Vestul Europei a trecut prin cea mai caldă lună iunie înregistrată vreodată, într-o lună care s-a clasat pe locul doi la nivel mondial ca temperatură medie globală. Datele publicate de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice (C3S) arată că valul de căldură care a lovit continentul în a doua parte a lunii a fost alimentat de temperaturi record ale oceanelor — un fenomen care, spun oamenii de știință, reflectă acumularea constantă de căldură în sistemul climatic.

Luna iunie a acestui an a adus Europei un dublu asalt termic — pe uscat și pe mare. O mare parte din vestul continentului a trecut printr-un val de căldură fără precedent, în timp ce apele din vestul Mediteranei și de pe coastele atlantice au înregistrat propriile valuri de căldură marină. La nivel global, temperatura medie a suprafeței oceanelor (între 60°S și 60°N) a atins cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată pentru o lună iunie, depășind cu doar 0,01°C recordul stabilit în 2024 — o creștere pusă parțial pe seama dezvoltării unor condiții El Niño puternice în Pacificul ecuatorial.

Nu a fost un eveniment izolat. Valul de căldură din a doua jumătate a lunii iunie a venit la doar câteva săptămâni după un episod similar, deosebit de intens, în luna mai, iar un nou val se contura deja la începutul lunii iulie. Recordurile termice — atât lunare, cât și absolute — au căzut în mai multe țări europene, iar consecințele s-au resimțit direct în sănătatea publică, prin decese asociate căldurii extreme. Această succesiune de valuri de căldură ilustrează o tendință tot mai clară: extremele termice devin mai frecvente și mai intense, atât în Europa, cât și global.

Seceta s-a adăugat la tabloul dificil al lunii. Solurile tot mai uscate din vestul și centrul Europei — o moștenire directă a valului de căldură din mai — au continuat să se degradeze, alimentând riscul de incendii de vegetație, în special în Peninsula Iberică și sudul Franței, și amplificând riscul de secetă în zone din estul continentului.

Samantha Burgess, directoarea Strategiei Climatice la ECMWF, a rezumat astfel situația: „Iunie 2026 a scos în evidență cât de profund se schimbă clima. Vestul Europei a înregistrat cea mai caldă lună iunie din istorie, iar oceanul global a continuat să bată recorduri de temperatură. Împreună, aceste recorduri arată un sistem climatic ce continuă să acumuleze căldură — iar rezultatul sunt valuri de căldură din ce în ce mai intense, un ocean persistent de cald și riscuri tot mai mari pentru oameni, ecosisteme și infrastructură, în Europa și dincolo de granițele ei.”

Temperatura globală

• A doua cea mai caldă lună iunie din istoria seriei de date ERA5: 16,54°C în medie, cu 0,56°C peste media 1991-2020 — depășită doar de iunie 2024.
• Cu 1,39°C peste media perioadei preindustriale (1850-1900).

Temperatura oceanelor

• Record absolut pentru luna iunie în oceanele extra-polare: 20,86°C, cu doar 0,01°C peste iunie 2024.
• Temperaturi excepțional de ridicate în Pacificul tropical, unde condițiile El Niño sunt prognozate să se intensifice rapid.

Europa

• A doua cea mai caldă lună iunie de pe uscat: 19,14°C, cu 1,78°C peste medie — depășită doar de iunie 2019.
• Vestul Europei a stabilit un nou record: 20,74°C, cu 3,05°C peste media 1991-2020, depășind recordul anterior din 2025.

Secetă și hidrologie

• Condiții mai uscate decât media în Italia, vestul continental, centrul și estul Europei, sudul Regatului Unit.
• Debite ale râurilor sub medie în Franța și mare parte din centrul, estul și nord-estul Europei.
• Zone mai umede decât media: Islanda, Irlanda, Regatul Unit, coasta Mării Nordului, Fennoscandia, statele baltice, Grecia — cu inundații localizate în unele regiuni.

Gheața marină

• Arctica: extindere cu 5% sub medie — locul șase în topul celor mai scăzute valori pentru iunie.
• Antarctica: extindere cu 8% sub medie — de asemenea locul șase, cu abateri marcante în Marea Bellingshausen (mult sub medie) și Marea Amundsen/estul Mării Ross (peste medie).

Încălzirea globală este un fenomen la scară globală, însă felul în care se manifestă rămâne unul profund regional. Iar iunie 2025 arată foarte clar acest lucru. Astfel, în timp ce vestul Europei a avut cea mai caldă lună iunie din istorie,  estul și nord-estul continentului au fost mai puțin afectate de temperaturile extreme. Însă estul și nord-estul Europei s-au aflat printre zonele cu condiții mai uscate decât media și cu debite ale râurilor sub normal. Acest lucru nu înseamnă că Europa de Est este mai ferită. Înseamnă că trebuie să ne pregătim pentru riscurile specifice regiunii noastre ceea ce înseamnă valuri de căldură tot mai frecvente, dar și perioade tot mai lungi și mai severe cu secetă.

‍