Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj (ZMC) este ȋn faza finală a unui proiect având ca focus evaluarea științifică detaliată a riscurilor climatice, un exercițiu derulat în cadrul proiectului european CLIMAAX, care a dus analiza de la nivel regional, la nivel de cartier și localitate. Concluzia principală: valurile de căldură reprezintă un risc foarte ridicat pentru regiune, iar inundațiile pluviale, cele provocate de ploile torențiale de vară, devin o problemă tot mai serioasă chiar în inima orașului.

‍

CLIMAAX este un proiect fanion al Misiunii Europene privind Adaptarea la schimbări climatice care oferă un cadru metodologic prin care regiunile își evaluează, în etape succesive, expunerea la fenomene climatice extreme. Zona Metropolitană Cluj, care include municipiul Cluj-Napoca, al doilea oraș ca mărime din România, și 18 comune învecinate, cu o populație totală de aproximativ 421.000 de locuitori, a parcurs deja o primă fază de "screening" bazată pe date europene generale. În a doua fază, analiza a fost coborâtă la scară locală, folosind date meteorologice și hidrologice disponibile la nivel naţional, cu rezoluție de până la 1 kilometru pentru temperaturi și de circa 2 metri pentru hărțile de inundații.

Proiectul este realizat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj, împreună cu Universitatea Babeș-Bolyai-Facultatea de Geografie și Austrian Institute of Technology. Scopul nu este doar academic, ci rezultatele constituie baza științifică necesară pentru fundamentarea, realizarea sau actualizarea strategiilor locale. Astfel, faza a treia a proiectului se concentrează pe Managementul Riscurilor Climatice și propunerea unor măsuri concrete de adaptare la schimbările climatice care vor fi integrate în planificarea urbană și inclusiv ȋn viitorul Plan de Management al Apelor Pluviale al Cluj-Napoca, pe care municipalitatea este obligată prin lege să îl elaboreze până în 2027.

Dintre cele două pericole analizate — valurile de căldură și inundațiile — primul a fost clasificat ca având risc "foarte ridicat" pentru zona metropolitană, cel mai sever nivel din grila de evaluare.

Motivul nu ține doar de temperaturile în sine, ci de tendința lor. Cercetătorii au comparat datele istorice din baza de date naţională derivate din observaţii cu proiecțiile generate de modelele climatice folosite pentru a anticipa evoluţia viitoare a climei. Rezultatul pentru analiza ultimilor 20 de ani, e îngrijorător: numărul valurilor de căldură crește, în realitate, mai rapid decât indică majoritatea modelelor. Cu alte cuvinte, sistemele actuale, de la infrastructura urbană până la serviciile de sănătate, riscă să fie deja depășite de un fenomen care se intensifică mai repede decât se anticipa.

Harta la rezoluție fină a adus și o descoperire adițională, anume că nu doar orașul suferă. Deși, așa cum era de așteptat, zonele joase din Cluj-Napoca înregistrează cele mai frecvente și intense episoade de căldură, situaţie amplificată şi de efectul de "insulă de căldură urbană", generat de asfalt, clădiri dense și puțin spațiu verde, analiza arată că anumite zone rurale din jurul orașului pot fi la fel de expuse, uneori chiar mai expuse, decât unele cartiere urbane. Este vorba, în general, de areale/cartiere nou construite în comunele limitrofe municipiului. Cartierele situate pe dealuri sau la altitudini mai mari rămân, în schimb, relativ protejate.

Această granularitate, posibilă doar datorită datelor la rezoluție de 1 km, coborâte până la nivelul fiecărei localități componente a zonei metropolitane, este noutatea majoră față de prima fază a proiectului, când analiza se făcea la o scară mult mai generală, cu date europene la rezoluție de 25 km (Fig. 1). Practic, autoritățile pot acum să vadă, nu doar la nivel de "oraș" în ansamblu, ci şi la nivel de cvartal, stradă sau comună, unde trebuie plantați copaci, unde e nevoie de spații umbrite sau de adăposturi climatice.

Raportul mai identifică, separat, "punctele fierbinți" în cadrul insulei de căldură urbană în Cluj-Napoca, pe baza imaginilor satelitare Landsat din perioada 2021-2023, care măsoară temperatura efectivă a suprafețelor din oraș (asfalt, acoperișuri, spații verzi) și arată exact unde se acumulează cel mai mult căldura.

Spre deosebire de valurile de căldură, riscul de inundații a fost clasificat drept "moderat", dar concluzia ascunde o distincție importantă între două tipuri foarte diferite de inundații.

Pe de o parte, inundațiile fluviale (riverane) provocate de creșterea nivelului râurilor, în principal Someșul Mic, au fost parțial ținute sub control în interiorul orașului prin lucrările hidrotehnice existente. În schimb, în zonele periurbane și rurale din jurul Clujului, apele râurilor continuă să afecteze luncile inundabile, locuințele și terenurile agricole, iar riscul rămâne semnificativ acolo unde infrastructura de protecție este mai slabă.

Pe de altă parte, inundațiile pluviale, cele cauzate direct de ploi abundente și de scurgerea rapidă a apei pe suprafețele impermeabile, fără nicio legătură cu revărsarea unui râu, sunt concentrate aproape exclusiv în zona urbană dens construită. Raportul explică acest tipar printr-o cifră care spune multe despre infrastructura orașului: aproximativ 85% din sistemul de canalizare din Cluj-Napoca este vechi și "unitar", adică preia simultan atât apa uzată menajeră, cât și apa de ploaie prin aceleași conducte. Această combinație, plus blocarea temporară în timpul averselor intense de ploaie a gurilor de canal prin acoperirea lor cu materiale deplasate de volumul mare de apă, limitează drastic capacitatea de evacuare în timpul ploilor intense, motiv pentru care furtunile de vară, tot mai frecvente, transformă rapid străzile în canale improvizate.

