Australia a ajuns cel mai de succes exemplu la nivel global: produce atât de multă energie solară în timpul zilei încât prețul electricității ajunge frecvent la zero sau chiar negativ. Acest fenomen a permis introducerea unor intervale zilnice de electricitate gratuită pentru consumatori din trei state începând cu iulie 2026.

În ultimii ani, energia solară a trecut de la statutul de alternativă „verde” la o componentă esențială a sistemelor energetice moderne. Tot mai multe țări investesc în panouri fotovoltaice, parcuri solare și soluții de stocare a energiei, însă puține au ajuns la nivelul Australiei, unde, în anumite intervale ale zilei, producția de energie solară este atât de mare încât electricitatea ajunge să coste zero. Mai mult decât atât, prin diverse oferte și reglementări, gospodăriile pot beneficia de până la trei ore de electricitate gratuită zilnic în perioadele de vârf ale producției solare.

Pentru mulți români, această idee pare aproape incredibilă. În timp ce Australia discută despre surplus energetic și prețuri negative la electricitate, România încă se confruntă frecvent cu facturi ridicate, plafonări de preț și incertitudini legate de costurile viitoare. Diferența nu este însă rezultatul unui singur factor, ci al unei combinații complexe de geografie, politici publice, infrastructură, tehnologie și mentalitate de consum.

Nu este vorba despre un sistem în care statul plătește integral energia sau în care facturile dispar complet. Conceptul de „3 ore gratuite” se referă, în realitate, la tarife dinamice prin prețuri negative sau 0.

În anumite intervale ale zilei, de regulă între orele 10:00 și 15:00, producția de energie solară este extrem de ridicată. În aceste momente, oferta de energie depășește cererea, iar prețurile scad dramatic. Furnizorii de energie pot ajunge în situația în care energia valorează foarte puțin sau chiar are preț negativ. În acest context, unii furnizori aleg să ofere electricitate gratuită clienților în acele intervale, pentru a încuraja consumul și pentru a evita dezechilibrele din rețea.Este, așadar, o soluție economică și tehnică, nu un beneficiu social. Este mai eficient pentru sistem să stimuleze consumul atunci când există surplus, decât să limiteze producția sau să suporte costuri mari de echilibrare.

Australia beneficiază de un climat extrem de favorabil pentru producția de energie solară. În multe regiuni, numărul de ore de soare pe an depășește 2.800–3.000, ceea ce oferă o eficiență ridicată panourilor fotovoltaice.

Comparativ, România are un potențial solar decent, însă nu se apropie de nivelul Australiei. Numărul de ore de soare este mai mic (2.100), iar variațiile sezoniere sunt mai accentuate, ceea ce înseamnă o producție mai puțin constantă pe parcursul anului.

Un element important în succesul australian este numărul foarte mare de gospodării (2 milioane) care și-au instalat panouri solare pe acoperiș. 2 milioane de case produc energie zilnic, iar această producție distribuită se adună într-un volum uriaș la nivel național.

Când sute de mii sau chiar milioane de acoperișuri produc simultan energie, rețeaua electrică ajunge, inevitabil, la un surplus în anumite intervale ale zilei. Această producție descentralizată este unul dintre factorii esențiali care permit apariția prețurilor foarte mici sau negative.

Australia nu a ajuns aici întâmplător. De-a lungul anilor, autoritățile au implementat politici menite să încurajeze instalarea panourilor solare, precum:

• subvenții directe pentru instalare
• facilități fiscale
• scheme de finanțare avantajoase
• tarife de tip „feed-in” pentru energia injectată în rețea

Aceste măsuri au accelerat adopția până la punctul în care energia solară a devenit o componentă centrală a sistemului energetic.

În mod normal, ne așteptăm ca energia să aibă întotdeauna un cost pozitiv. Totuși, în piețele energetice moderne, există momente în care producătorii pot ajunge să plătească pentru a injecta energie în rețea. Acest lucru se întâmplă atunci când oferta este atât de mare încât depășește semnificativ cererea.

În astfel de situații, oprirea producției poate fi mai costisitoare, iar operatorii preferă să o mențină activă. În Australia, acest fenomen apare frecvent la prânz, când energia solară este abundentă. Furnizorii aleg uneori să ofere electricitate gratuită consumatorilor, în loc să suporte costuri mai mari asociate dezechilibrelor din rețea.

