai integrate.
Totuși, lucrurile stau mai bine în privința reciclării sporadice. Mai mult de jumătate, adică 57.8%, dintre locuitorii Capitalei au declarat că au reciclat ambalajele de cel puțin trei ori de la implementarea programului. În același timp, aproximativ 42.2% nu au raportat o astfel de activitate.
În procesul de reciclare, adesea problemele devin evidente. 30% dintre bucureșteni au întâmpinat dificultăți în timpul utilizării Sistemului de Garanție – Returnare, în timp ce peste 60% au avut noroc să nu se confrunte cu astfel de inconveniențe. Printre plângerile exprimate se numără imposibilitatea reciclării unui număr considerabil de ambalaje și insuficienta instruire a personalului. Numeroși locuitori au spus că în timpul interacțiunilor cu vânzătorii, aceștia nu au putut oferi explicații satisfăcătoare pentru defecțiunile echipamentelor sau au afirmat că nu dispun de spațiu suficient de depozitare.
Legat de încrederea în SGR, sentimentele sunt împărțite în rândul locuitorilor din Capitală. Conform sondajului, aproape 36% au exprimat foarte puțină încredere, în timp ce peste 35% au afirmat că au mare încredere în acest sistem. În același timp, aproximativ 15% au menționat că au o încredere mică, iar peste 14% au declarat că au foarte mare încredere în acest sistem.
Aceste cifre dezvăluie o perspectivă complexă asupra modului în care cetățenii percep eficacitatea și fiabilitatea Sistemului de Garanție – Returnare. În lumina plângerilor legate de lipsa spațiului de depozitare și lipsa instruirii personalului, este evident că există o legătură între aceste dificultăți și nivelurile variate de încredere în sistem.
SGR: Cum arată implicarea la nivel național și în București
Atunci când comparăm datele între nivelul de țară și nivelul specific Bucureștiului, observăm unele diferențe și similarități în ceea ce privește aderarea și percepția față de SGR.
La nivel de țară, conform unui studiu Kantar, peste 50% dintre consumatorii români au aderat până în prezent la SGR. Acest lucru indică o acceptare semnificativă a programului la nivel național. Totuși, în București, procentul este mai ridicat, unde peste 55% dintre locuitori au aderat la SGR, indicând o implicare puternică în cadrul Capitalei.
În ceea ce privește frecvența returnării ambalajelor SGR, la nivel de țară, aproximativ 25% returnează constant ambalajele, iar 58% au returnat ambalaje de cel puțin trei ori până în prezent. În București, aproximativ 35% returnează constant ambalajele la punctele de colectare, iar 57.8% au înapoiat containere SGR de cel puțin trei ori.
Cu toate astea, încrederea în SGR pare să fie variabilă. La nivel național, peste 70% dintre respondenți îl consideră cea mai bună soluție pentru colectare și reciclare, în timp ce în București, 35% au foarte puțină încredere în program, iar doar 14% au foarte mare încredere. Această discrepanță arată că există încă provocări legate de imaginea programului și de încerederea pe care cetățenii – atât din țară cât și din Capitală – o au în SGR.
Pe de altă parte, nivelul de notorietate al SGR în rândul populației este ridicat atât la nivel de țară, cât și în București. La nivel național, 96% dintre români cunosc sistemul în prezent, iar în București, 64.6% sunt familiarizați cu acesta.
Prin urmare, deși există o acceptare generală a SGR la nivel național și local, există și o nevoie de o abordare mai atentă și personalizată în gestionarea și îmbunătățirea acestui sistem, astfel încât să inspire încredere și participare constantă în rândul tuturor consumatorilor din România.
Sursa: RetuRO
De la vorbe la fapte: Câte ambalaje au fost colectate de la începutul anului 2024 în București? Dar la nivelul țării?
Bucureștiul și-a consolidat poziția ca lider în colectarea de ambalaje în primele trei luni din 2024. Luna ianuarie a fost un început promițător, iar februarie și martie au adus salturi impresionante în eforturile de reciclare.
În ianuarie, Bucureștiul a colectat un total de 433.627 de ambalaje, inclusiv ambalaje de plastic, metal și sticlă. Asta reprezintă aproximativ 23.4% din totalul ambalajelor colectate la nivel național în aceeași perioadă. Februarie a adus un avans semnificativ, cu Bucureștiul contribuind cu aproximativ 24.5% din totalul ambalajelor colectate în țară, iar în martie, orașul a contribuit cu aproximativ 23.4%.