Cercetătorii au detectat, pentru mai multe scenarii, de la ploi frecvente la evenimente rare, cu o probabilitate de producere de o dată la 100 de ani, atât suprafețele inundate, cât și numărul estimat de persoane expuse și potențial strămutate din locuințe. Concluzia: în cazul inundațiilor fluviale, impactul crește pe măsură ce evenimentul e mai rar și mai extrem, evenimentul de odată la 100 de ani afectând cele mai multe persoane. Dar, per ansamblu, inundațiile pluviale generează un număr mai mare de oameni expuși decât inundațiile fluviale, o confirmare suplimentară că principala vulnerabilitate a orașului nu vine dinspre râu, ci dinspre propriile străzi şi zone intens impermeabilizate (asfalt, beton) și sistemul de canalizare, în timpul ploilor torențiale.

Pentru a estima și pagubele materiale, echipa de cercetare a folosit așa-numitele "curbe de vulnerabilitate", care leagă adâncimea apei de procentul de daune suferite de clădiri, în funcție de tipul acestora: locuințe, spații comerciale, terenuri agricole. Rezultatul este o hartă a pierderilor economice potențiale, diferențiată pe categorii de folosință a terenului, care arată exact unde investițiile în protecție ar avea cel mai mare impact (Fig. 2).

Un element comun celor două tipuri de inundații: în toate scenariile analizate, schimbările climatice duc la suprafețe inundate mai mari decât în absența lor ceea ce este o confirmare suplimentară că fenomenele extreme se vor intensifica, pentru ambele tipuri de inundaţii (Fig. 3).

Clasificarea riscurilor nu e un simplu exercițiu de etichetare. Calculul riscului ia în calcul pe lângă intensitatea fenomenului şi populaţia (inclusiv grupurile vulnerabile) expuse la risc. Metodologia CLIMAAX combină trei elemente pentru determinarea intensităţii riscului:

1. gravitatea probabilă a impactului,
2. urgența cu care trebuie acționat și
3. capacitatea actuală de reziliență a regiunii pentru a stabili unde trebuie concentrate, în etapa următoare, resursele și măsurile de adaptare.

Valurile de căldură au primit calificativul maxim tocmai pentru că întrunesc toate cele trei condiții agravante: gravitate în creștere, urgență ridicată și o capacitate de reziliență doar moderată. Cu alte cuvinte, în condiţiile actuale, orașul nu are încă suficiente instrumente necesare (spații verzi, sisteme de avertizare, infrastructură de răcire) pentru a face față fenomenului. Inundațiile, deși rămân un fenomen îngrijorător, beneficiază de o capacitate de răspuns, instituțională și tehnică, ceva mai solidă, acumulată prin gestionarea de decenii a riscului de revărsare a râurilor.

Raportul semnalează însă și un decalaj mai puțin vizibil, dar la fel de important: măsurile "nestructurale" precum comunicarea de avertizare timpurie, informarea publicului, coordonarea între instituții, rămân subdezvoltate în raport cu amploarea riscurilor identificate. Cu alte cuvinte, chiar dacă infrastructura fizică s-ar îmbunătăți, lipsește încă un sistem eficient prin care oamenii să afle din timp, în mod clar, când și cum trebuie să reacționeze la un val de căldură sau la o furtună. Dialogul cu instituțiile implicate, de la Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa până la Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Inspectoratul pentru Situații de Urgență, a scos la iveală și un decalaj între cât de bine este înțeleasă tehnic problema, la nivel de experți, și cât de conștientizată este ea în rândul populației, mai ales în privința valurilor de căldură.

Autorii raportului subliniază că această a doua fază a fost, în esență, una de diagnostic: a măsurat, a cartografiat și a ierarhizat riscurile, fără a propune încă măsuri concrete de intervenție. Etapa următoare, faza a treia a proiectului, aflată în curs de finalizare, transformă aceste priorități în acțiuni și integrarea rezultatelor în viitoarea Strategie de adaptare la Schimbările climatice pentru Zona Metropolitană Cluj și viitoarele Planuri Urbanistice Generale. Rămân și limite recunoscute deschis de echipa de cercetare: datele socio-economice și cele privind starea de sănătate a populației, la scară fină, sunt încă insuficiente sau inegal disponibile în zona metropolitană, ceea ce limitează, deocamdată, capacitatea de a calcula impacturi combinate, un exemplu fiind cum se suprapun valurile de căldură cu vulnerabilitatea economică a unor cartiere sau comune.

Ceea ce se știe deja, însă, cu suficientă claritate pentru a justifica acțiune imediată: Cluj-Napoca se confruntă cu un risc de căldură care crește mai repede decât indicau modelele climatice regionale, un sistem de canalizare incapabil, în anumite situaţii, să facă față ploilor torențiale tot mai dese și tot mai intense, și comune din jurul orașului care, contrar așteptărilor, pot fi la fel de expuse la căldură extremă ca zonele urbane dense. Pentru o zonă metropolitană de peste 420.000 de locuitori, aflată în plin proces de extindere, aceste concluzii nu sunt doar un exercițiu academic, ci sunt şi un semnal despre ce fel de infrastructură va trebui construită în deceniile următoare.

Material realizat pe baza raportului „Climate risk assessment – Phase 2" din cadrul proiectului CLIMAAX, elaborat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj, Universitatea Babeș-Bolyai și Institutul Austriac de Tehnologie.