COP 28 se promitea a fi o conferință a “angajamentelor robuste” menită să legifereze la nivel global idei reiterate din COP-urile anterioare de la Glasgow și Sharm-El Sheick, dar și noi înțelegeri climatice menite să accelereze progresul mult dorit, mai ales în privința eliminării definitive a combustibililor fosili, reducerea emisiilor și finanțarea fondului de pagube și daune. „COP28 s-a încheiat astăzi (13/12/23) cu un acord care marchează începutul sfârșitului erei combustibililor fosili, pregătind terenul pentru o tranziție rapidă, justă și echitabilă, susținută de reduceri profunde ale emisiilor și de o finanțare mai mare”, nota oarecum triumfalist un comunicat COP28. Însănegocierile au fost extrem de dificile cu puține rezultate concrete (consolidarea și operaționalizarea fondului de Daune și Pagube și angajamentul triplarii energiei regenerabile fiind câteva din cele mai importante). Concomitent cele mai vulnerabile state în fața efectelor schimbărilor climatice precum cele din Alianța Internațională a Insulelor Stat (AOSIS) au declarat că textul final COP este unul „cu o pletoră de găselnițe”. Iar COP 28 nici nu se încheiase când a venit vestea că Azerbaijan — alt stat al cărei economii depinde preponderent de hidrocarburi și membru OPEC —, va fi gazdă COP 29. Speranțe rămân totuși pentru 2025, unde COP 30 din Brazilia lui Lula da Silva ar putea fi un moment istoric și definitoriu în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Încă de la bun început președintele COP 28, Dr. Sultan Al-Jaber, venise cu o declarație ce a consternat comunitatea științifică și mulți oficiali: „Nu există nicio știință sau niciun scenariu care să spună că eliminarea treptată a combustibililor fosili este ceea ce va duce la 1,5C (respectarea acestui prag conform tratatului de la Paris".
Această declarație este una în complet contrast cu cea de încheiere a lui Alok Sharma (președintele COP 26) care mâhnit de angajamentele mult prea puține și poroase de la Glasgow declara tuturor delegaților: „Îmi cer scuze pentru felul în care a decurs această conferință și îmi pare nespus de rău. Înțeleg marea dezamăgire și cred cu tărie că este vital ca noi să nu diluăm și să protejăm acest pachet de angajamente”.
„Am sentimentul că, din cauza unei serii de probleme care au fost abordate la un nivel înalt, ne aflăm, într-un fel, într-o situație de tipul «totul sau nimic», în sensul că, dacă nu reușim să facem treaba la timp pentru viitor, atunci întregul castel de cărți de joc se prăbușește”, comunica Yvo de Boer, secretar executiv al Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (2006-2010), care a adăugat că este imperativ ca toate țările să înțeleagă că un viitor acord privind clima este în interesul lor, un reminder din anul 2007 care din păcate este la fel de relevant și azi.
Primul pas către rezolvarea unei probleme este recunoașterea existenței acesteia. Pe acest principiu textul COP menționează că:„Limitarea încălzirii globale la 1,5°C [peste nivelurile preindustriale], fără depășire sau cu o depășire limitată, necesită reduceri profunde, rapide și susținute ale emisiilor globale de gaze cu efect de seră de 43% până în 2030 și de 60% până în 2035 față de nivelul din 2019 și atingerea unui nivel net zero de emisii de dioxid de carbon până în 2050. [Țările] recunosc, de asemenea, necesitatea unor reduceri profunde, rapide și susținute ale emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu traiectoria de 1,5°C.”
Spania, Kenya și Samoa s-au alăturat “Alianței Dincolo de petrol și gaze" (Beyond Oil and Gas Alliance — BOGA), în timp ce Australia și Norvegia se angajează să pună capăt finanțării internaționale a combustibililor fosili. Fondat de Costa Rica și Danemarca, grupul include, de asemenea, Portugalia, Franța, Suedia, Insulele Marshall și Vanuatu. BOGA este o recentă alianță internațională a guvernelor si stakeholder-ilor care lucrează împreună pentru a facilita tranziția către renunțarea la producția de petrol și gaze. Alianța își propune să atragă atenția cu privire la problema eliminării treptate a producției de petrol și gaze naturale în cadrul dialogurilor internaționale privind clima (precum COP), să mobilizeze acțiuni și angajamente și să creeze o comunitate internațională de practici în acest domeniu.De asemenea, BOGA anunțau recent că acordă fonduri în valoare inițială de 1 milion de dolari pentru „a sprijini Kenya și Columbia în planificarea unei tranziții corecte, gestionate și ordonate pentru a renunța la dependența de petrol și gaze naturale”.