Cifrele detaliate pentru ambalajele SGR colectate în București între ianuarie–martie
În ianuarie, la nivelul municipiului București au fost colectate aproape 10.900 kg de plastic din ambalaje SGR, 911 kg din ambalaje de metal, peste 9.300 kg din sticlă. Asta dintr-un total pe țară de 55.787 kg de plastic colectat, 4.214 kg din metal și 27.179 din sticlă, conform RetuRO.
În februarie, în București au fost colectate aproape 130.000 kg de plastic, aproape 12.500 kg de metal și peste 194.000 kg de sticlă, dintr-un total pe țară de 507.735 kg de plastic, 46.805 kg de metal și peste 512.000 kg de sticlă.
În martie, la nivelul municipiului București au fost colectate aproape 398.000 kg de plastic, 50.710 kg de metal și aproape 742.000 kg de sticlă, dintr-un total pe țară de 1.696.457 kg de plastic, 225.572 kg de metal și peste 2.494.000 kg de sticlă, conform echipei SGR.
SGR, de aici, încotro?
Bonus: exemple de bune practici din alte țări
Scopul SGR este de a recicla în fiecare an, aproximativ 7 miliarde de ambalaje de băuturi. La nivel declarativ, în iunie 2023, când sistemul nu era pus în funcțiune, 6 din 10 români se arătau dornici să-și recupereze, odată cu returnarea ambalajului, garanția plătită odată cu fiecare băutură achiziționată.
În lumina datelor care evidențiază atât succesele, cât și provocările Sistemului de Garanție –Returnare (SGR) în România, este esențial să ne uităm la exemplele altor țări pentru a găsi soluții viabile și inspirație pentru îmbunătățirea acestui program.
Un exemplu notabil este cel al Suediei, unde Sistemul de Depozit și Returnare este extins la o varietate mai largă de produse, inclusiv conserve. Prin oferirea unor sume mici de rambursare pentru fiecare ambalaj returnat, acest sistem a generat o cultură puternică a reciclării și a contribuit la menținerea unui mediu mai curat.
În Danemarca, un alt exemplu de succes este implementarea unui sistem de returnare a ambalajelor cu depozit, care a reușit să atingă rate ridicate de colectare și reciclare a sticlelor și cutiilor. Prin facilitarea accesului la puncte de colectare și oferirea unei rambursări a depozitului, acest program a stimulat participarea activă a consumatorilor și a redus impactul asupra mediului.
Pot fi luate în considerare măsuri pentru extinderea SGR către un spectru mai larg de produse, asemănător modelului suedez, care acoperă o varietate mai largă de ambalaje. Prin includerea altor tipuri de ambalaje în sistemul de depozit și returnare, se poate încuraja o reciclare și o gestionare mai eficientă a deșeurilor la nivel național.
De asemenea, se poate lua în considerare extinderea rețelei de puncte de colectare și facilitarea accesului la acestea, asemenea practicii din Danemarca, pentru a face procesul de returnare mai convenabil și accesibil pentru toți consumatorii.
În plus, o mai mare transparență și comunicare din partea autorităților și a companiilor implicate în SGR ar putea îmbunătăți înțelegerea și încrederea consumatorilor în acest sistem, similar cu ceea ce se întâmplă în unele țări europene unde comunicarea eficientă și educația continuă a publicului sunt prioritare.
Prin adoptarea și adaptarea unor astfel de practici și măsuri, România ar putea să-și consolideze și să-și îmbunătățească Sistemul de Garanție – Returnare, asigurându-se că acesta contribuie la promovarea unei economii circulare și la protejarea mediului înconjurător într-o manieră eficientă și sustenabilă.
Daria Bratu
Este doctorandă la Facultatea de Geografie, Universitatea din București și masterandă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Pasionată de studiul schimbărilor climatice și de jurnalismul de mediu, cu accent pe prevenirea și promovarea practicilor ecologice
* Studiul a fost realizat de Daria în luna martie, pe un eșantion de 1.020 persoane cu domiciliul în București printr-un chestionar aplicat la punctele de colectare SGR din fiecare sector. Dintre respondenți, 313 au avut peste 60 de ani, în timp ce 301 între 31 și 45 de ani. În plus, 234 de persoane au avut între 46 și 60 de ani, iar 171 de persoane între 18 și 30 de ani. 573 de persoane au fost de sex feminin și 446 de sex masculin.
