Electromobilitatea - experiența personală

Partea 1 - Din Copenhaga la Brașov și înapoi cu mașina electrică - jurnal de călătorie.

Acest articol este primul dintr-o serie de articole dedicate electromobilității ca și parte a tranziției energetice. Pornind de la experiența individuală (din articolul de fata), următorul articol va explora implicații societale mai largi ale transportului electric cu posibile avantaje și dezavantaje. Atât marca mașinii cât și rețelele de încărcare sau orice altă marcă comercială au fost menționate în scop informativ fără intenția de a promova un anumit tip de mașină sau rețea de încărcare. 

  • Copenhaga - Brașov - Copenhaga în aproape 5000 km

  • Incarcare rapida de 20-40 minute la intervale de 2h - 3h30 de condus pe autostrada

  • De 3 ori mai puțină energie consumată decat un vehicul similar pe combustie internă

  • Emisii cu 2-3 ori mai mici decat un vehicul echivalent pe benzina

  • Cost total pentru incarcari total de €225


Sumarul călătoriei - kilometrii, energie, bani și emisii.

Adunați, am făcut exact 4843 km pentru care am avut un consum mediu de 170 Wh/km, ceea ce înseamnă că am consumat 823 kWh. Dacă am fi folosit o mașină pe combustie internă, am fi consumat echivalentul a 291 litri de benzina (considerând un consum mediu de 6L/100 km), sau 2.560 kWh (considerând ca 1 litru de benzina conține 8,8 kWh). 

În alte cuvinte, am consumat de peste 3 ori mai puțină energie decât dacă am fi făcut același drum cu mașina cu motor pe combustie internă dintr-o clasa similară. Asta ca să înțelegem cât de inefficient este motorul pe combustie, unde două treimi din energie este pierdută sub forma căldurii.

Cat despre emisiile de CO2, un calcul simplu indica ca am produs aproximativ 260 kg CO2 pe parcursul călătoriei (folosind media UE de 255 gCO2/kWh și incluzând pierderile de pe rețeaua electrică și de încărcare).

Cu aceeași mașină pe combustie internă emisiile de CO2 ar fost de 670 kg CO2, sau de 2,6 ori mai mari decât media mașinii electrice. Astfel, chiar și astăzi, cu mixul energetic actual, încă bazat în parte pe combustibili fosili, reducerile de emisii de CO2 sunt net superioare pentru un transport bazat pe electricitate decât cel bazat pe combustie internă.

Nu în cele din urma, mai este si parte economica. Când am tras linie la final, am ajuns la un cost final ce m-a surprins. Am cheltuit doar €225 pentru toți cei 4843 km. Ceea ce înseamnă 4,6 €cent/km. Dacă am fi plătit toate încărcările (cum am zis, am încărcat gratuit în câteva locații), costul total ar fi fost aproximativ €270 sau 5,6 €cent/km. Dar dacă am fi făcut aceeași călătorie cu acea mașină pe combustie internă menționată mai sus prețul benzinei ar fi fost €393 (la un cost mediu al benzinei în Europa de €1.35/L) sau 8,1 €cent/km, sau cu 50% mai mare decât ceea ce am plătit noi. Prin urmare, la fel ca și la capitolul eficienta energetica si emisii de CO2, mașină electrica se dovedește a avea costuri de rulare mai mici decât echivalentul pe combustie internă.

Jurnalul de călătorie, pas cu pas.

2.jpeg

Vara aceasta am călătorit  cu mașina electrică din Copenhaga la Brașov. Am parcurs circa 5000 km de-a lungul a două săptămâni, timp în care am vizitat prieteni, familia, două orașe, Viena si Dresda dar și frumosul sat Rimetea, în județul Alba. Mașina folosită avea capacitatea bateriei de 82 kWh, ce are o autonomie reala de 300-500 km. Autonomia variază în funcție de regimul de condus și condițiile meteo (temperatură, precipitații sau direcția vântului).

Pregătirea de drum

O călătorie lungă cu o mașină electrică începe cu puțină planificare. Poate puțin mai multă planificare decât cu o mașină pe combustie internă, pentru că trebuie identificate stațiile de încărcare preferate. Spun preferate pentru ca exista deja o varietate de stații rapide de încărcare de-a lungul celor mai multe autostrăzi europene, dar nu toate sunt pretabile pentru fiecare utilizator și fiecare mașina. 

