Anul 2026 a fost marcat de căldură extremă la nivel global, expunând milioane de oameni la niveluri crescute de ozon și fum de la incendii, în unele cazuri, fără precedent. Cu condițiile El Niño extreme preconizate să continue, incendiile de vegetație vor continua să domine știrile. Totodată, un studiu recent publicat oferă prima analiză la scară națională a evoluției simultane a mai multor poluanți atmosferici din România, pe o perioadă de 12 ani (2013–2024). Rezultatele conturează o hartă a țării în care poluarea (inclusiv cu ozon)  nu doar persistă, ci în unele regiuni, se agravează vizibil (cu creșteri de pana la 15 μg m⁻³ pe decadă în sud-estul și vestul Romaniei, iar mecanismele din spatele acestei agravări sunt,, legate și de dinamica atmosferei, pe care schimbările climatice o remodelează.

Ozonul la nivelul solului este un poluant secundar, rezultat din reacții chimice declanșate de lumina solară și temperaturile ridicate, în principal între oxizii de azot (din arderea combustibililor fosili sau biomasa lemnoasa) și compușii organici volatili (VOC, cu surse naturale și antropice). Vara, condițiile meteo stabile și radiația solară puternică favorizează acumularea ozonului la sol. 

În 2026, emisiile de fum de la incendii au afectat semnificativ zone extinse din America de Nord, regiunile siberiene ale Rusiei, Europa de Vest și Asia de Sud-Est. Noua aplicație CAMS, Fire Emissions Watch, lansată în vara 2026, oferă date despre emisiile cauzate de incendii. Sistemul global CAMS monitorizează, de asemenea, transportul pe distanțe lungi al prafului deșertic.

Primele opt luni din 2026 au adus o expunere extrem de ridicată și persistentă la ozon în Asia, cu episoade severe și în Europa și America de Nord (din cauza valurilor de căldură). Oceania a fost cea mai puțin afectată zonă.

• Aproape 40% din populația globală este expusă la niveluri extrem de ridicate de ozon; 60% din populația Asiei.
• Aproximativ 50% din populația globală expusă la calitate a aerului „foarte slabă" sau „extrem de slabă" din cauza ozonului.
• Doar 5% din populație a avut parte de o calitate „bună", iar 15% „acceptabilă" a aerului.
• Orașele cu cele mai mari expuneri: Rio de Janeiro, Ciudad de Mexico, Milano, Delhi, Cairo.

Concentrațiile de ozon de la sol sunt afectate de schimbările climatice. Astfel că,  mai multe valuri de căldură înseamnă concentrații locale mai mari, anulând parțial beneficiile strategiilor de reducere a precursorilor. Durata de viață a ozonului în troposferă variază de la câteva ore (la sol) la câteva săptămâni (la altitudine), explicând combinația dintre producția fotochimică locală și transportul pe distanțe lungi. Emisfera nordică este mai sensibilă din cauza suprafeței terestre și a densității mari a populației.

Europa

Calitatea aerului s-a îmbunătățit semnificativ pentru majoritatea poluanților reglementați (Directiva UE 2024/2281), cu excepția ozonului, care nu arată o tendință clară de scădere. Directiva UE prevede ca media zilnică maximă pe 8 ore să nu depășească 120 µg/m³ mai mult de 18 zile/an, cu un obiectiv pe termen lung de 100 µg/m³. Europa a avut dificultăți în respectarea acestor obiective, cu un gradient nord-sud clar legat de valurile de căldură succesive. Emisiile locale și fondului regional caracteristic emisferei nordiceau contribuit împreună la creșterile din perioada iunie–august. 

Poluarea europeană cu ozon a contribuit, la rândul ei, la fondul emisferic global. Condițiile calde și uscate au favorizat și incendiile fără precedent din vara 2026. În timpul valului de căldură din iulie 2026, la Bergamo, transportul emisferic de ozon a avut un impact la fel de important ca toate sursele antropice europene combinate.

Asia

Continentul cel mai afectat de poluarea cu ozon la nivel mondial, din cauza emisiilor antropice majore (industrializare, dezvoltare economică, transport), la care se adaugă arderea reziduurilor agricole, combustia biomasei în gospodării și incendiile necontrolate de vegetație. Concentrațiile relativ omogene pe suprafețe mari arată importanța transportului pe distanțe lungi. Cele mai mari concentrații (>110 µg/m³) apar în zone cu emisii antropice și biogene substanțiale, în timp ce niveluri ridicate (>80 µg/m³) apar și în zone rurale mai îndepărtate de sursele de emisii principale. 

