Vara 2026 a fost a treia cea mai caldă din istoria măsurătorilor pentru Europa și cea mai caldă pentru vestul continentului, arată datele Copernicus. Până la finalul sezonului, 52% din suprafața Europei a fost expusă unui stres termic cel puțin „foarte puternic", iar râurile au avut cele mai scăzute debite estivale de la începutul înregistrărilor EFAS, în 1992. Rinul, Dunărea, Po, Loara, Rhône și Sena au atins niveluri record sau aproape de record. Seceta și căldura au dus la un sezon excepțional al incendiilor, cu suprafața arsă în UE de aproape două ori peste media 2006–2025. 

Vara europeană a fost definită de valuri de căldură extremă și de secetă, iar la finalul sezonului un procent record de 52% din suprafața continentului a fost expus unui stres termic „foarte puternic". Temperaturi record ale aerului la suprafață au fost înregistrate în mare parte din Europa, mai ales în vest, iar temperaturi record sau aproape de record ale apei la suprafața mărilor au fost observate în bazinele marine europene. Râurile de pe continent au avut, totodată, cele mai scăzute debite estivale din ultimii peste treizeci de ani. Acestea sunt cele mai recente rezultate ale Serviciului Copernicus privind Schimbările Climatice (C3S), implementat de Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF), și ale Serviciului Copernicus de Management al Situațiilor de Urgență (CEMS).

Căldura persistentă și excepțională a făcut din 2026 a treia cea mai caldă vară din istoria măsurătorilor pentru Europa și cea mai caldă pentru vestul continentului. Condițiile de tip estival au sosit neobișnuit de devreme: primul val de căldură major a lovit o mare parte din vestul Europei la sfârșitul lunii mai, iar temperaturile excepționale s-au menținut pe tot parcursul verii.

Stresul termic, un indicator al modului în care diferite medii termice afectează organismul uman și care expune oamenii la riscuri grave pentru sănătate, inclusiv la insolație, a fost răspândit în toată Europa. La finalul sezonului, 52% din continent se afla în condiții de cel puțin „foarte puternic" stres termic, echivalent cu temperaturi resimțite de 38 °C sau mai mult.

Vestul Europei a avut cea mai caldă vară din istorie, cu o temperatură medie de 21,7 °C, cu 2,5 °C peste media perioadei 1991–2020, depășind recordul anterior, din 2003. Căldura excepțională a depășit cu mult lunile de vârf ale verii, cu temperaturi zilnice record și în mai, și în septembrie. Persistența și extinderea geografică a căldurii au fost remarcabile: în 2026 s-au înregistrat 17 zile în care cel puțin 60% din vestul Europei a avut temperaturi de peste 30 °C, față de 11 în 2003 și 7 în 2025.

În medie, pentru vestul Europei, stresul termic „puternic" a fost prezent un număr record de 41 de zile până la finalul sezonului, cu cinci mai multe decât în 2003. Numărul zilelor cu stres termic foarte puternic, 13, a fost de asemenea un record pentru regiune.

Samantha Burgess, responsabil strategic pentru climă în cadrul ECMWF, a declarat: „În 2026, Europa a traversat o vară a extremelor climatice cumulate. Stresul termic record, seceta extinsă, debitele excepțional de scăzute ale râurilor și mările neobișnuit de calde s-au manifestat simultan în zone întinse ale continentului. Consecințele au depășit cu mult recordurile de temperatură, afectând disponibilitatea apei, sistemele energetice, transporturile, ecosistemele și sănătatea oamenilor. Pe măsură ce clima continuă să se încălzească, astfel de evenimente subliniază importanța construirii rezilienței față de riscuri climatice tot mai interconectate."

Seceta persistentă și valurile de căldură repetate au contribuit la un sezon excepțional de activ al incendiilor de vegetație. Potrivit Sistemului European de Informații privind Incendiile Forestiere (EFFIS), până la 2 septembrie suprafața arsă în Uniunea Europeană a fost de aproape două ori mai mare decât media perioadei 2006–2025 pentru aceeași perioadă a anului, cu activitate deosebit de intensă în Spania și Franța. Datele Serviciului Copernicus de Monitorizare a Atmosferei (CAMS) arată că emisiile provenite din incendii au fost, la finalul verii, printre cele mai mari zece din 2003 încoace, milioane de oameni fiind expuși unor niveluri periculoase de poluare a aerului.

Condițiile uscate, severe și prelungite au pregătit terenul pentru cea mai severă vară de debite scăzute de la începutul înregistrărilor EFAS, în 1992. În iulie și august, debite record sau aproape de record au fost înregistrate simultan pe multe dintre marile râuri europene, printre care Rinul, Dunărea, Po, Loara, Rhône și Sena. Situația a perturbat grav mai multe industrii, inclusiv transportul de marfă, cu efecte asupra lanțurilor de aprovizionare, și a amplificat presiunea asupra irigațiilor, răcirii reactoarelor nucleare, producției hidroenergetice și disponibilității apei dulci, subliniind legătura strânsă dintre schimbările climatice și provocări geopolitice precum securitatea energetică.

Mările Europei au fost și ele excepțional de calde pe tot parcursul verii 2026. Temperaturi record sau aproape de record ale apei la suprafață au fost măsurate pe o mare parte a coastei atlantice și în vestul și centrul Mediteranei. Acestea au fost însoțite de unde de căldură marine de intensitate puternică până la excepțională, adică perioade prelungite de temperaturi neobișnuit de ridicate ale oceanului. Undele de căldură marine pot intensifica căldura din zonele costiere învecinate, limitând răcirea nocturnă și crescând umiditatea, ceea ce agravează stresul termic.

Încălzirea globală este un fenomen la scară globală, însă felul în care se manifestă rămâne unul profund regional. Iar iunie 2025 arată foarte clar acest lucru. Astfel, în timp ce vestul Europei a avut cea mai caldă lună iunie din istorie,  estul și nord-estul continentului au fost mai puțin afectate de temperaturile extreme. Însă estul și nord-estul Europei s-au aflat printre zonele cu condiții mai uscate decât media și cu debite ale râurilor sub normal. Acest lucru nu înseamnă că Europa de Est este mai ferită. Înseamnă că trebuie să ne pregătim pentru riscurile specifice regiunii noastre ceea ce înseamnă valuri de căldură tot mai frecvente, dar și perioade tot mai lungi și mai severe cu secetă.

Recordul de temperatură din august nu este un eveniment izolat, ci parte a unui tipar climatic tot mai greu de ignorat în aceasta vara.
‍
Un record de temperatură pentru august 2026  (și care se adaugă la seria tot mai lungă a recordurilor) este un motiv clar de îngrijorare pentru că efectele se simt dincolo de simplă doborâre a unui record. Pe măsură ce temperatura medie globală crește, valurile de căldură sunt observate mai des, aduc temperaturi mai ridicate și sunt mai persistente comparativ cu deceniile anterioare. Dacă la aceasta mai adăugam și perioade cu secetă prelungită, vedem că impactul este din ce în ce mai mare. Valurile de căldură au un impact asupra sănătății noastre, iar perioadele cu secetă duc la creșterea costurilor prin impactul pe care îl au asupra agriculturii și rezervei de apă. Acestea recorduri de temperatură sunt un semnal clar că este nevoie urgent de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și în același timp de pregătirea noastră pentru aceste noi condiții climatice.