Cum poate o strategie de infrastructură verde să îmbunătățească viața în orașe?
Conceptul de „strategie pentru infrastructura verde” – deși cunoscut în multe colțuri ale lumii – este puțin folosit în România. Unul dintre primele proiecte de la noi care propun o strategie pe termen lung pentru spațiile verzi se întâmplă în Brașov.
Strategia verde e un cumul de programe, proiecte sau ghiduri pentru grădini private, spre exemplu, propuse pentru următorii 20 ani pentru dezvoltarea rețelei de spații verzi a unui oraș, așa cum propune și administrația Brașovului. Aceasta ia în calcul, printre altele, legislația națională a spațiilor verzi sau directivele UE legate de infrastructura verde. Majoritatea orașelor noastre nu au, însă, aceste strategii, deși este urgent să le implementăm pe termen lung.
Deși obligate de lege, orașele din România nu au o strategie pentru infrastructura verde
În prezent, orașele din România se confruntă cu o serie de provocări privind planificarea și gestionarea infrastructurii verzi urbane. Majoritatea administrațiilor locale se confruntă cu lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung privind dezvoltarea și managementul spațiilor verzi urbane tocmai pentru că nu au fost elaborate studii și strategii care să ofere o imagine de ansamblu asupra evoluției sistemelor verzi urbane.
Legea spațiilor verzi prevede că municipiile trebuie să aibă un „recensământ” al suprafețelor pe care le administrează, precum și date despre calitatea și accesibilitatea lor. Apoi, ar trebui să elaboreze o strategie și un plan de acțiune pentru conservarea și dezvoltarea spațiilor verzi, prin transformarea unor terenuri abandonate sau de altă natură.
Plan general - Strategia de infrastructură verde a mun. Brașov (Autori: Vladimir Boc, Christian Voinescu, Ana Vița, Anca Strugariu, Bogdan Mihalache, Iustina Tudor)
Deși marile orașe din țară au realizat în ultimii ani registrul spațiilor verzi existente, majoritatea covârșitoare a orașelor din România care au peste 100.000 de locuitori nu au strategii de dezvoltare a rețelei verzi, chiar dacă sunt obligați prin lege.
De asemenea, Strategia Europeană privind Biodiversitatea pentru anul 2030, elaborată în 2020, prevede ca toate orașele cu peste 20.000 de locuitori să elaboreze planuri ambițioase de înverzire urbană.
Așadar, se impune ca administrațiile publice locale să înceapă, în cel mai scurt timp, prin direcțiile de Urbanism și de Mediu, elaborarea unor studii și strategii pentru dezvoltarea și gestionarea infrastructurii verzi urbane. Acest pas ar contribui semnificativ la conservarea resurselor existente, dar și la crearea unei viziuni coerente privind dezvoltarea rețelei verzi în următoarele decenii și la o mai bună valorificare a beneficiilor oferite de spațiile verzi.
Ce este de fapt infrastructura verde și de ce sunt importante strategiile?
Infrastructura verde urbană include totalitatea spațiilor verzi publice și private, indiferent de gradul de amenajare al acestora. Sunt cuprinse parcuri, grădini publice și scuaruri, aliniamentele stradale, pădurile urbane, parcurile dendrologice și grădinile botanice, parcurile sportive, cimitirele, grădinile private. Un rol ecologic și social important în joacă și infrastructura verde-albastră, care cuprinde zonele umede, lacurile și cursurile de apă, dar și infrastructura verde-galbenă în cadrul căreia regăsim spațiile de producție, precum grădinile de legume sau livezile.
Conform Comisiei Europeane, infrastructura verde este “un instrument testat cu succes în asigurarea unor beneficii ecologice, economice și sociale, prin soluții naturale”. Biroul European de Mediu definește infrastructura verde ca fiind o “rețea interconectată coerentă şi durabilă, cu caracteristici regionale ale peisajului, arii naturale și spații deschise în teritoriu, oferind o gamă largă de beneficii ecologice".
Ghid privind managementul sustenabil al grădinilor private - Strategia de infrastructură verde a mun. Brașov
(Autori: Vladimir Boc, Christian Voinescu, Ana Vița, Anca Strugariu, Bogdan Mihalache, Iustina Tudor)
Astfel, putem spune că infrastructura verde urbană cuprinde totalitatea spațiilor verzi de diferite suprafețe și cu funcțiuni distincte care formează o rețea, care dacă este planificată strategic și gestionată într-un mod sustenabil poate oferi beneficii multiple comunităților locale.