Până pe 8 decembrie doar 700 de milioane USD au fost alocate pentru Fondul de Daune și Pagube, vital pentru ajutarea celor mai vulnerabile state în fața schimbărilor climatice precum statele insula din Pacific, Caraibe ș.a. Franța, Italia, Germania și țara gazdă COP 28, EAU, au contribuit cu sau peste 100 de milioane fiecare. Marea Britanie de asemenea a cotizat cu ~51 milioane în vreme ce Statele Unite și Japonia s-au angajat să trimită ~18 milioane respectiv 10, sume derizorii ținând cont de mărimea economiilor acestora. Pentru a da context această suma totală reprezintă doar 0.2% din totalul de 400 miliarde USD necesari finanțării adecvate a acestui fond. Conform unor analize din ultima zi COP28, suma finala este cu mult sub pragul de 1 miliard USD (~ 770,6 milioane).
De notat că la Sharm El-Sheikh suma inițială propusă pentru acest fond a fost de 100 miliarde.
Din păcate, în momentul de față situația diplomatică și contextul geopolitic la nivel global fac foarte dificilă ajungerea la un consens asupra a orice. Natura efectelor schimbărilor climatice și impactul lor la nivel global fac cu atât mai dificilă stabilirea unor ținte globale comune cu angajamente concrete. Avem un conflict între țările cu economii dezvoltate și cele cu economii emergente, care în multe cazuri sunt și cele mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice. Un exemplu foarte clar este Alianța Insulelor Stat (AOSIS) din Pacific și Caraibe, unde chiar existența pe termen lung a unor state precum Tonga, Samoa, Haiti ar putea fi în pericol, în vreme ce economiile acestor state nu pot face față costurilor adaptării și mitigarii. De altfel au fost din ce în ce mai multe cereri de revizuire a emisiilor istorice — Marea Britaniea fost de multe ori menționată în acest context, datorită trecutului sau colonial. Tensiuni semnificative există în momentul de față între marile economiii și blocuri comunitare — SUA și UE pe de o parte iar China, Federația Rusă, grupul țărilor arabe pe cealaltă. În mod îngrijorător, în ultimii 10 ani la nivel global, numărul conflictelor militare majore este în continuă creștere (Războiul din Ucraina, Gaza, multiple state africane etc.). Într-un material anterior am documentat cum infrastructura militară și războaiele sunt mari poluatori trecuți cu vederea iar conform unei estimări din 2022, armatele din lume produc cel puțin 5,5% din emisiile de gaze cu efect de seră — mai mult decât amprenta totală a Japoniei. Un lucru este cert: fără un context geopolitic mai favorabil unde marile economii (SUA, UE, China, India, Federația Rusă) să poată coopera în mod deschis, misiunea COP devine una extrem de dificilă.
COP 30va avea loc in Brazilia in luna noiembrie a anului 2025 în orasul amazonian Belém. La începutul acestui an am publicat un material despre re-alegerea lui Lula Da Silva ca președinte al Brazilei și ce ar putea însemna acest lucru din perspectiva luptei regionale și globale împotriva schimbărilor climatice. Cea mai importantă propunere a sa ar fi operationalizarea unui “OPEC” al pădurilor, o alianță între statele ce adăpostesc cele mai importante păduri tropicale, inclusiv cea amazoniană, elemente importante cand vorbim despre punctele critice ale sistemului climatic (tipping points).
Lula ca președinte COP 30 ar avea potențialul de a restaura credibilitate a acestor tipuri de conferințe, ținând cont de rezultatele sale anterioare, mai ales cele legate de reducerea drastică a defrișărilor ilegale din Brazilia sau reducerea poluării și ar fi un demnitar care ar putea convinge delegații altor țări — nu doar din America Centrală și de Sud — că doar printr-o accelerarare exponențială putem reduce gradul emisiilor GES la nivel global pentru a limita scenariile, fie de 1.5 C, fie 2.0C până in 2050. Pe 1 Decembrie Brazilia propunea un fond global de conservare a pădurilor la COP28, cu speranța ca până în 2025 acesta să fie creat, consolidat și operaționalizat.
Cert este că la acest moment cu excepția unor angajamente privind fondul de Daune și Pagube, eforturile de până acum sunt mult sub nivelul țintelor comunității științifice globale. Anul trecut după COP 27 concluzionam că progresul a fost unul timid și poticnit cu mult rămas de făcut. Din păcate în acest an istoria oarecum s-a repetat iar perspectivele anului viitor nu par a fi cele mai optimiste de la Baku.
Vlad Radu ZamfiraMaster of Arts Archaeology & History (MA), Certificate of Postgraduate Studies Mediterranean & Venetian 16th century History (1559-1581) University of Aberdeen, Scotland). Subiecte: COP & istoricul acestuia, politici globale, în USA & EU referitoare la schimbările climatice și impactul acestora. Politici sustenabile în Scoția legate de industria berii, whisky-ului și producerea de energie regenerabilă. Arheologie costieră și impactul schimbărilor climatice asupra comunităților respective.