3.jpeg

O rețea preferată de încărcare pentru noi a fost Ionity. Ionity este printre cele mai mari rețele Europene de încărcătoare rapide, cu capacități de 350 kW/încărcător, ce oferă prețuri avantajoase pentru posesorii de mașini electrice produse de VW, Audi, Mercedes, BMW, Ford, Porsche si Hyundai. Iar pentru a găsi stațiile de încărcare preferate am folosit aplicația numita A Better Route Planner, dedicată exclusiv mașinilor electrice, ce poate spune cu precizie unde trebuie făcute încărcările, cat de lungi trebuie sa fie, cat trebuie încărcată bateria și chiar prețul încărcărilor, in funcție de mașina folosită, temperatura exterioară, direcția vântului, traffic, stații de încărcare preferate, cat de lungi vrei sa fie pauzele sau cu câtă baterie vrei sa ajungi la destinație.


Segmentul 1 - Copenhaga - Kassel: 750 km

Screenshot 2021-09-18 at 10.20.53.png

Am plecat din Copenhaga într-o vineri seara și am condus aproximativ 300 km pana la prima cazare, intr-un mic sat lângă Lubeck. Nu am avut nevoie de încărcare pe secțiunea asta pentru ca am plecat bateria încărcată 100%, și totuși am ajuns cu 40% din baterie la destinație. 

A doua zi am plecat la ora 8 spre Kassel, pentru a vizita niște prieteni. Un drum de 450 km. Am selectat în aplicația de planificare a rutei să facem prima oprire la o stație de încărcare unde exista și un restaurant în zona. Încărcarea a durat mai puțin de 40 minute, timp îndeajuns pentru micul dejun.

Următoarea secțiune de drum a durat mai mult de 4 ore, multe pierdute prin binecunoscutele “stau”-uri germane (ambuteiaje de trafic). Așadar următoarea pauza de încărcare s-a potrivit cu ora prânzului, unde am petrecut alte aproximativ 40 minute, numai bine cât să luăm masa liniștiți. Am plecat la ora 14:00 pentru alți 300 km spre Kassel, unde am lăsat mașina la încărcat  la un încărcător public în timp ce noi ne-am văzut de ale noastre.



Segmentul 2: Kassel - Viena - 800 km

Următoarea secțiune de drum a fost mai lungă, urmând să ajungem în Viena, un traseu de 800 km ce a durat cam 10-11 ore sa îl parcurgem, fiind limitați de controalele de la granița Austro-Germană, ambuteiajele de trafic și o furtună violentă.

Din cele 10-11 ore pe drum, am dedicat un total de 1h15m pentru 3 încărcări, care au fost practic și pauzele noastre, restul timpului fiind petrecut în spatele volanului. Am ajuns în final la Viena, ne-am cazat și apoi am lăsat mașina la încărcat în parcarea hotelului. Avantajul pentru noi a fost și faptul că acest hotel oferea parcare gratuită și încarcare gratuită pentru clienți.


Segment 3 - Viena - Rimetea - 800 km.

Screenshot 2021-09-18 at 10.33.07.png

După câteva zile petrecute în Viena am plecat spre Rimetea, în județul Alba, un traseu de încă  800 km. Am plecat cu bateria la 80% ceea ce ne-a dat posibilitatea sa conducem pana la Budapesta fără oprire. Încărcarea de la Budapesta (de 30-40 minute) a fost și ultima la stațiile de încărcare rapidă, urmând ca următoarea stație de încărcare sa fie în Arad, la punctul de încărcăre Renovatio e-charge de la Kaufland. Aici, ca și peste tot în țara, încărcătoarele au o putere maximă de 50 kW (comparativ cu 350 kW la stațiile de încărcare rapidă din Germania sau Austria), care practic se reflectă în timp de încărcare mai lung. Pentru noi a însemnat o ora de încărcare, dar nu și un timp pierdut, fiind oricum nevoiți sa petrecem ceva timp la cumpărături.

Înainte de a ajunge la Rimetea, am mai făcut o oprire la Sebeș, pentru o ultima încercare de jumătate de ora (perfect pentru o cafea și o mica plimbare) înainte de destinația finală. Am ales să facem aceasta încărcare în Sebeș nu pentru nu am fi avut destulă autonomie, ci pentru că nu existau posibilități de încărcare în sat, unde am dorit sa ajungem cu destulă baterie ca să putem folosi mașina și pe parcursul șederii la pensiune.

Segmentul 4 - Rimetea - Brașov - am ajuns la destinația finală

Screenshot 2021-09-18 at 10.37.18.png

Drumul din Sebeș spre Brașov a fost din nou fără probleme, (între timp reușind sa încarc bateria în timpul unei vizite la Kaufland și la un restaurant în Turda) nefiind nevoie de nici o încărcare, desi nu am plecat cu bateria plina.

Așadar, am reușit sa ajungem la destinație fără nici un fel de problemă de încărcare sau autonomie. Ceea ce a fost mai problematic a fost încărcarea în Brașov, unde nu am reușit să încarc bateria la casa părinților, fiind nevoit să parchez mașina la un supermarket pentru încărcare câteva ore.