Studiile și strategiile privind infrastructura verde urbană sunt importante pentru că pot contribui semnificativ la creșterea calității vieții locuitorilor din orașe prin valorificarea și maximizarea beneficiilor pe care spațiile verzi existente și cele potențiale le pot oferi. Discutăm în primul rând de beneficii de mediu pe care vegetația și spațiile verzi le oferă comunităților locale și turiștilor, precum ameliorarea microclimatului urban, reducerea poluării, conservarea și protejarea biodiversității, dar și de beneficii socio-economice, precum crearea de spații recreative multifuncționale, interconectate prin trasee pietonale sau rețele de piste velo.
Cine trebuie să dezvolte, să finanțeze și să implementeze strategia?
Strategiile de infrastructură verde sunt elaborate, de regulă, de către echipe de specialiști în peisagistică și în domenii conexe planificării sistemelor verzi urbane. Aceste echipe multidisciplinare ar trebui să cuprindă experți în peisagistică, horticultură, urbanism, sociologie, GIS (sisteme informaționale geografice), ecologie, printre altele.
Raza de deservire a spațiilor verzi (stânga-prezent; dreapta-impactul implementării strategiei) - Strategia de infrastructură verde a mun. Brașov (Autori: Vladimir Boc, Christian Voinescu, Ana Vița, Anca Strugariu, Bogdan Mihalache, Iustina Tudor)
Inițiativa demarării și implementării strategiilor de infrastructură verde și contractarea unei echipe de specialiști aparține autorităților locale, respectiv compartimentelor de mediu din cadrul primăriilor. Pentru a asigura implementarea strategiilor pe termen mediu și lung – de regulă pentru 20 ani – este recomandată elaborarea unor rapoarte anuale, în care să fie implicate echipele de proiectanți care au realizat strategia de infrastructură verde.
Există mai multe tipuri de surse de finanțare pentru dezvoltarea infrastructurii verzi. Forma de finanțare depinde de anvergura proiectelor, dar și de bugetele autorităților locale. În cazul orașelor mari (cu peste 200.000-300.000 locuitori), care dispun de bugete consistente, o parte din proiecte pot fi finanțate din bugetele locale ale primăriilor. Însă, în majoritatea orașelor, fondurile europene, fondurile norvegiene sau bugetul de stat reprezintă principala sursă de finanțare. De asemenea, sponsorizările din parte fundațiilor sau a mediului de afaceri pot reprezenta o sursă complementară de investiții.
Cum contribuie infrastructura verde la bunăstarea noastra? Studiu de caz: Brașov
Strategia de infrastructură verde proipusă de administrația Brașovului cuprinde un plan de acțiune pe 20 ani, iar o parte din proiectele cuprinse sunt deja în curs de implementare. Pe de altă parte, pentru a asigura continuitatea implementării proiectelor și programelor, este esențială întocmirea unor rapoarte anuale care să prezinte stadiul în care se află acestea. Astfel, spre exemplu putem carta spațiile publice unde s-a intervenit în combaterea speciilor de plante invazive.
Ca în majoritatea orașelor României și în Brașov aceste plante de origine străină, provenind în mare parte de pe alte continente se extind necontrolat, distrugând arii din ce in ce mai mari, prin câștigarea luptei pentru apă, nutrienți și lumină în detrimentul speciilor native, care sunt mai sensibile. Programul de combatere a speciilor de plante invazive poate și trebuie început imediat, cu înlăturarea acestora din spațiile publice și apoi cu refacerea ariilor deteriorate.
Alt program care poate fi demarat mai repede este cel prin orice parcare colectivă nou înființată va trebui sa cuprindă arbori și arbuști în interiorul parcajelor, nu doar în perimetral acestora. Un altul ar fi înființarea unei pepiniere municipale, prin care să se producă local materialul dendro-floricol necesar în amenajările publice.
Pentru alte situri se vor realiza întâi concursuri internaționale de proiectare, cum este spre exemplu cazul platformei Rulmentul, un fost sit industrial, ce conține un patrimoniu arboricol valoros și care se învecinează pe latura sa lungă cu Timișul Sec, râul uitat al Brașovului. La tema de concurs pentru acest proiect se lucrează în prezent. Alte programe care ar trebui să fie vizibile în anii următori vizează creșterea suprafețelor acoperite cu arbori în parcările publice și semi-publice, completarea aliniamentelor stradale discontinue și amenajarea unor perdele forestiere de protecție în zona periferică de sud a orașului.
