Creșterea temperaturii globale a suprafeței oceanelor scoate în evidență presiunea fără precedent asupra oceanului planetar

Temperatura medie zilnică globală a suprafeței oceanelor (SST) a atins cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată, depășind recordul anterior stabilit în martie 2024. Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice (C3S) a confirmat noul record: 21,1°C, înregistrat pe 22 august, peste pragul anterior de 21,09°C. Setul de date ERA5 al C3S acoperă perioada începând din 1979.

‍

Deși recordurile zilnice trebuie interpretate întotdeauna în contextul climatic mai larg, acest prag este în concordanță cu încălzirea de durată a oceanului planetar și cu apariția unui eveniment El Niño extrem în Pacificul tropical.

Momentul în care s-a produs recordul este deosebit de semnificativ. De regulă, temperaturile oceanice globale ating vârful în martie și aprilie, după vara australă, însă de această dată recordul a fost atins în august. Valoarea depășește și precedentul record pentru luna august, înregistrat în 2023, de 20,98°C. Acest nou record zilnic vine după o succesiune de recorduri lunare și aproape-recorduri ale temperaturii suprafeței oceanice, observate pe parcursul anului 2026 în zona extra-polară a oceanului (60°S–60°N), confirmând căldura persistentă resimțită pe cea mai mare parte a oceanului planetar.

Un El Niño puternic este acum în curs de dezvoltare în Pacificul tropical, adăugând căldură suplimentară unui ocean care se încălzește deja de câteva decenii ca urmare a schimbărilor climatice generate de activitatea umană. Potrivit Organizației Meteorologice Mondiale (OMM), fenomenul El Niño ar urma să se intensifice în lunile următoare, iar sistemul de prognoză sezonieră al C3S sugerează că evenimentul ar putea atinge niveluri nemaivăzute de câteva decenii.

Un Super El Niño la orizont? Ce înseamnă pentru România

Un posibil episod de Super El Niño în 2026-2027 ar putea crește riscul unor veri extrem de călduroase și secetoase în România, arată analiza datelor istorice și a mecanismelor climatice. Deși influența fenomenului asupra Europei este indirectă și mai puțin predictibilă decât în regiunile tropicale, precedentele episoade puternice au fost asociate, în țara noastră, cu temperaturi peste medie, valuri de căldură și deficit de precipitații în timpul verii, urmate, de regulă, de ierni mai blânde și mai umede. Cercetătorii atrag însă atenția că legătura dintre El Niño și vremea din Europa este moderată de starea Oceanului Atlantic și nu oferă certitudini. În acest context, vara 2026 și, mai ales, vara 2027 prezintă un risc ridicat pentru agricultură, resursele de apă și păduri.

Samantha Burgess, directoare adjunctă, climatolog și expert în politici publice la ECMWF, a declarat: „Acest record este un nou semnal clar al unui ocean aflat sub o presiune tot mai mare. El Niño adaugă căldură sistemului, dar o face peste decenii de încălzire cauzată de om. Pe măsură ce temperatura oceanelor continuă să crească, riscurile pentru ecosistemele marine și pentru comunitățile de coastă cresc și ele. Consecințele sunt deja vizibile: numărul zilelor cu valuri de căldură marine la nivel global s-a triplat de la începutul anilor 1990, punând o presiune tot mai mare pe ecosistemele marine și pe comunitățile care depind de ele.”

Creșterea de lungă durată a temperaturii oceanelor are consecințe extinse, atât pentru comunități, cât și pentru ecosisteme. Un ocean mai cald contribuie la creșterea nivelului mării prin expansiune termică, sporind riscurile pentru comunitățile de coastă și pentru statele insulare aflate la altitudini joase. Temperaturile mai ridicate cresc, de asemenea, probabilitatea și intensitatea valurilor de căldură marine, care pot afecta ecosisteme-cheie precum recifele de corali și pajiștile de iarbă de mare, perturbând la rândul lor rețelele trofice marine și industrii precum pescuitul și acvacultura.

Temperaturile oceanice mai ridicate amplifică și potențialul de producere a fenomenelor meteorologice extreme. Un ocean mai cald transferă mai multă căldură și umiditate în atmosferă, ceea ce poate intensifica precipitațiile și unele sisteme de furtună. În plus, un ocean mai cald devine mai puțin eficient în absorbția dioxidului de carbon din atmosferă, ceea ce poate slăbi unul dintre cele mai importante mecanisme naturale de protecție ale planetei împotriva schimbărilor climatice.

Recordul global din august confirmă ce vedem deja de câțiva ani și anume că oceanele se încălzesc constant, iar recordurile nu mai sunt excepții, ci devin regulă. Marea Mediterană trece printr-o vară fără precedent, cu cea mai caldă lună iulie din istoria măsurătorilor și cu valuri de căldură marine care au cuprins aproape întreg bazinul. Această căldură are un impact mare asupra ecosistemelor și, dintr-un anumit punct de vedere, mai multă energie pentru furtunile din sudul și estul Europei.