America de Nord

Peste 4 din 10 locuitori ai SUA trăiesc în zone cu niveluri de poluare periculoase pentru sănătate, cu o creștere a expunerii la ozon față de ultimii cinci ani. Conform EPA (Environmental Protection Agency), ozonul a depășit standardele de alertă de mai multe ori, în mai multe state. Ca și în restul emisferei nordice, nivelurile de ozon au rămas relativ neschimbate în ciuda politicilor ambițioase de reducere a emisiilor din ultimele decenii — parțial din cauza fondului emisferic, a schimbărilor climatice și a emisiilor din incendii de vegetație din SUA si Canada. Expunerea se suprapune cu zonele dens populate de pe coasta de est și vest a SUA și cu marile orașe din America de Nord și Centrală. 

Incendiile eliberează particule fine, oxizi de azot, compuși organici volatili și gaze cu efect de seră. Deși emisiile globale din arderea biomasei au scăzut în ultimele decenii, expunerea globală la fum crește din cauza incendiilor necontrolate tot mai extreme și localizate aproape de zonele populate.

‍

Europa

• 22 iulie: incendii mari în regiunile Gironde și Landes (Franța) — aproape 50.000 hectare arse, 40.000 evacuați (una dintre cele mai mari evacuări din Franța de la Al Doilea Război Mondial).
• Concomitent, în Spania: incendiu în provincia Ávila, împreună cu altul în Madrid — peste 50.000 hectare arse, 56.000 evacuați, aproape 30.000 confinați în interior.
• Madrid și Ávila au înregistrat cele mai mari emisii de carbon din incendii din 2003 încoace.
• Belgia: incendiul din regiunea High Fens (august 2026) a fost cel mai mare din ultimul secol; fumul a ajuns până în Polonia, traversând Germania.

America de Nord

Anul a început cu activitate redusă a incendiilor, dar temperaturile extrem de ridicate și precipitațiile scăzute (mai ales în vestul SUA) au creat condiții favorabile. În iulie, în timpul Campionatului FIFA, incendiile masive din Teritoriile de Nord-Vest și Ontario (Canada) au produs o poluare atmosferică substanțială ce a afectat  până și coasta Atlanticului, incluzând  orașe precum Chicago și Philadelphia și amenințând finala Cupei Mondiale din New Jersey. Incendiile din America de Nord au degajat în 2026 mai mult fum decât în anii obișnuiți. Pana de poluanți atmosferici a călătorit până în Europa, peste Atlantic, dar și spre Arctica și Groenlanda. 

Asia

Incendiile sezoniere din regiunea ASEAN au fost sub medie în primăvară, dar au contribuit la ceață transfrontalieră în Thailanda și Laos. La sfârșitul lui iulie au început incendii intense în Indonezia (Borneo, Kalimantan de Vest și Central), tipice pentru anii El Niño (1997, 2005, 2006, 2015, 2019, 2023). 2026 arată unele dintre cele mai mari emisii din ultimii 24 de ani pentru perioada ianuarie–septembrie. Asia este acoperită de suprafețe vaste cu turbării, iar incendiile din aceste zone, odată pornite, sunt foarte greu de stins. . Populația a fost expusă la concentrații de PM2.5 de sute de µg/m³.

Africa

Emisiile din arderi agricole, domestice (gătit) și incendii forestiere reprezintă o componentă majoră a calității aerului.Africa tropicală este un focar global de emisii din arderea biomasei pe tot parcursul anului. Deși emisiile sezoniere din cele două regiuni tropicale, nordică și sudică, au scăzut constant în ultimele două decenii, ele generează în continuare o poluare atmosferică persistentă și extinsă.

Conform OMS, 99% din populația globală trăiește în locuri unde poluarea atmosferică depășește ghidurile OMS, cu peste 4 milioane de decese premature atribuibile poluării ambientale a aerului anual. Raportul „State of Global Air 2025" identifică Asia de Sud drept regiunea cu cele mai mari rate de deces atribuibile poluării.

Dincolo de efectele respiratorii și cardiovasculare directe, particulele fine pot pătrunde în fluxul sangvin și afecta aproape toate organele — sistemul reproducător, metabolic, creierul, ficatul, rinichii. Cercetări recente sugerează că efectele emisiilor in incendii și ale prafului au fost subestimate multă vreme; un studiu recent estimează o creștere de 40% a expunerii globale la emisiile din incendii în ultimele două decenii, în ciuda reducerii suprafeței arse — din cauza creșterii populației în zone predispuse la incendii și a intensificării incendiilor legate de schimbările climatice.

Datele CAMS din 2026 confirmă că poluarea aerului este o problemă fără granițe: ozonul, emisiile de la incendii și praful desertic au traversat continente întregi, transformând crize locale, cum ar fi incendiile din Franța, Spania, Belgia, Canada sau Indonezia, în episoade de poluare la scară regională și chiar emisferică. Tiparul se repetă an de an în ciuda politicilor de reducere a emisiilor, parțial din cauza schimbărilor climatice care alimentează valurile de căldură și incendiile extreme.