Un alt element crucial este infrastructura digitală. Australia a investit masiv în contoare inteligente și în sisteme de monitorizare în timp real. Aceste tehnologii permit:

• citirea exactă a consumului pe intervale orare
• aplicarea tarifelor dinamice
• optimizarea fluxurilor de energie
• identificarea rapidă a dezechilibrelor

Fără această infrastructură, ofertele de tip „3 ore gratuite” ar fi extrem de greu de implementat. Sistemul trebuie să știe exact când și cât consumă fiecare gospodărie.

De ce România nu este încă în această situație?

Deși România a înregistrat o creștere importantă a numărului de prosumatori în ultimii ani, nivelul total de producție solară nu este încă suficient pentru a genera surplusuri zilnice constante la nivel național. Există zile cu producție ridicată, însă nu o stabilitate care să permită politici de energie gratuită.

La sfârșitul lunii noiembrie 2025, aproape 290 000 de prosumatori (gospodării, firme, instituții care produc și consumă curent) din România aveau o capacitate totală instalată de 3,35 gigawați (GW) de energie solară pe sisteme distribuite. Aceasta reprezintă o creștere spectaculoasă față de anii precedenți și un avans de 43,4 % în capacitate raportat anual. La data de 31 Iulie 2026 România avea înregistrați 373,249 prosumatori, conform unor mai date recente.

Rețeaua energetică românească a fost construită într-o logică centralizată, orientată spre centrale mari și flux unidirecțional de energie. Integrarea masivă a prosumatorilor și a fluxurilor bidirecționale este încă în proces de dezvoltare. Fără o rețea flexibilă, surplusul poate deveni o problemă tehnică în loc de un avantaj economic.

Implementarea contoarelor inteligente în România este încă parțială. Mulți consumatori sunt facturați pe baza citirilor lunare sau a estimărilor, ceea ce face dificilă aplicarea tarifelor orare. Fără o digitalizare completă, tarifele dinamice nu pot funcționa eficient.

În România, măsurile din domeniul energiei au fost adesea reactive, concentrate pe plafonări și subvenții temporare. Aceste soluții ajută pe termen scurt, dar nu stimulează optimizarea consumului sau investițiile în infrastructură inteligentă.

Pentru ca România să ajungă la un model apropiat de cel australian, ar fi necesare mai multe schimbări majore:

• extinderea rapidă a capacității fotovoltaice rezidențiale și industriale
• digitalizarea completă a rețelei energetice
• implementarea pe scară largă a contoarelor inteligente
• introducerea tarifelor dinamice transparente
• investiții în baterii și sisteme de stocare
• politici publice coerente și pe termen lung

Aceste transformări necesită timp, investiții și stabilitate legislativă.

Australia nu oferă electricitate gratuită pentru că beneficiază de mai mult soare, ci pentru că a construit un ecosistem energetic capabil să transforme surplusul într-un avantaj economic pentru cetățeni. Curentul gratuit este rezultatul unei combinații de factori: geografie favorabilă, adopție masivă a panourilor solare, politici publice susținute, infrastructură digitală avansată și o piață energetică flexibilă.

România nu este lipsită de potențial, dar diferența constă în ritmul investițiilor, nivelul de digitalizare și viziunea strategică. Cele 3 ore gratuite nu reprezintă un miracol tehnologic, ci consecința logică a unui sistem energetic modernizat și optimizat. Cu investiții inteligente și politici coerente, un model similar ar putea deveni posibil și în alte țări, inclusiv în România, însă drumul până acolo este unul de durată.

România este prezentată de The Guardian ca un caz rar în Europa, o țară care a decuplat creșterea economică de emisiile de gaze cu efect de seră într-un ritm foarte rapid. Acest fenomen înseamnă că economia continuă să crească, în timp ce emisiile scad semnificativ, emisiile nete de gaze cu efect de seră per unitate de PIB reducându-se cu aproximativ 88% între 1990 și 2023. Pe această bază, România a ajuns să aibă printre cele mai scăzute emisii de CO₂ pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, în jur de 3 tone anual, fiind depășită doar de Suedia. Totuși, acest progres nu se reflectă încă într-un grad la fel de ridicat de adopție a panourilor fotovoltaice la nivel rezidențial, ceea ce indică existența unui potențial semnificativ de creștere în direcția energiei solare distribuite.