“Vrei să spui că hainele, periuța de dinți, pieptenele, anvelopele pentru biciclete și mingile noastre de fotbal sunt toate din petrol?” a întrebat Pete. „Ai mare dreptate Pete” (...) a spus doamna Rigwell. (...) „atunci, a nu avea petrol este ca un coșmar!” a spus Pete.”
— Cartea Petro Pete
Industria combustibililor fosili funcționează în prezent într-un context politic, economic, ecologic și geologic din ce în ce mai dinamic. În special în țările dezvoltate, industria se confruntă în prezent cu două probleme principale:
Drept răspuns, companiile de combustibili fosili recurg la diverse alternative. În special în țările dezvoltate, companiile se aventurează în industria regenerabilă. Totuși, în același timp, acestea caută noi puțuri de petrol în țări în curs de dezvoltare (de exemplu, țări de-a lungul coastelor Africii de Vest și de Est, Brazilia etc.), continuând și explorarea unor surse neconvenționale (nisipuri de gudron, foraje în marea adâncă sau în zona arctică, fracking și extracția gazelor de șist, etc.).
Vedem companii de combustibili fosili transformându-și operațiunile din petrol și gaze în sectorul energetic mai larg, în special în producția de energie regenerabilă. Principalele companii petroliere (precum Shell, Total și BP) activează în prezent atât în proiectele tradiționale de petrol, cât și în proiecte emergente de energie cu emisii reduse de carbon. Aceste companii investesc în energie eoliană și solară, în tehnologii de captare, utilizare și stocare a carbonului (CCUS), precum și în hidrogen.
Un exemplu îl reprezintă investițiile regenerabile emergente ale BP, inclusiv deținerea parțială a Lightsource BP – cel mai mare dezvoltator de energie solară din Europa. Un alt exemplu este compania norvegiană Statoil, redenumită Equinor (în 2007), care este implicată în investiții în energie eoliană și solară în cadrul proiectelor petroliere tradiționale.
Companiile de combustibili fosili își propun, de asemenea, să utilizeze metanul din câmpurile petroliere pentru captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CCUS), precum și pentru proiecte de energie cu hidrogen. În loc să ardă metan în atmosferă în timpul producției de petrol, tehnologiile CCUS sunt folosite pentru captarea și stocarea carbonului, pentru recuperarea îmbunătățită a petrolului, combustibili sintetici, producția de alimente și băuturi, etc. Cu toate acestea, CCUS este, în cel mai bun caz, o tehnologie cu emisii reduse de carbon (nicidecum 0), iar folosirea sa la scară largă este nedovedită. Totuși, industria și guvernele o etichetează uneori în mod convenabil ca o tehnologie net zero.
View fullsize
Captarea, utilizarea și stocarea carbonului în cel mai bun caz, este o tehnologie cu emisii reduse de carbon (nicidecum 0), iar folosirea sa la scară largă este nedovedită. (Foto: IEA)
Alte tehnologii de decarbonizare includ producerea diferitelor variante de hidrogen din surse de energie existente (mai multe informații despre hidrogen ca și sursă de energie găsiți aici).
Companiile de combustibili fosili nu sunt singurele care manifestă interes pentru aceste domenii. De exemplu, guvernul britanic intenționează să construiască așa numitele „Superlocuri industriale” – patru clustere industriale (estimate la 1 miliard de lire sterline în total) pentru ca diferite companii să producă surse regenerabile, CCUS și hidrogen.
Pe lângă înființarea instituțiilor de instruire în domeniul petrolului, observăm că industria combustibililor fosili încearcă să influențeze și domenii precum educația, arta și cultura. Un exemplu clasic este construirea de muzee ca tribut adus petrolului și gazului: Muzeul Petrolului din România (construit în 1961), Muzeul petrolierului din East Texas (1979), Muzeul Norvegian al Petrolului (1999), etc. Industria și-a lăsat amprenta și prin printarea de timbre în Daqing – China, sau hărți rutiere tipărite de Shell și Mobil în Olanda. În ultima perioadă, diverse galerii de artă au asistat la proteste și boicotări publice pentru că au primit sponsorizări de la companii petroliere (de exemplu, Muzeul de Știință din Londra, Muzeul Luvru din Paris și Muzeul Van Gogh din Amsterdam).
