Cum sunt reflectate schimbările climatice în mentalul colectiv?
Felul în care oamenii percep dovezile științifice legate de schimbările climatice devine relevant când vorbim despre motivarea sau demotivarea acestora să se implice în aceste tipuri de activități. Subiectul schimbărilor climatice a devenit unul din cele mai mediatizate la nivel global iar media a devenit un important actor ce “validează” știința din spatele schimbărilor climatice. Drept urmare știința în sine a devenit mai expusă criticilor.
Chiar și atunci când majoritatea oamenilor de știință, decidenților politici și populației în general cad de comun acord asupra dovezilor robuste ale științelor climatice, încă rămân zone de dezacord. Scopul principal al acestui studiu este să arate cum cunoștințele științifice pe tema schimbărilor climatice sunt percepute de populație în general și care ar fi posibilele discrepanțe. Studiul răspunde la două întrebări: “Care sunt principalele tematici contrastante legate de schimbările climatice în literatura științifică?” și “Care sunt percepțiile românilor și belgienilor pe aceste teme?”
Am documentat dovezi despre un set de subiecte științifice legate de schimbările climatice și am dorit să vedem care sunt percepțiile publicului român și cel belgian legate de aceastea. A fost demonstrat faptul că percepțiile despre schimbările climatice, cauzele și impactul acestora sunt constructe sociale cu un grad ridicat de variabilitate între și în cadrul țărilor (Belgia și România în cazul de față).
Însă analizele tematice au atras atenția la faptul că există puncte comune între cele două grupuri participante cum ar fi conștientizarea existenței schimbărilor climatice, schimbările climatice ca o sursă de conflict și tranziția către energia verde ca o sursă a inadaptării la schimbările climatice.
Pe de altă parte există și dezacorduri profunde între cele două grupuri. Publicul român consideră schimbările climatice ca fiind deseori un subiect exagerat. Belgienii văd știința ca pe o soluție împotriva efectelor schimbărilor climatice, în vreme ce românii sunt mai degrabă sceptici în a avea încredere în cineva sau ceva care să poată contribui în aceată privință. Practic descrierile schimbărilor climatice ale participanților extrase din percepțiile acestora pe 6 teme climatice principale, arătau că subiectul schimbărilor climatice era încorporat la nivel local.
Cele 6 subiecte științifice ale studiului:
1. Schimbările climatice între conștientizare și negationism:
Narativele conspiraționiste, crezuri religioase, atitutini și experiențe personale și chiar dovezi științifice precare sunt folosite pentru raționalizarea scepticismului climatic.
Exemplu fiind discursul de tip “Schimbările climatice există, însă subiectul este exagerat și prea politicizat” (Monica)
2. Cauzele schimbărilor climatice:
O întrebare persistentă care este dezbătută deseori în mainstream, mai ales când vine vorba de “încălzirea globală”, e legată de măsura în care factorul antropic/uman influențează aceste fenomene sau dacă sunt manifestări naturale ale variabilităților climatice.
„Activitatea umană este cauza principală a schimbărilor climatice. Factorii naturali de asemenea contribuie însă nu la fel de mult ca elemental antropic.” (Zoltan)
3. Manifestări și soluții odată cu schimbarea narativelor deconectate ale schimbărilor climatice:
Un studiu de caz pe tema decarbonizării este prezentat. Disparitatea între măsuri și efecte ale procesului de decarbonizare este evidențiat prin conceptul de “diviziune a decarbonizării”. Când considerăm strategii de adaptare la schimbările climatice, evaluarea riscurilor inadaptării ar trebui să fie o prioritate pentru factorii de decizie și părțile interesate (stakeholders). Ulterior această declarație introduce următorul subiect științific al schimbărilor climatice: Adaptarea și inadaptarea
„Schimbările climatice își fac simțite efectele în România. Avem de a face cu furtuni violente, secete, inundații s.a.m.d. De asemenea anotimpurile s-au schimbat… Efectele sunt mai vizibile în alte continente precum Asia și Africa.” (Bogdan)
„Natura se poate regenera până într-un anumit punct.” (Daniela)
4. Adaptare și inadaptare:
Chiar dacă științele climatice sunt pline de incertitudini, există îndeajuns de multe dovezi despre vulnerabilitatea comunităților afectate de acestea, și despre rolul pe care știința îl are de a informa despre criza climatică. Pentru că adaptarea necesară contextului schimbărilor climatice operează într-un câmp al incertitudinilor și necunoscutelor, practicile pot duce la inadaptare dacă acestea cresc vulnerabilitatea.
