Problemă arzătoare: incendiile de vegetație în contextul schimbărilor climatice.
Relația între climă și foc este una de reciprocitate: clima influențează trendul incendiilor de vegetație, care, la rândul lor, prin eliberarea rapidă a compușilor chimici, gazelor cu efect de seră și aerosolilor în timpul arderii, influențează sistemul climatic.
Conform modelelor climatice bazate pe scenarii cu emisii ridicate, regiunile predispuse la incendii se vor extinde în majoritatea zonelor din Europa.
În România, cele mai multe incendii de vegetație au loc în perioada martie-aprilie, datorită practicilor necorespunzătoare de igienizare a terenurilor agricole, deși există prevederi legale pentru apărarea împotriva incendiilor pe timpul utilizării focului deschis la arderea vegetației.
O acțiune iminentă în acest context este dezvoltarea unei culturi de siguranță, în cadrul căreia să învățăm cum să folosim focul într-un mod sustenabil.
Ce sunt incendiile de vegetație si de ce sunt importante?
Focul în istorie
Focul este un element primordial evoluției vieții, apare în arhivele geologice imediat după apariția plantelor terestre, acum mai bine de 400 milioane de ani și este folosit de oameni încă din timpuri preistorice. Descoperirea focului de către om este considerată un triumf al omului asupra naturii și un punct de cotitură în evoluția civilizației. Alături de apă, aer și pământ, focul este unul din elementele principale care stau la baza vieții și a lucrurilor ce ne înconjoară.
Nu există cultură care să nu folosească focul, omul și strămoșii săi sunt unici fiind o specie capabilă să aprindă și să gestioneze focul. Focul este o resursă incredibilă, îl folosim pentru a ne încălzi, pentru a pregăti mâncare, pentru a modela fierul și sticla etc. Corpul uman este modelat de foc, evoluția sistemelor noastre digestive și nu numai a fost influențată de faptul că strămoșii noștri au descoperit și au gătit cu foc. În natură, focul vine sub diferite forme, el poate fi o sursă de viață, un factor de regenerare dar și un factor distrugător.
Focul - un beneficiu ecologic
Focul influențează dezvoltarea ecosistemelor globale, inclusiv distribuția și structura vegetației, circuitul carbonului și nu în ultimul rând, clima. Focul consumă materia moartă sau în proces de descompunere și poate returna substanțe nutritive în sol, are rol de dezinfectant, elimină plantele afectate de boli și insectele dăunătoare și susține regenerarea ecosistemului. Mai mult, unele specii de plante și arbori, cunoscute sub numele de pirofite (< fr. pyrophyte, cf. gr. pyr – foc, phyton – plantă) au nevoie de foc pentru eliberarea și germinarea semințelor cum sunt cele din genul Eucalyptus și Banksia (ale căror fructe/conuri posedă un înveliș gros lignificat care plesnește doar sub efectul căldurii). Printre beneficiile focului se numără și eliberarea substanțelor nutritive, cum este fosforul, stimulant al productivității primare a ecosistemelor. Sunt studii care arată că eliberarea fosforului în urma incendiilor de vegetație din Africa reprezintă o sursă importantă de fosfor (fertilizator) pentru ecosistemele din bazinul Amazonului și Oceanul Atlantic.
La nivel global, focul este utilizat pentru a stimula regenerarea pășunilor și a pădurilor, pentru a menține calitatea habitatului și a reduce acumularea biomasei (combustibil) și nu în ultimul rând, pentru a extinde arealul agricol și/sau locuibil. În schimb, prin îndepărtarea stratului protector de vegetație, focul contribuie la modificarea ratei de infiltrare a apei în sol astfel că zonele arse sunt mai predispuse la procese geomorfologice cum sunt eroziunea și alunecările de teren. Deși omul utilizează focul pentru a obține beneficii economice și ecologice, focul rămâne un instrument nesigur și greu de controlat.
