Actuala ediție a Cupei Mondiale a venit la pachet cu riscuri ridicate de stres termic, care ar putea afecta sănătatea jucătorilor, a staff-ului și a publicului. Pe 11 iunie a început Cupa Mondială găzduită de SUA, Canada și Mexic, programată exact în lunile cele mai călduroase ale verii nord-americane, iar unul dintre cei mai duri adversari ai jucătorilor nu se află pe teren, ci în atmosferă: un studiu publicat în Scientific Reports a calculat, folosind indicele UTCI ajustat la efortul specific fotbalului, că 10 din cele 16 stadioane prezintă risc foarte mare de stres termic extrem, cu medii ce trec de 50°C la Arlington și Houston în orele de după-amiază și cu un risc de stres termic necompensabil de peste 50% la Monterrey; rețeaua World Weather Attribution estimează, la rândul ei, că 26 din cele 104 meciuri s-ar putea disputa la un indice WBGT — care, spre diferență de temperatura simplă a aerului, integrează umiditatea, radiația solară și vântul — de cel puțin 26°C, iar cinci meciuri la peste 28°C, praguri la care sindicatul jucătorilor FIFPRO cere pauze obligatorii de hidratare, respectiv chiar amânarea partidelor, în vreme ce FIFA declanșează propriile pauze de răcire abia peste 32°C; dincolo de miza sportivă, episodul are o relevanță mai amplă, pentru că aceleași mecanisme termice care doboară la pământ sportivi de elită, antrenați și monitorizați constant, sunt cele care fac valurile de căldură tot mai frecvente periculoase pentru vârstnici, copii și oamenii care muncesc în aer liber — doar că acum fenomenul se vede la televizor, în orele de maximă audiență. 

Turneul din acest an, organizat de Canada, SUA și Mexic, se desfășoară în perioada 11 iunie – 19 iulie și aduce cu sine un număr record de echipe naționale — 48 — și, implicit, mai multe meciuri ca niciodată: 104 în total.

Dar nu doar dimensiunile competiției au crescut. Din cauza schimbărilor climatice, temperaturile de vară au urcat semnificativ în ultimele decenii, iar efectele se vor resimți deopotrivă de jucători, arbitri, staff și fanii din tribune.

Studii recente au arătat că temperaturile ridicate pot afecta calitatea jocului, însă dincolo de performanță, problema mai gravă rămâne riscul pentru sănătate: căldura extremă combinată cu umiditatea ridicată poate crea condiții periculoase pentru orice activitate fizică intensă.

Pentru a face față acestei provocări, FIFA a revizuit calendarul competițional la finalul anului trecut, ținând cont inclusiv de „bunăstarea jucătorilor și a spectatorilor". Astfel, mai multe meciuri au fost reprogramate în intervalul orar de seară, iar accentul a fost pus pe trei stadioane dotate cu sisteme de climatizare: cele din Atlanta, Dallas și Houston.

Totodată, a fost introdusă o regulă privind „pauza de hidratare": în minutul 22 al fiecărei reprize, jocul va fi oprit timp de trei minute. Această măsură va fi obligatorie la fiecare meci, indiferent de condițiile meteorologice.

Cu toate acestea, experții avertizează că aceste măsuri rămân insuficiente. Într-o scrisoare deschisă, specialiștii susțin că protocolul actual FIFA privind căldura extremă lasă prea mult loc riscului — nu doar în ceea ce privește capacitatea jucătorilor de a performa la nivel maxim, ci și în privința sănătății tuturor participanților.

Potrivit aceleiași scrisori, regulile FIFA nu sunt aliniate cu concluziile științifice actuale, care recomandă, printre altele, includerea unor prevederi obligatorii de amânare a meciurilor atunci când condițiile sunt considerate prea periculoase.

Cum se măsoară riscul termic?

Temperatura aerului singură nu este suficientă pentru a evalua pericolul. În contexte profesionale precum competițiile sportive se folosește indicele WBGT (Wet Bulb Globe Temperature), care combină efectele temperaturii, umidității, vântului și radiației solare. Rezultatul se exprimă în grade Celsius, însă valorile acestui indice diferă, de regulă, de temperatura standard a aerului.

