Consiliul Consultativ Științific pentru Schimbări Climatice, organism independent, constituit din cercetători și experți în domenii care privesc evoluția și impactul schimbărilor climatice în România, a lansat un articol tehnic adresat autorităților publice locale care conține recomandări ce țin de pregătirea orașelor pentru provocările climatice ale verii. 

Valurile de căldură reprezintă deja cel mai periculos fenomen meteorologic extrem în Europa iar România nu e ferită.

Vara anului 2024 a stabilit un record absolut: 63 din cele 92 de zile estivale au fost cu valuri de căldură (68% din întreaga vară), iar numărul deceselor suplimentare în iulie-august s-a ridicat la peste 600. Vara lui 2025 a continuat cu două episoade severe de caniculă în iunie și iulie, cu anomalii de peste +8°C față de medie și apariția tot mai timpurie (la început de iunie) a valurilor de căldură cu un impact semnificativ asupra sănătății, mediului și economiei. Acestea au continuat și în iulie, când orașele din sudul și vestul țării au înregistrat temperaturi de peste 40°C.

‍

‍

Temperatura medie anuală, calculată pentru toate orașele reședință de județ, a crescut constant de la un deceniu la altul. Până în anii 1980, aceasta nu a depășit 10°C, însă a ajuns la peste 11°C în deceniul 2011-2020 și a depășit 12°C în perioada 2021-2024.

Comparând media lunilor iunie-august din perioada de referință 1961–1990 cu perioada recentă 1991–2025, temperatura medie a verilor a crescut cu valori cuprinse între +1,4°C la Constanța și +2,1°C la Craiova. Exemplele prezentate sunt din cele mai mari 10 orașe din România, dar tendințele observate sunt similare în toate zonele urbane. 

Temperatura medie a verii crește cu aproximativ 0,4–0,6°C la fiecare deceniu. Ritmul de încălzire variază între orașe, dar rămâne ridicat în toate cazurile. Craiova înregistrează cea mai mare creștere pe deceniu (+0,57°C), urmată de Galați (+0,55°C), Iași (+0,54°C), Brașov (+0,50°C) și București (+0,49°C). Valorile cele mai mici se înregistrează la Constanța (+0,40°C pe deceniu) și Timișoara (+0,44°C pe deceniu)

Deși datele științifice sunt disponibile și tot mai numeroase, răspunsul instituțional rămâne insuficient calibrat la amploarea reală a riscului, iar intervenția autorităților publice este necesară pentru a asigura reducerea vulnerabilității populației și dezvoltarea urbană adaptată la schimbările climatice. 

‍

Printre măsurile pe care autoritățile le pot lua pe termen scurt se numără următoarele:

1. Crearea unei rețele locale de spații interioare de răcorire și sprijin

Autoritățile locale pot extinde rețeaua de spații de sprijin pentru populație prin amenajarea unor puncte accesibile de răcorire și prim ajutor în clădiri publice aflate în administrarea municipalității, precum centre comunitare, sedii administrative, biblioteci, centre de zi sau alte facilități sociale. Aceste spații ar trebui să ofere acces la apă potabilă, temperaturi controlate și asistență medicală de bază în perioadele cu temperaturi extreme. Bucureștiul va fi primul oraș din România care implementează o rețea de adăposturi climatice din iulie 2026. Aceste spații, publice și private, disponibile gratuit, vor îndeplini mai multe condiții care să asigure un confortul termic.

2. Valorificarea suprafețelor de apă ca infrastructură de răcorire urbană

Lacurile, râurile și alte corpuri de apă pot contribui la reducerea temperaturilor resimțite în mediul urban și pot funcționa ca spații de refugiu climatic în timpul valurilor de căldură. Autoritățile locale pot amplifica aceste beneficii prin amenajarea zonelor din proximitatea apei ca spații accesibile pentru recreere și răcorire, inclusiv prin dezvoltarea unor zone sigure de îmbăiere, odihnă și petrecere a timpului liber. Astfel de intervenții necesită o atenție sporită la infrastructura locală, măsurile de siguranță și monitorizarea calității apei, pentru a asigura protejarea sănătății publice și utilizarea în condiții de siguranță a acestor spații.

3. Extinderea accesului la apă potabilă în spațiul public și adaptarea reglementărilor locale pentru acces la apă în perioadele de caniculă

Fântânile și cișmelele cu apă potabilă pot fi amplasate nu doar în parcuri, ci și în zone intens circulate, în proximitatea nodurilor de transport și în spațiile unde oamenii lucrează în aer liber. Instrumente precum hărțile publice digitale ale cișmelelor pot contribui la creșterea accesibilității acestor resurse în perioadele cu temperaturi extreme.

4. Protejarea lucrătorilor expuși la temperaturi ridicate

Autoritățile locale pot susține măsuri suplimentare de protecție pentru lucrătorii expuși la temperaturi extreme, în special în sectoarele cu vulnerabilitate ridicată precum salubrizarea, munca sezonieră sau construcții. Aceste măsuri pot include adaptarea programului de lucru, acces la apă și zone umbrite, precum și condiții minime de protecție pentru personalul contractat direct sau indirect de municipalitate.