Focul și clima - efecte directe și indirecte
Clima și activitatea oamenilor joacă un rol important în trendul focurilor iar focul, în schimb, influențează sistemul climatic prin eliberarea rapidă de compuși chimici, gaze cu efect de seră și aerosoli (compuși ai fumului și funinginii) cu efecte asupra componentelor radiative. Cantitatea de CO2 eliberată prin arderea vegetației este cu aproximativ 50% mai mică față de cantitatea de CO2 eliberată în urma arderii combustibililor fosili dar asta nu înseamnă că efectele produse nu sunt la fel de importante. Pe lângă CO2, eliberarea aerosolilor, cum este carbonul negru (particule foarte fine cu diametrul de 2,5 microni, rezultat în urma arderii incomplete, se găsește în funingine) cu proprietăți de absorbție a radiațiilor solare contribuie la schimbările climatice prin absorbția căldurii și încălzirea atmosferei. Mai mult, la nivel regional, norul de fum limitează convecția, încălzește troposfera și limitează formarea norilor și a precipitațiilor.
La nivel global, emisiile eliberate în urma incendiilor și impactul lor asupra calității aerului sunt responsabile pentru 5 până la 8% din cele 3.3 milioane de decese premature înregistrate anual. Mai mult, în zonele tropicale, emisiile în urma incendiilor (poluarea aerului) reprezintă principala cauză a creșterii mortalității.
InfoBox
Pentru a se dezvolta, focul are nevoie de trei ingrediente:
sursă de căldură (fulger, aprindere intenționată, soare, erupții vulcanice) – ajută la aprinderea focului aducând combustibilului la o temperatură destul de ridicată pentru a arde,
combustibil (material inflamabil, biomasă = vegetație ierboasă, frunze, arbori) și
oxigen (din atmosferă).
Deși datele satelitare arată că în ultimii 18 ani, la nivel global, suprafața afectată de incendii s-a redus cu 25%, această reducere vine de pe urma intensificării agriculturii în special în zonele acoperite de savană și pajiști acolo unde această activitate a suprimat activitatea focurilor. Acest declin este contrabalansat de creșterea numărului de incendii (de dimensiuni mari) în zonele unde anterior incendiile erau rare, astfel ecosistemele care nu sunt adaptate la astfel de condiții pot suferi modificări ireversibile și limita posibilele beneficii ecologice oferite de aceste ecosisteme. Mai mult, pierderile economice substanțiale au pus sub semnul întrebării nu doar capacitatea noastră de a gestiona focul ci și gradul în care înțelegem cauzele, efectele și răspunsurile de tip feedback ale focului.
În ultimii ani, incendii devastatoare și fără precedent sunt raportate în întreagă lume, din Statele Unite (California), până în Australia, Indonezia, Africa, zona amazoniană și chiar zona arctică. În Europa, incendiile de vegetație ard anual peste 400 mii de hectare cu efecte devastatoare asupra arealelor protejate. Spre exemplu, la nivelul anului 2019, peste 48% din incendiile de vegetație au avut loc în areale protejate, Natura 2000. Modificări în cantitatea de precipitații, în apariția și frecvența fulgerelor și modificări de temperatură sunt precondiții ce favorizează arderea frecventă și intensă a vegetației din diferite ecosisteme, de la turbăriile boreale până la pădurile tropicale. Modelele climatice bazate pe scenarii cu emisii ridicate arată că în majoritatea regiunilor din Europe condițiile meteorologice vor devenii mai severe astfel, regiunile predispuse la incendiu se vor extinde iar sezonul (cald) favorabil incendiilor va fi mai lung.
Matricea riscurilor - instrument utilizat în proiectul RO-RISK pentru reprezentarea, compararea și ulterior ierarhizarea riscurilor
Pe lângă arealele din Europa Nordică și Centrală (Finlanda, Danemarca, Germania) și în Europa Sud-Estică, focurile încep să devină mai frecvente și mai devastatoare. După cum arată datele oficiale, peste 95% din incendiile de vegetație sunt cauzate de om fie în mod intenționat sau din neglijență, prin practicile agricole sezoniere.