Conform standardelor internaționale în vigoare, când WBGT depășește 25°C, efortul fizic extrem trebuie evitat; limita pentru „activitate ușoară" este de 30°C, iar peste 33°C orice activitate fizică trebuie oprită. Valorile de peste 35°C reprezintă un pericol acut pentru viața umană.

Pragul FIFA, departe de consensul științific

Deși calendarul a fost ajustat, multe meciuri sunt programate în primele ore ale după-amiezii — tocmai intervalul cu cel mai ridicat risc termic — din cauza cerințelor televiziunilor nord-americane. Printre acestea se numără și finala turneului, programată pe 19 iulie, la ora 15:00 (ora locală), pe stadionul MetLife din apropierea New York-ului.

Protocolul FIFA prevede proceduri pentru situații de căldură extremă, însă pragurile definite ca „periculoase" sunt departe de consensul științific. Concret, FIFA intervine abia la un WBGT de 32°C — nivel la care pauzele devin obligatorii, dar decizia de amânare a meciului rămâne la latitudinea organizatorilor și a antrenorilor.

Pentru a înțelege ce înseamnă 32°C WBGT în practică: în condiții de umbră, vânt aproape inexistent și umiditate de 20%, temperatura reală a aerului ar trebui să atingă 45°C pentru ca indicele să ajungă la acest nivel. Cu alte cuvinte, pragul FIFA este unul extrem de permisiv.

Experții propun o abordare mult mai prudentă: orice valoare WBGT peste 26°C reprezintă un „risc ridicat" pentru fotbalul profesionist, iar la 28°C sau mai mult, amânarea meciurilor ar trebui să devină o opțiune obligatorie. De asemenea, pauza de hidratare de trei minute este considerată insuficientă și ar trebui prelungită.

Ultima dată când Cupa Mondială s-a jucat în SUA a fost în 1994; în Mexic, în 1986. În deceniile scurse de atunci, schimbările climatice au transformat radical condițiile meteo din aceste țări.

Un studiu recent realizat de organizația ClimateCentral arată că frecvența episoadelor de căldură extremă în luna iunie și iulie a crescut, în medie, de trei ori față de edițiile anterioare ale turneului, în cele 10 orașe-gazdă din acest an.

Dintre cele patru orașe cu cel mai ridicat risc termic — Miami, Houston, Mexico City și Guadalajara — doar stadionul din Houston dispune de un sistem complet de aer condiționat, care permite închiderea arenei și răcirea acesteia.

Totodată, un studiu publicat de World Weather Attribution estimează că aproximativ un sfert din meciurile acestui turneu se vor disputa în condiții WBGT de peste 26°C — pragul de risc ridicat pentru jucători. Fără schimbările climatice din ultimele decenii, acest număr ar fi fost mai mic cu cinci meciuri față de condițiile din 1994.

Este important de subliniat că, în acest moment, vorbim despre estimări și riscuri potențiale. Turneul se desfășoară pe o arie geografică extrem de vastă, astfel că meciurile din aceeași zi vor cunoaște, cel mai probabil, condiții meteo complet diferite. Fără intervenții suplimentare din partea FIFA, rămâne o chestiune de noroc dacă valurile de căldură vor ocoli sau nu locațiile de joc la momentul potrivit. Politici solide de protecție a jucătorilor și a staffului ar putea reduce semnificativ acest risc — și ar evita scenariul în care căldura extremă, combinată cu măsuri insuficiente, duce la probleme grave de sănătate.

Notă: Parte a acestui material a fost inițial publicată într-un material Klima 101, Alături de dr. Ivana Cvijanović, expertă în schimbări climatice la Institutul Național Francez de Cercetare pentru Dezvoltare Durabilă, explicăm cum sunt măsurate aceste riscuri — și de ce regulile FIFA nu sunt suficiente.