• În prezent suntem într-o perioadă interglaciară însă creșterea temperaturii din ultimele două secole este fără precedent.

• De-a lungul istoriei planetei, nivelul de CO2 din atmosfera a variat considerabil și a determinat modificări în temperatura medie globală.
• Ca nivel de referință, nivelul preindustrial de CO2 era de 280 ppm iar acum am ajuns la 420 ppm și continuă să crească.
• Cantitatea de CO2 din atmosferă a oscilat mereu în mod natural dar recent activitățile umane au intervenit în acest ciclu.
• Temperaturi și concentrații de carbon similare cu cele din prezent am avut acum 3 milioane de ani (în mijlocul Pliocenului), totuși nu am putea trăi confortabil în condiții similare cu cele din Pliocen.

Schimbările climatice majore din istoria planetei, indiferent dacă sunt naturale sau cauzate de om, sunt perturbatoare pentru întregul sistem. Schimbările climatice din trecut au dus la dispariția speciilor, modificări accelerate ale suprafeței terestre, circulației oceanice și atmosferice și au determinat migrația populației. Viteza și magnitudinea schimbărilor climatice actuale este mai mare decât schimbările experimentate de planetă în trecut ceea ce face dificilă adaptarea societății și a lumii naturale. Dacă e să ne uităm la ultimele 3 milioane de ani, am avut niveluri de dioxid de carbon și temperaturi similare (2 degrees plus) cu cele de astăzi, totuși situația era complet diferită.

Ultima dată când planeta a înregistrat niveluri de CO2 similare cu cele de astăzi (400 ppm) a fost la mijlocul Pliocenului, acum 3 milioane de ani. La acel moment temperatura globală era cu 2-3 grade mai ridicată comparativ cu cea de astăzi, nivelul oceanelor era cu 10-25 m mai ridicat acoperind mare parte din uscatul de astăzi iar zona arctică era acoperită de păduri. Pășunile acopereau mare parte din uscat iar Sahara era acoperită de vegetația. În timpul Pliocenului, strămoși de-ai noștri, Homo habilis, se plimbau deja prin Africa.

Cum se explică nivelul ridicat de CO2 din Pliocen când nu existau activități umane?

Mult înainte de Pliocen (în epoca dinozaurilor, acum mai bine de 65 de milioane de ani) nivelul de CO2 din atmosferă era extrem de ridicate, estimat la 2000-4000 ppm (cauzate de activitatea extremă a vulcanilor).

De-a lungul a milioane de ani, prin procese naturale de absorbție a dioxidului de carbon, nivelul acestuia a scăzut la 400 ppm în timpul Pliocenului. După Pliocen, procesele naturale au continuat să reducă cantitatea de CO2 din atmosferă, reducând-o până la 200-280 ppm în perioadele glaciare (epocile de gheață).

Dacă reconstituirile nivelurilor de CO2 și a temperaturilor de-a lungul milioanelor de ani sunt subiecte de dezbatere, dovezile din ultimii 800.000 de ani sunt mult mai clare. Carotele de gheață arată că de-a lungul ultimilor 800.000 de ani concentrația de CO2 a oscilat între 180 și 290 ppm, stabilizându-se la 280 ppm pentru o perioadă de 10000 de ani înainte de revoluția industrială (folosită drept valoare de referință pentru concentrația modernă). De-a lungul Pleistocenul, ultimii 800.000 de ani, planeta a experimentat opt cicluri glaciare determinate în mare parte de modificări în orbita pământului alături de alte cauze.

Ce era diferit în acea perioada față de acum?

Din acea perioadă lipsește civilizația. Supraviețuirea speciilor de plante și animale și adaptarea la schimbările climatice din trecut a fost facilitată de migrația liberă. Astăzi însă astfel de migrații sunt împiedicate de așezările umane. Mai mult, datorită ritmului foarte lent al schimbărilor, atât plantele cât și animalele aveau foarte mult timp la îndemână pentru a-și construi strategii de adaptare. Lucru care este cu mult mai dificil astăzi având în vedere ritmul extrem de rapid al schimbărilor.

De unde știm că acum, CO2 emis este cauzat de activitatea umană și nu de procese naturale similare ca acum milioane de ani?

Dioxidul de carbon este cel mai important gaz cu efect de seră. Dioxidul de carbon rezultat în urma respirației plantelor, descompunerii solurilor, incendiilor de vegetației și erupțiilor vulcanice, deși reprezintă o cantitate destul de mare, este absorbit imediat the oceane ca și parte a unui ciclu natural dezvoltat de-a lungul istoriei.

Cantitatea de CO2 rezultată în urma activităților umane, cum sunt arderea combustibililor fosili, defrișări, utilizarea terenurilor, este cea care intervine în acest ciclu natural.