Managementul riscului de incendii de vegetație în Europa
Majoritatea politicilor pentru reducerea riscului de incendii de vegetație adoptate în secolul trecut de către statele Europene au vizat suprimarea incendiilor. Însă, pe termen lung, această abordare nu a fost fezabilă nici economic, nici ecologic. Astfel, politicile recente la nivelul Uniunii Europene susțin managementul integrat al incendiilor, în scopul de a reduce daunele provocate de incendii, în timp ce beneficiile focului sunt maximizate.
Înțelegerea riscului de incendii de vegetație
Evaluarea periodică a riscurilor pe plan național și local, în contextul reducerii riscului de dezastre naturale și antropice, este încurajată la nivel mondial. În Europa, metodele folosite pentru evaluarea riscului de incendii de vegetație variază între țări. Astfel, pe viitor, va fi nevoie de proceduri armonizate la nivel pan-european pentru a diminua impactul incendiilor în regiune.
Evaluarea riscurilor pe plan național – RO-RISK: În 2016, a fost efectuată o evaluare a riscurilor de dezastre la nivel național. 10 tipuri de risc, specifice pentru teritoriul României, au fost incluse în evaluarea națională, unul dintre acestea fiind riscul de incendiu de pădure.
Evaluarea riscului și analiza de hazard pentru incendii de pădure a fost efectuată la nivelul Unităților Administrative Teritoriale (UAT). Pentru evaluarea riscului și realizarea hărților de hazard, au fost folosite înregistrări istorice cu privire la incendiile de pădure, hărți forestiere și date meteorologice. Pentru a evalua impactul ecologic al incendiilor de pădure, au fost luate în considerare aspecte precum: suprafața ariilor protejate, harta vegetației forestiere, hărți de distribuție a speciilor de floră și faună, eco-regiuni climatice ș.a.m.d. Pentru evaluarea impactului economic, au fost efectuate analize economice, luând în considerare o serie de indicatori socio-economici.
În cadrul proiectului, a fost efectuată analiza hazardului de incendiu în zonele forestiere. Însă, pe viitor este importantă focalizarea atenției și asupra zonelor non-forestiere, mai ales a celor care sunt adiacente zonelor acoperite de păduri.
Mai multe informații despre rezultatele evaluării găsiți aici
În România, probabilitatea de apariție a incendiilor de pădure este medie-ridicată. Impactul acestora este mic, fiindcă se manifestă mai ales în zonele montane mai puțin populate.
Matricea riscurilor - instrument utilizat în proiectul RO-RISK pentru reprezentarea, compararea și ulterior ierarhizarea riscurilor
Însă, oamenii din zonele intens populate, localizate în proximitatea pădurilor sunt expuși acestui risc. De asemenea, vulnerabilitatea de mediu este ridicată în anumite zone, inclusiv zone localizate în arii protejate. În 2019, România a înregistrat un record, fiind țara cu cele mai mare daune cauzate de incendii în ariile protejate din rețeaua Natura 2000, cele mai multe incendii având loc în Delta Dunării.
Măsurile de prevenire a incendiilor forestiere, rezultate în urma evaluării riscului, vizează monitorizarea permanentă a zonelor împădurite extinse cu risc ridicat. De asemenea, consolidarea capacităților de prevenție și răspuns este importantă, fiindcă probabilitatea de producere a incendiilor forestiere în România depinde în mare măsură de factori care nu pot fi controlați, cum ar fi factorii meteorologici și condițiile de teren.
Îmbunătățirea capacităților de răspuns la incendiile de vegetație
Pregătirea forțelor de intervenție și alocarea resurselor necesare pentru stingerea incendiilor este, de asemenea, un aspect promovat prin managementul integrat al incendiilor de vegetație.
Cooperarea la nivel European pentru gestionarea eficientă a capacităților de răspuns
Cooperarea internațională în domeniul protecției civile devine din ce în ce mai importantă și pentru managementului integrat al incendiilor de vegetație, mai ales în contextul în care intensitatea și durata incendiilor a crescut față de trecut. Aceste incendii de vegetație de proporții mari pot genera situații de urgență cărora capacitățile naționale de răspuns nu le pot face față, statele afectate fiind nevoite să solicite asistență internațională.
