Un nou raport analizează potențialul energiei geotermale în România în contextul tranziției energetice și al decarbonizării. La nivel european, energia geotermală începe să fie promovată ca o sursă strategică datorită capacității sale de a furniza energie termică și electrică curată și constantă, însă dezvoltarea sectorului este încetinită de costurile ridicate, barierele de reglementare și lipsa datelor geologice suficiente. Pentru valorificarea potențialului geotermal, raportul recomandă simplificarea autorizării, îmbunătățirea accesului la date geologice, introducerea mecanismelor de reducere a riscurilor și dezvoltarea competențelor necesare sectorului.

Energia geotermală reprezintă căldura extrasă din scoarța terestră, provenită din energia acumulată în interiorul Pământului încă de la formarea sa și din procesele de dezintegrare radioactivă. Folosită de mii de ani pentru încălzirea apei și a locuințelor, energia geotermală capătă astăzi un rol tot mai important în tranziția energetică globală. Interesul pentru această sursă de energie a crescut odată cu extinderea energiilor regenerabile variabile, precum solară sau eoliană, care sporesc nevoia unor  surse stabile capabile să contribuie la echilibrarea sistemului electroenergetic.

Sistemele geotermale convenționale funcționează prin extragerea apei încălzite din subteran și utilizarea acesteia fie direct pentru încălzire, fie pentru producerea de electricitate, atunci când temperaturile sunt suficient de ridicate. În Europa, energia geotermală este folosită în principal pentru producerea de căldură, deoarece resursele cu temperaturi foarte ridicate sunt disponibile doar în anumite regiuni sau necesită foraje la adâncimi mai mari, ceea ce implică costuri și riscuri investiționale ridicate. Pe de altă parte, apa geotermală cu temperaturi mai scăzute poate fi utilizată direct pentru termoficare, agricultură și procese industriale, oferind o alternativă curată și constantă la combustibilii fosili.

România dispune de resurse geotermale importante, în special în regiunea de vest a țării. Cu toate acestea, sectorul rămâne slab dezvoltat, având doar o pondere marginală în mixul energetic (0,02%) și fiind utilizat în principal pentru termoficare, stațiuni balneare și, mai recent, pentru încălzirea unor clădiri publice din zone cu potențial cunoscut. 

Cele mai valoroase resurse geotermale ale României sunt concentrate în regiunile vestice ale țării. Deși nu există în prezent capacități geotermale pentru producția de electricitate, există studii ce au identificat zone în care producția de energie electrică din surse geotermale ar putea fi viabilă.

Proiectele existente de termoficare, precum cele din Oradea și Beiuș, înregistrează avantaje economice concrete, inclusiv costuri mai reduse pentru producția de căldură și emisii mai scăzute de gaze cu efect de seră. Cazul Beiuș este cel mai elocvent: unicul sistem de termoficare din România alimentat integral din surse geotermale, costurile de producție se ridică la puțin peste 14 EUR/MWh, față de prețul mediu național de 58 EUR/MWh plătit de consumatorii casnici, valoare influențată inclusiv de efectul subvențiilor locale. Potrivit unui raport EMBER, România ar putea dezvolta până în 2050 aproximativ 800 MW de capacitate instalată pentru producția de electricitate din surse geotermale, la costuri sub EUR 100/MWh.

Implicarea redusă a autorităților publice 

Spre deosebire de Germania și Italia, care definesc energia geotermală ca distinctă de alte resurse minerale și stabilesc sisteme de guvernanță separate, România nu dispune de astfel de prevederi, reglementările existente fiind orientate preponderent către utilizările tradiționale ale energiei geotermale, precum termoficarea și aplicațiile balneare.  Absența unei legislații dedicate și a unui cadru clar de politici publice se reflectă și în faptul că documentele strategice naționale precum PNIESC sau STL fac doar referiri limitate la energia geotermală și nu conturează niciun plan specific pentru sector. 

Stimulente insuficiente pentru dezvoltarea sectorului 

Procesul de licențiere este fragmentat între multiple autorități responsabile cu extracția de resurse minerale (a apelor geotermale). Acest lucru creează discrepanțe între modelele de afaceri ale dezvoltatorilor de energie și riscul, taxele și orizonturile de dezvoltare impuse acestora de către autorități. Procedurile de autorizare actuale sunt printre cele mai complicate comparativ cu alte surse de energie regenerabilă. Acestea impun obligativitatea obținerii de permise pentru explorare, exploatare și pentru dezvoltarea de centrale, ceea ce face ca dezvoltarea să dureze. În medie la nivel global tendințele pentru dezvoltarea proiectelor geotermale durează de la șapte ani și poate ajunge uneori și la 20 de ani. În practică, permisele și licențele necesare creează redundanțe costisitoare atât pentru dezvoltatori, cât și pentru autoritățile care le administrează.

Cadrul fiscal pentru extracția apelor geotermale oferă o metodologie ambiguă de calculare a redevenței, care este definită ca fiind costul marginal de producție al unui metru cub de apă geotermală, plus o cotă aferentă  costurilor generale. În practică, lipsa unor criterii suficient de clare privind determinarea acestor costuri poate conduce la variații semnificative în modul de stabilire a costurilor de referință de către operatori.

Redevența este calculată pe volumul de apă extrasă și nu pe energia produsă, ceea ce dezavantajează disproporționat resursele de temperatură scăzută și creează ambiguități majore pentru tehnologiile de nouă generație. În plus, există foarte puține companii care pot fora sonde în România, iar finanțarea disponibilă pentru sectorul geotermal poate fi utilizată și pentru alte activități, obligând dezvoltatorii să concureze cu numeroase alte sectoare pentru aceleași fonduri. 