Industria petrolieră nu se oprește aici, însă. Aceasta sponsorizează și programe educaționale, spre exemplu, prin instruirea profesorilor de școală primară în predarea matematicii și științei prin lecții și laboratoare centrate pe petrol (de exemplu, exerciții de calculare a kilometrajului camioanelor cisternă sau a înclinației conductelor). Un alt exemplu controversat este introducerea unei cărți de povești pentru copii – „Petro Pete” – pentru elevii din clasa întâi din Pryor (Oklahoma).
„Vrei să spui că hainele, periuța de dinți, pieptenele, anvelopele pentru biciclete și mingile noastre de fotbal sunt toate din petrol?”, a întrebat Pete.
„Ai mare dreptate Pete” (...), a spus doamna Rigwell. (...)
„atunci, a nu avea petrol este ca un coșmar!”, A spus Pete.
(Foto extras Petro Pete).
În sectorul surselor regenerabile, de exemplu, universități precum Aberdeen organizează gratuit cursuri introductive de o săptămână pentru studenți pe tema tranziției energetice, cu sponsorizare de la Total. Aceste tendințe recente în educație nu sunt încă la fel de dominante. Însă, pe măsură ce companiile fosile se repoziționează și își diversifică tehnologiile cu emisii reduse de carbon, va fi interesant să vedem unde conduc astfel de influențe în cultură și expertiză, în special pe măsură ce activismul climatic delegitimează din punct de vedere cultural industria.
În primul rând, pe măsură ce apar economiile de scară și costul producției scade, sursele și tehnologiile alternative de energie ar putea deveni omniprezente, în special în nordul global. Alte minerale, cum ar fi litiul, sunt în prezent exploatate intens pentru vehicule electrice și foarte solicitate în țări precum Norvegia. Între 2011-2020, UE și-a extins lista de materii prime critice pentru a include minerale precum litiu pentru viitoarea piață a vehiculelor electrice (minerale care vor fi potențial importate din țări precum Guineea și Chile).
În plus, în economiile emergente precum China și India, petrolul și cărbunele vor fi, probabil, părți semnificative ale viitorului lor mix energetic. Am putea vedea, de asemenea, companiile petroliere din UE și Marea Britanie îmbrățișând proiecte net zero acasă, intensificând în același timp producția de petrol în străinătate (chiar și în „țările europene non-UE-27”), în timp ce își reciclează veniturile prin instituțiile financiare ale băncilor lor de origine. Acest lucru ridică problemele viitoarelor urme corporative globale și legătura cu țările de origine „decarbonizate”.
Un domeniu cheie de urmărit este modul în care aceste companii de combustibili fosili continuă să funcționeze în regiuni cu politici de decarbonizare mai puțin robuste (de multe ori, țări în curs de dezvoltare), și ce fac țările lor de origine pentru a le sprijini. De exemplu, țările cu politici de decarbonizare nu ar trebui să subvenționeze și să acorde credite de export pentru industriile lor de combustibili fosili în străinătate. Anul trecut, Marea Britanie a decis să nu mai ofere un astfel de sprijin financiar companiilor sale petroliere din străinătate, cu unele lacune: proiectele petroliere care sprijină îmbunătățirea sănătății și siguranței, dezafectarea sau acțiunile umanitare ar putea primi în continuare sprijin financiar sau promoțional.
Astfel, fiecare dintre noi ar putea pune presiuni asupra guvernelor naționale pentru ca activitățile companiilor de combustibili fosili să nu mai fie sprijinite prin impozite. Presiunea la scări superioare, cum ar fi UE, poate ajuta, de asemenea. Strategia „decarbonizării în țară, dar poluării în străinătate” pentru companiile de combustibili fosili trebuie abordată și poate fi reglementată prin „Mecanismul de tranziție justă” al UE.
Un al doilea domeniu este rolul finanțării și costul proceselor de capital (împrumut) în finanțarea proiectelor din industria combustibililor fosili. Aici, punerea presiunii asupra acționarilor instituțiilor financiare, modificarea pe criterii etice (și nu neapărat financiare) a preferințelor bancare și a investițiilor personale ar putea slăbi baza financiară a acestor companii de combustibili fosili.