Cum poate o strategie de infrastructură verde să îmbunătățească viața în orașe?
Conceptul de strategie de infrastructură verde – deși cunoscut în multe colțuri ale lumii – este mai puțin cunoscut în România. La noi în țară, unul dintre primele proiecte care propun o strategie pe termen lung pentru spațiile verzi se întâmplă în Brașov.
Strategia verde e un cumul de programe, proiecte sau ghiduri pentru grădini private, pentru următorii 20 ani. Aceasta ia în calcul, printre altele, legislația națională a spațiilor verzi sau directivele UE legate de infrastructura verde. Majoritatea orașelor noastre nu au, însă, aceste strategii, deși este urgent să le implementăm pe termen lung.
Conceptul de „strategie pentru infrastructura verde” – deși cunoscut în multe colțuri ale lumii – este puțin folosit în România. Unul dintre primele proiecte de la noi care propun o strategie pe termen lung pentru spațiile verzi se întâmplă în Brașov.
Strategia verde e un cumul de programe, proiecte sau ghiduri pentru grădini private, spre exemplu, propuse pentru următorii 20 ani pentru dezvoltarea rețelei de spații verzi a unui oraș, așa cum propune și administrația Brașovului. Aceasta ia în calcul, printre altele, legislația națională a spațiilor verzi sau directivele UE legate de infrastructura verde. Majoritatea orașelor noastre nu au, însă, aceste strategii, deși este urgent să le implementăm pe termen lung.
Deși obligate de lege, orașele din România nu au o strategie pentru infrastructura verde
În prezent, orașele din România se confruntă cu o serie de provocări privind planificarea și gestionarea infrastructurii verzi urbane. Majoritatea administrațiilor locale se confruntă cu lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung privind dezvoltarea și managementul spațiilor verzi urbane tocmai pentru că nu au fost elaborate studii și strategii care să ofere o imagine de ansamblu asupra evoluției sistemelor verzi urbane.
Legea spațiilor verzi prevede că municipiile trebuie să aibă un „recensământ” al suprafețelor pe care le administrează, precum și date despre calitatea și accesibilitatea lor. Apoi, ar trebui să elaboreze o strategie și un plan de acțiune pentru conservarea și dezvoltarea spațiilor verzi, prin transformarea unor terenuri abandonate sau de altă natură.
Plan general - Strategia de infrastructură verde a mun. Brașov (Autori: Vladimir Boc, Christian Voinescu, Ana Vița, Anca Strugariu, Bogdan Mihalache, Iustina Tudor)
Deși marile orașe din țară au realizat în ultimii ani registrul spațiilor verzi existente, majoritatea covârșitoare a orașelor din România care au peste 100.000 de locuitori nu au strategii de dezvoltare a rețelei verzi, chiar dacă sunt obligați prin lege.
De asemenea, Strategia Europeană privind Biodiversitatea pentru anul 2030, elaborată în 2020, prevede ca toate orașele cu peste 20.000 de locuitori să elaboreze planuri ambițioase de înverzire urbană.
Așadar, se impune ca administrațiile publice locale să înceapă, în cel mai scurt timp, prin direcțiile de Urbanism și de Mediu, elaborarea unor studii și strategii pentru dezvoltarea și gestionarea infrastructurii verzi urbane. Acest pas ar contribui semnificativ la conservarea resurselor existente, dar și la crearea unei viziuni coerente privind dezvoltarea rețelei verzi în următoarele decenii și la o mai bună valorificare a beneficiilor oferite de spațiile verzi.
Ce este de fapt infrastructura verde și de ce sunt importante strategiile?
Infrastructura verde urbană include totalitatea spațiilor verzi publice și private, indiferent de gradul de amenajare al acestora. Sunt cuprinse parcuri, grădini publice și scuaruri, aliniamentele stradale, pădurile urbane, parcurile dendrologice și grădinile botanice, parcurile sportive, cimitirele, grădinile private. Un rol ecologic și social important în joacă și infrastructura verde-albastră, care cuprinde zonele umede, lacurile și cursurile de apă, dar și infrastructura verde-galbenă în cadrul căreia regăsim spațiile de producție, precum grădinile de legume sau livezile.