Nivelul de CO2 și temperaturile cresc agresiv iar la scară geologică creșterea din ultimele două secole este îngrijorător de rapidă. Reacția planetei la această încălzire bruscă se manifestă prin evenimente extreme, inundații, topirea ghețarilor iar perioada de adaptare la noile condiții este foarte scurtă.

Deși nivelurile de CO2 de acum 65 milioane ani erau mai ridicate, nu putem vorbi despre aceleași condiții atmosferice.

Într-o perspectivă de lungă durată, concentrația de CO2 actuală este la un nivel mediu, prielnic dezvoltării vieții, însă creștere accelerată într-o perioadă scurtă de timp are implicații de lungă durată și necesită mii de ani pentru a se stabiliza.

Aceste schimbări provocate de om nu vor dispărea pentru secole sau mii de ani datorită faptului că civilizația continuă să injecteze în atmosferă cantități importante de dioxid de carbon iar aceste gaze nu vor dispărea din aer chiar dacă oprim total activitățile emițătoare. Mai mult, aceste gaze vor continua să afecteze planeta, pentru secole sau chiar milenii.

Perioade glaciare și interglaciare - nu suntem acum într-o perioada interglaciară? Nu e normal sa fie astfel de temperaturi?

Este cert faptul că Pământul a experimentat perioade mai reci, glaciare cât și perioade mai calde, interglaciare. Au existat mai multe periode, epoci de gheață, când Terra a fost acoperită în mare parte de gheață, urmate de periode mai calde, când temperaturile au fost mai ridicate decât cele de acum. În general, în perioadele glaciare, gheața a ocupat mare parte din emisfera nordică, temperaturile au fost mai scăzute decât cele de astăzi iar nivelul mării a atins cote minime. În timpul perioadelor interglaciare volumul de gheață a fost redus, cea mai mare parte a gheții retrăgându-se către poli și vârfurile muntoase, temperaturile au fost mai ridicate sau comparabile cu cele de astăzi.

Probabil una din cele mai calde perioadă este Maximul Termic Paleocen-Eocen. Această încălzire a durat 200.000 de ani și a fost determinată de eliberarea în atmosferă a unor cantități importante de dioxid de carbon și metan. După această perioadă, temperaturile au început să scadă iar în ultimul 1.000.000 de ani clima a oscilat între perioade glaciare și interglaciare. După Ultima Perioadă Glaciară, încheiată acum 11.700 de ani, temperaturile au început să crească, atingând valori ridicate acum 6.000 de ani (Holocene Climate Optimum) urmată de un nou vârf între 800-1.300 AD (Perioada Medievală Caldă) și de-o răcire (Mica Era Glaciară).

În prezent suntem într-o perioadă caldă, interglaciară (Holocenul, ce a început acum 11.700 de ani) dar creșterea temperaturii medii globale cu aproximativ 4 C s-a manifestat pe o perioadă de 12.000 de ani. În schimb, activitățile antropice au determinat creșterea temperaturii cu aproximativ 1C în 150 de ani iar în următorii 100 de ani, scenariile ne arată creșteri de 1 până la 4 grade. O creștere de 10 ori mai rapidă decât cea înregistrată de încălzirile din perioade interglaciare anterioare. Cu alte cuvinte, este normal să avem temperaturi mai ridicate comparativ cu perioadele glaciare dar creșterea temperaturilor rapid și abrupt, într-o perioadă de timp atât de scurtă, este fără precedent și are efecte de lungă durată.

Ce perioade se aseamănă cu scenariile de viitor?

Modelele climatice ne arată o încălzire de 2 până la 6 C în următorii 100 de ani, o rată de creștere de 20 de ori mai rapidă comparativ cu modificările din trecut când astfel de încălziri durau câteva mii de ani.

Unele perioade calde din trecut precum Eemianul și Maximul Termic Paleocen-Eocen ne pot servi ca și scenariu pentru viitor. Eemianul, perioada caldă/interglaciară de acum 130.000-117.000 de ani era caracterizată de temperaturii medii globale cu 2-3 C mai ridicate comparativ cu cele de acum, cu un nivel al mării cu 5-8 m mai ridicat decât cel din prezent (suficient pentru a inunda orașele moderne de coastă) iar suprafața stratului de gheață din Groenlanda era mai mică cu o treime.