Sistemul actual de licențiere exclude firmele specializate în cartografiere, deoarece pentru a obține o licență de explorare presupune asumarea dezvoltării ulterioare a perimetrului , condiție pe care aceste firme nu o pot îndeplini. Transferul licenței către un alt operator este și el puțin probabil, deoarece oricine poate participa gratuit la o licitație publică atunci când licența expiră. Astfel, acestea se pot angaja în activități economice în domeniu doar dacă sunt subcontractate de un dezvoltator. 

Cadrul legislativ actual nu reglementează suficient de clar reutilizarea sondelor de petrol și gaze dezafectate pentru aplicații geotermale, creând incertitudine juridică pentru potențialii dezvoltatori. Deși există între 50.000 și 60.000 de sonde pe teritoriul național care devin proprietate de stat odată abandonate, lipsa clarității legislative împiedică valorificarea lor în scopuri geotermale. 

Disponibilitatea și accesibilitatea datelor de subsol

Lipsa informațiilor centralizate în baze de date cu hărți tehnice reprezintă o provocare pentru dezvoltarea energiei geotermale. Informațiile privind resursele geotermale sunt colectate selectiv, greu de obținut și insuficiente pentru elaborarea unor hărți comprehensive ale potențialului geotermal. Mecanisme solide de agregare și partajare a datelor, susținute public, ar reduce riscurile de explorare și ar accelera dezvoltarea sectorului geotermal.

Simplificarea procedurilor de autorizare 

Autoritățile române ar trebui să aibă în vedere integrarea permisului de prospecțiune și a licenței de explorare într-un singur act, urmând exemplul german, italian sau maghiar, pentru a elimina redundanțele costisitoare. De asemenea, entitățile publice ar trebui scutite de taxele aferente activităților de cartografiere și diseminare a datelor. 

Reforma fiscală 

Înlocuirea impozitării pe volumul de apă extrasă cu un cadru bazat pe energia utilizată ar reflecta mai bine performanța reală și s-ar aplica în mod consecvent, atât sistemelor geotermale convenționale, cât și tehnologiilor de nouă generație

Construirea unui ecosistem modern de date geotermale

Un cadru coordonat pentru colectarea, centralizarea și diseminarea informațiilor din subteran ar putea îmbunătăți disponibilitatea datelor utilizabile privind resursele geotermale pentru municipalități și dezvoltatorii de proiecte. Informațiile deținute de instituțiile publice ar trebui să devină mai ușor accesibile în scopuri de cercetare și planificare strategică. 

Instrumente financiare dedicate și reducerea riscului la foraj

Cartografierea sondelor abandonate de petrol și gaze din zonele cu potențial geotermal ridicat și acordarea de concesiuni pentru utilizarea lor în dezvoltarea geotermală vor îmbunătăți vizibilitatea resurselor disponibile și vor oferi mai multă claritate privind oportunitățile de dezvoltare. Astfel de sonde pot avea un rol important pentru testarea și dezvoltarea tehnologiilor geotermale de nouă generație, iar reutilizarea lor poate reduce costurile de foraj.

Oferirea de asigurări pentru riscul de foraj în zonele cu potențial geotermal ridicat poate reduce costul mediu ponderat al capitalului, îmbunătăți valoarea așteptată a proiectelor și stimula o participare mai largă în sectorul energiei geotermale. De asemenea, autoritățile ar putea avea în vedere dezvoltarea unor mecanisme de finanțare dedicate care să atragă din sursele existente de finanțare pentru energie regenerabilă, vizând cu precădere sprijin pentru procesul de forare. 

Integrarea tehnologiilor de nouă generație și dezvoltarea forței de muncă

Sectorul geotermal din România necesită adaptări specifice pentru tehnologiile de nouă generație: extinderea cartografierii resurselor la adâncimi mai mari, reconfigurarea reglementărilor de licențiere și introducerea de prevederi dedicate în legislație. Alături de reforma fiscală de la volumul extras la energia utilizată, statul ar trebui să desemneze o zonă de testare exclusiv pentru cercetare și dezvoltare, în cadrul căreia companiile plătesc o taxă pentru dreptul de a-și testa tehnologiile. 

În 2023, sectorul  energiei geotermale din România cuprindea aproximativ 300 de locuri de muncă directe și indirecte, un număr relativ redus în raport cu potențialul forței de muncă. Această cifră este semnificativ mai mică decât numărul absolvenților de studii tehnice care ar putea contribui la dezvoltarea sectorului geotermal. 

Pentru a răspunde acestei nevoi, sunt necesare două tipuri de intervenții: extinderea programelor universitare existente cu cunoștințe aplicabile sectorului geotermal și crearea de programe de reconversie profesională pentru foștii angajați din sectorul petrolului și gazelor, care ar putea astfel să lucreze și pe proiecte de energie geotermală. În prezent, dezvoltarea limitată a sectorului și numărul redus de oportunități profesionale contribuie la interesul scăzut al absolvenților pentru specializările relevante domeniului geotermal 

În contextul crizelor energetice generate de conflictul din Ucraina și, mai recent, de conflictul din Iran, Comisia Europeană a anunțat măsuri de sprijin pentru energia geotermală, inclusiv prin instrumente de reducere a riscurilor și îmbunătățirea accesului la date geologice. Energia geotermală reprezintă o șansă prin care România își poate consolida securitatea energetică, decarboniza producția de energie termică și electrică și de a-și diversifica mixul energetic. Valorificarea acestui potențial necesită politici publice coordonate, ajustarea cadrului de reglementare și investiții dedicate pentru a depăși barierele instituționale și de piață existente.