Conform Comisiei Europeane, infrastructura verde este “un instrument testat cu succes în asigurarea unor beneficii ecologice, economice și sociale, prin soluții naturale”. Biroul European de Mediu definește infrastructura verde ca fiind o “rețea interconectată coerentă şi durabilă, cu caracteristici regionale ale peisajului, arii naturale și spații deschise în teritoriu, oferind o gamă largă de beneficii ecologice".
Ghid privind managementul sustenabil al grădinilor private - Strategia de infrastructură verde a mun. Brașov
(Autori: Vladimir Boc, Christian Voinescu, Ana Vița, Anca Strugariu, Bogdan Mihalache, Iustina Tudor)
Astfel, putem spune că infrastructura verde urbană cuprinde totalitatea spațiilor verzi de diferite suprafețe și cu funcțiuni distincte care formează o rețea, care dacă este planificată strategic și gestionată într-un mod sustenabil poate oferi beneficii multiple comunităților locale.
Studiile și strategiile privind infrastructura verde urbană sunt importante pentru că pot contribui semnificativ la creșterea calității vieții locuitorilor din orașe prin valorificarea și maximizarea beneficiilor pe care spațiile verzi existente și cele potențiale le pot oferi. Discutăm în primul rând de beneficii de mediu pe care vegetația și spațiile verzi le oferă comunităților locale și turiștilor, precum ameliorarea microclimatului urban, reducerea poluării, conservarea și protejarea biodiversității, dar și de beneficii socio-economice, precum crearea de spații recreative multifuncționale, interconectate prin trasee pietonale sau rețele de piste velo.
Cine trebuie să dezvolte, să finanțeze și să implementeze strategia?
Strategiile de infrastructură verde sunt elaborate, de regulă, de către echipe de specialiști în peisagistică și în domenii conexe planificării sistemelor verzi urbane. Aceste echipe multidisciplinare ar trebui să cuprindă experți în peisagistică, horticultură, urbanism, sociologie, GIS (sisteme informaționale geografice), ecologie, printre altele.
Raza de deservire a spațiilor verzi (stânga-prezent; dreapta-impactul implementării strategiei) - Strategia de infrastructură verde a mun. Brașov (Autori: Vladimir Boc, Christian Voinescu, Ana Vița, Anca Strugariu, Bogdan Mihalache, Iustina Tudor)
Inițiativa demarării și implementării strategiilor de infrastructură verde și contractarea unei echipe de specialiști aparține autorităților locale, respectiv compartimentelor de mediu din cadrul primăriilor. Pentru a asigura implementarea strategiilor pe termen mediu și lung – de regulă pentru 20 ani – este recomandată elaborarea unor rapoarte anuale, în care să fie implicate echipele de proiectanți care au realizat strategia de infrastructură verde.
Există mai multe tipuri de surse de finanțare pentru dezvoltarea infrastructurii verzi. Forma de finanțare depinde de anvergura proiectelor, dar și de bugetele autorităților locale. În cazul orașelor mari (cu peste 200.000-300.000 locuitori), care dispun de bugete consistente, o parte din proiecte pot fi finanțate din bugetele locale ale primăriilor. Însă, în majoritatea orașelor, fondurile europene, fondurile norvegiene sau bugetul de stat reprezintă principala sursă de finanțare. De asemenea, sponsorizările din parte fundațiilor sau a mediului de afaceri pot reprezenta o sursă complementară de investiții.
Cum contribuie infrastructura verde la bunăstarea noastra? Studiu de caz: Brașov
Strategia de infrastructură verde a Brașovului cuprinde un plan de acțiune pe 20 ani, iar o parte din proiectele cuprinse sunt deja în curs de implementare. Pe de altă parte, pentru a asigura continuitatea implementării proiectelor și programelor, este esențială întocmirea unor rapoarte anuale care să prezinte stadiul în care se află acestea. Astfel, spre exemplu putem carta spațiile publice unde s-a intervenit în combaterea speciilor de plante invazive.
Ca în majoritatea orașelor României și în Brașov aceste plante de origine străină, provenind în mare parte de pe alte continente se extind necontrolat, distrugând arii din ce in ce mai mari, prin câștigarea luptei pentru apă, nutrienți și lumină în detrimentul speciilor native, care sunt mai sensibile. Programul de combatere a speciilor de plante invazive poate și trebuie început imediat, cu înlăturarea acestora din spațiile publice și apoi cu refacerea ariilor deteriorate.