Totuși, deși a fost generată de modificări în orbita pământului, această încălzire s-a produs de-a lungul a câteva mii de ani și ne arată că în cazul scenariilor climatice moderate o ușoară creștere a temperaturilor, ar cauza suficiente daune. Maximul Termic Paleocen-Eocen a avut loc acum 55 milioane de ani și a fost declanșat de acumulări de gaze cu efect de seră. Temperaturile medii globale au crescut cu 5-6 grade de-a lungul a câteva mii de ani și s-au recuperat complet în 100.000-200.000. Regiunile polare erau lipsite de gheață iar Oceanul Arctic era un lac mărginit de păduri de foioase. Această super-seră este un exemplu elocvent pentru ce ne-am putea aștepta în viitor într-un scenariu climatic pesimist.

Am putea trăi în condiții similare cu cele de atunci?

Condițiile din Pliocen și Eemian au fost prielnice dezvoltării vieții însă cele din Maximul Termic Paleocen-Eocen nu au fost prea prietenoase, dovadă stau extincțiile masive din acea perioadă. Totuși nu e oportun să vorbim doar despre condiții în sine, este extrem de important să înțelegem repercusiunile asupra modului nostru actual de viață. Schimbările climatice rapide nu ne oferă o fereastră de adaptare. Astfel creșterea nivelului mării de exemplu poate duce la cataclisme globale, iar temperaturile ridicate combinate cu efectele de insulă de căldură urbană pot face viața în zonele urbane extrem de dificilă. Într-un final nu vorbim doar de supraviețuire ci mai degrabă de timpul și capacitatea noastră de adaptare. Dacă vom menține ritmul actual de creștere a temperaturilor nu vom avea de ajuns timp la îndemână pentru a ne adapta și preveni eventuale catastrofe la nivel global.

Dr. Aritina Haliuc

Cercetatător postdoctoral (Environnements et Paléoenvironnements Océaniques et Continentaux), Universitatea din Bordeaux, Franța.

Domenii de cercetare:

Paleoclimatologie, Climatologie istorică, Schimbările climatice și impactul acestora asupra mediului și societății

Articole recenteMay 29, 2025Raport OMM 2025-2029 - Noi recorduri globale de temperaturi iminente până la finalul deceniuluiMay 29, 2025

Acest raport este emis anual de către Organizația Meteorologică Mondială (OMM) și oferă o sinteză a predicțiilor climatice globale anuale și decenale, iar cele mai recente date arată o prognoză îngrijoratoare în ceea ce privește creșterea temperaturileor medii globale.

May 29, 2025May 23, 2025Președintele și riscurile climatice: e nevoie de o voce dedicată?May 23, 2025

Peste 70 de cercetători, antreprenori, experți, tineri și membri ai societății civile reprezentând organizații active în domeniile dezvoltării economice, politicilor publice și sustenabilității au semnat o scrisoare deschisă către Președintele ales al României cu încurajarea de a stabili o funcție de înalt nivel în cadrul Administrației Prezidențiale (Consilier Prezidențial sau Consilier de Stat) cu atribuții privind combaterea, transformarea, reziliența și adaptarea în contextul schimbărilor climatice și tranziției către o economie sustenabilă.

May 23, 2025May 16, 2025Președinția României – un actor cheie în definirea direcției climatice pentru viitorMay 16, 2025

Președinția României reprezinta o pârghie strategică pentru accelerarea politicilor climatice. Aceasta poate să impulsioneze angajamentele climatice, să reprezinte o punte între societatea civilă și clasa politică iar președintele României poate fi una din cele mai puternice voci ce poate da o direcție in materie de educație, securitate națională si discurs public cu privire la impactul schimbarilor climatice si ce poate fi făcut pentru a combate efectele acestora.

May 16, 2025May 8, 2025Apa din turbării, un barometru al sănătății naturii. Cum ne afectează starea acestor ecosisteme din România? May 8, 2025

Turbăriile joacă un rol esențial în menținerea biodiversității și reglarea climei (fiind rezervoare de carbon). Totuși, aceste ecosisteme fragile sunt vulnerabile la drenajul antropic și natural al apei, precum și la schimbările climatice, elemente care duc la pierderea unor specii unice. Proiectele de restaurare, precum cele din cadrul programului „Mediu, Adaptare la Schimbările Climatice şi Ecosisteme”, au demonstrat că soluții precum barajele ecologice pot revitaliza aceste zone prin asigurarea unui stoc minimal de apă, necesar funcționării ecosistemului.

May 8, 2025May 1, 2025Ciclurile Milanković: Ce legătură are mișcarea Pământului cu schimbările climatice? May 1, 2025

Ciclurile Milanković nu explică încălzirea globală actuală, care are loc mult mai rapid și este legată de activitatea umană. Însă aceste cicluri determină modificări naturale ale climei pe termen lung cum ar fi perioadele glaciare și interglaciare și pot avea efecte semnificative dar diferite în ambele emisfere ale planetei noastre.

May 1, 2025