„Dacă măsurile sunt luate la nivel național, spontan/peste noapte, iar populația nu e pregătită mental și financiar pentru implementarea lor, acestea vor fi un eșec și vom putea vedea în urma lor mișcări sociale.” (Dani)
„Cooperarea între populație, politicieni și țări ar fi benefice.” (Doina)
5. Schimbările climatice: o sursă de conflict:
Schimbările climatice sunt raportate ca una din noile surse de instabilitate și conflict și sunt percepute ca un “multiplicator de amenințare” ce crește gradul sărăciei, al insecurității și nedreptăților sociale, violenței și terorismului.
„Teritorii, apa, hrana pot fi surse de conflict” (Cristina)
6. Personajele pozitive, negative și victimele schimbărilor climatice:
Eroii sau personajele pozitive sunt cele care rezolva problema (în cazul de față cea a schimbărilor climatice), personajele negative sunt cauza acestor schimbări iar victimele sunt cele afectate
„Principalii vinovați sunt marile companii care exploatează în mod iresponsabil resurse și poluează, guvernele care nu iau măsurile necesare pentru a transforma actualul sistem și consumatorii care nu se implică și consumă excesiv”. (Daniela)
„Victimele schimbărilor climatice suntem noi oamenii de rând”.(Monica)
„Nu știu în cine să am încredere” (Mariana)
6.1 Care este regele antagoniștilor? O întrebare închisă a fost pusă:
Posibile răspunsuri s-ar fi referit la următoarele exemple: Arderea combustibililor fosili pentru generarea de energie electrică, transportul, industria, gospodăriile, schimbări ale utilizării solurilor în agricultură, defrișări, stocarea deșeurilor, utilizarea gazelor fluorurate în industrie, legătura dintre supraproducere și supraconsum, creșterea populației globale.
Ce facem cu informațiile din acest studiu, de ce sunt importante și ce impact ar putea avea dacă ar fi folosite cum trebuie? Unde și cum ar putea fi folosite?
Rezultatele acestui studiu oferă un insight pentru factorii de decizie politică care vor să îmbunătățească legătura dintre guvernarea deciziilor ce privesc schimbările climatice și percepțiile publicului legate de acestea. Așadar câteva căi pot fi luate în considerare în această privință:
Prima este legată de discrepanțele dintre comunicarea științifică și percepțiile participanților, care sunt puncte moarte (blind spots). O abordare participativă este necesară din partea oamenilor de știință, a politicienilor, a mediei și a publicului pentru a putea face față schimbărilor climatice. Spre exemplu, o intervenție este necesară pentru a a ajusta percepția românilor asupra schimbărilor climatice considerate că un subiect exagerat. Un alt punct de intervenție este necesar în cazul notelor scăzute date de participanții belgieni și români despre impactul deșeurilor asupra schimbărilor climatice. Mai multă informare și campanii de educare sunt necesare pentru a compensa lipsa de cunoștințe a publicului larg.
A două cale este legată de faptul că în Belgia și în România focusul trebuie pus pe consensul științific iar nu pe varii controverse pentru a dobândi acceptul publicului.
A treia soluție este în conformitate cu concluziile studiului realizat de Mauelshagen and Pfeiffer, ce atestă faptul că cercetătorii ar trebui să fie abstinenți din punct de vedere politic.
A patra observație e legată de faptul că atât belgienii cât și românii rar menționează programale de adaptare climatică ce au dat rezultate în vreme ce eșecurile și cazurile de inadaptare au dominat răspunsurile celor intervievați. Așadar sunt necesare campanii media susținute care să scoată în evidență cazurile și rezultatele pozitive ale politicilor climatice UE.
În final, pentru ca un mesaj pe teme climatice să poată fi de success este necesar ca acesta să ia în considerare și să include variații culturale ale valorilor, normelor și instituțiilor statului respectiv. Pentru că în momentul de față avem o axă dihotomică sceptici/suporteri unde românii consideră că schimbările climatice sunt un subiect exagerat și un instrument politizat pentru impunerea anumitor restricții, iar belgienii consideră contrariul.
Dr. Ruxandra Mălina Petrescu-Mag
Conferențiar la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și cercetător asociat la Gembloux Agro-Bio Tech, Universitatea din Liège.
Ruxandra are contribuții semnificative în domeniul guvernanței de mediu prin intermediul publicațiilor și proiectelor de cercetare la care a participat.