La nivelul Uniunii Europene, acordarea rapidă a asistenței, prin coordonarea eficace a capacităților europene de răspuns în situații de urgență, este realizată prin Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii.
InfoBox
Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii – este responsabil, la nivel European, de coordonarea răspunsului la dezastre naturale și antropice. Prin Mecanism este urmărită consolidarea cooperării în domeniul protecției civile dintre Uniune, statele membre și alte șase țări din afara UE. Orice stat poate solicita activarea Mecanismului, atunci când se confruntă cu o situație de urgență la care capacitățile de răspuns de la nivel național nu mai fac față.
Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (DG ECHO) din cadrul Comisiei Europene este responsabil de Mecanism.
Mai multe informații despre Mecanism găsiți aici.
Între anii 2007-2020, incendiile de vegetație au fost principala cauză pentru activarea Mecanismului, cu o medie de 6 activări pe an.
Activarea media anuala a Mecanismului de Protecție Civilă Europeană
Comisia Europeană a luat, în ultimii ani, mai multe măsuri pentru a consolida capacitățile de răspuns la incendiile de vegetație. În 2019, a fost înființată o flotă de tranziție de aeronave de stingere a incendiilor în cadrul programului RescEU. Capacitatea de rezervă RescEU a fost creată pentru situațiile în care mai multe state se confruntă simultan cu incendiile de vegetație, iar capacitatea de răspuns existentă nu este suficientă. De asemenea, au fost organizate mai multe exerciții dedicate răspunsului la incendii și a fost încurajat și schimbul de experiență, pentru a facilita cooperarea la nivelul Mecanismului.
Rezerva RescEU – este o nouă rezervă de capacității de răspuns a Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii.
Contribuțiile statelor participante oferite în sprijinul statului care a solicitat asistență sunt voluntare. Astfel, rezerva RescEU, finanțat în întregime de Comisia Europeană, a fost creat drept o plasă de siguranță, în cazul în care resursele de răspuns ale statelor participante sunt limitate sau indisponibile.
Mai multe informații despre RescEU găsiți aici.
Monitorizarea riscului de incendii de vegetație
Monitorizarea se realizează prin programul Copernicus, pe baza observațiilor satelitare și in-situ. În contextul protecției civile, programul Copernicus vine în sprijinul instituțiilor cu competențe în gestionarea situațiilor de urgență, oferind servicii de cartografiere pentru a evalua impactul și daunele produse și servicii de monitorizare a impactul riscului pe termen mediu și lung.
Sistemul European de Informare privind Incendiile Forestiere (EFFIS) este responsabil cu monitorizarea incendiilor de vegetație, în cadrul programului Copernicus. În prezent, prin EFISS, sunt oferite date în timp real, care facilitează prevenirea incendiilor, prognoza pericolului de incendiu, analiza impactului incendiilor și recuperarea post-incendiu a vegetației. Numai în anul 2019, serviciul de cartografiere rapidă a fost activat de 35 de ori și au fost create 108 de hărți ale arealelor afectate de incendii de vegetație.
Exemplu de hărți generate prin EFFIS - Imagine de ansamblu asupra incendiilor de vegetație în perioada ianuarie-iunie, 2019
Creșterea gradului de conștientizare a populației
Majoritatea incendiilor sunt cauzate de om. Astfel, educarea și informarea cetățenilor pentru a încuraja adoptarea unui comportament preventiv este importantă pentru managementului integrat al incendiilor de vegetație.
Dezvoltarea campaniilor țintite pe responsabilizarea cetățenilor trebuie să țină cont de diferitele grupuri țintă. Diferite grupuri, cum ar fi copiii, adulții, deținătorii de terenuri agricole, autoritățile publice, au nevoi de informare specifice, iar rezultatul așteptat al campaniilor de comunicare este și el diferit. De exemplu, în România, cele mai multe incendii de vegetație au loc în perioada martie-aprilie, datorită practicilor necorespunzătoare de igienizare a terenurilor agricole, deși există prevederi legale pentru apărarea împotriva incendiilor pe timpul utilizării focului deschis la arderea vegetației. Astfel, printr-o campanie de conștientizare adresată deținătorilor de terenuri agricole sau a suprafețelor împădurite, trebuie diseminate informații și bune practici despre tehnicile de igienizare corespunzătoare a terenurilor, despre managementul biomasei uscate și despre planificarea teritorială eficientă.