Din păcate, acesta este doar începutul. De mulți ani, companiile mari de petrol și gaze au făcut lobby pentru a-și proteja și extinde operațiunile cu combustibili fosili, blocând efectiv acțiunile climatice și politicile de decarbonizare. Confruntându-se cu diverse probleme, industria combustibililor fosili încearcă acum să-și diversifice portofoliul, capturând noi piețe în industria regenerabilelor. Angajamentul lor față de acțiunile climatice este adesea ascuns sub retorică, deoarece continuă să investească și să valorifice combustibilii fosili.
La final de mai 2021, însă, Olanda a cerut companiei petroliere Shell să își reducă emisiile de carbon cu 45% față de 2019. Verdictul dat de tribunal spune că Shell este responsabilă pentru propriile sale emisii de CO2 și cele ale furnizorilor săi. Deși decizia se aplică numai în Olanda, aceasta ar putea avea efecte largi, la scară globală, și pentru toată industria combustibililor fosili.
Articol scris pe baza unei conversații cu dr. William Otchere-Darko, cercetător post-doctoral la Universitatea Durham, Marea Britanie. William face parte dintr-un proiect de cercetare finanțat de UKRI „Fraying Ties”, care se concentrează pe transformările din sectorul petrolier din Marea Britanie, examinând normele în schimbare în ceea ce privește licențierea și expertiza energetică. Anterior, el a scris despre luptele funciare în petro-geografiile emergente din Africa, concentrându-se pe Ghana și Tanzania. Interesele sale de cercetare conectează geografiile urbane și ale resurselor.
Articole recenteMay 29, 2025Raport OMM 2025-2029 - Noi recorduri globale de temperaturi iminente până la finalul deceniuluiMay 29, 2025
Acest raport este emis anual de către Organizația Meteorologică Mondială (OMM) și oferă o sinteză a predicțiilor climatice globale anuale și decenale, iar cele mai recente date arată o prognoză îngrijoratoare în ceea ce privește creșterea temperaturileor medii globale.
May 29, 2025May 23, 2025Președintele și riscurile climatice: e nevoie de o voce dedicată?May 23, 2025
Peste 70 de cercetători, antreprenori, experți, tineri și membri ai societății civile reprezentând organizații active în domeniile dezvoltării economice, politicilor publice și sustenabilității au semnat o scrisoare deschisă către Președintele ales al României cu încurajarea de a stabili o funcție de înalt nivel în cadrul Administrației Prezidențiale (Consilier Prezidențial sau Consilier de Stat) cu atribuții privind combaterea, transformarea, reziliența și adaptarea în contextul schimbărilor climatice și tranziției către o economie sustenabilă.
May 23, 2025May 16, 2025Președinția României – un actor cheie în definirea direcției climatice pentru viitorMay 16, 2025
Președinția României reprezinta o pârghie strategică pentru accelerarea politicilor climatice. Aceasta poate să impulsioneze angajamentele climatice, să reprezinte o punte între societatea civilă și clasa politică iar președintele României poate fi una din cele mai puternice voci ce poate da o direcție in materie de educație, securitate națională si discurs public cu privire la impactul schimbarilor climatice si ce poate fi făcut pentru a combate efectele acestora.
May 16, 2025May 8, 2025Apa din turbării, un barometru al sănătății naturii. Cum ne afectează starea acestor ecosisteme din România? May 8, 2025
Turbăriile joacă un rol esențial în menținerea biodiversității și reglarea climei (fiind rezervoare de carbon). Totuși, aceste ecosisteme fragile sunt vulnerabile la drenajul antropic și natural al apei, precum și la schimbările climatice, elemente care duc la pierderea unor specii unice. Proiectele de restaurare, precum cele din cadrul programului „Mediu, Adaptare la Schimbările Climatice şi Ecosisteme”, au demonstrat că soluții precum barajele ecologice pot revitaliza aceste zone prin asigurarea unui stoc minimal de apă, necesar funcționării ecosistemului.
May 8, 2025May 1, 2025Ciclurile Milanković: Ce legătură are mișcarea Pământului cu schimbările climatice? May 1, 2025
Ciclurile Milanković nu explică încălzirea globală actuală, care are loc mult mai rapid și este legată de activitatea umană. Însă aceste cicluri determină modificări naturale ale climei pe termen lung cum ar fi perioadele glaciare și interglaciare și pot avea efecte semnificative dar diferite în ambele emisfere ale planetei noastre.
May 1, 2025