5. Adaptarea stațiilor de transport pentru reducerea expunerii la căldură

Autoritățile locale pot susține măsuri suplimentare de protecție pentru lucrătorii expuși la temperaturi extreme, în special în sectoarele cu vulnerabilitate ridicată precum salubrizarea, munca sezonieră sau construcții. Aceste măsuri pot include adaptarea programului de lucru, acces la apă și zone umbrite, precum și condiții minime de protecție pentru personalul contractat direct sau indirect de municipalitate.

‍

Pe termen mediu și lung, printre acțiunile recomandate se regăsesc:

‍

1. Îmbunătățirea sistemelor locale de avertizare și comunicare

În timpul episoadelor de temperaturi extreme, autoritățile locale ar trebui să utilizeze sisteme de avertizare timpurie care integrează date meteorologice și modele de risc, pentru a anticipa impactul asupra populației și a comunica rapid măsurile necesare, în special către grupurile vulnerabile. Colaborarea cu Administrația Națională de Meteorologie, mediul academic, IGSU și alte instituții specializate, experți independenți și societatea civilă poate contribui la dezvoltarea unor avertizări mai bine adaptate contextului local.

2. Consolidarea capacității de răspuns a unităților de intervenție și a sistemului medical

Autoritățile locale pot contribui la consolidarea capacității de răspuns a factorilor implicaţi, precum serviciile de ambulanţă, unităţilor sanitare etc,. prin identificarea nevoilor locale, facilitarea cooperării între actorii relevanți și integrarea riscului termic în planificarea și intervențiile la nivel local.

3. Adaptarea clădirilor publice la temperaturi extreme (ex Cluj-Napoca)

Autoritățile locale pot reduce expunerea la căldură în clădirile publice importante, inclusiv școli, spitale, grădinițe sau centre sociale, prin investiții în măsuri de adaptare precum umbrirea exterioară, ventilarea naturală, creșterea eficienței energetice și instalarea unor sisteme eficiente de răcire și climatizare. Proiectul european proGIreg implementat în Cluj-Napoca include dezvoltarea unor acoperișuri verzi pe blocuri de locuințe, pornind de la un proiect pilot de aproximativ 400 m².

4. Extinderea și distribuția echitabilă a spațiilor verzi urbane şi crearea unor coridoare umbrite și sigure pentru mobilitatea urbană

Reducerea efectului de insulă de căldură urbană presupune nu doar extinderea suprafețelor verzi, ci și distribuirea lor echitabilă în întregul oraș, astfel încât toate cartierele să beneficieze de servicii ecosistemice esențiale, precum răcorirea urbană, confortul termic și accesul la natură. În acest context, aplicarea principiului 3-30-300 este relevant pentru planificarea urbană sustenabilă, promovând vizibilitatea a cel puțin trei arbori din fiecare locuință, școală sau loc de muncă, o acoperire arboricolă de minimum 30% la nivelul fiecărui cartier și accesul la un parc sau spațiu verde de calitate aflat la cel mult 300 de metri distanță. Totodată, spațiile verzi urbane trebuie proiectate și gestionate cu prioritate pentru adaptarea la schimbările climatice, reducerea temperaturilor extreme și conservarea biodiversității, integrând funcțiile recreative într-o strategie mai amplă de reziliență climatică și sustenabilitate ecologică.

5. Protejarea grupurilor vulnerabile prin măsuri dedicate, inclusiv integrarea echității

Pe baza evaluărilor de risc climatic și a contextului social local, autoritățile locale pot dezvolta mecanisme dedicate de protecție pentru persoanele vulnerabile, inclusiv vârstnici, persoane fără adăpost, persoane cu venituri reduse sau lucrători expuși la temperaturi extreme. Proiectele de infrastructură verde și albastră trebuie să includă măsuri de protecție pentru grupurile vulnerabile și să evite accentuarea inegalităților sociale sau a proceselor de gentrificare. Studiile de impact social pot contribui la semnalarea riscurilor și la dezvoltarea unor mecanisme de protecție precum locuințe accesibile sau măsuri de protecție a chiriașilor. Rotterdam dezvoltă acoperișuri verzi interconectate și acordă prioritate cartierelor vulnerabile în care populația are acces limitat la soluții individuale de răcire. Integrează, astfel, adaptarea climatică cu măsuri de protecție socială.

Lista de recomandări completă și detaliată este disponibila aici.

Valurile de căldură nu mai reprezintă evenimente excepționale, ci un risc recurent cu efecte semnificative asupra sănătății și bunăstării populației. În lipsa unor măsuri coordonate de prevenție, pregătire și răspuns, costurile umane și sociale ale acestui fenomen vor continua să crească. Autoritățile locale au un rol esențial în reducerea vulnerabilității comunităților și în adaptarea orașelor la condițiile climatice viitoare.