În România, la nivelul anului 2019, cele mai multe incendii și suprafața cea mai mare arsă au fost cauzate de managementul vegetației.
Un aspect comun pe care trebuie să și-l însușească campaniile de informare și educare, este crearea unei culturi de siguranță comună. Cetățenii trebuie să adopte un comportament preventiv, dar în același timp trebuie să fie conștienți că focul nu reprezintă întotdeauna o amenințare; în unele cazuri, are un rol ecologic și economic important. Pentru a identifica rolul pozitiv al focului și metodele cele mai eficiente de folosire a focului este nevoie de cooperarea mai multor actori implicați, cum ar fi autoritățile publice, reprezentanți ai comunității locale, organizații guvernamentale ș.a.m.d.
Incendiile de vegetație: de unde venim și unde ne îndreptăm
Dacă ne uităm prin lupa timpului vom observa că vegetația și implicit activitatea incendiilor s-au schimbat ca răspuns la variațiile climatice și mult mai recent, ca răspuns la activitățile antropice. La nivel global, începând acum aproximativ 18.000 de ani (moment cunoscut ca sfârșitul ultimului maxim glaciar), se observă o creștere a incendiilor datorată creșterii temperaturii și dezvoltării vegetației adică mai multă vegetație (biomasă/combustibil) disponibilă pentru a arde. În termeni generali, arderea vegetației a fost mai intensă în perioadele calde (interglaciare) cu condiții prielnice dezvoltării vegetației și mai scăzută în perioadele reci (glaciare) când vegetația a cunoscut un regres.
Dacă nu știați cum arată un fragment de cărbune sub lentilele microscopului vedeți în această imagine (stânga - lumină normală, dreapta - lumină polarizată)
Pe lângă climă, incendiile din diferite regiuni ale Globului au fost și sunt puternic modificate de oameni, amplitudinea influenței antropogene încă nu e clară mai ales în perioadele în care activitatea incendiilor se suprapune unor schimbări climatice. Pe teritoriul României, puținele studii științifice disponibile, arată că la începutul Neoliticului (acum 8000 de ani înainte de prezent, prezent=1950), oamenii au folosit focul pentru a extinde suprafața cultivată sau arealul pentru pășunat, urmând ca mai târziu, acum aproximativ 3000 de ani (înainte de prezent, prezent=1950) să devină principalul driver al incendiilor de vegetație. Începând cu secolul al XVIII-lea, o dată cu procesul de industrializare și cu schimbările climatice, incendiile de vegetație devin mai devastatoare.
Pe măsură ce schimbările climatice se accentuează, activitatea focurilor se schimbă, factorul antropogen devine din ce în ce mai puternic, rămân câteva întrebări:
Cum ne asigurăm că folosim focul într-un mod sustenabil?
Pe măsură ce focul devine mai frecvent și mai devastator, cum ne putem pregăti pentru ceea ce urmează?
Dr. Aritina Haliuc
Aritina Haliuc este interesată de dezlegarea misterelor climatice din trecutul Terrei și de modul în care noi, oamenii, i-am transformat înfățișarea, folosind un set de arhive, de la sedimentele din lacuri și mări până la documentele istorice. Aritina este interesată de creșterea gradului de informare și conștientizare a publicului și a factorilor decizionali cu privire la starea climei, a mediului și la acțiunile ce trebuie întreprinse pentru a proteja natura.
Dr. Monika Meltzer
Domenii de cercetare: Comunicarea riscului, Comunicarea de criză, Managementul dezastrelor.
Educație și formare: MA în Evaluarea riscului și Securitatea Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai / Doctorat în Știința Mediului – Titlul tezei de doctorat: „Comunicarea riscului de dezastre prin intermediul paginilor de Facebook ale instituțiilor cu competențe în gestionarea situațiilor de urgență – de la percepție la practică”.