Alt program care poate fi demarat mai repede este cel prin orice parcare colectivă nou înființată va trebui sa cuprindă arbori și arbuști în interiorul parcajelor, nu doar în perimetral acestora. Un altul ar fi înființarea unei pepiniere municipale, prin care să se producă local materialul dendro-floricol necesar în amenajările publice.
Pentru alte situri se vor realiza întâi concursuri internaționale de proiectare, cum este spre exemplu cazul platformei Rulmentul, un fost sit industrial, ce conține un patrimoniu arboricol valoros și care se învecinează pe latura sa lungă cu Timișul Sec, râul uitat al Brașovului. La tema de concurs pentru acest proiect se lucrează în prezent. Alte programe care ar trebui să fie vizibile în anii următori vizează creșterea suprafețelor acoperite cu arbori în parcările publice și semi-publice, completarea aliniamentelor stradale discontinue și amenajarea unor perdele forestiere de protecție în zona periferică de sud a orașului.
Realist vorbind, ne putem aștepta la un impact semnificativ al strategiei din Brașov după 8-10 ani.
Când ne putem aștepta la mai multă infrastructura verde în alte orașe?
La nivel național, în ultimii ani au existat mai multe dezbateri și conferințe privind infrastructura verde urbană, inițiate atât de reprezentanți ai mediului academic, ai ONG-urilor, dar și de asociațiile profesionale din peisagistică, urbanism, arhitectură, geografie, cât și de administrațiile publice centrale și locale.
Din păcate însă, măsurile concrete la nivelul orașelor sunt în continuare deficitare.
Pajiștea Petricani; Foto: Alex Busuioceanu
Există numeroase proiecte de conservare a naturii, amenajări peisagistice și intervenții punctuale privind infrastructura verde – precum grădini comunitare, acoperișuri verzi, pajiști urbane – în multe orașe din țară. Printre acestea putem menționa inițiativa Asociației Parcul Natural Văcărești de a declara noi arii naturale protejate urbane în București, cum ar fi Valea Saulei, Pajiștea Petricani, zona umedă situată la nord-vest de Lacul Morii și Pădurea Băneasa. Aceste arii pot contribui atât la conservarea biodiversității urbane, cât și la crearea unor noi spații recreative în marile orașe.
Intervențiile punctuale se referă la amenajarea unor grădini comunitare gândite pe principiul rotației culturilor, unele dintre acestea fiind propuse în proximitatea blocurilor de locuințe colective din cartierele dormitor bucureștene sau chiar pe acoperișurile acestora.
Alte intervenții punctuale se referă la amenajarea unor pajiști melifere, care au rolul atragerii biodiversității. Astfel de intervenții au fost implementate în ultimii ani în perimetrul și în vecinătatea Parcului Natural Văcărești. Instalațiile permanente sau temporare cu jardiniere plantate cu o diversitate relativ mare de specii de plante pot reprezenta o soluție pentru zonele dens construite din centrele marilor metropole.
Totuși, lipsește în continuare trasarea unei viziuni coerente pe termen mediu și lung, care să ofere o imagine de ansamblu privind evoluția și dezvoltarea rețelelor verzi în timp spre beneficiul locuitorilor.
Vladimir Boc
Vladimir Boc este inginer peisagist (2010), doctor în Horticultură (2018) și cadru didactic la specializarea Peisagistică, Facultatea de Horticultură, USAMV București (din 2013). Este preocupat de evaluarea, planificarea, proiectarea și managementul infrastructurii verzi urbane. Din 2008 a realizat peste 100 de studii și proiecte și a obținut 8 premii naționale și internaționale în peisagistică, activând atât în mediul academic, cât și în sectorul privat. Din 2021, este ambasador al Pactului Climatic European în România, iar din 2024, este Președinte și cofondator al Societății pentru Înverzire Urbană.
Christian Voinescu
Christian Voinescu este absolvent al specializării Peisagistică a Facultății de Horticultură din cadrul USAMV București (2011). Din 2012 activează în orașul său natal, Brașov. Ca inginer peisagist se implică în proiectarea spațiilor publice, realizează acțiuni de plantare pe terenuri degradate și inserează vegetație în situri dragi lui, spre exemplu în Curtea Honterus. Ca anteprenor proiectează și înființează numeroase grădini în Brașov și în împrejurimi. În timpul liber devine explorator velo al peisajului urban, incluzând în turele sale și vizite la locul faptei, urmărind evoluția arborilor și a arbuștilor plantați de el în oraș.