Există puține încărcătoare publice în Brașov, și neavând posibilitatea sa încarc peste noapte acasă, poate fi considerat ca un mic inconvenient.


Cale-ntoarsă. 

Ziua 1 - Brașov - Győr

A venit și timpul călătoriei de întoarcere. Am plecat în jur de ora 7 dimineața din Brașov cu o baterie încărcată la 80%, având ca destinație Győr, in Ungaria, o călătorie de 800km. Prima oprire de încărcare a fost în Sebeș. Aici am petrecut 40 minute, timp în care am mâncat, ca apoi sa ne continuăm drumul spre Arad, la următorul punct de încărcare, la același supermarket ca la sosire în țara. Încărcarea a durat o oră întreagă aici, fiind limitată de puterea modestă a încărcătoarelor din România, timp în care am făcut o mică plimbare prin oraș. 

Cu încărcarea din Arad am reușit sa ajungem în Budapesta, punct din care aveam access din nou la rețeaua de încărcare rapidă. După doar 20 minute petrecute la stația din Budapesta, am plecat spre hotelul din Győr, unde am ajuns în jur de ora 19:00. Am rezervat un hotel care oferă încărcare pt mașini electrice, si la fel ca in Viena, încărcarea a fost gratuită, fiind nevoiți sa plătim doar pentru parcare (de altfel, ca și toți clienții hotelului). 

Ziua 2 - Győr - Dresda

Screenshot 2021-09-18 at 10.52.23.png

Din Győr am pornit spre Dresda, un drum de aproape 550 km. Am mai făcut 2 opriri scurte de încărcare, lângă Brno si Praga, ce nu au durat mai mult de 30 min in total.

In Dresda, ca și în restul călătoriei, am rezervat un hotel ce oferă și încărcare pentru mașini electrice, aceasta fiind din nou gratuită, plătind doar pentru parcare. Plecați din Dresda, destinația zilei următoare a fost Copenhaga. 


Ziua 3 - Dresda - Copenhaga

Din Dresda am condus fără oprire aproape 4 ore și peste 300 km pana aproape de Rostock. Încărcarea din Wittstock (in rețeaua Fastned) a durat 20 minute, ca apoi sa ajungem lin Rostock, la feribotul spre Danemarca. Ajunși in Danemarca, am făcut o singura oprire de 10 minute in drum spre Copenhaga, îndeajuns cat sa ajungem acasă.


Închei acest prim articol prin a spune ca experiența cu mașina electrica prin Europa nu a fost tocmai o aventura, cum ar putea crede unii, ci mai degrabă doar o călătorie ce a părut normală.

Deși unii prieteni mi-au spus ca am avut curaj sa fac un asemenea drum, eu as spune ca am avut nevoie doar de puțină planificare și voință. A fost o călătorie confortabilă și per total, probabil la fel de rapidă ca în cazul unei mașini pe combustie internă. În niciun moment nu am fost îngrijorați de autonomia mașinii, de găsirea sau folosirea încărcătoarelor rapide.

Cu puținele excepții din România, din cauza încărcătoarelor modeste, nu pot spune ca am așteptat să se încarce mașina, mai degrabă mașina ne-a așteptat pe noi, ea încărcându-se mai repede decât am putut face noi pauza. Din contra, soția mea s-a plans ca pauzele au fost prea scurte.


IMG_20170830_195757-2363x2363.png

Andrei este asistent universitar și cercetător la Universitatea Aalborg din Danemarca, în cadrul diviziei de planificare sustenabilă al energiei: https://www.en.plan.aau.dk/research+groups/SEP/. El este de asemenea absolvent al unui master de sustenabilitate urbana din cadrul aceleași universități.

Munca sa constă în modelarea și analiza sistemelor energetice regenerabile cu accent pe mobilitate și rolul combustibililor alternativi în viitoarele sisteme de transport. Este autor al unui număr de articole științifice și rapoarte pe acest domeniu ce pot fi găsite aici: https://vbn.aau.dk/da/persons/andrei-david-korberg/publications/ 

Dr. Andrei David Korber

Andrei detine o diploma de doctorat obtinuta in cadrul grupul de planificare sustenabilă al energiei la Universitatea Aalborg, din Danemarca. Munca sa constă în modelarea și analiza sistemelor energetice regenerabile, axat pe rolul combustibililor regenerabili în transport dar și ca parte a întregului sistem energetic. Andrei este absolvent al masterului Orașe Sustenabile din cadrul aceleași universități și a lucrat ca stagiar la Asociația Europeană a Pompelor de Căldură.

Previous
Previous

Până unde ne “întindem” cu orașul?

Next
Next

Cum ne încălzim cu bere - distilerii, sustenabilitate și economie circulară