Realist vorbind, ne putem aștepta la un impact semnificativ al strategiei din Brașov după 8-10 ani, odată ce strategia va fi adoptată. Pe finalul lunii aprilie 2024, strategia a a fost recepționată, a trecut de consultarea publică fără obiecții și a fost avizată în unanimitate de cele trei comsii ale Consiliului Local Brașov. Din păcate, la votul din consiliu a fost respinsă alături de două parcuri inițiate de către primar. Nu a fost adus niciun argument pentru respingere și nu a fost dezbătută în consiliu. Fiind un an electoral complicat pentru noi, ne așteptăm ca discuția despre strategie să fie reluată în viitorul apropiat.
Când ne putem aștepta la mai multă infrastructura verde în alte orașe?
La nivel național, în ultimii ani au existat mai multe dezbateri și conferințe privind infrastructura verde urbană, inițiate atât de reprezentanți ai mediului academic, ai ONG-urilor, dar și de asociațiile profesionale din peisagistică, urbanism, arhitectură, geografie, cât și de administrațiile publice centrale și locale.
Din păcate însă, măsurile concrete la nivelul orașelor sunt în continuare deficitare.
Pajiștea Petricani; Foto: Alex Busuioceanu
Există numeroase proiecte de conservare a naturii, amenajări peisagistice și intervenții punctuale privind infrastructura verde – precum grădini comunitare, acoperișuri verzi, pajiști urbane – în multe orașe din țară. Printre acestea putem menționa inițiativa Asociației Parcul Natural Văcărești de a declara noi arii naturale protejate urbane în București, cum ar fi Valea Saulei, Pajiștea Petricani, zona umedă situată la nord-vest de Lacul Morii și Pădurea Băneasa. Aceste arii pot contribui atât la conservarea biodiversității urbane, cât și la crearea unor noi spații recreative în marile orașe.
Intervențiile punctuale se referă la amenajarea unor grădini comunitare gândite pe principiul rotației culturilor, unele dintre acestea fiind propuse în proximitatea blocurilor de locuințe colective din cartierele dormitor bucureștene sau chiar pe acoperișurile acestora.
Alte intervenții punctuale se referă la amenajarea unor pajiști melifere, care au rolul atragerii biodiversității. Astfel de intervenții au fost implementate în ultimii ani în perimetrul și în vecinătatea Parcului Natural Văcărești. Instalațiile permanente sau temporare cu jardiniere plantate cu o diversitate relativ mare de specii de plante pot reprezenta o soluție pentru zonele dens construite din centrele marilor metropole.
Totuși, lipsește în continuare trasarea unei viziuni coerente pe termen mediu și lung, care să ofere o imagine de ansamblu privind evoluția și dezvoltarea rețelelor verzi în timp spre beneficiul locuitorilor.
Vladimir Boc
Vladimir Boc este inginer peisagist (2010), doctor în Horticultură (2018) și cadru didactic la specializarea Peisagistică, Facultatea de Horticultură, USAMV București (din 2013). Este preocupat de evaluarea, planificarea, proiectarea și managementul infrastructurii verzi urbane. Din 2008 a realizat peste 100 de studii și proiecte și a obținut 8 premii naționale și internaționale în peisagistică, activând atât în mediul academic, cât și în sectorul privat. Din 2021, este ambasador al Pactului Climatic European în România, iar din 2024, este Președinte și cofondator al Societății pentru Înverzire Urbană.
Christian Voinescu
Christian Voinescu este absolvent al specializării Peisagistică a Facultății de Horticultură din cadrul USAMV București (2011). Din 2012 activează în orașul său natal, Brașov. Ca inginer peisagist se implică în proiectarea spațiilor publice, realizează acțiuni de plantare pe terenuri degradate și inserează vegetație în situri dragi lui, spre exemplu în Curtea Honterus. Ca anteprenor proiectează și înființează numeroase grădini în Brașov și în împrejurimi. În timpul liber devine explorator velo al peisajului urban, incluzând în turele sale și vizite la locul faptei, urmărind evoluția arborilor și a arbuștilor plantați de el în oraș.
